Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 735/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 735/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 13725/55/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 30.07.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 735/R
Ședința publică din 1 octombrie 2014
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat recursul declarat de pârâtul S. C. împotriva deciziei civile nr. 495/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ A/2012*, în contradictoriu cu reclamantul intimat T. F. E. I. și pârâta intimată K. M., pentru constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal, făcut în ședință publică la a doua strigare, se prezintă pentru reclamantul intimat lipsă doamna avocat P. E. C., în substituirea domnului avocat Kocsis J. I., pârâtul recurent personal și asistat de domnul avocat B. D. C., lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se comunică reprezentantului pârâtului recurent întâmpinarea depusă de reclamantul intimat la data de 25.09.2014, prin registratura instanței.
Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar copia chitanței nr._/1.08.2014, în valoare de 1000 lei, reprezentând rata a doua a onorariului de avocat, și timbre judiciare mobile în valoare de 5 lei.
Reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar delegația de substituire.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului și al menținerii hotărârii primei instanțe, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs, pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, conform întâmpinării.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr. 702/14.02.2014, pronunțată în rejudecare de Judecătoria A. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea în nulitate absolută contract întreținere și restabilire situație anterioară formulată de reclamantul T. F. E. I. în contradictoriu cu pârâții S. C. și K. M..
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea înregistrată la 18.09.2012, reclamantul T. F. E. I. a chemat în judecată pârâții S. C. și T. E., solicitând instanței ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat sub nr. 1775/06.07.2012 de către BNP B. încheiat între pârâtul S. C. (în calitatea de debitor al obligației de întreținere) și pârâtul T. E. (în calitate de creditor al obligației de întreținere) pe motiv de cauză ilicită și imorală; restabilirea situației anterioare încheierii contractului de întreținere în sensul revenirii imobilului situat în A., ., jud. A., înscris în CF_ A. (CF vechi 2512 Micalaca), top 2684/662/2.a, 2684/662/1/b – Micalaca în ceea ce privește terenul și cadastral C1, top 2684/662/2.a, 2684/662/1/b – Micalaca în ceea ce privește construcția în proprietatea pârâtului T. E.; cu îndrumarea OCPI A. la efectuarea mențiunilor cuvenite în CF_ A., în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului S. C. și restabilirea situației anterioare de CF în favoarea pârâtului de ordinul 2; cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că are calitatea de fiu al pârâtului T. E., persoană în vârstă de 87 de ani, care suferă de o . afecțiuni neurologice, provocându-i în mod constant tulburări de memorie și comportament.
Reclamantul a precizat că, anterior încheierii contractului, tatăl său a fost vizitat și îngrijit în mod constant și ireproșabil de către acesta și sora sa, pe pârâtul de ordinul I, respectiv numitul S. C. cunoscându-l ca urmare a efectuării unor lucrări de hidroizolații la imobilul proprietatea pârâtului de ordinul II.
Pârâtul S. C. a avut contact cu T. E. și contrar oricăror norme etice și deontologice, a început o campanie asiduă de a-l convinge să se interneze într-un centru de îngrijire a persoanelor vârstnice patronat de Fundația pentru Îngrijirea Persoanelor Vârstnice „D.” (fundație înființată și controlată de pârâtul S. C.), loc în care tatăl său ar fi avut ocazia de a socializa cu alte persoane de vârsta sa, precum și faptul că pârâtul S. C. nu s-a limitat doar la captarea pârâtului de ordinul II, ci și la răspândirea de materiale publicitare referitoare la azil în întregul cartier, încercând să racoleze persoane vârstnice din cartier în scopul internării acestora în azilul pe care îl patrona.
A mai precizat că a fost de acord cu internarea tatălui său în azil pe o perioadă de 2 luni, astfel că pârâtul de rangul II a fost internat în centrul pentru vârstnici al Fundației D. la data de 18.06.2012 însă, anterior internării, pârâtul S. C. a încercat să intre în posesia imobilului aparținând pârâtului T. E., procurându-i o nouă carte de identitate și ducându-l în data de 09.06.2012 la BNP „Veritas” în vederea încheierii unui contract de întreținere, în urma căruia pârâtul de ordinul I să dobândească dreptul de proprietate asupra imobilului proprietatea pârâtului de ordinul II în schimbul pretinsei întrețineri pe care acesta avea să o presteze, însă pârâtul de ordinul I s-a lovit de refuzul notarului public care, în baza art. 30 din Legea nr. 17/2000, a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul pârâtului II.
Ca urmare a efectuării anchetei sociale, Autoritatea Tutelară a concluzionat „că nu este oportun și în interesul persoanei vârstnice încheierea unui contract de întreținere cu alte persoane.”, notarul refuzând încheierea contractului de întreținere.
Reclamantul a mai menționat că la data de 21.06.2012 a fost convocat de către pârâtul de ordinul I în vederea încheierii contractului pentru acordarea de servicii sociale legalizate sub nr. 25/21.06.2012 cu Fundația pentru Îngrijirea Persoanelor Vârstnice „D.”, contract încheiat pe o perioadă de 2 luni și pentru care a plătit suma de 400 euro/lunar, sumă pe care a achitat-o integral, însă pârâtul de ordinul I nu a renunțat la dobândirea imobilului proprietatea pârâtului de ordinul II găsind un notar care nu a solicitat efectuarea unei anchete sociale.
Sub acest aspect, printr-o adeverință eliberată la data de 20.07.2012 medicul centrului de vârstnici al Fundației „D.” a certificat faptul că pârâtul de ordinul II suferă de tulburări de memorie și comportament; în perioada imediat următoare încheierii contractului, pârâtul de ordinul II a fost internat la Secția de Neurologie a Spitalului Județean, prin biletul de externare confirmându-se diagnosticul de atrofie corticală care generează aceeași simptomatologie de lipsă de memorie și discernământ.
A precizat faptul că la data de 06.07.2012 pârâtul S. C. a reușit încheierea contractului de întreținere sub nr. 1775/06.07.2012 la BNP „B.” prin care i s-a transmis nuda proprietate asupra imobilului situat în A., . și prin care pârâtul de ordinul II a renunțat la înscrierea dreptului de ipotecă legală pentru contravaloarea întreținerii în caz de neexecutare în natură a obligației, deși pârâtul de ordinul II a rămas internat în azilul Fundației „D.” pe cheltuiala sa.
