Obligaţie de a face. Decizia nr. 141/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 2978/30/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.141/A
Ședința publică din 16 octombrie 2014
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanții K. V., P. M. și S. I. M. împotriva sentinței civile nr. 738/PI/14.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții M. Timișoara, prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile lipsesc.
Ministerul Public este reprezentat de procuror B. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse, prin Serviciul registratură: la data de 10 octombrie 2014 de către pârâții-intimați întâmpinare ( în două exemplare) și un set de hotărâri judecătorești în susținere ( f. 11-28).
Nefiind formulate alte cereri, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul pe fond, asupra apelului.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului reclamanților, arătând că în mod corect a fost admisă excepția autorității de lucru judecat.
CURTEA
În deliberare, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 738 din 14.04.2014 pronunțată de Tribunalul T. a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât și în consecință a fost respinsă cererea formulată de K. V., P. M., S. I. M. și pe pârâții M. Timișoara prin Primar și C. L. al M. Timișoara, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub număr_ reclamanții K. V., P. M., S. I. M. au chemat în judecată pe pârâții M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara solicitând obligarea pârâților la emiterea unei decizii de expropriere a terenului situat în Timișoara, ./B, înscris în C.F. nr._ Timișoara, nr. top_/1/b, obligarea la plata despăgubirilor cuvenite privind exproprierea terenului conform procesului verbal de negociere din data de 09.04.2008 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că deși s-a întocmit întreaga documentație pentru emiterea unei decizii de expropriere a terenului pârâta refuză plata despăgubirilor convenite în urma negocierilor din data de 09.04.2008 privându-i de dreptul de proprietate printr-o expropriere în fapt .
În drept s-a invocat art.. 1073, 1081, 1084 C.civ., respectiv (art. 480) având corespondenta in noul cod civil art 555 C.civ. 1528 C.civ., art 1170 C.civ. (buna credința), 1516 C.civ.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat față de Decizia Civilă nr. 21/2010 a Curții de Apel Timișoara, decizie rămasă irevocabilă prin respingerea recursului.
Față de prevederile art. 137 C.pr.civ. instanța a reținut următoarele cu privire la excepția invocată:
Prin cererea înregistrată în Dosarul nr._ a Tribunalului T. antecesorul reclamanților în contradictoriu cu pârâții din prezentul dosar, a solicitat obligarea la plata despăgubirilor aferente exproprierii conform celor stabilite prin procesul verbal de negociere din data de 09.04.2008.
Prin hotărâre judecătorească intrată în puterea de lucru judecat ( Decizia Civilă nr. 21/2012 a Curții de Apel Timișoara - fila 23 ) s-a stabilit irevocabil că existența unei negocieri între părți cu privire la o eventuală expropriere neurmată de emiterea hotărârii administrative de expropriere nu semnifică angajamentul instituțiilor pârâte de a se obliga juridicește prin procedura exproprierii această procedură nefiind finalizată și astfel reclamanții nu pot pretinde despăgubiri întrucât nu au fost privați de dreptul de proprietate.
Se constată că atât prima cerere cât și a doua cerere au ca obiect obținerea despăgubirilor convenite în vederea exproprierii prin procesul verbal de negociere din data de 09.04.2008.
Legea care prevede dreptul la acordarea unor despăgubiri într-o procedură de expropriere este Legea 33/1994 în virtutea rolului activ instanța punând în discuție la termenul de judecată din data de 17.02.2014 temeiul juridic al cererii temei precizat verbal de reclamanți în ședință publică.
Se constată astfel – față de finalitatea urmărită și anume obținerea despăgubirilor ca urmare a unei exproprieri – că există identitate de părți, obiect și cauză între cele două cereri.
Întrucât prin hotărâre irevocabilă prima cerere a fost soluționată - reținându-se că nu sunt întrunite condițiile pentru obținerea de despăgubiri reclamanții nefiind expropriați și nici privați de dreptul de proprietate – operează autoritatea de lucru judecat care împiedică pronunțarea unei hotărâri ulterioare care să contrazică prima hotărâre.
