Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 1500/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1500/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 3991/30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1500
Ședința publică din 7 noiembrie 2013
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G. JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul I. B. L. F. împotriva deciziei civile nr. 411/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați O. T., V. S., Primăria M. Timișoara, C. L. al M. Timișoara, U. A. Teritorială a M. Timișoara și M. E. și Finanțelor București, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, cauza fiind la a doua strigare, se prezintă avocat R. A. pentru pârâtul intimat V. S., lipsă celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin Serviciul registratură al instanței, întâmpinare formulată de pârâtul intimat V. S., la 30.10.2013, având anexată împuternicirea avocațială, extras CF și copia sentinței civile nr._/26.08.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ *. Se constată depusă la dosar, de asemenea, la 01.11.2013, întâmpinare formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice T. în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, la 01.11.2013,
Instanța, nefiind formulate alte cereri și, totodată, având în vedere că recursul vizează cheltuielile de judecată acordate de instanțele de fond, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs, atât cu privire la excepția netimbrării recursului, cât și pe fond.
Avocat R. A., pentru pârâtul intimat V. S., solicită, în principal admiterea excepției și anularea recursului ca netimbrat, iar pe fond, solicită respingerea recursului ca nelegal și nefondat, întrucât cheltuielile de judecată acordate de prima instanță reprezintă munca avocatului pentru pregătirea apărării și sunt corect calculate. Solicită să se aibă în vedere reaua-credință a recurentului și faptul că sunt purtați în judecată din anul 2008. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată și în recurs.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.411/29.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelul declarat de petentul apelant I. B. L. F., domiciliat în Timișoara ., . împotriva sentinței civile nr.7702/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar civil nr._/325/2012, în contradictoriu cu intimații V. S., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ..30, jud.T., O. T., cu sediul în Timișoara, ., jud.T., Primăria mun. Timișoara, C. L. al mun. Timișoara, Municipiul Timișoara, cu sediul în Timișoara, ., nr.1, jud.T., S. român prin C. L. Timișoara și M. E. și Finanțelor, cu sediul în București, ., sect.5.
A obligat petentul apelant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei către intimatul V. S..
Prin această decizie, tribunalul a confirmat soluția dată de instanța de fond, reținând că în mod legal și temeinic a fost soluționată plângerea de carte funciară pendinte în contradictoriu cu intimatul V. Scipio, a cărui antrenare procesuală în calitate de subiect procesual pasiv în cauză era de altfel și obligatorie, dată fiind calitatea sa de proprietar recunoscut în temeiul legii speciale de reparație nr.10/2001, asupra imobilului evidențiat în CF nr._ Timișoara, nr. top._-_/2 reprezentând teren în suprafață de 365 mp și în contextul contestării întabulării dreptului său real absolut.
În aceeași ordine de idei, este de precizat și că intimatul proprietar tabular V. Scipio se privește a fi, de altfel, și singura persoană ce-și justifică legitimarea procesuală pasivă în prezenta plângere de carte funciară, cât timp art.50 ind.1 din OUG nr.64/2010 de modificare a Lg. nr.7/1996 a introdus un text distinct în legea cadastrului și publicității imobiliare reglementând expres că soluționarea plângerii de carte funciară se face fără citarea oficiului teritorial, instituind legislativ un aspect tranșat deja obligatoriu pentru instanțe prin decizia nr.72/2007 dată în interesul legii de instanța supremă ce a statuat că în plângerile de carte funciară întemeiate pe dispozițiile art.50 din Lg. nr.7/1996, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesual pasivă.
Argumente pentru care nu poate fi sub nicio formă reținută susținerea apelantului că plângerea pendinte trebuia soluționată doar în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T., de vreme ce se contesta jurisdicțional o încheiere emisă de acest oficiu și că, prin urmare, greșit instanța ar fi acordat cheltuieli de judecată intimatului V. Scipio care nu trebuia să fie parte în raportul de drept procesual dedus judecății.
Tribunalul a mai constatat că, din moment ce prin cererea de reexaminare a încheierii prin care s-a dispus întabularea intimatului V. Scipio asupra suprafeței de 365 mp. în temeiul unei proceduri speciale reglementate de Lg. nr.10/2001 și parcursă de acesta, de fapt petentul tindea la respingerea cererii de întabulare a dreptului de proprietate al intimatului, rezultă fără putință de tăgadă că singura persoană contra căreia trebuia purtată plângerea de carte funciară era cea ale cărei interese se priveau lezate prin formularea reexaminării, respectiv, titularul dreptului de proprietate tabular, justificată fiind întrutotul calitatea de subiect pasiv a acestuia (împotriva înscrierii dreptului său în cartea funciară fiind îndreptate practic pretențiile reclamantului).