Față de cele susmenționate, reclamantul a invocat nulitatea absolută a contractului de întreținere pentru cauză ilicită și imorală, în baza art. 1236 NCC, precizând faptul că scopul urmărit de pârâtul S. C. a fost cel de a frauda interesele tatălui său și în general ale familiei sale.
A mai arătat că pârâtul s-a folosit de manopere frauduloase pentru încheierea contractului, profitând de boala și lipsa de discernământ a pârâtului T. E., de captația exercitată, pârâtul T. E. înstrăinând bunul fără a obține în schimb nici o contraprestație.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1236 NCC, art. 1253 NCC, art. 14 și 1183 NCC, art. 1247 NCC și a depus în probațiune înscrisuri.
Pârâții au solicitat respingerea acțiunii reclamantului în principal ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă și de interes legitim, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr._ din 19.11.2012 pronunțată de Judecătoria A. s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și cea a lipsei de interes, ambele invocate de pârâți și s-a respins acțiunea.
Împotriva sentinței civile mai sus menționată s-a promovat apel, soluționat prin decizia civilă nr. 38/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul A., potrivit căreia s-a admis apelul declarat de reclamantul T. F. E. I., s-a anulat sentința civilă nr._/19.11.2012, dispunându-se trimiterea spre rejudecare la Judecătoria A..
Recursul declarat împotriva deciziei civile nr. a fost soluționat de către Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 740/16.05.2013 prin respingerea acestei căi de atac.
La data de 09.07.2013 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei A. sub nr._ .
Pârâtul S. C. a depus certificat de deces privind pe T. E..
Prin completare și precizare de acțiune, reclamantul a solicitat, în completarea acțiunii principale, să se dispună anularea testamentului autentificat sub nr. 177/06.07.2012 la BNP B. întocmit de T. E., care l-a desemnat pe pârâtul S. C. ca și legatar universal, pentru motive de dol și incapacitate specială prev. de art. 990 Noul Cod Civil.
A arătat că la data de 21.06.2012 reclamantul a încheiat cu Fundația pentru îngrijirea persoanelor vârstnice „D.”, reprezentată de pârâtul S. C. (membru fondator) un contract pentru acordarea de servicii sociale pentru defunctul T. E., tatăl reclamantului, pentru o perioadă de două luni, începând cu data de 18.06.2012 până la data de 18.08.2012.
Conform clauzelor contractului, fundația s-a obligat să îi acorde tatălui reclamantului cazare, masă, asistență medicală în program de vizită săptămânală și asistență medicală pentru tratamente curative și de urgență, iar la data de 06.07.2012 s-a încheiat contractul de întreținere între defunctul T. E. și pârâtul S. C., prin care întreținutul transmite nuda proprietate a imobilului proprietatea celui dintâi, situat în A., ..
A învederat trei aspecte: contractul de întreținere se suprapune cu contractul de prestări servicii sociale încheiat de reclamant cu pârâtul S. C.; în al doilea rând, prestarea întreținerii pentru tatăl reclamantului apare a fi acordată atât de persoana juridică, fundația „D.” cât și personal de pârâtul S. C., în realitate întreținerea fiind acordată doar de către fundație; în al treilea rând, deși contractul de prestări servicii social încheiat cu fundația „D.” a expirat la data de 18.08.2012, la data de 20.08.2012 s-a încheiat actul de reziliere autentificat sub nr. 2231/20.08.2012 de către BNP B., semnat de S. C. și T. E., iar în graba de a-și atinge scopul, pârâtul S. C. și nici notarul nu au observat că nu se poate rezilia un contract expirat.
La data de 06.07.2012 pârâtul, profitând de starea psihică precară a tatălui reclamantului, datorită vârstei înaintate și a afecțiunilor psihice l-a capacitat să semneze și testamentul autentificat sub nr. 1777/06.07.2012 prin care pârâtul era desemnat ca legatar universal.
În mod inexplicabil, și testamentul include o nouă obligație de întreținere în favoarea testatorului deși deja exista un contract de întreținere cu aceleași clauze.
A apreciat că testamentul în cauză s-a întocmit contrar art. 990 alin. 1 Noul Cod civil, întrucât la data întocmirii acestui act, defunctul era internat la Fundația „D.”, al cărei asociat și fondator este pârâtul S. C., deci tatăl reclamantului era în îngrijirea socială și medicală a acestuia. Mai mult, reclamantul a aflat despre testament doar la deschiderea succesiunii de pe urma tatălui său.
Referitor la precizarea de acțiune, reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de întreținere pe motiv de cauză ilicită și imorală întemeiată pe dispozițiile art. 1235-1236 Noul Cod civil.
Prin încheierea de ședință din 02.09.2013 a fost admisă cererea reclamantului de introducere în judecată a pârâtei K. M., în calitate de moștenitor legal al defunctului T. E..
Prin note de ședință pârâtul S. C. a arătat că se opune noului capăt de cerere formulat de reclamant prin precizarea de acțiune din 30.09.2013 în sensul anulării testamentului și a solicitat respingerea ca inadmisibil, apreciind că este formulat ca fiind unul care tinde să modifice și nu să completeze acțiunea.
În probațiune s-au administrat: proba cu interogatoriul pârâtului S. C., proba testimonială cu martorii B. A., Korsiczki Ș., L. M., proba cu înscrisuri: certificat de deces, testament, certificat de moștenitor, acte medicale și declarațiile date de defunctul T. E. în cadrul dosarelor nr.5551/P/2012 și nr.7355/P/2012 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria A., concluziile raportului de autopsie întocmit la decesul defunctului T. E., actul constitutiv și statutul Fundației „D.”, adresa nr.2/832/29.01.2014 a Agenției Județene pentru plăți și Inspecție Socială A., copie chitanțe.
Analizând actele și lucrările de la dosar, în limitele deciziei civile nr. 38/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul A., în conformitate cu prevederile art. 297 al.2 Cod procedură civilă, în rejudecare, instanța reține următoarea situație de fapt:
De la decesul soției sale, petrecut în urmă cu mai bine de 10 ani și până la data la care s-a internat la Fundația D., defunctul T. E. a locuit singur, fiind vizitat destul de des de copiii săi, respectiv de 3-4 ori pe săptămână, fiica acestuia, pârâta K. M., fiind cea care îi și aducea de mâncare.
La începutul lunii iunie 2012, după ce a găsit în cutia poștală un pliant de prezentare al Fundației pentru îngrijirea persoanelor vârstnice „D.”, defunctul s-a deplasat la sediul acesteia, în vederea internării sale.
