Grăniţuire. Decizia nr. 742/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 742/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 405/252/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.742
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 02.10.2014
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: Dr.L. L.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: A. B.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta C. S. și pârâtele B. A. și B. M., împotriva Deciziei civile nr.183/11.03.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații P. C. Racovița – Serviciul Autoritate Tutelară, P. Timișoara – Serviciul Autoritate Tutelară, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice, Consiliul Local al C. Racovița prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-au prezentat avocat P. L., pentru reclamanta recurentă, pârâta recurentă B. A. personal și asistată de avocat Barbuti C., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 19.09.2014, recurenta B. A. a depus la dosar taxa judiciară potrivit mențiunii din citativ și un set de înscrisuri, iar la data de 30.09.2014 a mai depus încă un set de înscrisuri în susținerea recursului său.
De asemenea, la data de 01.10.2014, pârâta recurentă B. M. a depus și aceasta la dosar taxa judiciară conformându-se dispoziției instanței.
Reprezentanta reclamantei recurente depune împuternicirea avocațială și taxa judiciară de timbru, constatându-se astfel că toți recurenții în cauză au achitat taxa judiciară de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursurilor reclamantei și a pârâtei B. M., respingerea recursului pârâtei B. A., casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, desființarea, în parte, a hotărârii pronunțate de prima instanță, admiterea acțiunii principale și a acțiunii reconvenționale potrivit motivelor din recurs.
Reprezentantul pârâtei recurente B. A. solicită admiterea recursului său, în principal, casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare, desființarea în parte a sentinței pronunțate de prima instanță și admiterea în întregime a cererii reconvenționale, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, iar față de celelalte recursuri declarate în cauză, arată că este de acord cu admiterea acestora, cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar dovada achitării onorariilor de avocat.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr.183/11.03.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins apelurile formulate de apelantele C. S. și Bărburescu M., împotriva sentinței civile nr. 1903/03.09. 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Lugoj în contradictoriu cu intimații P. C. Racovița, ., B. M., S. R. - Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P T..
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Judecătoria Lugoj prin sentința civilă nr. 1903/03.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ a admis excepția prematurității introducerii cererii principale și a capătului de cerere reconvențională privind partajarea imobilului și operarea mențiunilor corespunzătoare în cartea funciară. A respins acțiunea civilă formulată de reclamanta C. S. în contradictoriu cu pârâții B. A., Bărburescu M., Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T. și ., ca fiind prematur introdusă. A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta B. A. și în consecință: a constatat că pe terenul evidențiat în CF nr._ Racovița (provenită prin conversia de pe hârtie a CF nr. 134) nr. top 234, 235, 236/2 în suprafață totală de 9270 mp sunt edificate două categorii de construcții: construcțiile vechi, evidențiate în cartea funciară nr._ Racovița la nr. top 234, compuse din locuința nr. 2 și grajd și construcțiile noi, neevidențiate în cartea funciară, proprietatea defunctei Bărburescu M. decedată în anul 1991, compuse din locuința nr. 1, o șură și o cocină. A dispus înscrierea acestor construcții noi în cartea funciară, în proprietatea defunctei Bărburescu M. decedată la data de 01.12.1991. A constatat că, la imobilul în litigiu pârâta B. A. a executat lucrări de îmbunătățiri constând în montarea unei teracote cu dobă și plită și jumătate din costul racordului de apă inclusiv montarea robineților, evaluate de aceasta la 1700 lei. A obligat pe pârâta C. S. la plata sumei de 1221, 87 lei iar pe pârâta Bărburescu M. la plata sumei de 239 lei către pârâta B. A., corespunzătoare cotelor lor de coproprietate tabulare din imobil, din valoarea acestor lucrări de îmbunătățiri aduse imobilului coproprietatea părților. A respins ca prematur introdus capătul de cerere reconvențională privind partajarea imobilului. A respins ca neîntemeiate celelalte capete de cerere reconvențională. A respins cheltuielile de judecată solicitate de reclamanta C. S.. A obligat pe reclamantă la 1330 lei cheltuieli de judecată către pârâta B. A.. Conform dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 51/2008 cheltuielile pentru care reclamanta C. S. a beneficiat de scutiri sau reduceri prin Încheierile de ședință pronunțate la 09.12.2010 și 03.02.2011, în sumă totală de 400 lei, rămân în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Conform extrasului CF nr._ Racovița (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 134) imobilul evidențiat în această carte funciară este compus din terenul în suprafață de 9.270 mp cu nr. top. 234, 235, 236/2 și construcțiile nr. top. 234. Coproprietarii tabulari ai imobilului sunt reclamanta C. S. asupra cotei inițiale de 5/8 și actuale de_/_ din construcțiile evidențiate în cartea funciară, dobândită prin convenție și asupra cotei inițiale de 3/32 și actuală de_/_ din construcții dobândită prin contract de vânzare-cumpărare cu sarcina întreținerii.
