Cereri. Decizia nr. 502/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 502/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 942/59/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECTIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 502
Ședința publică din 3 iunie 2014
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea . împotriva deciziei civile nr. 1881/25.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._/325/2009, în contradictoriu cu intimații S. G., S. V. și ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a prezentat avocat M. M., pentru contestatoare, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată atașat dosarul de fond nr._/325/2009 al Curții de Apel Timișoara.
Reprezentanta contestatoarei depune împuternicirea avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța pune în discuția părților excepția tardivității formulării contestației în anulare, invocată de intimații S. G. și S. V., prin întâmpinare.
Reprezentanta contestatoarei arată că excepția invocată de intimați este nefondată solicitând instanței a uni excepția cu fondul contestației în anulare și să se admită contestația în anulare așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constată că:
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. dosar_, la data de 17.09.2013, contestatoarea . a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimații S. G., S. V. și ., să dispună admiterea contestației în anulare și, pe cale de consecință, să se anuleze decizia pronunțată la data de 25.09.2012 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu numărul_/325/2009, cu consecința menținerii în întregime a deciziei nr. 316/07.03.2012 pronunțată de Tribunalul T., și implicit anularea deciziei pronunțate de Tribunalul T. la data de 13.11.2012 în dosarul nr._/325/2009* și a deciziei nr.183/2013 din data de 07.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._/325/2009*, să se rețină spre rejudecare recursul ce a făcut obiectul dosarului nr._/325/2009 al Curții de Apel Timișoara.
În motivare, se arată că soluția dată de către Curtea de Apel Timișoara este una lipsită de temei legal, deoarece recursul declarat de către reclamanți este vădit tardiv, având în vedere că decizia Tribunalului T. nr. 316, împotriva căreia reclamanții au declarat recurs, a fost pronunțată la data de 07.03.2012, iar reclamanții au înregistrat recursul împotriva acestei decizii la data de 17.05.2012, așadar la mai mult de 2 luni de la pronunțarea deciziei Tribunalului.
În aceste condiții, contestatoarea a invocat excepția tardivității declarării recursului ce a făcut obiectul dosarului nr._/325/2009 al Curții de Apel Timișoara.
În drept, au fost invocate prevederile art. 317-321 Cod procedură civilă, art. 503-508 Cod procedură civilă și art. 137 Cod procedură civilă.
Intimații S. G. și S. V. au formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea prezentei contestații în anulare, cu cheltuieli de judecată, deoarece aceasta a fost tardiv formulată, față de dispozițiile art. 319 C...
Astfel, potrivit acestei dispoziții legale, „contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit de art. 401 alin. 1 lit. b sau c”.
Potrivit dispozițiilor art. 401 alin. 1 lit. b „ contestația se poate face în termen de 15 zile de la data la care cel interesat a primit după caz, comunicarea ori înștiințarea privind înființarea popririi”, iar potrivit alin. 1 lit. c „ debitorul care contestă executarea însăși a primit somația, ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație”.
Or, în speță, executarea silită a început împotriva . cadrul dosarului execuțional nr. 269/01.03.2013 al SCBEJ M. & Asociații. În cadrul acestui dosar, nu numai că s-a emis somația premergătoare oricărei executări silite, dar s-a trecut și la executarea silită imobiliară a debitoarei. Împotriva actelor de executare silită, contestatoarea a formulat o „contestație la executare” în termen legal, contestație respinsă prin sentința civilă nr. 8271/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._/325/2013.
Așadar, raportat la cele învederate, s-a apreciat că prezenta contestație în anulare este tardivă.
Pe fond, deși contestatoarea invocă „existența unei greșeli materiale”, în ceea ce privește calculul termenului de recurs, se arată faptul că nu este vorba despre tardivitatea recursului declarat, întrucât acesta a fost declarat și motivat în termen legal, respectiv în 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
Nu a fost indicat temeiul de drept al întâmpinării.
La termenul de judecată din data de 22.10.2013, reprezentantul contestatoarei a arătat că temeiul de drept al contestației în anulare de față îl constituie prevederile art. 318 teza I Cod procedură civilă.
Procedând la examinarea cu prioritate a excepției de tardivitate a prezentei contestații în anulare, potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 C., curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 319 alin. 2 C., contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timp ei, până la împlinirea termenului prevăzut de art. 401 alin. 1 lit.”b” sau „c”, pentru hotărârile susceptibile de a fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite. În ceea ce privește hotărârile irevocabile, care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația se poate introduce în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărârea atacată, dar nu mai târziu de 1 an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În speță, prin decizia civilă contestată, cu nr. 1881/25.09.2012, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul reclamanților S. G. și S. V., a casat decizia atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la Tribunalul T..
S-a reținut că tribunalul a judecat greșit calea de atac declarată împotriva sentinței primei instanțe, ca fiind recurs, întrucât, față de obiectul acțiunii principale și al cererii reconvenționale, nu sunt incidente dispozițiile art. 282 alin. 1 Cod procedură civilă.
Ca atare, față de conținutul deciziei contestate, curtea constată că este incidentă teza a doua a alin. 2 al art. 319 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea atacată nu este susceptibilă de a fi adusă la îndeplinire pe cale de executare silită, astfel că termenul pentru promovarea contestației în anulare este de 15 zile de la data la care contestatoarea a luat cunoștință de hotărârea atacată.
Decizia contestată a fost pronunțată la data de 25.09.2012, iar contestatoarea a fost reprezentată de consilier juridic, astfel că avea obligația procesuală de a depune demersuri pentru a afla soluția pronunțată, ce nu se comunica, fiind irevocabilă, ca o aplicație a prevederilor art. 723 C.p.c., conform cărora drepturile procesuale trebuie executate cu bună–credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute. Nu poate fi lăsată la latitudinea părților data la care înțeleg să exercite calea de atac, cu atât mai mult cu cât, așa cum am arătat, contestatoarea a fost prezentă la judecarea recursului, fiind asistată de consilier juridic.
În plus, se constată că, în rejudecarea dispusă, contestatoarea a fost citată în apel la Tribunalul T., apoi în recurs la Curtea de Apel Timișoara, iar prezenta contestație în anulare a fost promovată la data de 17.09.2013, ulterior soluționării irevocabile a pricinii prin decizia civilă nr. 183/R/7.02.2012 dată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._/325/2009*.
Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art. 319 alin. 2 C., curtea constată că excepția invocată de intimați este întemeiată, motiv pentru care o va admite, cu consecința respingerii prezentei contestații în anulare, ca tardiv formulată, fără a mai analiza admisibilitatea căii de atac extraordinare de față.
În baza disp. art. 274 și urm. C.proc.civ., față de soluția pronunțată, curtea va obliga contestatoarea la plata către intimații S. G. și S. V. a sumei de 1000 lei, cheltuieli parțiale de judecată, constând în onorariu de avocat, redus de la suma de 2000 lei, solicitată, potrivit prevederilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ., ca fiind nepotrivit de mare, față de munca depusă de avocat în această cale extraordinară de atac, având în vedere și jurisprudența constantă a C.E.D.O., conform căreia partea poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea . împotriva deciziei civile nr. 1881/25.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._/325/2009, în contradictoriu cu intimații S. G., S. V. și ..
Obligă contestatoarea la plata către intimații S. G. și S. V. a sumei de 1000 lei, cheltuieli parțiale de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
A. B.
Red. CR / 27.06.2014
Tehnoredact. A.B./ 30.06.2014/ 2 ex.
| ← Expropriere. Decizia nr. 181/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Anulare act. Hotărâre din 02-04-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
