Expropriere. Decizia nr. 1123/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1123/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 8016/30/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1123
Ședința publică din 19 septembrie 2013
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: dr. L. L.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1322/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul, J. D. I., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamantul, lipsă, avocat G. A. M. și pentru pârâtul-recurent av . O. M..
Ministerul Public este reprezentat de procuror S. A.-I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, se constată depus, prin Serviciul registratură:
La data de 03 septembrie 2013, de către reclamantul-intimat întâmpinare (f. 9-10), în două exemplare și delegație de reprezentare, în original, care se comunică cu reprezentantul pârâtului.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și probe de administrat acordă cuvântul pe cererea formulată:
Reprezentantul pârâtului recurent solicită instanței admiterea cererii de recurs și pe cale de consecință se solicită modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
Motivele de recurs au fost expuse pe larg în cererea de recurs, iar în esență se apreciază că expertiza care a stat la baza hotărârii primei instanțe, încalcă prevederile imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv modalitatea de stabilire a valorii de despăgubire peste valoarea stabilită inițial de CNADNR, nu s-a făcut prin raportarea prețului la valorile cu care aceste imobile se vând în mod obișnuit, în localitatea respectivă. S-au avut în vedere contracte anterior încheiate, nu contemporane cu momentul evaluării.
S-au acordat despăgubiri suplimentare de peste 50%, care nu se circumscriu valorii cu care se vând în mod obișnuit imobilele în zonă. Valoarea oferită de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. este cea corectă și prin raportare la valorile stabilite în sistemul judiciar și notarial din România. Prima instanță a dat mai mult decât legea i-ar fi permis, motiv pentru care se consideră că hotărârea este modificabilă. Se solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta reclamantului-intimat se solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii Tribunalului T.. Se solicită a se avea în vedere întâmpinarea depusă și faptul că raportul de expertiză a fost corect întocmit, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/2004. Valoarea acordată de pârât a fost de 46 bani/mp, iar valoarea de tranzacționare stabilită de expertiză nu este exorbitantă, fiind doar de 60 de cenți/mp. Se solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
În replică reprezentantul pârâtului-recurent învederează că 47 de bani/mp înseamnă 1200 euro /ha. Aceasta este valoarea de vânzare a terenurilor, în mod obișnuit la T. V.. suma de 60 de cenți /mp, înseamnă 6000 euro/ha, nefiind o valoare justificabilă.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara solicită admiterea recursului pârâtului, suma acordată ca despăgubire pentru valoarea terenului și stabilită prin expertiză este prea mare. Expertiza nu a respectat condițiile imperative ale art. 26 din lege, respectiv prin acordarea procentului de 50% pentru vânzarea forțată, sume pentru poluarea cu gaze de eșapament și poluarea fonică a parcelelor rămase. Aceste sume nu sunt corect acordate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 21.11.2011 pe rolul Tribunalului T. sub nr._, reclamantul J. D. I. a chemat în judecată S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale S.A. din cadrul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii solicitând a se stabili despăgubirea pentru exproprierea a 7085 mp de teren având nr. cad_ înscris în CF nr._ T. V. și 840 mp de teren având nr. cad_ înscris în CF nr._ T. V. și la obligarea pârâtei la plata sumei stabilite cu titlu de despăgubire expropriere.
Reclamantul a arătat că în vederea realizării autostrăzii Lugoj – D., prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 48 din 21.09.2011 emisă de pârâtă în aplicarea prevederilor Legii 198/2004, în vederea exproprierii unei suprafețe de 7085 mp teren bun propriu al reclamantului, și prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 47 din 21.09.2011 emisă de pârâtă în aplicarea prevederilor Legii 198/2004, în vederea exproprierii unei suprafețe de 840 mp teren bun propriu al reclamantului, ambele terenuri situate pe raza administrativă a comunei T. V. jud. T., hotărâri comunicate la data de 03.11.2011, s-a stabilit un cuantum total al despăgubirilor de 3363 lei echivalentul unui preț de 0,47 lei și 398,73 lei echivalentul a unui preț de 0,47 lei pentru un metru pătrat de teren, rezultând o despăgubire totală de 3761,73 lei .