Pârâta B. A. deține cota inițială de 9/64 și actuală de_/_ din construcții, dobândită prin succesiune și cota inițială de 47/6180, actuală de 2256/_ din teren, dobândită prin succesiune.
Pârâta Bărburescu M. (fostă Ezariu) deține cota inițială de 9/64 și actuală de_/_ din construcții, dobândită prin succesiune și cota inițială de 47/6180 și actuală de 2256/_ din teren, dobândită prin succesiune.
S. R. este intabulat cu cota inițială de 31/4635 și actuală de 1984/_ din teren.
Referitor la identificarea imobilului evidențiat în această carte funciară, din considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 1203/23.06.1981 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. 74/1981 definitivă (f. 68-70) se reține că pe terenul evidențiat în cartea funciară mai sus menționată există două categorii de construcții: construcțiile vechi, de sub B7, edificate de proprietarul tabular Bărburescu I. al terenurilor cu nr. top. 234(AI1), nr. top. 235 (AII.1) și nr. top. 236/2 (AII.2) împreună cu soția sa Bărburescu M., respectiv străbunicii reclamantei și bunicii celor două pârâte, compuse din: o casă denumită locuința II, un grajd, o fântână și împrejmuirile, acestea fiind evidențiate în cartea funciară.
Pe lângă construcțiile vechi, pe același teren s-au edificat alte construcții noi după căsătoria fiului proprietarilor tabulari B. N. cu B. A. în anul 1940: o casă denumită locuința 1, edificată în anul 1949, o șură edificată în anul 1943 și o cocină edificată în anul 1975. La data pronunțării sentinței civile nr. 1203/23.06.1981 aceste construcții noi nu erau evidențiate în cartea funciară, motiv pentru care, în urma dezbaterii succesiunilor defuncților Bărburescu I. decedat la 30.03.1963 și B. N. decedat la 03.03.1978, instanța a stabilit în favoarea antecesoarei pârâților Bărburescu M., soția primului defunct, dreptul de proprietate asupra construcțiilor noi (locuința nr. 1, șură și cocină), dispunând intabularea dreptului ei de proprietate în cartea funciară.
Din copia cărții funciare rezultă însă că sub B8-12 s-au intabulat în cartea funciară drepturile succesorale ale succesorilor defuncților Bărburescu I. și B. N., în cotele stabilite printr-un certificat de moștenitor, nr. 7/06.01.1988 emis de notariatul de stat local Lugoj (f. 433), iar nu în baza sentinței civile mai sus amintite. De asemenea, văzând cotele asupra cărora s-a intabulat dreptul de proprietate al numitei Bărburescu M. (8/64 părți din casă) rezultă că construcțiile noi atribuite de instanță în proprietatea exclusivă a acesteia, nu au fost evidențiate în cartea funciară.
De asemenea, văzând cotele de proprietate din construcții transmise de Bărburescu M. reclamantei C. S. prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 4278/27.11.1989 (f. 34), respectiv cota de 32/64 părți din construcții dobândită prin edificare și desfacerea comunității de bunuri și cota de 32/64 părți din construcții dobândită prin succesiune, instanța a reținut că cota de proprietate de 1/1 părți din construcțiile noi neevidențiate în cartea funciară deținută de către defunctă nu a fost transmisă în proprietatea reclamantei prin acest contract.
Atât prin expertiza topografică efectuată de expertul S. I. (f. 203), cât și prin expertiza în construcții efectuată de expertul T. D. (f. 235-239), au fost identificate atât construcțiile vechi, cât și cele noi la care face referire sentința civilă nr. 1203/23.06.1981 pronunțată de Judecătoria Lugoj, respectiv locuința nr. 1 cât și locuința nr. 2. Locuința nr. 1 (construcție nouă) se compune din 4 camere, bucătărie, cămară alimente și coridor iar locuința nr. 2 (construcție veche) se compune dintr-o cameră, șpais, coridor, intrare uscată, trecere acoperită, 2 grajduri și magazie.
Din raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie întocmit de expertul S. I. (f. 441-445) rezultă că suprafața măsurată a terenului este mult mai mică decât cea evidențiată în cartea funciară, respectiv de numai 8674 mp iar însumarea cotelor de proprietate deținute în prezent de părți nu totalizează întregul. Astfel, suprafața totală a cotelor de coproprietate deținute de coproprietarii actuali este de doar 203 mp. Din planurile cadastrale existente suprapuse, se constată că imobilul este intravilan doar în proporție de 2/3, restul terenului fiind extravilan și alcătuiește jumătate din ./45, care nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și nu a fost atribuită în cadrul aplicării legilor fondului funciar.
Această diferență de teren face însă obiectul capătului nr. 4 de cerere reconvențională, care a fost disjuns de restul cauzei de către completul specializat în soluționarea cauzelor de fond funciar.