În data de 09.06.2012, pârâtul S. C., împreună cu defunctul T. F. s-au adresat Biroului Notarial Veritas în scopul încheierii unui contract de întreținere.
În ancheta socială nr._/20.06.2012, realizată la solicitarea Biroului Notarial Veritas, s-a reținut că domnul T. F. locuiește singur la adresa de domiciliu, fiind vizitat de copii, fiica acestuia fiind cea care îi asigura hrana și îl sprijinea în realizarea curățeniei, spălatul hainelor și întreținerea spațiului verde de lângă locuință. Din discuțiile purtate cu domnul T. a reieșit că acesta era nemulțumit de relația cu cei doi copii ai săi, manifestându-și dorința de a beneficia de serviciile oferite în cadrul Fundației D., care are ca obiect de activitate îngrijirea persoanelor vârstnice în regim de internare.
Față de concluziile anchetei sociale în care s-a arătat că nu este oportună încheierea unui contract de întreținere cu alte persoane, Biroul Notarial Veritas a refuzat încheierea contractului de întreținere dintre T. F. și S. C..
La data de 18.06.2012, T. F. s-a internat la Fundația pentru îngrijirea persoanelor vârstnice „D.”, fiind supus, la cererea administratorului Fundației – pârâtul S. C. – mai multor evaluări psihologice și psihiatrice, toate concluzionând că nu sunt prezenți indici de deteriorare cognitivă semnificativi, nu prezintă probleme de memorie semnificative, contactul cu realitatea fiind prezent.
În data de 21.06.2012, reclamantul a fost cel care a semnat în numele tatălui său T. F. contractul de prestări servicii sociale, însă a fost de acord cu internarea tatălui său doar pe o durată de 2 luni.
Întrucât dorea să beneficieze de serviciile prestate de Fundația D. și pe viitor, defunctul T. E. a încheiat la data de 06.07.2012 contractul de întreținere autentificat sub nr.1775/06.07.2012 la BNP B., prin care a transmis către pârâtul S. C. nuda proprietate asupra imobilului intravilan cu casă, situat în A., ., jud. A., în schimbul întreținerii și îngrijirii cu toate cele necesare traiului până la sfârșitul vieții, iar la deces cu obligația de a fi înmormântat potrivit cu obiceiul locului.
Între T. F. și cei doi copii ai săi a existat o relație conflictuală atât anterior internării la azil (aspect confirmat de ancheta socială menționată), cât și după ce acesta s-a internat la Fundația D., martora L. M. arătând că pe durata în care defunctul a fost internat în azil, acesta era vizitat de copiii săi, însă vizitele culminau invariabil cu certuri și scandaluri.
Aceeași martoră a arătat că defunctul a fost foarte mulțumit de serviciile de care a beneficiat la azil, unde a rămas internat până la decesul său, respectiv 16.08.2013, aspect ce se coroborează cu declarațiile date de defunct în dosarul de urmărire penală.
Serviciile de care a beneficiat în perioada iulie 2012-august 2013, în cuantum de 400 euro/lună, au fost achitate de către pârâtul S. C., conform chitanțelor depuse în probațiune.
În drept, în conformitate cu prevederile art.102 al.1 din Legea nr.71/2011, față de data încheierii contractului de întreținere (06.07.2012), în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil intrat în vigoare în 01.10.2011.
Art. 2254 cod civil definește contractul de întreținere “(1) Prin contractul de întreținere o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părți sau al unui anumit terț prestațiile necesare întreținerii și îngrijirii pentru o anumită durată.(2) Dacă prin contract nu s-a prevăzut durata întreținerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia, atunci întreținerea se datorează pentru toată durata vieții creditorului întreținerii.”
Art. 1235 Cod civil definește cauza ca fiind “motivul care determină fiecare parte să încheie contractul”. Pentru a fi valabilă, cauza trebuie să îndeplinească, cumulativ următoarele condiții: „să existe, să fie licită și morală” (art.1236 al.1 Cod civil). La art.1236 al.2 Cod civil este definită cauza ilicită “cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice” iar la art.1236 al.3 Cod civil se prevede că o “cauză este imorală când este contrară bunelor moravuri”.
Art.1238 al.2 Cod civil prevede “cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia s-o cunoască”.
ART. 1239 Cod civil reglementeză “Proba cauzei: (1) Contractul este valabil chiar atunci când cauza nu este expres prevăzută.(2) Existența unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară”.
Art.30 din Legea nr.17/2000 “ (1) Autoritatea tutelară sau, după caz, consilierii juridici angajați ai consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică au obligația de a acorda, la solicitarea acesteia, consiliere gratuită în vederea încheierii actelor juridice de vânzare-cumpărare, donație sau împrumuturi cu garanții imobiliare care au drept obiect bunurile mobile sau imobile ale persoanei vârstnice respective.
(2) Persoana vârstnică, astfel cum este definită la art. 1 alin. (4), va fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros ori gratuit, a bunurilor ce îi aparțin, în scopul întreținerii și îngrijirii sale, de un reprezentant al autorității tutelare a consiliului local în a cărui rază teritorială domiciliază persoana vârstnică respectivă.”
Raportând starea de fapt reținută la textele de lege incidente și văzând limitele de rejudecare, respectiv „în rejudecare, prima instanță urmează a stabili dacă cauza contractului de întreținere autentificat la BNP B. sub nr. 1775/06.07.2012, este licită și morală raportat la probele administrate în cauză, respectiv contractul pe acordarea de servicii sociale, contractul de întreținere, actele medicale, împrejurările în care aceste acte au fost încheiate, respectiv eliberate, la inițiativa căror părți din dosar, raporturile dintre părți” instanța a reținut următoarele:
Existența unei cauze valabile este prezumată de lege, astfel că sarcina probei cu privire la caracterul ilicit sau imoral al cauzei revine reclamantului.
Având în vedere că scopul imediat în cazul contractelor numite, cum este și cel analizat în cauză, este întotdeauna licit și moral, urmează a se analiza în ce măsură scopul mediat urmărit de părți este licit și moral.
În justificarea cauzei ilicite și imorale a contractului de întreținere s-a făcut trimitere la lipsa de discernământ a defunctului T. F. și la manoperele de captație și sugestie la care ar fi recurs pârâtul S. C..
