Revendicare imobiliară. Decizia nr. 135/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 135/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 1685/108/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 135
Ședința publică din 15.10.2014
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: A. M. T.
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâții M. A. REPREZENTAT, PRIN P., și PRIMARUL M. A. și de pârâta C. C. M. împotriva sentinței civile nr. 918/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții M. Z., M. L. A. și cu intervenientul M. JUSTIȚIEI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR – PENITENCIARUL A., având ca obiect revendicare imobiliară și prestație tabulară.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că mersul dezbaterilor și concluziile reclamanților au avut loc în ședința publică din 08.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 15.10.2014.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 19.03.2012 la Tribunalul A. sub nr._, reclamanții M. Z. și M. L. - A. au chemat în judecată pârâții Primarul M. A., M. A., prin P. și pe C. C. – M. și au solicitat să i se restituie pârâtei C. C. – M. terenul în suprafață de 4288 mp situat în A. din totalul de 50.735 mp înscris în C.F. 9740 A., nr. top.6683/8/c și 6683/8/d teren „intravilan în Birkas"; au solicitat obligarea pârâtei să C. C. – M. de a încheia contract autentic de vânzare - cumpărare cu ei pentru acest teren, iar în caz contrar instanța să dispună întabulare dreptului lor de proprietate cu titlu de cumpărare în cote de câte 1/2 fiecare.
Printr-o precizare de acțiune (fila 149) reclamanții au solicitat dezmembrarea terenului în suprafață de 4288 mp din totalul suprafeței de_ mp din CF nr. 9740 A..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că părinții lor (M. A., fost A., și M. E., născută Csoty), ai căror moștenitori sunt, au cumpărat de la numitul Goldschmidt N. (aceeași persoană cu Goldschmidt M. și cu Godon M.) suprafața de 1191 stj.p. adică o parte din terenul intravilan în suprafață totală de 50.735 m.p. situat în Birkaș, adică în cartierul Cadaș al municipiului A., teren pe care familia lor l-a folosit tot timpul și îl folosește și astăzi.
În concret, s-au încheiat două contracte sub semnătură privată, unul la data de 30 martie 1949, prin care au cumpărat suprafața de 526 stj.p. și un altul la data de 12 decembrie 1949, prin care au mai cumpărat suprafața de 665 stj.p.
Datorită vicisitudinilor vremurilor, nu s-a mai putut încheia contract autentic asupra terenului.
În anul 1984 Statul Român s-a întabulat în cartea funciară asupra întregii suprafețe de teren.
Pârâta C. C. a depus notificare în baza Legii nr. 10/2001 la Primarul M. A., prin care arată că este moștenitoarea lui Goldschmidt N. și ca atare este persoană îndreptățită să solicite restituirea acestui teren. Notificarea a fost trimisă prin Birou executor Judecătoresc V. P. sub nr.772/2001 și formează obiectul dos. nr.956/2001 al Comisiei de restituire din cadrul Primăriei municipiului A., dar încă nu a fost soluționată.
Cum persoana îndreptățită nu face demersuri suficiente în acest scop, reclamanții solicită instanței pe cale de acțiune oblică, în temeiul disp.art.1560 din Noul Cod Civil, pentru a putea să execute promisiunile de vânzare cumpărare din anul 1949, să dispună în mod direct restituirea în natură către succesoarea promitentului vânzător terenul care formează obiectul celor două promisiuni de vânzare cumpărare.
În același timp, reclamanții au arătat că exercită și acțiunea în prestație tabulară, prevăzută de art.896 din noul Cod civil, prin care solicită ca pârâta C. C. – M. să respecte obligațiile asumate de antecesorul ei, adică să încheie cu ei contract de vânzare-cumpărare, iar în caz contrar instanța să dispună înscrierea dreptului lor de proprietate în cote egale, cu titlu de cumpărare.
Din cele două promisiuni de vânzare-cumpărare rezultă că terenul s-a predat părinților lor încă de la data încheierii acelor contracte, că prețul a fost achitat în întregime, iar familia lor a folosit și folosesc acest teren.