Expertul a mai reținut că forma parcelei cu nr. top. 235 nu corespunde cu modul de folosire a terenului iar unificarea nr. top. 234 și 235 cu nr. top. 236/2 este eronată deoarece între ele se intercalează încă un nr. top., 236/1, care a fost omis când s-a procedat la unificarea parcelelor (f. 445). De asemenea, din tabelul explicativ anexă la raportul de expertiză rezultă că locuința nr. 1 (construcții noi) – neevidențiată în cartea funciară, este edificată parțial pe .. 236/1 care nu face obiectul prezentei cauze.
Având în vedere că în prezent nu este definitivată situația cotelor de coproprietate deținute de fiecare dintre coproprietarii tabulari asupra întregii parcele de teren cu nr. top. 234, 235, 236/2 în suprafață totală de 8674 mp și tabulară de 9270 mp, drepturile lor de coproprietate însumând doar suprafața de 203 mp, care este mai mică decât suprafața ocupată de construcțiile evidențiate și neevidențiate în cartea funciară (567 mp), precum și faptul că construcțiile noi (locuința 1) sunt edificate pe o parcelă de teren cu nr. top. 236/1 care nu face obiectul acțiunilor de partaj, instanța a admis excepția prematurității introducerii cererii principale și a capătului de cerere reconvențională privind partajarea imobilului și operarea mențiunilor corespunzătoare în cartea funciară și le-a respins, în consecință.
Având în vedere considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă în vigoare la data introducerii cererii reconvenționale, instanța a admis, în parte această cerere, și a constatat că pe terenul evidențiat în CF nr._ Racovița (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 134), nr. top. 234, 235, 236/2 în suprafață tabulară de 9270 mp sunt edificate două categorii de construcții: construcțiile vechi, evidențiate în cartea funciară, compuse din locuința nr. 2 și grajd și construcțiile noi, neevidențiate în cartea funciară, proprietatea numitei Bărburescu M., decedată în anul 1991, compuse din locuința nr. 1, o șură și o cocină.
În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 7/1996 a dispus înscrierea acestor construcții noi în cartea funciară în proprietatea defunctei Bărburescu M., decedată la 01.12.1991.
Referitor la capetele de cerere reconvențională vizând dezbaterea succesiunii defunctei Bărburescu M. decedată la 01.12.1991, constatarea calității de moștenitoare a pârâtelor Bărburescu M. (fostă Ezariu) și B. A. în calitate de nepoate de fiu predecedat (B. N.) al defunctei, a masei succesorale compusă din construcțiile noi în litigiu, care nu au fost transmise de către defunctă în proprietatea reclamantei C. S., instanța le-a respins ca neîntemeiate, având în vedere că reclamanta reconvențională B. A. nu a făcut dovada acceptării succesiunii defunctei în mod expres sau tacit.
Astfel, nu există declarație autentificată de acceptare expresă a succesiunii, iar din declarațiile martorelor Soreanu M. (f. 260) și P. M. L. (f. 261) rezultă că pârâta B. A. a participat la înmormântare și la pomenile organizate în memoria defunctei, aducând produse alimentare. Deși martora P. M. susține că în primăvara anului următor decesului bunicii pârâtelor, Bărburescu M., a văzut-o pe pârâta B. A. ridicând produsele agricole recoltate de pe terenurile arendate unei asociații agricole din . nu are cunoștință cine era proprietarul acestui teren dat în arendă iar pârâta Bărburescu M. (fostă Ezariu) i-a spus martorei doar faptul că pământul respectiv aparține celor două surori pârâte, fără a preciza data când au dobândit proprietatea terenului și titlul cu care l-au dobândit. În cauză nu s-a făcut dovada că defuncta Bărburescu M. a fost proprietara exclusivă a acestui teren, pentru ca instanța să considere că actul reclamantei reconvenționale de ridicare a acestor produse constituie un act de acceptare tacită a succesiunii bunicii decedate.
De asemenea, împrejurarea relatată de martora B. V. (f. 98, 259) că atât în timpul vieții mamei sale, B. A., cât și după decesul acesteia (25.09.2006), reclamanta reconvențională care nu a locuit în imobilul în litigiu, venea și lua din produsele agricole realizate în gospodărie, nu constituie o dovadă de acceptare tacită a succesiunii de către pârâta B. A. .
Întrucât contribuția în bani sau produse la cheltuielile ocazionate de înmormântarea și pomenile puse în memoria defunctei Bărburescu M. nu semnifică acceptarea tacită a moștenirii deoarece ele au un caracter echivoc, efectuându-se și din considerente de respect față de un membru al familiei decedat, iar luarea unor produse agricole de la o asociație fără a se face dovada că terenul arendat a fost proprietatea defunctei Bărburescu M., precum și ridicarea unor produse agricole din gospodăria situată în satul Ficătari, nr. 35, unde deși reclamanta reconvențională B. A. nu locuiește, deși este coproprietară, fără a se face dovada că ridicarea acestor produse din gospodărie s-a făcut în termenul legal de acceptare a succesiunii, nu face dovada voinței reclamantei reconvenționale B. A. de a accepta succesiunea, din conduita acesteia nerezultând intenția sa de a accepta pur și simplu moștenirea, conform dispozițiilor art. 689 Cod civil, instanța a respins ca neîntemeiate toate capetele de cerere reconvențională prin care reclamanta reconvențională B. A., străină de succesiunea defunctei Bărburescu M., a solicitat dezbaterea acestei succesiuni.