Reclamantul a contestat valoarea stabilită prin expertiza efectuată de pârâtă de 0,47 lei pentru un metru pătrat de teren, valoare pe care a apreciat-o ca fiind mică având în vedere următoarele: pentru parcelele învecinate s-a stabilit o valoare a despăgubirilor de 4 euro/ mp; expertiza efectuată în cauză nu a ținut cont de criteriile de stabilire a despăgubirilor prevăzute în art. 26 alin. 1 din Legea 33/1994, punându-se în discuție o problemă de încălcare a legii.
Potrivit art. 26 alin. 1 și 2 din Legea 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului.
Suma oferită ca despăgubire prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nu reflectă valoarea reală a imobilului și a prejudiciului creat prin exproprierea acestui teren, având în vedere că prețul real cu care se vând în mod obișnuit de același fel, în unitatea administrativ teritorială la data emiterii hotărârii de a despăgubirilor este de cea. 3,5 - 4 euro/mp.
Astfel art. 44 alin. 3 din Constituția României și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană a drepturilor omului prevăd că exproprierea pentru cauză de publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire, în acest caz existând o încălcare a dreptului de proprietate al expropriatului, întrucât reclamantul este supus unei exproprieri echivalente cu vânzare forțată - neavând intenția de a înstrăina acest teren, fiind cultivat în permanență și având un grad mare de fertilitate; acesta putea vinde produsele, întregind astfel veniturile.
S-a mai arătat faptul că în hotărârile de stabilire a despăgubirilor a fost trecut fostul proprietar și anume J. V. V.; înainte de a începe procedurile pentru expropriere, prin contracte de vânzare cumpărare s-a transferat proprietatea terenurilor către acesta.
Contractele de vânzare cumpărare și extrasele de carte funciară le-a depus la Primăria T. V. imediat după intabulare, dar se pare că nu au fost comunicate comisiei de expropriere.
Ținând cont de cele arătate mai sus, s-a solicitat întocmirea în cauză a unei expertize care să țină cont în stabilirea valorii terenului expropriat de criteriile arătate mai sus și a apreciat în acest sens că o valoare corectă ar fi de 3 euro/mp.
În drept, art. 9 alin. 1 și 3 din Legea 198/2004, art. 21-27 din Legea 33/1994 cu modificările și completările ulterioare, art. 15 din Legea 198/2004.
Prin întâmpinare, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, în calitate de reprezentant al pârâtului Statului R., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului J. D. I. ca neîntemeiată și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că, în speța, contestatorului (ca succesor în drepturi a lui J. V V., calitate pe care nu o contestă) i s-au expropriat 2 parcele stabilindu-se despăgubirile astfel: s-a expropriat parcela_ de 840 mp dezlipită din parcela_ inițial înscrisă în CF_ T. V. (restul suprafeței neexpropriate din totalul inițial de 2900 mp fiind parcela_ de 1899 mp și parcela_ de 161 mp), prin Hotărârea nr. 47/21.09.2011 stabilindu-se despăgubirea de 398,73 Ron conform Anexei 2 la H.G. 492/2011 poziția 807; s-a expropriat parcela_ de 7085 mp dezlipită din parcela_ inițial înscrisă în CF_ T. V. (restul suprafeței neexpropriate din totalul inițial de_ mp fund parcela_ de 508 mp și parcela_ de 10.007 mp), prin Hotărârea nr. 48/21.09.2011 stabilindu-se despăgubirea de 3363 Ron conform Anexei 2 la H.G. 492/2011 poziția 934.