În drept, alături de textele indicate în motivare, au invocat și disp. art. 969, 970, 1294, 1295 din vechiul Cod civil, art. 896, 1270, 1272, 1279, 1282, 1350 din noul Cod civil, art. 1, 2, 3 alin. 1, 4 alin. 2, 25, 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
La 16.01.2014, în al doilea ciclu procesual al cauzei, a formulat în cauză cerere de intervenție principală M. Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul A., prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea cererii, a arătat că terenul în litigiu este proprietate publică a Statului Român, cu drept de administrare în favoarea sa, fiind astfel inalienabil.
Prin încheierea din 13.03.2014, Tribunalul A. a respins cererea de intervenție, reținând că așa cum rezultă din expertiza administrată în cauză, terenul revendicat nu se suprapune peste cel al intervenientului.
Prin sentința civilă nr. 918/03.04.2014, pronunțată în dosarul nr._, în rejudecare după casarea dispusă prin decizia civilă nr. 2532/06.12.2012 a Curții de Apel Timișoara, Tribunalul A. a respins excepțiile procesuale privind lipsa calității procesuale active, pasive, inadmisibilității, prescripției extinctive și tardivității invocate de pârâți.
A admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții M. Z. și M. L. – A. în contradictoriu cu pârâții M. A., Primăria M. A. și C. C. M. și a dispus dezmembrarea terenului în suprafață totală de 8290 mp., înscris în CF nr._ A., conform schiței anexă nr.16 a raportului de expertiză întocmit de expertul C. A. și avizat de OCPI A., în sensul creării a două loturi și anume lotul nr.1 în suprafață de 4632 mp. și lotul II în suprafață de 4288 mp., acesta din urmă fiind înscris inițial în Cf nr. 9740 cu nr.top.6683/8/c și nr.6683/8/d ca teren, „intravilan în Birkas”, ulterior devenită prin conversie Cf. nr._ A.,
A obligat pârâții M. A. și Primăria M. A. să restituie pârâtei C. C. M. lotul II în suprafață de 4288 mp.
A obligat pârâta C. C. M. să încheie cu reclamanții contract autentic de vânzare – cumpărare asupra acestui teren, iar în caz de refuz sentința va ține loc de act autentic de vânzare – cumpărare,
A dispus OCPI A. să înscrie în cartea funciară dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului, în cote de câte ½ pentru fiecare,
A obligat în solidar pârâții M. A. și C. C. M. să plătească reclamanților suma de 5000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, analizând cu prioritate excepțiile invocate, conform art. 137 alin. 1 teza a II-a C. pr. civ., că excepția tardivității modificării acțiunii din 20.06.2012 (dezmembrarea terenului de 4288 mp din suprafața totală) nu poate fi primită
Deși precizarea menționată s-a depus la dosar înaintea celui de-al treilea termen de judecată, care era fixat pentru data de 21.06.2012, acest termen nu avea semnificația primei zile de înfățișare în sensul art.134 raportat la art.132 C.proc.civ., deoarece pentru primul termen din 26.04.2012 s-a soluționat o cerere de reexaminare a cuantumului taxei judiciare de timbru și totodată s-au comunicat întâmpinările către reclamanți, întâmpinări care s-au depus la dosar chiar la primul termen, respectiv cu 3 zile înainte acestuia, cauza amânându-se pentru data de 24.05.2012, când a constatat lipsa de procedură cu pârâta C., ceea ce a determinat o nouă amânare pentru 21.06.2012. Acest din urmă termen este prima zi de înfățișare când toate părțile erau legal citate și în măsură să pună concluzii.
Legat de aplicarea în timp a legii civile, s-a reținut că acțiunea introductivă precizată a reclamanților este o acțiune oblică și în prestație tabulară, având la bază două antecontracte de vânzare – cumpărare încheiate în anul 1949.
Prevederile art.76 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil stabilesc că dispozițiile art.896 din noua reglementare se aplică actelor și faptelor juridice încheiate sau, după caz, săvârșite ori produse după . Codului civil, ceea ce înseamnă că pentru prezenta speță prestația tabulară se va analiza în raport de vechea reglementare. De asemenea art.116 din aceeași lege dispune că textul art.1560 din noul cod civil privind acțiunea oblică se aplică doar creditorilor ale căror creanțe s-au născut anterior intrării sale în vigoare, dacă scadența se situează după această dată – 1.10.2011 -. În cauză obligația constând în prezentarea pârâtei, ca moștenitoare a promitentului – vânzător, pentru încheierea în formă autentică a contractelor, a devenit scadentă la data decesului promitentului din anul 1999, conform certificatului de moștenitor nr.9 din 3.02.2000, aceasta preluând patrimoniului succesoral în care se regăsesc și obligațiile defunctului.