În ceea ce privește lucrările de îmbunătățiri efectuate la imobilul în litigiu și solicitate de reclamanta reconvențională B. A., din interogatoriul luat pârâtei Bărburescu M. (f. 96) coroborat cu declarațiile martorilor Soreanu M. (f. 97, 260), B. V. (f. 98, 259) și P. E. (f. 99) rezultă că pârâta B. A. a adus materialele și a plătit manopera pentru teracota cu dobă și plită construită în imobilul din Ficătari, nr. 35.
Referitor la racordul de apă de la rețeaua stradală la un robinet din curte și în bucătărie, din probatoriul mai sus enunțat a rezultat că pârâta B. A. a suportat costul materialelor iar pârâta Bărburescu M. costul manoperei.
Din răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanta reconvențională B. A. la raportul de expertiză tehnică în specialitatea construcții întocmit de expertul T. D. (f. 258) a rezultat că valoarea actuală a acestor lucrări de îmbunătățiri este de 2.790 lei.
Având în vedere că după depunerea răspunsului la obiecțiuni, reclamanta reconvențională nu și-a majorat pretențiile, instanța a luat în considerare ca valoare a acestor lucrări suma inferioară la care au fost evaluate de reclamanta reconvențională prin acțiune, de 1.700 lei (f. 41).
În consecință, a admis capetele de cerere reconvențională formulate de B. A. în sensul de a se constata că aceasta a efectuat lucrarea de construire a unei sobe de teracotă cu dobă și plită și a suportat jumătate din costul racordului la rețeaua de alimentare cu apă a imobilului, urmând a obliga pe reclamanta C. S. să o despăgubească cu suma de 1.221,87 lei iar pe pârâta Bărburescu M. să îi plătească suma de 239 lei, sume corespunzătoare cotei lor de coproprietate din imobilul înscris în cartea funciară, din valoarea acestor lucrări realizate la imobilul (construcții) coproprietatea părților.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de părți, instanța a respins cheltuielile de judecată solicitate de reclamanta C. S. ca urmare a respingerii acțiunii principale și a admis în parte cheltuielile de judecată solicitate de pârâta B. A..
Astfel, având în vedere că din cele 7 petite ale cererii reconvenționale au fost admise doar trei, instanța a reținut că se justifică acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxele judiciare în sumă de 230 lei corespunzătoare petitelor admise, suma de 300 lei reprezentând cota de ½ din onorariul avocațial în sumă totală de 600 lei (f. 407), suma de 400 lei reprezentând jumătate din onorariul expertului S. I. achitat de pârâtă (f. 115, 210, 211) și suma de 400 lei reprezentând jumătate din onorariul expertului T. D. achitat de pârâtă (f. 212, 242), doar cele două raporturi de expertiză fiind concludente sub aspectul admiterii petitelor privind construcțiile noi neevidențiate în cartea funciară, identificării lor în teren precum și a îmbunătățirilor solicitate de pârâtă.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă a obligat pe reclamantă la 1.330 lei cheltuieli de judecată către pârâta B. A..
Având în vedere că prin Încheierile pronunțate la data de 09.12.2010 (f. 192) și la data de 03.02.2011 (f. 214) reclamanta C. S. căzută în pretenții a beneficiat de ajutor public judiciar în sumă totală de 400 lei reprezentând o parte din onorariile experților S. I. și T. D., conform dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 51/2008 urmează ca aceste cheltuieli pentru care reclamanta a beneficiat de scutiri, să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel C. S. și Bărburescu M..
Apelanta C. S. a apreciat ca hotărârea pronunțată de prima instanța este netemeinica și nelegala, solicitând desființarea ei în parte, iar, în rejudecare, admiterea acțiunii principale așa cum a fost formulată si acțiunea reconventionala in parte.
A invederat apelanta că prima instanța a reținut că nu este definitivată situația cotelor de proprietate deținute de fiecare din coproprietarii tabulari asupra terenului, astfel că a admis în mod neîntemeiat excepția prematuritatii și a respins cererea de ieșire din indiviziune.
Potrivit dispozițiilor codului civil, nimeni nu poate îi poate obliga să rămână în indiviziune, ca si în cazul unei succesiuni, ieșirea din indiviziune se poate realiza in mai multe etape, cu privire la bunuri diferite, la cererea coproprietarilor, in funcție de interesul si posibilitățile acestora. Apelanta a apreciat că prevederile legale permit ieșirea din indiviziune cu privire la construcții, rămânând terenul in indiviziune sau chiar ieșirea din indiviziune cu privire la porțiunea de teren a cărei situație este clarificată, urmând ca, după clarificarea situației restului de teren, să se procedeze la ieșirea din indiviziune și cu privire la acesta. Teza contrara susținută de către instanța este netemeinica și neargumentată. Nu există text legal care sa oblige părțile sa iasă din indiviziune atât cu privire la teren cat si la casa sau sa solicite atribuirea terenului aferent casei de către unitățile administrative ce le dețin in proprietate, anterior ieșirii din indiviziune. Modalitatea de soluționare a prezentei cereri de ieșire din indiviziune de către instanța este de natura a încălca dreptul de proprietate al reclamantei, prin restrângerea fără temei a modului in care aceasta a înțeles sa îl exercite.