Or, motivele invocate exced limitelor rejudecării, câtă vreme discernământul este o condiție de valabilitate a consimțământului (art.1205 al.1 și următoarele Cod civil), și nu a cauzei, iar manoperele de captație și sugestie, sunt specifice dolului, ca viciu de consimțământ, caracterizând elementul obiectiv al dolului în cadrul actelor juridice cu titlu gratuit (art.1214 Cod civil).
Împrejurarea că pârâtul S. C. a solicitat părerea mai multor psihologi, a unui medic neurolog și a unui medic psihiatru pentru a verifica prezența discernământului în cazul lui T. E. la data încheierii contractului de întreținere nu fundamentează ideea de cauză ilicită sau imorală, acesta fiind îndreptățit să verifice dacă beneficiarul întreținerii poate exprima un consimțământ valabil cu ocazia încheierii contractului, având în vedere vârsta avansată ( 87 de ani). În acest sens, instanța a reținut că trei psihologi, un medic primar neurolog și un medic primar psihiatru au concluzionat că la data de 18.06.2012 T. E. era orientat temporo-spațial, avea contactul cu realitatea prezent, nefiind prezenți indici de deteriorare cognitivă.
Prin urmare, susținerea reclamantului în sensul că pârâtul S. C. și-ar fi preconstituit probe în dovedirea discernământului defunctului T. E. la data încheierii contractului de întreținere nu fundamentează ideea de cauză ilicită sau imorală, câtă vreme discernământul în cazul persoanelor cu capacitate deplină de exercițiu este prezumat de lege, sarcina probei revenind celui care contestă existența discernământului.
În acest context, reclamantul avea posibilitatea de a iniția procedura punerii sub interdicție a tatălui său, în măsura în care s-a îndoit de discernământul acestuia.
Din probele administrate nu reiese că reclamantul ar fi avut cunoștință, anterior încheierii contractului de întreținere, ca T. E. să sufere de anumite afecțiuni grave și care l-ar fi determinat să își asume obligația de întreținere în prefigurarea unui deces iminent.
Din contră, actele medicale atestă că prima problemă gravă de sănătate a apărut ulterior semnării contractului, respectiv la data de 20.07.2012, când T. E. a suferit primul accident vascular cerebral, fiind internat la Spitalul Clinic Județean de Urgență A..
Instanța a reținut și faptul că martorii audiați au arătat că, anterior internării la Fundația D., defunctul locuia singur de mai bine de 10 ani, iar în ultima perioadă avea probleme cu memoria de scurtă durată, ceea ce conduce la concluzia că acesta avea nevoie de o supraveghere permanentă, astfel că decizia de a se interna în centrul de îngrijire a persoanelor vârstnice unde, în plus, putea socializa cu persoane de vârsta sa, apare firească și legitimă.
Cei doi copii ai săi s-au opus, într-o primă fază, ca acesta să se interneze la Fundația D. și doar după ce s-a efectuat ancheta socială, ocazie cu care au aflat de intenția tatălui lor de a se da în întreținerea pârâtului S. F., reclamantul a acceptat ca tatăl său să se interneze, însă doar pe o durată limitată de 2 luni.
Întrucât dorea să se asigure că va beneficia și pe viitor de serviciile Fundației D. (de care era foarte mulțumit), precum și pe fondul stării conflictuale cu copiii săi, T. E. a încheiat contractul de întreținere cu pârâtul S. C., care administra fundația menționată.
Împrejurarea că defunctul a beneficiat de serviciile prestate de Fundația D. și după încheierea contractului de întreținere, iar pârâtul S. F. a achitat ratele lunare, constituie o dovadă a faptului că la încheierea contractului părțile au convenit ca întreținerea să fie prestată în acest mod.
Încheierea contractului de întreținere s-a făcut fără ca T. E. să fi fost asistat de un reprezentant al autorității tutelare. În acest context, instanța reține că prevederile art.30 din Legea nr.17/2000 au un caracter dispozitiv, lăsând la aprecierea persoanei interesate sau a notarului necesitatea consultării autorității tutelare, iar nerespectarea acestora ar putea antrena cel mult nulitatea relativă a contractului. Mai mult, din ancheta socială efectuată la cererea Biroului Notarial Veritas reiese că acesta a fost consiliat cu privire la consecințele încheierii unui contract de întreținere.
Deși contractul de prestări servicii sociale încheiat la data de 21.06.2012 și contractul de întreținere autentificat sub nr.1775/06.07.2012 se suprapun parțial, nici acest aspect nu constituie o dovadă a cauzei ilicite a celui de-al doilea contract, câtă vreme prin încheierea acestuia s-a prevăzut obligația de întreținere pe toată durata vieții lui T. E..
Caracterul licit și moral al cauzei se analizează în raport de data încheierii contractului, astfel că novația prin schimbarea debitorului obligației de întreținere autentificată sub nr.1803/10.10.2012 la BNP S. N. sau testamentul autentificat sub nr.1777/06.07.2012, fiind acte ulterioare, nu prezintă relevanță în cauză.
Mai mult, instanța a reținut că hotărârea de a încheia contractul de întreținere a fost luată la începutul lunii iunie 2012, respectiv anterior internării lui T. E. la Fundația D., astfel că nu se poate reține că pârâtul S. F. ar fi deturnat scopul nepatrimonial al fundației.
Verificările efectuate de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială A. la nivelul Fundației D., deși relevă unele disfuncționalități la nivelul acesteia, nu au legătură cu contractul de întreținere a cărui nulitate se invocă.
În conformitate cu art.146 Cod procedură civilă, prin concluziile scrise depuse după închiderea dezbaterilor se face o expunere sumară a speței cu analizarea probelor administrate, fără a exista obligativitatea comunicării lor cu partea adversă și fără a fi necesară punerea lor în discuția părților.
Prin urmare, instanța nu a analizat motivul invocat de către reclamant pentru prima dată în concluziile scrise, depuse după închiderea dezbaterilor, constând în exploatarea economică a defunctului prin abuzarea asupra banilor din pensie, în acest fel respectându-se principiul contradictorialității procesului civil.
Văzând că prin încheierea contractului de întreținere pârâtul S. C. a urmărit să dobândească imobilul aflat A., ., jud. A., în vreme ce scopul urmărit de T. F. a fost acela de a i se presta întreținerea de către pârâtul S. C. prin intermediul Fundației D., iar acestea nu contravin legii sau bunelor moravuri, instanța a dispus conform celor mai sus- arătate.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul T. F. E. I., care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând schimbarea ei în sensul admiterii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 495/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ apelul a fost admis, iar sentința schimbată în sensul admiterii cererii reclamantului.