În concluzie, vechiul cod se va aplica și în ceea ce privește acțiunea oblică.
Conform contractelor intitulate ,,convenție provizorie”, – vânzător Golschmit M., prin administratorul Kunszter Adolf, vinde la data de 30 martie 1949 și 12 decembrie 1949 către promitenții – cumpărători A. A. și soția Csoty E. suprafețele de teren de 526 stj.p, respectiv 665 stj.p, acestea fiind identificate lângă ferma Ludig, în ambele promisiuni menționându-se vecinătățile acolo descrise, făcându-se de asemenea mențiunea că prețul de_ lei, respectiv de_ lei s-a achitat.
Analizând calitatea procesuală activă a reclamanților prin prisma motivării excepției lipsei acesteia, invocată de pârâți, s-a reținut că art.974 din vechiul Cod civil conferă creditorilor dreptul de a exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor, afară de acelea care sunt exclusiv personale.
Sub aspect formal, reclamanții după cum s-a reținut și mai sus au formulat ca și capăt principal din acțiunea lor o astfel de cerere, chiar dacă în anul 1984, în baza Decretului nr. 223/1974, preluarea terenului s-a făcut de la autorul pârâtei C.; prin exercitarea acțiunii oblice, reclamanții se substituie practic persoanei îndreptățite, acțiunea nefiind din categoria celor stric personale, cum ar fi acțiunile legate de filiație, stare civilă sau cele nepatrimoniale.
În antecontracte promitenții – cumpărători sunt A. A. și soția născută Csoty E.. Din cererea depusă și înregistrată la Secția Financiară A. sub nr._ din 1.08.1955, rezultă că M. A. a purtat numele de A. după tatăl său, întrucât acesta din urmă nu a fost căsătorit cu mama sa. Certificatele de moștenitor emise după decesul promitenților – cumpărători confirmă pe de o parte că reclamanții i-au moștenit pe cei doi și că adresa de domiciliu a promitenților era aceiași ca și în cererea depusă la fisc. Actul înregistrat la finanțe a dobândit dată certă în sensul art. 1182 C. civ.. Pe de altă parte, din depozițiile martorilor F. Letiția și S. R. reiese că tatăl promitentului cumpărător M. A. nu era căsătorit cu mama acestuia, ceea ce susține cele declarate de acesta prin cererea depusă la fisc în anul 1955.
Ca atare, a concluzionat prima instanță, nu se poate reține apărarea pârâtului M. A. în sensul că A. A. era altă persoană decât M. A..
În promisiunea încheiată la data de 30 martie 1949 promitentul – vânzător apare cu numele de Goltschmit M./ N., iar în antecontractul din 12 decembrie 1949 cu cel de Godan M./ N.. Deși în anul 1947 numitul Goldschmidt N. și-a schimbat numele în Godan N., conform extrasului din M.Of., totuși chiar acesta continuă să folosească și ulterior în anul 1948 vechiul său nume.
Din coroborarea: raportului de expertiză topografică, din mențiunile vecinătăților consemnate în cele două antecontracte, din declarațiile martorilor, din actele de preluare a proprietății autorului pârâtei C. și din cererea de restituire formulată de promitentul – vânzător și continuată de pârâta moștenitoare rezultă că obiectul celor două convenții provizorii se poate determina și deci răspunde exigențelor prevederilor art. 948 C. civ., chiar dacă tehnic nu s-au indicat numerele topografice. În altă ordine de idei, reiese că promitentul – vânzător a deținut în patrimoniul său aceste terenuri. Faptul că pârâta C. este moștenitoarea acestuia rezultă din certificatul de moștenitor din 2000.
Lipsa mandatului mandatarului Kunszter Adolf, pentru a se vinde terenurile litigioase, nu poate fi reținută.