În ce privește suma de 3000 lei apreciată ca excesivă, acordată cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial intimatului V. Scipio, efect al respingerii plângerii de carte funciară, tribunalul a observat că aceasta reflectă munca depusă de avocat în apărarea intimatului, muncă concretizată în formularea și depunerea întâmpinării, prezența efectivă și susținerea cauzei la cele trei termene de judecată de la fond, context în care a apreciat, văzând și miza procesului (contestarea întabulării unui drept de proprietate recunoscut jurisdicțional), că acest cuantum al onorariului avocațial se privește a fi proporțional cu amplitudinea și complexitatea muncii depuse de apărător.
Astfel că, instanța de apel nu a dat eficiență prerogativei sale conferite jurisdicțional de art.274 alin.3 C.pr.civ. care-i permite să majoreze ori să micșoreze onorariile avocațiale atunci când ele sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii ori de munca depusă de avocat, fiind în discuție un litigiu care, chiar formulat pe calea plângerii de carte funciară, nu se privește a fi facil și nici derizoriu de vreme ce se contestă operațiunea întabulării unui drept real de proprietate, iar activitatea depusă de apărător materializată în conținutul unei întâmpinări consistente și susținerea cauzei la toate termenele de judecată a presupus efectuarea unei analize aprofundate a tuturor demersurilor judiciare și extrajudiciare întreprinse de-a lungul a mai bine de 10 ani de către intimat în redobândirea proprietății sale imobiliare.
Așa fiind, pentru cele ce preced, tribunalul găsind nefondate criticile aduse de apelant, în temeiul art.296 C.pr.civ. a respins apelul promovat, iar în baza art.298 C.pr.civ. raportat la art.274 alin.1 C.pr.civ., a dispus obligarea petentului apelant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu avocațial în apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, petentul I. B. L. F., care a fost motivat în drept cu disp.art.304 pct.9 C.pr.civ.
În acest context, petentul - recurent a făcut un istoric al cauzei și al soluțiilor pronunțate succesiv de instanța de fond precum și de instanța de apel și a criticat soluția tribunalului sub aspectul respingerii cererii sale de diminuare a cheltuielilor de judecată atribuite intimatului V. S. și în al doilea rând,s-a susținut că primele două instanțe nu ar fi trebuit să aplice dispozițiile deciziei nr.72/2007 a ÎCCJ cu privire la lipsa calității procesuale a O. T., în sensul că ar fi trebuit să rețină calitatea procesuală a acestei entități.
În ciuda faptului că recurentul – petent, a indicat ca motiv de drept al recursului său disp. art. 304 pct.9 C.pr.civ., acesta nu a indicat nici un temei de drept, în sens de normă juridică care să fi fost interpretată sau aplicată greșit de către instanța de apel.
Recurentul a susținut doar că suma de 3.000 lei acordată intimatului V. de către instanța de foind, cu titlu de cheltuieli de judecată este exagerată, în condițiile în care volumul de muncă al avocatului acestuia a fost redus, bazat doar pe actele întocmite de O., apoi natura cauzei a fost una facilă și în final, perioada scurtă și termenele reduse în care s-a derulat procesul.
Intimatul V. Scipio a formulat întâmpinare în termen, prin care a solicitat respingerea recursului petentului, susținând că primele două instanța au reținut corect calitatea procesuală pasivă a intimatului, care are calitatea de proprietar tabular.
Apoi, cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată a susținut că acestea sunt rezonabile, raportat la volumul de muncă, concretizat prin studiu înscrisuri, documentare legală și redactarea întâmpinări precum și prezența în sălile de judecată a avocatului.
Curtea, analizând recursul petentului I., în raport cu motivele de fapt și de drept invocate de acesta, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 C.pr.civ., va constata că acesta nu este întemeiat, în cauză nefiind incident motivul de modificare prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ.