A menționat că relațiile de familie tensionate nu permit pârtilor sa mențină starea de indiviziune. Atâta vreme cat legea permite pârtilor sa solicite oricând ieșirea din indiviziune, nici nu este necesar ca partea care solicită acest lucru sa își legitimeze interesul. În cazul de față, este posibil că părțile să iasă din indiviziune cu privire la construcții și suprafața de 203 mp teren, cu privire la care nu exista neclarități, iar cotele de proprietate sunt stabilite. Restul de teren necesita o . operațiuni pentru clarificarea situație, o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, o cerere de rectificare carte funciara, etc., care presupun timp si alte costuri. Fiind doua situații atât de diferite, apelanta a considerat ca se pot formula doua cereri de ieșire din indiviziune diferite. Nu este obligatoriu că aceasta ieșire din indiviziune sa se realizeze concomitent, motiv pentru care excepția prematurității invocată de către instanța este neîntemeiata. Mai mult, nu este indicat nici un motiv pentru care nu se poate ieși din indiviziune cu privire la construcție, toate considerentele vizează situația neclara a terenului.
În ceea ce privește acțiunea reconvenționala, apelanta a considerat ca, în situația in care instanța a stabilit ca acele construcții noi, identificate prin sentința civila nr. 1203/23.06. 1981 pronunțata in dosarul cu nr. 74/1981 al Judecătoriei Lugoj, nu au fost intabulate și înstrăinate, este necesara dezbaterea succesiunii cu privire la aceste construcții. Instanța a respins aceasta cerere motivând ca partea care a solicitat acest lucru, B. A., nu a făcut dovada acceptării succesiunii. In acest caz, apelanta a apreciat ca se impunea admiterea acestei cereri in parte, deoarece s-a solicitat dezbaterea succesiunii defunctei B. M. cu privire la aceste construcții și stabilirea calității de moștenitoare in favoarea paratelor B. A. și B. M., în cote egale de 1/2 parte, insa sa se stabilească faptul ca moștenirea îi revine în cota de 1/1 parte paratei B. (fosta Ezariu) M. și să se dispună intabularea acesteia în calitate de proprietara a construcțiilor noi.
A precizat, totodată, că s-au administrat si probe care au dovedit ca aceasta parata a locuit in casa după moartea bunicii sale paterne, a plătit impozitele și a asigurat administrarea imobilului, acționând în calitate de proprietar și acceptând succesiunea.
Instanța era necesar să dispună intabularea construcțiilor noi, dezbaterea succesiunii după defuncta B. M., stabilirea calității de succesor a paratei B. (fosta Ezariu) M., atribuirea construcțiilor în cota de 1/1 parte in calitate de moștenitor legal, iar in urma ieșirii din indiviziune, atribuirea acestor construcții către reclamanta apelanta.
A mai menționat apelanta că prima instanță, chiar daca a înlăturat-o in mod corect de la aceasta succesiune pe parata B. A., nu a făcut referire la testamentul depus, realizat de către defuncta în favoarea nepoatei sale, B. (fosta Ezariu) M..
Pârâta B. A. a solicitat despăgubiri pentru îmbunătățirile aduse casei, iar instanța a acordat aceste despăgubiri in raport de cotele deținute de către parți din construcțiile vechi. Dacă instanța atribuia construcțiile integral reclamantei, în mod corect o obliga pe aceasta la plata despăgubirilor. Însă, fără a stabili daca îmbunătățirile au fost aduse construcțiilor vechi sau construcțiilor noi, plata despăgubirilor s-a stabilit in raport cu cotele deținute asupra construcțiilor vechi. Daca îmbunătățirile au fost aduse construcțiilor noi, cu privire la acestea s-a dispus intabularea pe numele defunctei B. M., situație in care nu pot fi obligate reclamanta si parata B. (fosta Ezariu) M. la plata despăgubirilor. In situația în care îmbunătățirile nu au fost aduse numai construcțiilor vechi, modalitatea de distribuire a plații despăgubirilor este nelegala.
S-a menționat că motivarea instanței este lipsita de consecventa, deoarece a respins cererea de ieșire din indiviziune, pe considerentul că se susține ca exista ./1 care nu este identificata in cartea funciara si astfel nu se poate ieși din indiviziune cu privire la celelalte parcele pentru ca, printre altele, construcțiile noi, așa cum reiese din planurile expertului, sunt situate si pe aceasta . construcțiilor noi în cartea funciara a imobilul fără a mai tine cont de acest considerent.
Cererea de apel nu a fost motivată în drept.