S-a precizat că exproprierea nu s-a făcut în baza legii 198/2004 abrogată, ci s-a făcut având în vedere prevederile următoarelor acte normative: a) Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local publicată în Monitorul Monitorul Oficial nr. 853 din 20 decembrie 2010 cu modificările și completările aduse de Legea nr. 90/2011; b) Hotărârea Guvernului nr. 53 din 19 ianuarie 2011 pentru probarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean și local publicată în Monitorul Oficial nr. 84 din 1 februarie 2011; c) Hotărârea Guvernului nr. 492 din 11 mai 2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1.232/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privata situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publica "Autostrada Lugoj - D." publicată în Monitorul Oficial nr. 412 din 14 iunie 2011;
În cadrul procedurii de expropriere, a mai arătat pârâtul, s-au parcurs următoarele etape: 14 iunie 2011 publicarea H.G. 492/2011; 24 iunie 2011 afișarea H.G. 492/2011 la sediul Primăriei T. V. (art.7, art.8, art 11 alin.3, 4 din Lege); 15 iulie 2011 emiterea de către expropriator a notificării (art.8 din Lege); 21 iulie 2011 expedierea notificării prin poștă către expropriați (art.8 din Lege); 16 august 2011 emiterea de către expropriator a Deciziei de expropriere nr.1167/16.08.2011 (art.9din Lege); 19 august 2011 afișarea Deciziei de expropriere nr. 1167/16.08.2011 la sediul Primăriei T. V.; 26 august 2011 emiterea de către expropriator a Deciziei de numire a comisiei nr. 1207/26.08.2011 (art. 18 din Lege); 30 august 2011 afișarea anunțului privind termenul de depunere a cererilor de despăgubire la sediul Primăriei T. V. (art.19 din Lege); 6 septembrie 2011 publicarea în Ziarul"Renașterea Bănățeană" a anunțului prevăzut de art. 11 alin 5 din Lege; 12 septembrie 2011 începerea activității comisiei; 19 septembrie 2011 întocmirea procesului verbal nr. 170; 21 septembrie 2011 emiterea Hotărârii 170; 02 noiembrie 2011 expedierea Hotărârii și a procesului verbal către expropriat.
S-a învederat că despăgubirea contestată s-a stabilit printr-un raport de evaluare de către experții evaluatori atestați ANEVAR aleși de CNADNR SA înainte de publicarea H.G. 492/2011, raport ce a stat la baza H.G. 492/2011 în care parcelele în speță figurează la pozițiile 807 și 934 în Anexa 2. După publicarea H.G. 492/2011 valorile din acest raport au fost menținute, despăgubirea stabilindu-se la aceste valori.
S-a subliniat că acest raport a fost întocmit în conformitate cu standardele internaționale de evaluare și au ținut cont de valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului conform art. 26 din Legea 33/1994.
S-a precizat că reclamantul-contestator a susținut că prețul real cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în UAT T. V. + despăgubiri ar fi de 3,5-4 EURO per metru pătrat. A exprimat îndoieli serioase cu privire la această valoare și a solicitat contestatorului să aducă dovezi în acest sens (minim 3 contracte de vânzare-cumpărare).Valoarea solicitată de contestator de 3 euro/mp nu reflectă valoarea imobilului + despăgubirile.
De asemenea, s-a mai precizat că tot contestatorul susține că pentru parcelele învecinate s-a stabilit o despăgubire de 4 euro/mp, ceea ce nu este adevărat. După cum se poate observa din anexa 2 la H.G. 492/2011 (unde parcelele expropriate sunt înscrise în ordine geografică de la vest la est, și fiecare parcelă este vecină cu . precedentă și cea următoare) pentru parcelele învecinate - pozițiile 806 și 808, respectiv 933 și 9352 - despăgubirea a fost aceeași de 0,47 RON / metru pătrat, unitară de altfel pentru întreg tronsonul de autostradă Lugoj-D. (la categorii de folosință egale și la rangul localității egal).
La termenul de judecata din 01.02.2012, reclamantul a precizat acțiunea, în sensul indicării corecte a numelui sau și a temeiului juridic al acțiunii: Legea nr.255/2010 raportat la art. 21-27 din Legea nr.33/1994.
Prima instanță a încuviințat administrat proba cu expertiza tehnica de specialitate (filele 153-277; 298-300 și 301-302 dosar fond).