În consecință, s-a constatat nulitatea contractului de întreținere autentificat sub nr. 1775/06 07 2012 la BNP B. încheiat între T. E. și S. C. privind imobilul înscris în CF_-nr.vechi 2512 Micălaca situat în A., ., jud.A.; s-a dispus restabilirea situației anterioare în CF sus arătat, adică a celei anterioare încheierii contractului de întreținere; a fost îndrumat OCPI A. la efectuarea cuvenitelor operațiuni în CF, conform deciziei după rămânerea irevocabilă; a fost obligat pârâtul S. C. la plata către reclamant a sumei de 3848,50 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocațial.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, pe calea apelului, reclamantul a învederat că din interpretarea dispozițiilor art. 2254-2263 Cod civil rezultă că întreținerea are caracter strict personal, creanța care are ca obiect întreținerea nu poate fi cedată, iar în privința prestației, dacă părțile au convenit la prestația în natură, nu se poate converti aceasta în rentă în bani. Or, în speță, pârâtul S. C. nu a prestat personal întreținerea la care s-a angajat ci a cedat această obligație în favoarea Fundației D. fără acordul expres, autentic al lui T. E. și fără o hotărâre judecătorească de convertire în rentă în bani a întreținerii. Conform actului constitutiv al Fundației D., art.l, ea este organizată și funcționează în temeiul OG 26/2000, fiind organizație neguvernamentală și fără scop lucrativ. Scopul declarat al fundației este asigurarea pentru persoane vârstnice a unei bătrâneți fericită și liniștită prin servicii de calitate și cazare în regim de pensiune completă.
Fundația a fost înființată la 29.07.2010 având ca fondator unic pârâtul S. C..
Apare evident că pârâtul S. C. a deturnat scopul fundatiei, de la unul eminamente umanitar, la unul de pentru beneficiul personal, respectiv s-a folosit de fundație pentru a dobândi imobilul proprietatea lui T. E. în timp ce acesta era internat în Fundația D.. T. E. era întreținut de Fundația D. în permanență, în timp ce pârâtul a beneficiat de un imobil în valoare de cca 50.000 Euro. Aceasta rezultă din multiplele deficiente constatate în activitatea fundației cu ocazia controlului efectuat de Agenția de Plați și Inspecție Socială. Aceste multiple și grave deficiente duc la concluzia că însăși fundația a fost înființată în scop speculativ de către pârât care, profitând de influența pe care o avea asupra beneficiarilor întreținerii, bătrâni și bolnavi, a urmărit să se îmbogățească de pe urma lor.
A arătat că acțiunea sa, susținută și de pârâta K. M., are ca temei legal dispozițiile art.1236, 1235, art.14, art.1183, 1247 din Noul Cod civil, privind cauza ilicită și imorală a contractului de întreținere și a explicat separat, prin concluziile scrise, fiecare caz în parte. Concluziile primei instanțe privind existența discernământului lui T. E. la încheierea contractului de întreținere exced cadrului procesual, în cauză fiind vorba despre o persoană de peste 88 de ani, cu tulburări de memorie și de comportament, cu elemente de uitare memorie recentă și mai veche cu atrofie corticală, fiind greu de conceput că acesta putea realiza semnificația actelor juridice încheiate. Acest lucru este demontat de declarațiile date de T. E.. Mai mult, din actele dosarului rezultă că la 06.07.2012 alături de contractul de întreținere încheiat la BNP B., T. E. a semnat și un testament autentic ( fila 45 dosar), prin care îl lasă legatar universal pe S. C.. Acest testament a fost făcut în favoarea pârâtului cu încălcarea dispozițiilor art 990,986 din Noul Cod civil, care reglementează o incapacitate de a dobândi liberalități și instituie o prezumție legală de captație.
A arătat că, potrivit art.1236 alin.2 Noul Cod civ. cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice. Contractul de întreținere în cauză a fost încheiat la 06.07.2012 între defunctul său tată, T. E. în vârstă de 88 ani, care era internat în Fundația pentru întreținerea persoanelor vârstnice "D." administrată ca membru fondator de către pârâtul S. C., apelantul expunând afirmate nereguli în activitatea fundației.
Imediat după internarea tatălui apelantului în cadrul fundației la 18.06.2012, prima preocupare a pârâtului S. C. a fost supunerea acestuia la analize de tip psihologic și psihiatric pentru a dovedi că acesta are discernământ, în loc să fie preocupat de tratarea acestuia de afecțiunile de care suferea. Aceste preocupări, precum și numeroasele încălcări constatate în activitatea fundației, dovedesc faptul că S. C. s-a folosit de fundație pentru a-și asigura personal un scop patrimonial. În concret, s-a deturnat scopul nepatrimonial al fundației și, profitând de starea psihică a tatălui apelantului, S. C. a reușit să devină proprietarul unui imobil proprietatea beneficiarului asistenței sociale fără ca, în fapt, să presteze personal întreținerea.
Referitor la cauza imorală a contractului de întreținere, apelantul a arătat că, potrivit art.1236 alin.3 Noul Cod civil, cauza este imorală când este contrară bunelor moravuri. Dicționarul juridic civil definește bunele moravuri ca fiind ansamblul normelor de conduită cu caracter moral exprimând interesele generale, reguli de conviețuire socială și ca un criteriu de apreciere a caracterului imperativ și deci inderogabil al unor texte legale și al caracterului licit al unei cauze sau condiții contractuale.
Conform Ordinului Ministrului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei 246/2006 care reglementează funcționarea fundației, pârâtul S. C. avea obligația de a trata cu respect și onestitate pe tatăl apelantului, să-i permită să decidă independent asupra bunurilor sale, să se consulte cu familia asupra unor decizii importante. La 06.07.2012 defunctul tată al apelantului, T. E., în afara contractului de întreținere a mai încheiat un act-testament universal- în favoarea lui S. C. la același birou notarial, cu aceeași ocazie, acest testament fiind o liberalitate care evident este afectată de dol care se manifestă sub forma captației și a sugestiei.
Apelantul a precizat că manoperele dolosive ale pârâtului S. C. apar evidente prin succesiunea evenimentelor, pe care a reiterat-o.