Promitentul – vânzător a părăsit țara în anul 1950. Din cererea de restituire formulată de către acesta la data de 7 03 1991, înregistrată la Primăria M. A., precum și din certificatul de moștenitor al pârâtei C. rezultă că cel puțin din 1991 și până la decesul său din 1999, Godan N. s-a reîntors în țară locuind în București. Din cuprinsul aceleiași cereri rezultă că din terenul care era înscris în CF nr.9740 A., autorul pârâtei a revendicat doar topograficul 6683/8 în suprafață de 16 j. și 213 stp., deși în aceeași carte funciară mai sunt două topografice care constituie chiar obiectul cauzei. Dacă din 1949 până în 1950 și din 1991 până în anul 1999 nu doar că nu s-a pus problema revocării sau a absenței vreunui procuri, dar însuși fostul proprietar înțelege să revendice doar . obiectul antecontractelor, rezultă așadar o recunoaștere a mandatului și implicit a validității promisiunilor. Aceste împrejurări se coroborează și cu faptul că loturile litigioase au fost folosite de către reclamanți și părinții acestora fără ca această folosință să fie tulburată în vreun fel.
Folosința parcelelor este și o veritabilă cauză de întrerupere a prescripției extinctive, astfel încât dreptul material la acțiune vizând dreptul de creanță care rezultă din antecontracte nu a început să curgă.
După decesul autorului ei, pârâta – moștenitoare C., în temeiul Legii nr.10/2001, formulează o notificare pentru tot terenul înscris în CF nr.9740 A., din care fac parte și parcelele promise spre vânzare.
Terenul este în intravilanul M. A., nefiind exceptat conform art.8 de la aplicarea Legii nr.10/2001.
Din actele de preluare făcute de organele statului în anul 1984 rezultă neechivoc că terenurile s-au preluat de la persoana fizică Goldschmidt (Godan) N. și nu de la Firma Individuală pe care acesta a deținut-o. Totodată, în anul 1948 chiar promitentul – vânzător a cerut să i se radieze firma, iar pârâta – moștenitoare C. a formulat notificarea tot în numele defunctului și nu a firmei.
Promitentului-vânzător i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 10 ha conform titlului de proprietate din anul 1996, în condițiile în care acesta a arătat prin cererea din anul 1998 că a deținut 26 de ha și 726 mp. Pe de altă parte din nota de completare a OCPI A. reiese că parcelele din proces nu au făcut obiectul Legii nr.18/1991, deci nu s-ar pune problema unei duble reparații așa cum a susținut M. A..
Pârâtul M. A. nu a soluționat în 13 ani notificarea pârâtei C. C.-M., arătând prin notele de ședință depuse pentru termenul din 27 03 2014 că este desesizată în urma emiterii titlului de proprietate din anul 1996. Soluția la o notificare formulată conform Legea nr.10/2001 constă în emiterea unei decizii de admitere sau de respingere a acesteia „desesizarea” nefiind prevăzută de legiuitor.
Având în vedere tocmai nesoluționarea notificării timp de 13 ani și lipsa de diligență a pârâtei C., în sensul că nu a acționat în judecată municipalitatea în temeiul Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este pe deplin justificată exercitarea acțiunii pe cale oblică de către reclamanți, a reținut prima instanță.
Din raportul de expertiză reiese că terenul folosit de către reclamanți nu se suprapune cu cel administrat de intervenientul principal M. Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul A..
Expertul arată în completarea raportului de expertiză, că . face parte din terenul cu nr.cad._ în suprafață de 8920, această parcelă fiind provizoriu înscrisă după predarea raportului de expertiză în cartea funciară cu același nr. de către pârâtul M. A. ca teren extravilan, ceea ce subliniază în plus refuzul categoric al acesteia de a soluționa notificarea.
Împotriva sentinței civile nr. 918/03.04.2014 a Tribunalului A. au declarat apel în termenul legal pârâții M. A., prin P., și Primarul M. A., și pârâta C. C. – M..
În motivarea apelului pârâților M. A., prin P., și Primarul M. A. s-a invocat tardivitatea modificării acțiunii reclamanților, care a fost făcută peste termenul prevăzut de art. 132 alin. 1 C. pr. civ.
De asemenea, au reiterat și excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților.
În acest sens au arătat că antecesorul pârâtei C. C. – M., numitul Godan N. a formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenul înscris în CF nr. 9740 A., nr. top 6638/8/c și 6683/8/d, fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr. 3044/20.09.1996 pentru suprafața de 10 ha teren arabil amplasat pe ..