Față de aceste considerente Tribunalul T., prin sentința nr. 1322/2013 a admis acțiunea formulata de reclamantul J. D. I., a obligat pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara la plata unei despăgubiri în suma de 15.703 lei (3.521 Euro) pentru . nr. cadastral_ în suprafața de 7085 mp teren și a unei despăgubiri în suma de 1236 lei (277 Euro) pentru . nr. cadastral_ în suprafața de 840 mp, ce au făcut obiectul exproprierii. De asemenea, prima instanță a obligat pârâtul la cheltuieli de judecata către reclamant în suma de 6399 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că pentru realizarea obiectivului de interes național constând în autostrada Lugoj – D., în baza hotărârilor de stabilire a despăgubirilor nr. 47 și nr.48 din 21.09.2011 ambele emise de pârâtă, urmare a exproprierii din patrimoniul reclamantului a parcelelor de teren cu nr. cadastral_, respectiv nr._, în suprafața de 840 mp, respectiv de 7085 mp teren, situate pe raza administrativă a comunei T. V. jud. T., s-a stabilit o despăgubire totală de 3761,73 lei, un metru pătrat de teren fiind evaluat la valoarea de 0,47 lei (rezultând astfel despăgubiri de 398,73 lei si, respectiv de 3363 lei).
În materia garantării dreptului de proprietate privata, art. 44 alin. 3 din Constituția României și art. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană a drepturilor omului prevăd că exproprierea pentru cauză de publică se poate face numai după o justă și prealabilă despăgubire.
În plan procesual, art. 22 din legea nr.255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate, acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol urmând a se soluționa potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Potrivit art. 26 alin. 1 și 2 din Legea 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului.
S-a precizat că suma oferită ca despăgubire prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nu reflectă valoarea reală a imobilului și a prejudiciului creat prin exproprierea acestui teren, având în vedere concluziile raportului de expertiza efectuat în cauza, potrivit căruia, cu luarea în considerare și a tranzacțiilor imobiliare efectuate în unitatea administrativ-teritoriala (fila 170 dosar), valoarea reala a terenului în suprafața de 7085 mp, la data expertizării, este de 15.703 lei (3.521 Euro), iar pentru terenul în suprafața de 840 mp valoarea reala la aceeași data de referință este de 1236 lei (277 Euro), valori în cuantumul cărora experții au inclus și prejudiciile aduse proprietarului prin expropriere.
Instanța de fond a motivat că nu va putea acorda despăgubiri și pentru parcelele de teren ramase în proprietatea reclamantului și pentru care experții au propus exproprierea totala, întrucât reclamantul nu a investit instanța cu un petit cu acest obiect (prin acțiune a fost contestat doar cuantumul despăgubirii acordate pentru suprafețele expropriate), iar pronunțarea extra petita este prohibita de art.129 alineat final C.proc.civ.
Imperativul formulării unei cereri exprese reiese și din dispozitiileart.24 alin.4 din Legea nr.33/1994, potrivit cărora în cazul în care expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți de teren sau din construcție, iar proprietarul cere instanței exproprierea totală, instanța va aprecia, în raport cu situația reală, dacă exproprierea în parte este posibilă; în caz contrar, va dispune exproprierea totală.
De asemenea, prima instanță a validat părerea majoritara a experților exprimata prin răspunsul la obiecțiuni de la filele 208-300 dosar fond, în sensul inexistentei unui prejudiciu adus reclamantului în ce privește ._, în raport de adresa de răspuns nr.290/LD/1873/06.06.2012, potrivit căreia expropriatorul se angajează să realizeze un drum de acces de-a lungul autostrăzii (obiectiv ce poate presupune și exproprieri suplimentare).
Pentru toate aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea formulată și a obligat pe pârât la plata unei despăgubiri în suma de 15.703 lei (3.521 Euro) pentru . nr. cadastral_ în suprafața de 7085 mp teren, iar pentru . nr. cadastral_ în suprafața de 840 mp în suma de 1236 lei (277 Euro).
