Expropriere. Decizia nr. 181/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 2273/108/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.181
Ședința publică din 19 februarie 2014
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. REPREZENTAT DE MINISTERUL TRANSPORTURILOR ȘI INFRASTRUCTURII PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – REGIONALA DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA împotriva Sentinței civile nr.3333 din 28.11.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta K. E. E., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat G. D. pentru pârâtul recurent S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, iar pentru reclamanta intimată K. E. E. se prezintă avocat P. E. B..
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. L.-C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentantul reclamantei intimate depune împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Instanța pune în discuție, în baza dispozițiilor art.137 al.1, art.103 și 301 C.pr.civ., excepția tardivității recursului, invocată și în cuprinsul concluziilor scrise formulate de reclamantul intimat, și acordă cuvântul asupra excepției.
Avocat G. D., pentru pârâtul recurent S. R., prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, solicită respingerea excepției întrucât consideră că recursul a fost declarat în termen, iar pe fond solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Avocat P. E. B., pentru reclamanta intimată K. E. E., solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv formulat. Pe fond pune concluzii de respingere a recursului, fără cheltuieli de judecată.
Procurorul solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv declarat.
CURTEA
În deliberare constată că prin Sentința civilă nr.3333 din 28.11.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta K. E. – E. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale - . Drumuri și Poduri Timișoara, având ca obiect despăgubiri rezultate din expropriere.
A anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.42/74 din data de 06.10.2011, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.255/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor .
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 2.889 euro, echivalentul a 12.868 lei, din care suma de 2.606 euro, este obținută din înmulțirea suprafeței expropriate de 831 mp cu 3,14 euro/1 mp, reprezintă despăgubiri aferente terenului expropriat, situat în loc Pecica, jud.A., cu nr.cadastral_, suma de 131 euro, reprezentând daunele rezultate în urma exproprierii pentru redobândire teren, iar suma de 152 euro reprezentând daune datorate pentru cheltuielile suplimentare de transport.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei pentru suma de 12.275,5 lei, ce reprezintă diferența dintre suma de 12.868 lei, acordată de instanță, cu titlu de despăgubiri și suma de 592,5 lei, stabilită prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.42/74 din data de 06.10.2011, emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.255/2010, dobânda legală aferentă, calculată de la data de 06.01.2012, când a fost scadentă obligația de plată a pârâtei si până la data efectivă a plății.
A respins capătul de cerere al reclamantei privind daunele rezultate în urma exproprierii pentru lipsa de folosință a terenului expropriat .
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma 1.450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, în rejudecare, a reținut următoarele:
Prin Încheierea din ședința publică din data de 17.10.2013 s-a dispus celor trei experți să efectueze un supliment de expertiză potrivit considerentelor Deciziei nr.929/25 iunie 2013, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, iar la data de 13.11. 2013 s-a depus la dosar această probă.
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.42/74 din 06.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010 s-a dispus exproprierea de la reclamantă a suprafeței de 831 mp din terenul situat în localitatea Pecica, jud.A., fiindu-i acordată, în echivalent, o despăgubire în sumă de 592,5 lei.
Reclamanta a contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamantei este grefată, într-adevăr, pe dispozițiile art.22 al.1 din Legea nr.255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
S-a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art.26 al.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora: „al.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; al.2 ,,La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, s-a reținut din Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară, de la filele 343 dosar prima instanță că, valoarea pe 1 mp a terenului expropriat, este de 3,10 euro/1 mp.
Potrivit îndrumărilor Curții de Apel Timișoara din decizia de casare s-a efectuat un supliment de expertiză, în cadrul căruia experții, în urma procesului de evaluare a rezultat, conform fisei anexate, valoarea de piață unitară pentru terenul evaluat de 3,14 euro/mp.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art.481 din Codul civil, ori, se remarcă faptul că Legea nr.255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr.198/2004: prețul de vânzare a imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art.771 al.(5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr.488/2011.