Acordarea de măsuri reparatorii pentru același teren în baza Legii nr. 10/2001 ar reprezenta o dublă reparație, în baza a două legi speciale, și o îmbogățire fără just temei.
În sprijinul excepției inadmisibilități pârâții au invocat și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care „Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare."
În conformitate cu procesul-verbal al Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, terenul revendicat se identifică în prezent în parcelele cu nr. top. A1549 și A 1550, situate în Tarlaua T1 55.
În aceste condiții, ținând cont de faptul că aceste parcele atât la data preluării cât și la data apariției Legii nr. 10/2001 au avut categoria de folosință de teren agricol, sunt incidente prevederile exprese ale art. 8, alin. 1, teza a doua, ce prevede în mod expres faptul că repararea pagubelor ce vizează categoria imobilelor cu destinație agricolă face obiectul reglementărilor speciale ale legilor fondului funciar și nu a Legii nr. 10/2001.
Tribunalul A. în mod nelegal și netemeinic, cu înlăturarea probelor depuse la dosar, apreciază că terenul este în intravilanul M. A., nefiind exceptat conform art. 8 de la aplicarea Legii nr. 10/2001, fapt care, potrivit aprecierilor instanței, rezultă din raportul de expertiză și din decizia de preluare emisă în aplicarea Decretului nr. 223/1974.
Nelegalitatea și netemeinicia celor reținute de către instanță rezultă însă din probe.
Potrivit procesul-verbal al Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, terenul revendicat se identifică în prezent în parcelele cu nr. top. A1549 și A 1550, situate în Tarlaua T155;
Prin răspunsul la obiecțiuni, expertul judiciar arată că ". nr. top. 6683/c; 6683/8/d în suprafață de_,00 mp, proprietatea statului, se identifică conform planului cadastral (1:_) cu terenurile arabile definite sub nr. top. T155/A1547-A1550."
Din fotocopia Hotărârii Consiliului Local al M. A. nr. 89/1997 și a planșei PUZ al M. A. comparate cu schița de la raportul de expertiză rezultă că nici în anul 1997 parcelele cu nr. top nr. 6683/8/c; 6683/8/d, nu erau incluse în limita intravilanului, deci erau situate în extravilan.
De altfel, faptul că terenul cu nr. top nr. 6683/8/c; 6683/8/d și . mp, ce face obiectul litigiului se află în extravilanul M. A. rezultă și din Procesul verbal de recepție nr. 45/2014 întocmit de O.C.P.I. A., unde se arată că: "Amplasamentul și vecinătățile imobilului: terenul în suprafață măsurată de 4288 mp, identificat conform solicitării reclamantului, este situat în extravilanul municipiului A...."
Față de cele expuse, rezultă faptul că imobilul înscris în CF 9740 A. cu nr. top. 6683/8/c; 6683/8/d este situat în extravilanul M. A. și este arabil, astfel că se încadrează în prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Pârâții apelanți au reiterat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților sub trei aspecte.
În primul rând, au arătat că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001, întrucât nu au urmat procedura prealabilă prevăzută de această lege specială, neformulând notificare pentru terenul asupra căruia emit pretenții în litigiul de față.
În al doilea rând, au arătat că nu s-a făcut dovada identității între A. A., promitentul cumpărător din cele două promisiuni de vânzare-cumpărare, și numitul M. A., antecesorul reclamanților.
În al treilea rând, au susținut excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și pentru că, în opinia lor, cele două convenții de vânzare-cumpărare nu sunt încheiate în formă autentică, având un caracter provizoriu, iar administratorul Kunsztler Adolf nu a avut o procură specială pentru vânzare; în plus, imobilele nu sunt identificate în cele două convenții, nu corespund imobilelor solicitate prin acțiune și nici nu erau proprietatea promitentului vânzător, ci a Firmei individuale „Algo” Viticultură.
Pârâții apelanți M. A., prin P., și Primarul M. A. au invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. C. – M. prin raportare la prevederile Legii nr. 10/2001, întrucât terenul în litigiu, de 4288 mp din suprafața totală de_ mp, înscris în CF nr. 9740 A. cu nr. top 6083/8/c și 6683/8/d, este teren agricol și nu se încadrează în obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001, ci al legilor de reparație referitoare la fondul funciar, așa cum rezultă din art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 10/2001.
