Obligaţie de a face. Decizia nr. 346/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 346/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 12562/325/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 346
Ședința publică din 3 aprilie 2014
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: S. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul M. Timișoara, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 634/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. L. al Municipiului Timișoara și cu pârâta intimată ., având ca obiect obligația de face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic V. S. pentru reclamantul recurent M. Timișoara, prin Primar și pentru reclamantul intimat C. L. al Municipiului Timișoara, avocat S. A. pentru pârâta intimată ..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei intimate, avocat S. A. depune împuternicirea avocațială și declară că nu solicită amânarea judecării cauzei deși citația i-a parvenit cu o zi înaintea termenului de judecată, apreciind că poate să susțină azi apărarea pentru pârât.
Reprezentanta reclamantului recurent, consilier juridic V. S. depune delegația de reprezentare și dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar 0,15 lei.
Nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Consilier juridic V. S., pentru reclamantul recurent M. Timișoara, prin Primar, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și respingerea apelului pârâtului, susținând, în esență, că pârâta a fost legal citată cu ocazia judecării în primă instanță, astfel că nu se impunea soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare.
Avocat S. A., pentru pârâta intimată ., solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând că în mod corect tribunalul a admis apelul pârâtei și a anulat hotărârea primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare, soluție care se impunea pentru nelegala citare a pârâtei cu ocazia judecării în primă instanță, astfel cum pârâta a motivat pe larg în cererea de repunere în termenul de apel. Solicită cheltuieli de judecată, constând în onorariul de avocat, obligându-se a depune până la sfârșitul dezbaterilor chitanța doveditoare în acest sens.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.634/08.10.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulat de apelanta .
Mai apoi, a admis apelul formulat de apelanta ., cu sediul în Timișoara ., jud. T. împotriva sentinței civile nr._/25.06.2012 pronunțata de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații C. L. al Municipiului Timișoara și M. Timișoara prin Primar, cu sediul în Timișoara .. L. nr. 1, jud. T., a anulat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Prin această decizie, tribunalul a infirmat soluția primei instanțe, reținând că toate criticile formulate de către apelanta sunt întemeiate în ceea ce privește soluționarea cauzei în condițiile în care părțile din proces nu au fost legal citate.
Astfel, pentru termenul de judecată din data de 25.06.2012, procedura de citare cu pârâta apelantă nu a fost legal efectuată; citația fiind expediată la adresa din Timișoara, .. 1, fără a se indica numărul clădirii.
Apoi, procedura, potrivit procesului-verbal aflat la dosar a fost îndeplinită prin afișare, iar acest punct de lucru a format obiectul contractului de închiriere nr. 11/1. 02.2010 încheiat pentru 1 an și o lună și la data introducerii acțiunii expirase contractul, nefiind reînnoit.
Mai mult, din certificatul de înregistrare al societății apelante reiese că sediul societății se află pe ., sediu la care trebuia să se îndeplinească procedura de citare cu aceasta.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 279 alin.1 C.p.civ. – deoarece judecata în primă instanță s-a realizat în lipsa apelantei pârâte care nu a fost legal citată - motiv pentru care a admis apelul formulat de către apelanta ., împotriva sentinței civile nr._/25.06.2012 pronunțata de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ și, în consecință, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe - Judecătorie Timișoara.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termen, reclamantul M. Timișoara, prin Primar, care nu a fost motivat în drept, lipsind astfel una dintre condițiile de formă privind introducerea recursului, reglementată de disp.art.302/1 lit.c C.pr.civ.
Recurenta – reclamantă a realizat prin memoriu de recurs doar un istoric al litigiului și a susținut doar că intimată – pârâtă a fost inconsecventă în ceea ce privește datele furnizate agentului constatator, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 66/74 din 13.07.2010 și prin Certificatul de Urbanism, unde apare sediul societății intimate ca fiind situat în Timișoara, ., respectiv . și astfel, procedura a fost legal îndeplinită în cursul litigiului din fața Judecătoriei Timișoara, motiv pentru care se impune admiterea recursului, cu consecința modificării deciziei recurate, în sensul respingerii apelului pârâtei.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză, însă prin apărătorul ales a pus concluzii de respingere a recursului.