Apelanta B. M. (fosta Ezariu) a arătat că hotărârea pronunțata de prima instanța este netemeinică și nelegală, solicitand desființarea în parte, iar, în rejudecare, a solicitat admiterea acțiunii principale așa cum a fost formulată și acțiunea reconvențională în parte.
A menționat apelanta că prin hotărârea atacată s-a respins petitul din cererea reconvenționala prin care s-a solicitat dezbaterea succesiunii după defuncta B. M., proprietara construcțiilor noi, așa cum stabilește sentința cu nr. 120/23.06.1981. Instanța a respins aceasta cerere motivând ca partea care a solicitat acest lucru, B. A., nu a făcut dovada acceptării succesiunii. In acest caz, apelanta a apreciat ca se impunea admiterea acestei cereri in parte, deoarece s-a solicitat dezbaterea succesiunii defunctei B. M. cu privire la aceste construcții si stabilirea calității de moștenitoare in favoarea paratelor B. A. si B. M., in cote egale de V2 parte, insa in urma probatoriului administrat urma sa se stabilească faptul ca moștenirea ii revine in cota de 1/1 parte apelantei B. (fosta Ezariu) M. si sa se dispună intabularea in calitate de proprietara a construcțiilor noi. S-au administrat si probe care au dovedit ca a locuit in casa după moartea bunicii sale paterne, a plătit impozitele si a asigurat administrarea imobilului, acționând in calitate de proprietar si acceptând succesiunea.
A afirmat apelanta că era necesar ca instanța sa dispună intabularea construcțiilor noi, dezbaterea succesiunii după defuncta B. M., stabilirea calității de succesor a apelantei B. (fosta Ezariu) M., atribuirea construcțiilor in cota de 1/1 parte in calitate de moștenitor legal (chiar daca solicitarea a fost făcuta de către parata înlăturata de la succesiune prin neacceptare), iar in urma ieșirii din indiviziune, atribuirea acestor construcții către reclamanta apelanta. Instanța, chiar daca a înlăturat-o, în mod corect, de la aceasta succesiune pe parata B. A., nu a făcut referire la testamentul depus, realizat de către defuncta in favoarea nepoatei sale, B. (fosta Ezariu) M.. Atat reclamanta, cat si apelanta in fata instanței, a fost de acord cu dezbaterea succesiunii daca se va constata ca nu au fost intabulate construcțiile noi si asupra acestora este proprietara defuncta B. M..
Pârâta B. A. a solicitat despăgubiri pentru îmbunătățirile aduse casei. Instanța a acordat aceste despăgubiri in raport de cotele deținute de către părți din construcțiile vechi. Daca instanța atribuia construcțiile integral reclamantei, în mod corect o obliga pe aceasta la plata despăgubirilor. Fără a stabili daca îmbunătățirile au fost aduse construcțiilor vechi sau construcțiilor noi, plata despăgubirilor s-a stabilit în raport cu cotele deținute asupra construcțiilor vechi. Daca îmbunătățirile au fost aduse construcțiilor noi, cu privire la acestea s-a dispus intabularea pe numele defunctei B. M., situație in care nu pot fi obligate reclamanta si subsemnata B. (fosta Ezariu) M. la plata despăgubirilor. In situația in care îmbunătățirile nu au fost aduse numai construcțiilor vechi, modalitatea de distribuire a plații despăgubirilor este nelegala.
De asemenea, apelanta a apreciat ca în mod nelegal s-a dispus respingerea acțiunii de ieșire din indiviziune, deoarece părțile nu pot fi obligate să rămână în indiviziune, iar apelanta a fost de acord cu admiterea acțiunii, la fel si parata B. A.! Motivarea cu privire la excepția prematurității este neîntemeiata, fiind contrara dispozițiilor legale si voinței tuturor pârtilor.
Prin întâmpinarea depusă de către intimata B. A. aceasta a solicitat respingerea apelului, apreciind că înlăturarea sa de la succesiune este nelegală, pentru că din probatoriul administrat reiese calitatea sa de moștenitoare legalăm, iar în conformitate cu art. 689 C. Civil, acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită.
S-a confirmat de către toate părțile implicate în prezenta cauză că a adus îmbunătățiri locuinței ce face parte din bunul succesoral și și-a manifestat în mod explicit calitatea de moștenitoare comportându-se ca atare în termenul legal de prescripție.
Esența acceptării tacite o constituie manifestarea intenției neîndoielnice de accepta moștenirea, apreciind că în mod corect s-a dispus respingerea acțiunii de ieșire din indiviziune pe motivele invocate de către instanța de fond. În schimb, în mod eronat, intimata a afirmat că instanța a înlăturat-o ca succesoare legală de la moștenire.
Susținerea pârâtei-apelante că ar fi fost de acord cu admiterea acțiunii este totalmente neverosimilă din moment ce aceasta a solicitat intabularea sa în cotă de 1/1 parte asupra construcțiilor noi cu titlu de succesiune inducând instanța în eroare.