Pe de altă parte, antecesorul pârâtei C. C. – M., numitul Godan N. a formulat în baza Legii nr. 18/1991 cerere de restituire a acestui teren, care a fost finalizată prin emiterea titlului de proprietate nr. 3044/20.09.1996, soluția nefiind contestată.
Pârâți au invocat și excepția prescripției acțiunii în prestație tabulară, întrucât prin cele două convenții invocate de reclamanți nu s-a transmis dreptul de proprietate, ci au dat naștere eventual doar unei obligații de a contracta, termenul de prescripție fiind de 3 ani (art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958) și începând să curgă din anul 1949.
Pârâții au susținut și caracterul nefondat al acțiunii reclamanților.
În acest sens au arătat că reclamanții nu au un titlu pe care să-și fundamenteze pretențiile, deci nu au un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în timp ce Statul Român și-a întabulat dreptul de proprietate în baza Decretului nr. 223/1974, iar la data întabulării nu era notată nici o acțiune în cartea funciară.
De asemenea, au arătat că pentru imobilul în litigiu antecesorul pârâtei C. C. – M. a beneficiat deja de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 18/1991.
Pârâții au susținut și că din probe rezultă că reclamanții nu au fost niciodată posesorii terenului în litigiu.
În consecință, au solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea apelului său, pârâta C. C. – M. a arătat că prima instanță a preluat motivarea acțiunii reclamanților, a căror avocată este în relații apropiate cu judecătorul cauzei, fără a analiza temeinic apărările sale cuprinse în întâmpinare.
A arătat că judecătorul nu a avut un rol activ în aflarea adevărului și nu a ținut seama de faptul că același teren a fost solicitat și în dosarul nr._ .
A mai arătat că instanța nu a verificat valabilitatea celor două înscrisuri sub semnătură privată din perspectiva consimțământului proprietarului Godan N., având în vedere că au fost încheiate de numitul Kunszter Adolf, fără a se dovedi existența unui mandat al acestuia, în condițiile în care Godan N. nu a părăsit ilegal țara, așa cum greșit se reține.
Pârâta a susținut, de asemenea, și prescripția acțiunii în prestație tabulară a reclamanților.
Reclamanții au formulat întâmpinare la apelul pârâților M. A., prin P., și Primarul M. A., solicitând respingerea. Au arătat că au calitate procesuală activă în baza art. 1560 din noul Cod civil (art. 974 din vechiul Cod civil), fiind creditori ai pârâtei C. C. – M., iar pe calea acțiunii oblice se substituie în drepturile acesteia.
Au mai arătat că acțiunea nu este inadmisibilă și că nu se poate vorbi de o dublă reparație în condițiile în care lui Godan N. i s-au restituit în baza Legii nr. 18/1991 doar 10 ha din 28 ha solicitate.
Au mai arătat că prescripția acțiuni în prestație tabulară nu curge atât timp cât terenurile se află în posesia lor, terenuri ce au fost identificate și prin expertiza administrată în cauză.
Reclamanții au formulat întâmpinare și la apelul pârâtei C. C. – M., solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat. Au arătat că cele două înscrisuri au fost încheiate de Goldschmidt N. prin administratorul său, al cărui mandat a fost acceptat de ambele părți contractante.
Au mai arătat că acțiunea nu este prescrisă, întrucât sunt în posesia terenului, al cărui preț a fost plătit antecesorului pârâtei, care are obligația, în calitate de succesoare a defunctului său tată, să încheie contractele în formă autentică.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile art. 295 alin. 1 C. pr. civ. și cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul M. A., prin P., și Primarul M. A. este întemeiat, urmând a fi admis, iar apelul pârâtei C. C. – M. nu a fost timbrat, urmând a fi anulat.
Acțiunea reclamanților M. Z. și M. L. A. are două capete de cerere. În primul rând, pe calea acțiunii oblice, în contradictoriu cu pârâții Primarul M. A., M. A., prin P. și C. C. – M. au solicitat obligarea primilor doi pârâți de a soluționa notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de pârâta C. C. – M. pentru terenul înscris în CF nr. 9740 A., nr. top 6683/8/c și 6683/8/d și de a-i restitui acesteia suprafața de 4288 mp din totalul suprafeței de_ mp.
În al doilea rând, reclamanții au cerut obligarea pârâtei C. C. – M. de a încheia cu ei contract autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul de 4288 mp, în considerarea celor două promisiuni de vânzare-cumpărare încheiate între antecesorii lor în anul 1949.