În temeiul art.274 C.proc.civ., tribunalul l-a obligat pe pârât la cheltuieli de judecata către reclamant în suma de 6399 lei, onorariile de experți, potrivit chitanțelor de la dosar.
Împotriva sentinței Tribunalului T. a declar recurs Statul Român prin CNADNR., criticând hotărârea atacată sub aspectul legalității întocmirii raportului de expertiză tehnică, în sensul că acesta nu respectă prevederile art. 25-26 din Legea nr. 33/1994.
În drept recurentul a făcut trimitere la prevederile art. 24-26 din Legea nr. 33/1994 și Anexa nr. 2 a H.G. nr. 492/2011
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 ind.1 C.pr.civ., Curtea de apel reține următoarele:
Așa cum s-a arătat mai sus, prin recursul formulat, pârâtul invocă greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, urmare a faptului că nu s-au avut în vedere criteriile imperative prevăzute de lege la determinarea cuantumului despăgubirii ce trebuie să se compună din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”
De asemenea, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, statuează că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate care sunt în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și jurisprudența Curții europene în materie, rezultă consacrarea legislativă a caracterului just al despăgubirii pentru imobilele expropriate, precizându-se explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Așa cum s-a pronunțat ICCJ în decizii de speță (de ex. Dec.civ. nr.572/2012), valoarea de piață a imobilului expropriat, se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, destinația terenului la momentul evaluării, categoria localității, poziționarea față de localități și căile de acces, echiparea tehnică edilitară a zonei, restricții de folosire, iar nu perspectiva unei dezvoltări viitoare.
Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
În raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe se arată în mod expres că abordarea prin comparație a avut ca termeni de raportare oferte asemănătoare proprietății subiect, oferte pentru terenuri extravilane, metoda statistică, potrivit căreia valoarea de piață a unei proprietăți imobiliare este în relație directă cu prețurile unor proprietăți imobiliare competitive și comparabile, metoda bazată pe randamentul economic și nu a avut în vedere prețul concret cu care s-au vândut imobile similare. Se constată că s-au avut în vedere oferte de vânzare, fără a se lua în considerare prețuri reale de tranzacționare, pentru terenuri similare și fără a se observa cursul pieții imobiliare.
Deoarece tribunalul nu a respectat criteriile prevăzute de lege pentru efectuarea expertizei tehnice, conform art. 26 din legea nr.33/1994 și pentru determinarea cuantumului despăgubirii, curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală fără a cerceta fondul pretențiilor formulate de reclamant, fiind necesară suplimentarea probatoriului pentru a fi lămurite și constatate în cuprinsul hotărârii împrejurările esențiale ale cauzei, aceste situații fiind asimilate de jurisprudență unei necercetări a fondului și determină soluția casării cu trimitere.
Având în vedere toate considerentele de mai sus și deoarece este necesară administrarea unei probe noi, respectiv unui supliment la raportul de expertiză prin care să se stabilească despăgubirea în raport de prețul cu care se vând imobilele similare la data întocmirii raportului de expertiză și de prejudiciul cauzat proprietarului, în baza art. art. 312 alin. 1, 3 și 61 rap. la art.305 Cod proc. civilă, va admite recursul formulate de pârât, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului T..
În rejudecare, instanța va solicita experților să compare, în concret, caracteristicile terenului expropriat și ale terenurilor similare (ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare) urmând ca instanța să țină seama și de celelalte critici aduse prin cererea de recurs.
Dată fiind soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, în această fază procesuală nu pot fi acordate cheltuieli de judecată, ele urmând a fi avute în vedere la soluționarea pricinii de către prima instanță, când se va cunoaște partea căzută în pretenții, conform art.274 alin.1 c.pr.civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1322/17.04.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Casează hotărârea atacată și trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. dr. L. L. A.-M. N.
GREFIER,
R.
P.-D.
Red. L.L. –02.10.2013
Tehnored. R.P.D. – 02.10.2013
Instanța de fond: Tribunalul C.-S. :- Judecător: R.
1 ADR/2 ex/SM/
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Decizia nr. 1042/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