Curtea, analizând recursul reclamantei, prin prisma motivelor de fapt invocate, în raport cu disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 C.pr.civ., va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind incident nici un motiv de casare sau de modificare dintre cele prevăzute de art.304 pct. 1 – 9 C.pr.civ.
În acest sens, Curtea va constata în primul rând faptul că reclamanta – recurentă a omis să motiveze în drept recursul, potrivit imperativului stabilit de disp.art.302/1 lit. c C.pr.civ., în sensul că nu a indicat incidența vreunui motiv drept, de nelegalitate, respectiv de casare sau de modificare a deciziei atacate.
Pe de altă parte, Curtea, analizând criticile vizând starea de fapt, astfel cum au fost reproduse în cuprinsul memoriului de recurs, va constata că acestea nu justifică modificarea deciziei pronunțate în apel, câtă vreme tribunalul a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 279 alin.1 C.p.civ., în condițiile în care judecata în primă instanță s-a realizat în lipsa apelantei pârâte, care nu a fost legal citată.
De altfel, această constatare justificată a tribunalului a stat la baza admiterii cererii de repunere în termenul de apel, pentru pârâtă, câtă vreme art. 103 alin. 1 din codul de procedură civilă stabilește că neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa. În acest din urmă caz, actul de procedură se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Din textul citat rezultă că decăderea nu operează în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să efectueze actul de procedură, dacă acest act se îndeplinește în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.
Prin urmare, pentru admiterea cererii de repunere în termen trebuie îndeplinite cumulativ cerințele ca partea să nu-și fi exercitat dreptul procedural în termenul legal peremtoriu dintr-un motiv care exclude culpa sa, împrejurarea ce a împiedicat partea să acționeze să se fi produs înăuntrul termenului legal în care trebuia exercitat dreptul procedural și, în fine, în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării, partea interesată să formuleze atât cererea de repunere în termen, cât și cererea de exercitare a căii de atac.
Or, motivul împiedicării exercițiului dreptului procedural - invocat de către pârâta - apelantă în justificarea împiedicării de a declara apelul în termenul prevăzut de lege - este întemeiat și îndeplinește cerințele art. 103 alin. 1 partea finală din Codul de procedură civilă, deoarece comunicarea hotărârii apelate prin afișare la un punct de lucru care nu mai funcționa reprezintă o situație excepțională, mai presus de voința sa și, ca atare, poate justifica repunerea în termenul de exercitare a căii de atac.
Apelanta a dovedit însă, conform disp. art. 1169 C.civ., că nu i-a fost comunicată sentința apelată, în mod legal.
În același context, Curtea va constata la rându-i că pentru termenul de judecată din data de 25.06.2012, procedura de citare cu pârâta apelantă nu a fost legal efectuată, citația fiind expediată la adresa din Timișoara, .. 1, fără a se indica numărul clădirii, iar procedura, potrivit procesului-verbal aflat la dosar fiind îndeplinită prin afișare, iar acest punct de lucru a format obiectul contractului de închiriere nr. 11/1. 02.2010 încheiat pentru 1 an și o lună și la data introducerii acțiunii expirase contractul, nefiind reînnoit.
Mai mult, din certificatul de înregistrare al societății apelante reiese că sediul societății se află pe ., sediu la care trebuia să se îndeplinească procedura de citare cu aceasta, ceea ce justifică aplicarea dispozițiilor art. 279 alin.1 C.p.civ., pentru că judecata în primă instanță s-a realizat în lipsa apelantei pârâte care nu a fost legal citată.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. art.312 C.pr.civ., rap.la art.304 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul M. Timișoara, prin Primar împotriva deciziei civile nr.634/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
În temeiul prev. art.274 C.pr.civ., va obliga recurentul să plătească intimatei . Timișoara suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamantul M. Timișoara, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 634/08.10.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Obligă recurentul să plătească intimatei . Timișoara suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
S. C.
Red. C.P. – 14.04.2014
Tehnored. ..04.2014
Curtea de Apel Timișoara, Judecători: C.P., M.G., A.M.N.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 345/2014. Curtea... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 924/2014. Curtea de... → |
|---|