Pârâtul Silagyi C., preocupat de o îmbogățire pe căi ilicite, nu a realizat că, efectiv, întreținerea a fost în permanență acordată de fundația D. conform contractului de servicii sociale, iar actele juridice ulterioare, contract de întreținere și testament aveau și ele obligații de întreținere, dar pentru el ca persoană fizică, întreținere care nu s-a acordat.
Pe tot parcursul cât tatăl apelantului a fost internat în fundația D. până la deces, pârâtul S. C., a ținut ușa fundației încuiată, i-a împiedicat să ia legătura cu tatăl lor de teama ca acesta să nu își dea seama de dolul la care a fost supus și să poată să intervină în interesele acestuia. La ultimul termen de judecată, pârâtul a prezentat mai multe chitanțe - pro causa - cu care dorește să afirme că el a finanțat fundația în contul întreținerii tatălui reclamantului, însă contractul de întreținere nu a fost transformat într-o sumă plătibilă lunar. Prima chitanța datează din 07.07.2012 cu nr. 142, deși pentru luna a 7-a costul întreținerii fusese achitat de apelant.
Pe lângă faptul că aceste chitanțe sunt fabricate pro causa, același pârât nu spune nimic despre pensia însușită a tatălui apelantului de la 06.07.2012 până la deces, pensie pe care de altfel el o și gestiona. De remarcat este și faptul că, deși se judecă de 2 ani de zile, pârâtul S. C. a depus la dosar mai multe chitanțe prin care caută să dovedească că a plătit lunar el personal din banii săi, Fundației D., contravaloarea întreținerii în sumă de 1700 lei. Aceste chitanțe sunt fabricate pro causa și trebuie examinate prin prisma constatărilor făcute de Inspecția Socială în sensul că nu se conducea niciun fel de evidență contabilă a încasărilor și plăților în cadrul Fundației D..
Ca un aspect semnificativ în legătură cu chitanțele apare următoarea situație, respectiv chitanța nr.174 din 02.08.2013 se referă la întreținerea pe 15 zile, are valoare de 850 de lei în condițiile în care tatăl apelantului a decedat de 05.08.2013. Se pune firesc întrebarea cum putea anticipa pârâtul S. C. că la 02.08.2013 tatăl apelantului va deceda în următoarele 15 zile, fapt ce demonstrează intenția acestuia de a induce în eroare instanța.
Apelantul a precizat că din punct de vedere medical, tatăl său avea mai multe afecțiuni HTA gr.II, tulburări de memorie și comportament, conform adeverinței medicale emisă la cerere de AMMA MEDICAL FAM la 20.07.2012 și că greșit a reținut prima instanță că afecțiunile grave ale lui T. E. au apărut după încheierea contractului de întreținere și au fost constatate abia la 20.07.2012.
Privitor la limitele casării, apelantul a arătat că prin sentința civilă nr._/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosar_, s-a respins acțiunea sa având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de întreținere autentificat sub nr. 1775/06.07.2012 între pârâtul S. C. și T. E., pe cale de excepție cu motivarea că nu justifică un interes legitim, direct și personal. Soluția primei instanțe a fost anulată în întregime prin decizia civilă nr.38/19.02.2013, pronunțată de Tribunalul A., instanța de casare dispunând să se stabilească dacă cauza contractului este licită și morală, raportat la probele administrate în cauză, respectiv contractul de servicii sociale, contractul de întreținere, actele medicale, împrejurările în care au fost încheiate, respectiv eliberate, la inițiativa căror părți din dosar și raporturile dintre părți; că limitele casării referindu-se la fondul cauzei, lăsând posibilitatea instanței fondului să administreze orice probe care ar putea dovedi existența sau inexistența cauzei licite și morale.
În fine, referitor la încălcarea principiului contradictorialității, apelantul arată că prima instanța a refuzat să analizeze exploatarea patrimonială a lui T. E. din partea pârâtului S. C..
Însăși încheierea contractului de întreținere în favoarea lui S. C. încadrându-se perfect în noțiunea de exploatare economică a lui T. E..
La data de 25.04.2014, intimatul S. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
La data de 5 mai 2014, prin serviciul registratură, intimata K. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelului.
Verificând cauza în cadrul prevăzut de art.297 din Codul de pr.civilă 1865, raportat la motivele pentru care reclamantul a declarat apel, tribunalul a constatat că acesta este fondat.
Probele administrate în cauză, anume înscrisurile eliberate părților și încheiate de acestea anterior și ulterior perfectării contractului de întreținere și depozițiile martorilor cu privire la relațiile dintre părțile implicate în prezenta cauză, conduc fără îndoială la concluzia că actul juridic încheiat de defunctul T. E. cu pârâtul S. C., anume contractul de întreținere autentificat sub nr. 1775/06 iulie 2012 la BNP B., este lovit de nulitate pentru inexistența unei cauze licite și morale în sensul prevăzut de art.1237-1239 din Noul Cod Civil.
Astfel, cauza actului juridic-condiție de fond a acestuia- vizează obiectivul urmărit la momentul perfectării actului, fiind identificată cu scopul imediat, stabilit pe categorii de acte juridice, numit și scopul obligației, precum și cu scopul mediat, adică motivul determinant al încheierii actului în sine.
În cazul de față, scopul imediat este cel caracteristic unui contract de întreținere și vizează prestația și contraprestația specifică acestui act juridic, iar scopul mediat a fost cauza determinantă a încheierii contractului de întreținere, anume înstrăinarea unui bun în schimbul acordării întreținerii.
Din punctul de vedere al creditorului obligației de întreținere, este evident că obiectivul urmărit a fost acela de a obține prestarea întreținerii la Fundația D. cu care în prealabil a încheiat contract pentru două luni (filele 12-13 dosar fond din primul ciclu procesual), iar din punctul de vedere al debitorului obligației de întreținere este evident că obiectivul urmărit a fost să încheie un act care să îi aducă un folos material personal, anume dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului din A., ., nicidecum să presteze creditorului întreținere personal.
În aprecierea existenței unei cauze ilicite ori imorale se impune a fi avută în vedere intenția părților la momentul contractării ceea ce, raportat la datele speței pentru creditorul întreținut, însemna prestarea serviciilor de întreținere în cadrul oferit de Fundația D., iar pentru debitorul întreținător, nicidecum prestarea întreținerii în natură și personal, cum prevăd clauzele contractului, ci obținerea pentru sine a foloaselor materiale procurate prin contractul de întreținere, anume nuda proprietate asupra imobilului proprietatea creditorului, iar, după decesul acestuia, dobândirea dreptului de proprietate.