Folosirea unor norme de drept sau termeni diferiți pentru motivarea în drept a unor cereri nu înseamnă că fundamentul juridic al pretenției este diferit ci – în funcție de finalitatea urmărită de reclamant – cauza poate fi aceeași.
Astfel, atât prin cererea înregistrată în Dosarul nr._ a Tribunalului T. soluționat irevocabil prin Decizia Civilă nr. 21/2012 a Curții de Apel Timișoara cât și prin cererea înregistrată în prezentul dosar, scopul urmărit de reclamant și cauza cererilor o constituie obținerea despăgubirilor ca urmare a unei exproprieri.
Fiind îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, devine incident art. 166 C.pr.ci. si art. 1201 C.civ. efectul negativ al autorității de lucru judecat neputând fi înlăturat. Ceea ce interesează este tripla identitate și soluționarea problemei litigioase dintre părți în mod irevocabil neputându-se admite ca - după ce o instanță a constatat printr-o hotărâre intrată în puterea de lucru judecat că nu a existat o expropriere si o privare de proprietate care sa îndreptățească partile la obtinerea de despăgubiri - o altă instanță să considere că au acest drept desi nu exista imprejurari noi pe care sa se fundamenteze a doua cerere.
Pentru aceste considerente instanța a reținut ca intemeiata excepția autorității de lucru judecat in baza art. 166 C.proc.civ. si art. 1201 C.civ., respingând cererea .
Tribunalul a constatat că nu au fost solicitate cheltuieli de judecata de catre partea care a câștigat procesul,
împotriva sentinței civile nr. 738/14.04.2014, pronunțate de Tribunalul T. in dosarul_ au formulat apel reclamanții solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii instanței de fond in principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul T., iar în subsidiar - reținerea cauzei spre soluționare si admiterea cererii formulate, in acest caz solicitând si plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii de apel au arătat că soluția instanței este vădit greșita, excepția reținuta de Tribunalul T. nu este întemeiata, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru operarea autorității de lucru judecat, respectiv cele doua cauze având cauza si obiect diferit.
În dosarul_ - obiectul principal al litigiului l-a reprezentat - plata de despăgubiri pentru exproprierea in fapt si indisponibilizarea imobilului - obligație de a da - reclamanții fiind nemulțumiți de faptul ca nu pot dispune de teren fiind blocați in orice activitate (construire/vânzare) de autoritatea locala prin neemiterea unui certificat de urbanism, autorizație de construcție, certificat fiscal etc.
În dosarul de fata, pornind de la motivarea hotărârii pronunțate in primul dosar -_, au solicitat obligarea paratei la emiterea deciziei de expropriere - "obligație de a face " - tocmai pentru a suplini lipsa invocata de instanța in motivarea hotărârii anterioare.
Astfel, cele doua litigii au cauze si obiecte total diferite si astfel excepția reținuta de instanța nu este întemeiata, nefiind îndeplinita condiția triplei identități de obiect, cauza si părți.
Dosarul fiind soluționat pe excepție, fara a se analiza fondul cauzei, apreciază ca se impune trimiterea cauzei spre rejudecare in fond la Tribunalul T..
Daca instanța nu va agrea aceasta soluție, solicită rejudecarea cererii în fond și admiterea pentru considerentele expuse in fata instanței de judecata.
În drept au invocat dispozițiile art. 282-296 C.pr.civ.
Intimații M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara au formulat întâmpinare prin care au solicitat admiterea apelului formulat ca nefondat și menținerea Sentința Civilă nr. 738/2014 Tribunalului T. ca temeinică și legală.
Au arătat că în mod corect instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat raportat la soluția pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului T. prin care reclamanții au solicitat instanței de judecată ca instituția pârâtă să fie obligată să exproprieze imobilului situat în Timișoara, . l/B, înscris în CF nr._ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara), nr. top._/1/b.
Prin sentința civilă nr. 179S7PI/28.03.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul cu numărul de mai sus în contradictoriu cu reclamanții K. V., P. Marínela - V. și S. I. - M. s-a admis acțiunea inițiată de reclamanți, instituția pârâtă fiind obligată la plata unor despăgubiri aferente imobilului cuantificate la nivelul sumei de 1.013.950 euro.