Prin raportare la obiectul cauzei, în mod corect prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Invocând cele două promisiuni de vânzare-cumpărare încheiate între antecesorul lor și antecesorul pârâtei C. C. – M. și un drept de creanță (în obligația de a face) împotriva acestei pârâte, art. 974 din vechiul Cod civil le conferă reclamanților dreptul de a exercita drepturile și acțiunile pârâtei, cu excepția celor personale. Reclamanții s-au substituit astfel pârâtei în acțiunea întemeiată pe Legea nr. 10/2001, în considerarea notificării acesteia din 2001, care nu a fost soluționată de Primarul M. A. până în prezent.
Chestiunile privind identitatea dintre A. A. și M. A. și valabilitatea celor două promisiuni de vânzare-cumpărare nu pot fi analizate în cadrul excepției lipsei calității procesuale active, întrucât vizează fondul cauzei.
Nu este întemeiată nici excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. C. – M., care de asemenea în mod corect a fost respinsă de prima instanță. Având în vedere obiectul acțiunii reclamanților, este evident că această pârâtă are calitate procesuală pasivă, fiind titulara notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 și moștenitoarea lui Godan N..
Prima instanță însă în mod greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii oblice a reclamanților în raport cu capătul de cerere pentru soluționarea notificării pârâtei C. C. – M..
Antecesorul pârâtei C. C. – M., Godan N. (Goldschmidt N.) a formulat în baza Legii nr. 18/1991, la 07.03.1991, cerere de restituire a terenurilor înscrise în patru cărți funciare, printre care și CF nr.9740 A., nr. top. 6683/8, în care este evidențiat terenul în litigiu (fila 57 din dosarul de fond).
În urma soluționării acestei cereri, lui Godan N. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 10 ha de teren, fiind emis titlul de proprietate nr. 3044/20.09.1996 (fila 60).
Ulterior, după modificarea Legii nr. 18/1991 prin Legea nr. 169/1997, Godan N. a formulat o nouă cerere în anul 1998 (filele 133 și 134), prin care a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate pentru întreaga suprafața de teren înscrisă în cele 4 cărți funciare, deci și în CF nr. 9740 A..
Această cerere a antecesorului pârâtei C. C. – M. a fost respinsă, așa cum rezultă din înscrisul depus în recurs (fila 101), fără ca Godan N. să formuleze contestație.
Pentru terenul înscris în CF nr. 9740 A. pârâta C. C. – M., în calitate de moștenitoare a lui Godan N., a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 (fila 102 din dosarul de fond).
Întrucât această notificare nu a fost soluționată, reclamanții au solicitat pe calea acțiunii oblice din prezentul dosar să fie soluționată de către instanță.
Cererea pârâtei C. C. – M. pentru măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 și implicit acțiunea oblică a reclamanților M. Z. și M. L. A. sunt inadmisibile, întrucât pentru terenul înscris în CF nr. 9740 A. s-au solicitat și s-au acordat măsuri reparatorii în baza Legii nr. 18/1991, intrând în obiectul de reglementare al acestei legi.
Prin urmare, același teren nu poate intra și în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, neputându-se solicita și acordamăsuri reparatorii în baza ambelor legi speciale de reparație.
De altfel, art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prevede în mod expres că „Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.”
Ori, așa cum rezultă din considerentele anterioare, antecesorul reclamantei a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din CF nr. 9740 A. în baza legilor nr. 18/1991 și nr. 169/1997.
Prima instanță a reținut în mod greșit că parcelele ce fac obiectul convențiilor provizorii dintre antecesorii pârâților nu au fost solicitate în baza Legii nr. 18/1991.
Prima instanță se referă la parcelele nr. top 6683/8/c și 6683/8/d, care nu sunt indicate în cererea lui Godan N., fiind indicat doar nr. top 6683/8. Este evident însă că s-a avut în vedere terenul înscris în CF nr. 9740 A., iar la data cererii formulate în baza Legii nr. 18/1991 în această carte funciară erau evidențiate doar parcelele nr. top 6683/8/c și nr. top 6683/8/d, rezultate în urma unei dezmembrări din 1946 (poziția 6 din foaia de proprietate a CF nr. 9740 A.), când parcelele nr. top. 6683/8/a și nr. top. 6683/8/b au fost vândute altor persoane și transcrise în altă carte funciară.