Împrejurarea dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr.488/2011 este una corectă sau nu, se determină în cadrul acțiunii civile exercitate potrivit art.22 al.1 din Legea nr.255/2010 împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în ipoteza în care această hotărâre preia valoarea despăgubirii stabilită prin hotărârea guvernului, iar expropriatul este nemulțumit de aceasta.
Având în vedere valoarea de piața unitara din Suplimentul la raportul de expertiza elaborat, a rezultat că suma totală de 2889 euro, echivalentul a 12.868 lei, la un curs de 4,459 lei/1 euro, din care suma de 2.606 euro, sumă obținută din înmulțirea suprafeței expropriată de 831 mp cu 3,14 euro/1 mp, reprezintă despăgubiri aferente terenului expropriat, situat în loc Pecica, jud.A., în suprafață de 831 mp, cu nr.cadastral_, cartea funciară nr._ Pecica, suma de 131 euro, reprezentând daunele rezultate în urma exproprierii pentru redobândire teren, iar suma de 152 euro reprezentând daune datorate pentru cheltuielile suplimentare de transport.
Tribunalul a constatat pertinente daunele rezultate în urma exproprierii pentru redobândire teren și cele reprezentând daune datorate pentru cheltuielile suplimentare de transport din cuprinsul Suplimentului la raportul de expertiză, deoarece în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamantei pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată.
Astfel, tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta K. E.–E. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale București, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, a anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.42/74 din data de 06.10.201 emisă de Comisia de aplicare a Legii nr.256/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma totală de 2889 euro, echivalentul a 12.868 lei, la un curs de 4,459 lei/1 euro, din care suma de 2606 euro este suma obținută din înmulțirea suprafeței expropriată de 831 mp cu 3,14 euro/1 mp, reprezintă despăgubiri aferente terenului expropriat, situat în loc Pecica, jud.A., în suprafață de 831 mp, cu nr.cadastral_, cartea funciară nr._ Pecica, suma de 131 euro reprezentând daunele rezultate în urma exproprierii pentru redobândire teren, iar suma de 152 euro reprezentând daune datorate pentru cheltuielile suplimentare de transport.
În baza art.1, 3 din OG nr.13/24 august 2011, a art.19 al.5 și 21 din Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local:
Art.21 ,,În termen de cel mult 90 de zile de la data emiterii hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularii drepturilor de proprietate asupra imobilelor expropriate sau consemnarea acestora, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Art.19 al.(5) prevede că ,,În cazul în care titularii drepturilor reale nu depun cererea și/sau documentele doveditoare, potrivit prevederilor al.(1) și (2), expropriatorul va notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor și le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele expropriatului...”.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei K. E.–E. pentru suma de_,5 lei, (ce reprezintă diferența dintre suma de_ lei, acordată de instanță, cu titlu de despăgubiri și suma de 592,5 lei, stabilită prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.42/74 din data de 06.10.2011), dobândă legală aferentă, calculată de la data de 06.01.2012 si până la data efectivă a plății.
A respins capătul de cerere al reclamantei privind daunele rezultate în urma exproprierii pentru lipsa de folosință a terenului expropriat, deoarece sunt despăgubiri pentru un pretins prejudiciu eventual și incert.
În baza art.274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1450 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat și onorar expert, conform chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Regionala de Drumuri și Poduri Timișoara, iar, la termenul de astăzi, Curtea a pus în discuție excepția tardivității declarării recursului, pe care o apreciază ca fiind întemeiată, pentru considerentele relevate mai jos.
Potrivit art.301 C.pr.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În speță, sentința recurată a fost comunicată pârâtului recurent la data de 27.12.2013, astfel încât acesta putea declara recurs până cel târziu la data de 13.01.2014.
Or, pârâtul recurent a depus recursul la 17.01.2014, depășind termenul legal de 15 zile prevăzut de art.301 C.pr.civ., astfel încât este întemeiată excepția tardivității.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge ca tardiv recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul S. R. reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Regionala de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Sentinței civile nr.3333 din 28.11.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.GO/19.02.2014
Tehnored.MM/2 ex/25.02.2014
Instanță fond: Tribunalul A. – jud.D. M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 511/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cereri. Decizia nr. 502/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