În privința excepției de netimbrare a recursului, Curtea, în raport cu dispozițiile art. 14 din Ordinul nr. 760/1999 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997- republicată, va constata că aceasta nu este incidentă în speță, câtă vreme recursul pendinte vizează cheltuielile de judecată acordate în etapele judiciare anterioare, de către instanțele inferioare.
Astfel, Curtea va constata cu titlu preliminar că recursul petentului nu întrunește cerințele imperative al art. 302/1 lit. c C.pr.civ., în contextul în care acesta, deși a indicat ca temei de drept al recursului său disp.art.304 pct.9 C.pr.civ.. totuși, în niciunul dintre paragrafele recursului domniei sale nu indică în mod concret în ce măsură a interpretat sau aplicat greșit legea, Tribunalul.
Curtea va constata că intimatul V. Scipio este singura persoană care poate avea calitate de subiect procesual pasiv în cauză era de altfel și obligatorie, dat fiind că acesta este proprietarul tabular recunoscut în temeiul legii speciale de reparație nr.10/2001, asupra imobilului evidențiat în CF nr._ Timișoara, nr. top._-_/2 reprezentând teren în suprafață de 365 mp., prezența sa procesuală fiind întărită de contextul contestării întabulării dreptului său real absolut, de către petent.
Intimatul proprietar tabular V. Scipio este de aceea singura persoană care își justifică legitimarea procesuală pasivă în prezenta plângere de carte funciară, cât timp art.50 ind.1 din OUG nr.64/2010 de modificare a Lg. nr.7/1996 a introdus un text distinct în legea cadastrului și publicității imobiliare reglementând expres că soluționarea plângerii de carte funciară se face fără citarea oficiului teritorial.
În plus, Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat deja obligatoriu acest aspect pentru instanțe, prin decizia nr.72/2007 dată în interesul legii, unde s-a statuat că în plângerile de carte funciară întemeiate pe dispozițiile art.50 din Lg. nr.7/1996, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesual pasivă și astfel, acest subiect nu mai poate reprezenta subiect de dispută în litigiile care au ca obiect plângeri împotriva încheierilor de CF
În privința sumei de 3000 lei, considerată de petent ca fiind excesivă, care a fost acordată cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial intimatului V. Scipio, ca efect al respingerii plângerii de carte funciară, Curtea, în observarea disp. art.274 și urm. C.pr.civ. va constata că tribunalul a apreciat justificat că această sumă reflectă corect munca depusă de avocat în apărarea intimatului, muncă concretizată în formularea și depunerea întâmpinării, studiu și documentare precum și prezența efectivă și susținerea cauzei la cele trei termene de judecată de la fond.
Tribunalul a mai făcut referiri și la miza litigiului, respectiv contestarea intabulării unui drept de proprietate recunoscut jurisdicțional, astfel că acest cuantum al onorariului avocațial se justifică prin a fi proporțional complexitatea muncii depuse de apărător.
Astfel că, Curtea va constata că în mod corect instanța de apel nu a dat eficiență prerogativei sale conferite jurisdicțional de art.274 alin.3 C.pr.civ. care îi permite să majoreze ori să micșoreze onorariile avocațiale, însă doar atunci când ele sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii ori de munca depusă de avocat.
În final, Curtea împărtășește și argumentul tribunalului legat de faptul că, plângerea de carte funciară nu se privește a fi un demers judiciar facil și nici derizoriu de vreme ce se contestă operațiunea intabulării unui drept real de proprietate, iar activitatea depusă de apărător materializată în conținutul unei întâmpinări consistente și susținerea cauzei la toate termenele de judecată a presupus efectuarea unei analize aprofundate a tuturor demersurilor judiciare și extrajudiciare întreprinse de-a lungul a mai bine de 10 ani de către intimat în redobândirea proprietății sale imobiliare.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. art.312 C.pr.civ. rap.la art.304 pct.9 C.pr.civ, va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de petentul I. B. L. F. împotriva deciziei civile nr.411/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
În temeiul disp.art.274 C.pr.civ., va obliga recurentul să plătească intimatului V. Scipio suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de petentul I. B. L. F. împotriva deciziei civile nr. 411/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimatului V. S. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07.11.2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. C.P. – 25.11.2013
Tehnored. C.P./S.C. - 2 ex./25.11.2013
Tribunalul T., Judecători: C. B., A. A.
Judecătoria Timișoara, Judecător: C. G.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Expropriere. Decizia nr. 1123/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