Împotriva acestei soluții, instituția pârâtă a formulat calea de atac a apelului. Prin decizia civilă nr. 21/07.02.2012 a Curții de Apel Timișoara s-a admis apelul declarat de M. Timișoara prin Primar și C.L.M.T împotriva sentinței civile nr. 1798/28.02.2011 a Tribunalului T., respingând acțiunea în despăgubiri formulată de reclamanții - intimați.
Ulterior, prin decizia nr. 7543/11.12.2012 (irevocabilă) pronunțată de Î.C.C.J în Dosarul nr._ s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții - recurenți împotriva deciziei nr. 21/07.02.2012 a Curții de Apel Timișoara.
Pe fond se arată că, deși s-au purtat discuții de către Comisia de negociere cu terții din cadrul Municipiului Timișoara cu pârâții (în speță cu numitul K. Ladislau -actualmente decedat) la data de 09.04.2008, prin care s-a negociat achiziționarea terenului la prețul de 350 euro/mp, tranzacția nu a putut fi finalizată deoarece prin apariția O.U.G nr. 37/2008 s-a interzis instituțiilor publice achiziționarea de bunuri și imobile astfel cum sunt clasificate în HG nr. 2139/2004.
Toate achizițiile de terenuri care au fost negociate nu au putut fi finalizate prin adoptarea unei hotărâri de consiliu local deoarece, în data de 08.04.2008 a fost publicată în M. Of. nr. 276/08.04.2008, O.U.G nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care în art. 2 alin. 1 a prevăzut următoarele: „Autorităților și instituțiilor publice prevăzute la art. 1 Ii se interzice achiziționarea de mobilier, aparatură electrocasnică, aparate de telecomunicații pentru birouri, astfel cum sunt clasificate în Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, precum și imobile, autoturisme, aparate de aer condiționat și aparate audiovideo" pentru anul 2008.
Având în vedere publicarea Legii nr. 18/2009 a bugetului de stat pe anul 2009, abia în 27.02.2009 și adoptarea bugetului local doar în 24.03.2009 prin H.C.L. nr. 99/24.03.2009 și ținând cont de prevederile O.U.G nr. 37/2008 coroborate cu prevederile art. 2 alin. 1 ale O.U.G nr. 223/2008 „Ordonatorii principali de credite ai autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare și de subordonare a acestora, au obligația să prevadă în proiectul de buget pe anul 2009 cheltuieli pentru achiziționarea de bunuri și servicii cu cel puțin 15% mai mici decât cele aprobate pentru anul 2008 pentru această natură de cheltuieli", motiv pentru care în bugetul local pe anul 2009 nu au fost asigurate surse de finanțare pentru achiziționarea de imobile, întrucât în anul 2008, nu au fost prevăzute surse de finanțare în acest scop, O.U.G nr. 37/2008 nepermițând achiziționarea de bunuri imobile.
Așadar, datorita faptului că, în data de 08.04.2008, a fost publicată O.U.G nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar unde la art. 2, autorităților și instituțiilor publice li se interzice achiziționarea de mobilier, aparatură electrocasnică, aparate de telecomunicații pentru birouri, astfel cum sunt clasificate în Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, precum și imobile, autoturisme, aparate de aer condiționat și aparate audiovideo, nu s-a mai putut da curs unui proiect de hotărâre privind acordarea de despăgubiri reclamanților.
în concluzie, nu instituția pârâtă a fost cea care a blocat acordarea de despăgubiri, ci legislația în vigoare adoptată de Parlamentul României, care a trebuit să fie respectată și de către această instituție, fiind obligatorie de la data intrării în vigoare și a publicării în Monitorul Oficial.
Până în prezent nu s-a emis vreun act administrativ de expropriere și nici nu a fost adoptată vreo hotărâre de către C. L. al Municipiului Timișoara în temeiul Legii nr. 33/1994 și Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale prin care să se dispună măsura exproprierii.
În art. 3 din Legea nr. 33/2004 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică se prevede că „Instanțele judecătorești competente vor putea hotărî exproprierea numai după ce utilitatea publică s-a declarat potrivit legii". în speța de față, utilitatea publică nu a fost declarată de către autoritatea publică locală în conformitate cu prevederile art. 7 din legea de mai sus.