Ieșirea din indiviziune în modalitatea propusă de către reclamanta-apelantă consideră intimata că nu este posibil în variantele expuse de către aceasta având în vedere poziția expertului care afirmă că forma parcelei cu nr. top 236/2 este eronată deoarece între ele se încadrează încă un nr. top 236 1 care a fost omis când s-a procedat la unificarea parcelelor, rezultă că locuința nr. I (construcții noi) reevidențiată în cartea funciară este edificată parțial pe . I care nu face obiectul prezentei cauze.
În drept, a invocat disp. art. 460 Cpr.civ. 654 și 555 Cpr.civ.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, tribunalul a constatat următoarele:
În ceea ce privește susținerea apelantelor - că prima instanță nu a examinat efectiv motivele, argumentele și cererile de probatoriu formulate prin acțiunea introductivă, aducând atingere dreptului părților la un proces echitabil - tribunalul a apreciat că această critică este neîntemeiată.
Conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin Decizia nr. 64/1999 a CC, publicată în M.O. nr. 249 din 2 iunie 1999 s-a stabilit că art. 137 C.pr.civ. este constituțional în raport cu dispozițiile art. 21 alin.1 din Constituție; accesul liber la justiție nu trebuie confundat cu procedurile judecătorești stabilite de lege în temeiul art. 125 alin. 3 ( art. 126 alin.2 C.p.civ.) din Constituția României. In cadrul „procedurii de judecată” sunt incluse și rezolvările excepțiilor invocate în cursul procesului, excepții care pot fi de procedură sau de fond. Prevederile art. 137 C.p.civ. reglementează doar ordinea în cadrul judecății, iar nu întreaga problematică a excepțiilor, în scopul de a evita o judecată inutilă sau efectuarea unor acte de procedură care apoi ar trebui refăcute de altă instanță. Prevederile art. 137 C. pr. civ. asigură o legală administrare a justiției și se înscriu în spiritul principiilor constituționale de dreptate și justiție.
S-a constatat că prima instanță s-a pronunțat cu precădere și motivat asupra excepției prematurității acțiunii privind partajarea imobilului și operarea in cartea funciară a acestei notări, dând eficiență dispozițiilor legale enunțate.
În mod corect a constat judecătoria că este prematur petitul cererii principale și al capătului de cerere reconvențională privind partajarea imobilului și operarea mențiunilor corespunzătoare în cartea funciară și, în consecință, l-a respins, în condițiile în care situația cotelor de coproprietate deținute de fiecare dintre coproprietarii tabulari asupra întregii parcele de teren cu nr. top. 234, 235, 236/2 în suprafață totală de 8674 mp și tabulară de 9270 mp nu este definitivată. În plus, e de reținut și împrejurarea că încă nu e clarificat regimul juridic al terenului. Or, existând o singură unitate locativă evidențiată în cartea funciară, nu se poate dispune ieșirea din indiviziune doar asupra unei părți din acest întreg.
Este real că, în conformitate cu prevederile art. 728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, dar, operațiunea juridică a ieșirii de indiviziune nu poate avea loc decât după ce cotele coproprietarilor sunt definitive, nu incerte. Susținerea apelantei C. S. că se puteau partaja construcțiile, iar terenul să rămână în indiviziune nu a putut fi reținută în contextul stării de fapt mai sus expuse.
Criticile apelantelor – că prima instanță a reținut o stare de fapt neconformă realității și că a aplicat greșit normele legale incidente în materie – sunt neîntemeiate.
În mod legal judecătoria a admis petitele cererii reconvenționale formulate de B. A. în sensul că a constatat că aceasta a efectuat lucrarea de construire a unei sobe de teracotă cu dobă și plită și a suportat jumătate din costul racordului la rețeaua de alimentare cu apă a imobilului și a obligat-o pe reclamanta C. S. să o despăgubească cu suma de 1.221,87 lei, iar pe pârâta Bărburescu M. să îi plătească suma de 239 lei (sume corespunzătoare cotei lor de coproprietate din imobilul înscris în cartea funciară, din valoarea acestor lucrări realizate la imobilul (construcții) coproprietatea părților), raportat la mijloacele de probă administrate în cauză expertiză și martori.
Tribunalul a reținut că afirmațiile apelantelor sunt neîntemeiate și în ceea ce privește respingerea, în mod nelegal, de către judecătorie a petitelor cererii reconvenționale prin care reclamanta reconvențională B. A. - străină de succesiunea defunctei Bărburescu M. - a solicitat dezbaterea acestei succesiuni.
Potrivit art. 700 din Codul civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
În conformitate cu art. 689 din Codul civil, acceptarea este tacită în cazul în care succesibilul face un act pe care nu ar fi putut să-l facă decât în calitate de moștenitor și din care rezultă neîndoielnic intenția de a accepta moștenirea.
Esența acceptării tacite o constituie manifestarea intenției neîndoielnice de a accepta succesiunea, prin îndeplinirea a două condiții: actul să presupună intenția de a accepta și actul să nu poată fi făcut decât în calitate de moștenitor.