Numai din această perspectivă se poate găsi explicație pentru actele juridice încheiate de pârât ulterior perfectării contractului de întreținere la notar, anume: contractul de novațiune subiectivă încheiat de pârât cu Fundația D., a cărui înscriere în cartea funciară a fost refuzată, în procedura judiciară a plângerii împotriva acestei încheieri pârâtul renunțând la judecată; actul de reziliere a contractului pentru acordarea de servicii sociale autentificat la 20 august 2012, adică la 2 zile după ce contractul a încetat prin împlinirea termenului de două luni pentru care a fost încheiat( filele 12-13 dosar fond primul ciclu procesual) și, nu în ultimul rând, testamentul lăsat de defunct, autentificat la 06 07 2012 la BNP B. prin care a urmărit să îmbrace într-o formă prevăzută de lege voința manifestată în principal de defunct la momentul încheierii contractului.
În concluzie, debitorul obligației de întreținere a încheiat contractul de întreținere având reprezentarea exactă a faptului că nu va respecta clauzele acestuia privind prestarea întreținerii în natură și personal către creditor, ceea ce contravine dispozițiilor legale ce conțin reglementarea acestui act juridic. Pe lângă această împrejurare, pentru întărirea concluziei asupra existența motivației ilicite și imorale a pârâtului la momentul încheierii contractului, din probele administrate s-a reținut că pârâtul s-a folosit de fundația pe care a constituit-o pentru a induce defunctului o motivație falsă asupra modalității de prestare a întreținerii, dar și de relația acestuia cu copiii săi- reclamantul și pârâta K. M.- care, după cum arată martorii audiați cu privire la aceste împrejurări, dar și Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Consiliului local al municipiului A. în referatul întocmit la 20 06 2012 la solicitarea domnului notar C. M.(fila 14 din dosarul de fond al primului ciclu procesual) trecea printr-o etapă sensibilă, dar numai la nivelul comunicării cu aceștia, deoarece despre o nepăsare a copiilor în a acorda îngrijire tatălui lor nu putea fi vorba.
Astfel, demersurile pe care pârâtul le-a făcut până la semnarea contractului de întreținere, constând în efectuarea de analize medicale pentru evaluarea capacității lui T. E. de a exprima un consimțământ valabil în chiar ziua în care a fost internat în fundatie și prezentarea la BNP B. la doar câteva zile după ce BNP Veritas prin notarul C. M. a refuzat autentificarea contractului de întreținere față de concluziile anchetei sociale (care corect a fost dispusă potrivit dispozițiilor Legii nr.17/2000 republicată privind asistența socială a persoanelor vârstnice a concluzionat în sensul că încheierea unui contract de întreținere de către T. E. cu alte persoane nu era oportună și în interesul acestuia), nu pot fi interpretate în sensul reținut de prima instanță, anume că a dorit să îl sprijine pe T. E. în perfectarea unui act juridic pe care acesta a dorit să îl încheie, ci în sensul că profitând de situația personală a defunctului, determinată de vârstă, de starea de sănătate și de relația pe care în acel moment o avea cu copiii săi, a urmărit încheierea unui contract profitabil exclusiv în ce îl privește și în cu totul alt scop decât cel prevăzut de lege.
Pentru aprecierea scopului actului juridic analizat, nu are relevanță starea de sănătate mintală a lui T. E., așa cum pârâtul solicită să fie reținută din actele medicale depuse la dosar, după cum nu are relevanță relația pe care o avea în acel moment cu copiii săi și nici faptul că nu a dorit să fie asistat în condițiile art.30 din Legea 17/2000 cu ocazia încheierii contractului de întreținere; de asemenea, nu se poate valorifica în favoarea pârâtului faptul că față de defunct nu a fost declanșată de către copiii săi procedura de punere sub interdicție, importante și relevante fiind elementele sus dezvoltate privind conduita părților contractante care, prin raportare la dispozițiile legale ce reglementează actul juridic contestat, conduc la concluzia că scopul acestuia, așa cum este prevăzut de lege și ocrotit la nivel de interes general, nu a fost respectat.
În condițiile în care este învestit cu analizarea cauzei unui act juridic, tribunalul nu poate acorda valoare exclusivă conduitei părților contractante din momentul prezentării la notar, ci trebuie să coroboreze toate împrejurările care au stat la baza formării voinței interne a acestora de a încheia acest act, adică de a stabili care a fost motivul determinant, care a fost scopul actului juridic, scopul fiind un element esențial în cadrul procesului complex de formare a voinței juridice, absența acestuia ori caracterul ilicit și/sau imoral fiind sancționată cu nulitatea.
Tribunalul a considerat că un contract de întreținere încheiat în condițiile sus arătate nu poate fi validat prin confirmarea scopului său licit și moral în sensul prevăzut de dispozițiile art.2254-2257 din Noul Cod Civil, ci obligatoriu trebuie desființat pentru motivul de nulitate în sensul prevăzut de art-.1235-1237 din același Cod, astfel că a dispus conform celor mai sus- arătate.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen pârâtul S. C., care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de reclamant și al menținerii hotărârii primei instanțe.
În motivare, a invocat că instanța de apel a reținut în mod nelegal și subiectiv cauza ilicită și imorală a actului juridic, câtă vreme din interpretarea dispozițiilor art. 2254-2264 C.civ. rezultă că debitorului obligației de întreținere i se recunoaște legitimitatea unui interes pragmatic în asumarea unui angajament față de o persoană aflată în nevoie.
Din această perspectivă, susține recurentul, tribunalul a apreciat greșit și în contra voinței părților manifestată conform art. 1270 C.civ. că valabilitatea contractului presupunea, în ultimă instanță, o manifestare de voință pur dezinteresată; mai mult, din probatoriul administrat a rezultat că între întreținut și copii săi relația era conflictuală și că în cadrul centrului de îngrijire conviețuirea i-a fost benefică (de aici rezultând și intenția fermă a părților de a proceda la operațiunea juridică ce face obiect al litigiului), iar acesta putea dispune neîngrădit de proprietatea sa, fără a avea vreo obligație de conservare a patrimoniului în favoarea copiilor săi.
A invocat că voința reală a părților în sensul art. 1266 al. 1 C.civ. a fost greșit interpretată, în mod eronat concluzionând instanța că, întreținerea fiind prestată în bani și nu în natură, pârâtul avea reprezentarea exactă a faptului că nu va respecta clauzele contractuale.