De asemenea, actul de declarare a utilității publice de interes local nu a fost afișat la sediul consiliului local și nu a fost publicat în presa locală, acesta nefiind emis.
Reclamanții nu au făcut dovada că au fost notificați de către instituția noastră cu o propunere de expropriere a imobilului și cu o copie a procesului-verbal prevăzut de art. 10 alin. 2 din lege, așa după cum se prevede în art. 13 din Legea nr. 33/1994.
Procedura de expropriere este prevăzută de capitolul 4, art. 21 din Legea nr. 33/1994 în care se arată că „Soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere. Tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunța cu privire la expropriere, în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere (...)".
Art. 28 din Legea nr. 33/1994 stipulează că „Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului se produce îndată ce obligațiile impuse prin hotărâre judecătorească au fost îndeplinite".
Legea nr. 198/2004 (actualizată) în prezent abrogată prin . data de 20.12.2010 a Legii nr. 255/2010, a prevăzut în art. 4 că „Pe baza documentației tehnico-economice prevăzute la art. 3 alin. 1, Guvernul sau autoritatea publică locală competentă, după caz, aprobă prin hotărâre, indicatorii tehnico-economici, amplasamentul lucrării, conform variantei finale a studiului de prefezabilitate, respectiv a studiului de fezabilitate, după caz, sursa de finanțare precum și declanșarea procedurii de expropriere a tuturor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, suma globală a despăgubirilor estimată de către expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit conf. alin. (9) și termenul în care aceasta se virează într-un cont deschis pe numele expropriatorului. Amplasamentul lucrării se aduce la cunoștință publică prin afișarea la sediul consiliului local respectiv, prin afișare pe pagina proprie de internet a expropriatorului și va fi comunicat Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară în vederea notării intenției de expropriere a imobilelor situate pe coridorul de expropriere".
„Înainte de data începerii activității prevăzute la art. 6 alin. 1, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietății imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România, va întocmi un raport de evaluare a imobilelor supuse exproprierii, pentru fiecare unitate administrativ - teritorială, pe fiecare categorie de folosință...." ceea ce în realitate nu s-a realizat.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 198/2004, „plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate în baza prevederilor art. 4 al. 1, se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim". Cererea pentru plata despăgubirilor împreună cu actele doveditoare referitoare la existența drepturilor reale asupra bunului imobil expropriat ar fi trebuit depusă de către intimați în termen de 10 zile de la data aducerii la cunoștință publică, prin afișare la sediul consiliului local pe raza căruia se află imobilul a tabelelor prevăzute la art. 4 alin. 5.
O altă prevedere importantă din Legea nr. 198/2004 este cuprinsă în art. 15 unde se arată următoarele: „Transferul imobilelor din proprietatea privată în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data plății despăgubirilor pentru expropriere sau după caz, la data consemnării acestora în condițiile prezentei legi".
Practic, etapele procedurii de expropriere a imobilului aparținând intimaților nu au fost parcurse. Nu a fost emisă nicio decizie de expropriere a imobilului situat în Timișoara, ./B, înscris în CF nr._ Timișoara, negocierile purtate de către Comisia de negociere cu terții din cadrul Municipiului Timișoara vizau doar stabilirea prețului cu proprietarii imobilelor ce urmau să fie afectate de către construirea noii căi de comunicație.
Așadar, nu s-a emis actul administrativ de expropriere care ar fi constitui temei al transferului dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză.
D. după efectuarea acestui transfer al dreptului de proprietate, instituția pârâtă ar fi fost îndreptățită să solicite intabularea dreptului de proprietate asupra culoarului de expropriere și să înceapă lucrările de construire a drumului.
În realitate, nu a existat nicio expropriere a imobilului menționat mai sus.
Până în prezent, terenul în cauză este liber de sarcini motiv pentru care dreptul de proprietate al reclamanților nu a fost încălcat, nu au fost împiedicați sub nici o formă să-și folosească terenul, putând să îl înstrăineze unor terțe persoane fizice sau juridice la prețul pieței.