Voința de a accepta succesiunea, în termenul legal, manifestată printr-un act sau fapt juridic săvârșit de succesibil, trebuie să fie clară și neechivocă, să rezulte în mod neîndoielnic din ansamblul probator administrat în cauză. Or, în mod just, a apreciat prima instanță că din mijloacele de probă administrate în cauză nu s-a făcut dovada voinței reclamantei reconvenționale B. A. de a accepta succesiunea, din conduita acesteia nerezultând intenția sa de a accepta pur și simplu moștenirea, conform dispozițiilor art. 689 Cod civil.
Condițiile de exercițiu ale unei acțiuni civile ( și implicit ale unei căi de atac ) sunt: afirmarea unui drept, interesul, capacitatea și calitatea procesuala.
Interesul ca una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, presupune ca orice cerere de chemare în judecată poate fi promovată numai dacă aduce reclamantului un folos practic direct, născut și actual, legal. Interesul trebuie să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu iminent dacă nu ar recurge la acțiune în acel moment.
Or, petitul vizând dezbaterea succesiunii defunctei Bărburescu M. a fost legal respins, deoarece partea care l-a solicitat nu a făcut dovada interesului său, respectiv a folosului practic urmărit, prin formularea cererii, intimata B. A. nefăcând dovada acceptării acestei succesiuni.
Văzând că judecătoria a stabilit corect starea de fapt și normele legale incidente în materie, tribunalul a respins apreciind ca fiind neîntemeiate apelurile formulate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanta C. S. și pârâtele B. A. și B. M..
Pârâta recurentă B. A. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea deciziei recurate în parte și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În motivele de recurs, se arată că instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului în sensul dezbaterii succesiunii după defuncta B. M., decedată la 1.12.1991.
Analizând recursul declarat de către B. A., se constată că această parte nu a formulat apel împotriva sentinței civile nr.1903/3.09.2013, în această ipoteză neputându-se susține direct în recurs, prin omiterea căii de atac a apelului.
Ca atare, recursul declarat de către B. A. va fi respins.
Reclamanta recurentă C. S. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar in rejudecare, desființarea în parte a hotărârii pronunțata de către prima instanța si admiterea acțiunii principale așa cum a fost formulata si acțiunea reconvențională în parte.
În motivare, reclamanta recurentă a reiterat criticile aduse hotărârii primei instanțe.
Și pârâta recurentă B. M. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar in rejudecare, desființarea în parte a hotărârii pronunțata de către prima instanța si admiterea acțiunii principale așa cum a fost formulata si acțiunea reconvențională în parte.
De asemenea, în motivare, pârâta recurentă a reiterat criticile aduse hotărârii pronunțate de prima instanță.
Intimații, deși legal citați, nu s-au prezentat la dezbateri și nici nu au formulat întâmpinări.
Examinând recursurile reclamantei recurente C. S. și pârâtei recurente B. M. prin prisma celor menționate si în condițiile prevăzute de art. 304 raportat la art. 306 și 312 C.pr.civ. se vor reține următoarele:
Recurentele B. M. și C. S. au criticat, în principal, ambele hotărâri, în legătură cu respingerea acțiunii principale formulată de către reclamanta C. S. având ca obiect cotele de proprietate deținute și ieșirea din indiviziune, deoarece ar fi incidentă excepția prematurității introducerii cererii principale și a capătului de cerere reconvențională privind partajarea imobilului.
Critica formulată de către recurente este fondată, deoarece o cerere de ieșire din indiviziune, nu poate fi respinsă prin invocarea excepției prematurității introducerii acesteia, legiuitorul civil fiind foarte tranșant în această ipoteză, în sensul că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, dacă nu dorește acest lucru.
Ca atare, vor fi admise recursurile declarate de B. M. și C. S., vor fi casate ambele hotărâri și va fi trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Lugoj, deoarece prima instanță a soluționat procesul, respectiv acțiunea principală, prin invocarea excepției prematurității, excepție neincidentă, în speță.
Instanța de trimitere va analiza natura și întinderea cotelor de proprietate prin raportare la titlurile invocate și se va pronunța în legătură cu ieșirea din indiviziune, în funcție de cotele de proprietate, prin aplicarea procedurii prevăzute la art. 673 indice 1 și următorii C.pr.civ.
De asemenea, se va ține seama și de precizările formulate de către coindivizari sau de probele propuse de aceștia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta B. A., împotriva deciziei civile nr. 183/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Admite recursul declarat de către reclamanta C. S. și recursul declarat de pârâta B. M. împotriva deciziei civile nr. 183/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ și a sentinței civile nr. 1903 din 3.09.2013, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ .
Casează ambele hotărâri atacate și trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Lugoj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
A.-M. N. Dr. L. L. M. G.
GREFIER,
A. B.
RED: L.L./ 21.10.2014
TEHNORED: A.B./21.10.2014/2 ex./SM
Prima instanță: Judecătoria Lugoj
Judecător: F. Ș.
Instanța de apel: Tribunalul T.
Judecători: C. P./ L. Ș.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 933/2014. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 105/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