A învederat că voința reală a părților rezultă din probele administrate și că, din conținutul chitanțelor depuse la dosar, rezultă că patrimoniul său a scăzut cu contravaloarea întreținerii, întreținutul fiind de acord cu această manieră de prestare a întreținerii, împrejurare corect reținută de prima instanță și consacrată de practica judiciară.
A făcut referire la demersurile efectuate pentru evaluarea psihologică a defunctului, criticând conotația negativă dată de tribunal acestor demersuri și arătând că, din probele administrate (acte medicale, anchetă socială), rezultă că întreținutul a avut contact permanent cu realitatea.
Referitor la ancheta socială, a învederat că, din conținutul ei, rezultă și atitudinea copiilor întreținutului, de opunere la încheierea contractului de întreținere.
În consecință, a arătat, nu se poate reține că ar fi profitat de situația personală a defunctului examinată prin prisma vârstei, a stării de sănătate și a relației acestuia cu copiii săi, urmărind încheierea unui contract în alt scop decât cel prevăzut de lege.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.p.c.
Pe cale de întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 al. 2 C.p.c., față de dispozițiile art. 299 și urm. C.p.c., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
În sensul art. 2254 și urm. C.civ., contractul de întreținere ce face obiect al prezentului litigiu este contractul cu titlu oneros, sinalagmatic, aleatoriu, cu executare succesivă și intuitu personae prin care pârâtul recurent s-a obligat să efectueze în folosul defunctului întreținut prestațiile necesare îngrijirii și întreținerii, contraprestația la care creditorul obligației de întreținere s-a obligat fiind transmiterea către întreținătorul pârât a nudei proprietăți asupra imobilelor înscrise în contractul de întreținere din 6.07.2012 (f. 19 dosar_ al Judecătoriei A.).
Pe de altă parte, față de dispozițiile art. 1235 C.civ., cauza este motivul care a determinat părțile să încheie sus- menționatul contract; examinarea cauzei dă răspuns la întrebarea „pentru ce s-a încheiat contractul?” și, pentru a fi valabilă, trebuie să fie licită și morală, conform dispozițiilor art. 1236 C.civ.
Corespunde realității că pârâtul- întreținător nu a încheiat contractul de întreținere exclusiv pentru a-l îngriji pe creditorul obligației câtă vreme, conform celor mai sus- arătate, contractul s-a încheiat cu titlu oneros.
Contrar susținerilor recurentului, instanța de apel nu a negat caracterul oneros al contractului ci a reținut că, în schimbul nudei proprietăți, întreținătorul nu a avut intenția de a presta personal și în natură întreținerea, scopul urmărit fiind altul decât cel prevăzut de lege pentru valabilitatea contractului.
Cu alte cuvinte, nu s-a reproșat recurentului faptul că nu ar fi prestat dezinteresat întreținerea, ci că scopul urmărit prin încheierea contractului a fost unul imoral și ilicit.
Instanța de apel a reținut în mod corect că analiza actului juridic din perspectiva valabilității cauzei acestuia nu se poate cantona exclusiv la momentul semnării în fața notarului a respectivului act ci presupune și examinarea împrejurărilor în care actul s-a încheiat, inclusiv a conduitei cocontractanților în intervalul temporar în care actul s-a perfectat.
Această modalitate de examinare a cauzei se impune cu atât mai mult cu cât obligația de întreținere este asumată intuitu personae și se prestează succesiv, valabilitatea cauzei asigurând durabilitatea contractului și executarea de către părți a obligațiilor în scopul asumat la momentul încheierii, scop care trebuie să fie ilicit și moral.
Or, în cauză, din probele administrate (expuse pe larg în considerentele deciziei recurate) instanța a reținut că, din ansamblul demersurilor efectuate de întreținător a rezultat că acesta a încheiat contractul având reprezentarea exactă a faptului că nu va presta obligația personal și în natură cu titlu de contraprestație pentru nuda proprietate dobândită la momentul semnării actului de întreținere.
Starea de fapt astfel stabilită de instanță și interpretarea dată probelor administrate, interpretare în urma căreia tribunalul a concluzionat cu privire la natura demersurilor recurentului și a scopului urmărit la încheierea contractului nu pot forma obiect al criticilor în recurs, în această fază a procesului instanța neputând proceda la reaprecierea probelor și la reevaluarea situației de fapt reținută.
Susținerile recurentului vizând greșita interpretare dată acestor probe cu consecința stabilirii eronate a situației de fapt și referirile sale la înscrisuri depuse ca probe în primă instanță și apel vizează temeinica hotărârii și nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C.p.c. ci, eventual, în dispozițiile art. 304 pct. 10, 11 C.p.c., norme legale abrogate la data promovării deciziei atacate.
Sunt neîntemeiate susținerile recurentului vizând încălcarea dispozițiilor art. 1270 C.civ. referitoare la forța obligatorie a contractului. Astfel, norma are în vedere contractul valabil încheiat, valabilitate ce presupune și caracterul moral și licit al cauzei; or, în litigiul de față s-a reținut nevalabilitatea cauzei.
La fel, nici ignorarea dispozițiilor art. 1266 al. 1,2 C.civ. de către tribunal nu poate fi reținută, câtă vreme instanța de apel a stabilit, conform celor mai sus- arătate, care a fost voința reală a creditorului obligației de întreținere la încheierea contractului, cu raportare inclusiv la comportamentul său ulterior încheierii acestui act.
Nici susținerile vizând transformarea obligației de întreținere în plata periodică a unei sume de bani nu sunt întemeiate ca motive de modificare a hotărârii, având în vedere că nu sunt întrunite în cauză condițiile prevăzute în acest sens de dispozițiile art. 2261 C.civ., că obligația asumată de întreținător este una intuitu personae și că acesta a încheiat contractul de întreținere în nume propriu, nu ca reprezentant al fundației la care întreținutul a fost internat.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1 C.p.c. raportat la art. 304 pct. 9 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de pârâtul S. C. împotriva deciziei civile nr. 495/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ A/2012*.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul S. C. împotriva deciziei civile nr. 495/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ A/2012*.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. F.Ș.-24.10.2014;
Tehnored. C.J.- 24.10.2014; 2 ex.
Instanță de apel: Tribunalul A.
Judecători: H. O.;S. N.
Primă instanță: Judecătoria A.
Judecător: S. S.
| ← Anulare act. Încheierea nr. 245/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 345/2014. Curtea... → |
|---|