Deliberând asupra apelului, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din perspectiva art.295 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Curtea constată că în mod greșit tribunalul a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins pentru acest motiv acțiunea formulată de reclamanți.
Astfel, prin Decizia civilă nr.21 din 7.02.2012 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă prin Decizia civilă nr.7543 din 11.12.2012 a ÎCCJ, a fost admis declarat de pârâții M. Timișoara prin primar și C. L. al municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr.1798/28.03.2011 pronunțată de Tribunalul T. – Secția civilă, care a fost schimbată în sensul respingerii acțiunii în despăgubiri formulată de reclamantul K. Ladislau și continuată de reclamanții K. V., P. M. V. și S. I. M.. S-a reținut în considerente că emiterea actului administrativ de expropriere nu a mai avut loc și nici nu a fost adoptată vreo hotărâre de C. L. al Municipiului Timișoara în temeiul Legii 33/1994 și al Legii 215/2001 prin care să se dispună măsura exproprierii, după cum, nici instanța de judecată nu a fost chemată să decidă o astfel de măsură, astfel încât, în realitate, procedura exproprierii nu a fost legal declanșată.
Prin cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentului dosar reclamanții K. V., P. M. și S. I. M. solicită prin primul petit obligarea pârâților la emiterea deciziei de expropriere a terenului în litigiu, iar apoi obligarea acestora la plata despăgubirilor pentru expropriere, invocându-se ca temei de drept art.1073, 1081, 1084, art.480 Vechiul C.civ.
Așadar, este evident din cele de mai sus că prin hotărârea judecătorească anterioară a fost respinsă cererea reclamanților de obligare la plata despăgubirilor pentru expropriere pentru considerentul că nu a fost emis actul administrativ privind exproprierea, Însă cererea de emitere a deciziei de expropriere a fost formulată de reclamanți în cea de a doua acțiune. Or, nestatuându-se asupra fondului acestui petit, nu poate fi incidentă autoritatea de lucru judecat.
Așadar, în speță nu erau îndeplinite condițiile prev de art.1021 C.civ. și art.166 C.pr.civ. pentru admiterea excepția autorității de lucru judecat pentru petitul privind emiterea deciziei de expropriere a terenului în litigiu.
Pentru aceste considerente, în baza art.297 alin.1 C.pr.civ, Curtea va admite apelul reclamanților împotriva Sentinței civile nr. 738 din 14.04.2014 pronunțată de Tribunalul T., va anula sentința civilă apelată și va trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul T..
Dată fiind soluția de desființare cu trimitere spre rejudecare, în această fază procesuală nu pot fi acordate cheltuieli de judecată, ele urmând a fi avute în vedere la soluționarea pricinii de către prima instanță, când se va cunoaște partea căzută in pretenții, conform art.274 alin.1 Cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite apelul formulat de apelanții reclamanți K. V., P. M. și S. I. M., toți cu domiciliul ales în Timișoara, ., . cu intimații pârâți M. Timișoara prin Primar și C. L. al Municipiului Timișoara, ambii cu sediul în Timișoara, . nr.1, jud.T. împotriva Sentinței civile nr. 738 din 14.04.2014 pronunțată de Tribunalul T..
Anulează sentința civilă apelată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N.
GREFIER,
R. P.-D.
Red. AMN./23.10.2014
Tehnored. R.P.D. – 21.10.2014
Primă instanță: Tribunalul T. - Judecător: D. B.
8EX/SM/6 .>
Se comunică
- Reclamanta-apelantă K. V., cu domiciliul procesual ales în Timișoara, ., .
- Reclamanta-apelantă P. M. cu domiciliul procesual ales în Timișoara, ., .
- Reclamanta-apelantă S. I. M., cu domiciliul procesual ales în Timișoara, ., .
- Pârât-intimat M. Timișoara prin Primar cu sediul în Timișoara, . nr.1, jud.T.
- C. L. al Municipiului Timișoara, cu sediul în Timișoara, . nr.1, jud.T.
- P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 924/2014. Curtea de... | Evacuare. Decizia nr. 239/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