Pe de altă parte, în convențiile sub semnătură privată pe care se sprijină acțiunea reclamanților, terenurile nu sunt identificate prin număr de carte funciară și număr topografic.
Nu prezintă relevanță nici faptul că în cartea funciară terenul apare ca fiind intravilan, din moment ce antecesorului pârâtei C. C. – M. i s-au acordat măsuri reparatorii pentru acest teren în baza Legii nr. 18/1991.
Pe de altă parte, din referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 (fila 79 din dosarul de fond) rezultă că în realitate terenul înscris în CF nr. 9740 A. este situat în extravilanul municipiului A..
Nu prezintă relevanță nici faptul că antecesorului pârâtei nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren în baza Legii nr. 18/1991. Godan N. avea dreptul de a contesta în condițiile prevăzute de aceeași lege măsurile reparatorii stabilite în favoarea sa, dar nu a înțeles să uzeze de căile legale în acest sens.
Este inadmisibilă însă cererea de acordare de măsuri reparatorii pentru restul terenului în baza Legii nr. 10/2001, fiind deci aplicabil art. 8 alin. 1 din această lege.
În această situație, fiind considerată inadmisibilă cererea formulată de pârâta C. C. – M. în baza Legii nr. 10/2001 și nerestituindu-i-se terenul de 4288 mp din CF nr. 9740 A., despre care reclamanții susțin că a făcut obiectul convențiilor provizorii din 1949, acțiunea acestora în prestație tabulară este neîntemeiată.
În ceea ce privește apelul pârâtei C. C. – M., acesta va fi anulat ca netimbrat.
Pentru apelul declarat, pârâtei i s-a pus în vedere să achite o taxă de timbru de 2679,35 lei, fiind citată cu această mențiune, însă pârâta nu s-a conformat acestei cerințe legale.
Conform art. 33 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Sancțiunea neachitării taxelor judiciare de timbru este anularea acțiunii sau a cererii, conform art. 34 din OUG nr. 80/2013.
Față de aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 C. pr. civ. raportat la art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, și a art. 312 alin. 3 C. pr. civ., Curtea va admite apelul declarat de pârâții M. A., prin P., și Primarul M. A. împotriva sentinței civile nr. 918/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Va schimba în totalitate hotărârea atacată, în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții M. Z. și M. L. A. împotriva pârâților M. A., prin P., și Primarul M. A. și C. C. – M..
În baza art. 33 alin. 1 și art. 34 din OUG nr. 80/2013, va anula ca netimbrat apelul declarat de pârâta C. C. – M. împotriva sentinței civile nr. 918/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 alin. 1 și art. 277 C. pr. civ., va obliga reclamanții, în solidar, la plata în favoarea pârâților M. A., prin P., și Primarul M. A. a sumei de 2679,35 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâții M. A., prin P., și Primarul M. A., ambii cu sediul în A., ., jud. A., împotriva sentinței civile nr. 918/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Schimbă în totalitate hotărârea atacată, în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții M. Z. și M. L. A., cu domiciliul procedural ales în A., ., ., jud. A. (la Cabinete de Avocat Asociate B.), împotriva pârâților M. A., prin P., și Primarul M. A. și C. C. – M..
Anulează ca netimbrat apelul declarat de pârâta C. C. – M., cu domiciliul procedural ales în București, ., nr. 53, . (la C. I.), împotriva sentinței civile nr. 918/03.04.2014, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Obligă reclamanții, în solidar, la plata în favoarea pârâților M. A., prin P., și Primarul M. A. a sumei de 2679,35 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.10.2014
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin Ș.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/07.11.2014
Teh. AMT/18.11.2014/7 ex./5com
Instanța de fond: Tribunalul A. – jud. S. N.
Se comunică:
- M. Z. și M. L. A., cu domiciliul procedural ales în A., ., ., jud. A. (la Cabinete de Avocat Asociate B.)
- pârâții M. A., prin P., și Primarul M. A., ambii cu sediul în A., ., jud. A.
- pârâta C. C. – M., cu domiciliul procedural ales în București, ., nr. 53, . (la C. I.)
| ← Anulare act. Hotărâre din 16-09-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
