Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 854/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 854/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-10-2014 în dosarul nr. 696/295/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 854
Ședința publică din 28 Octombrie 2014
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva deciziei civile nr. 434/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă avocat Per D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei depune la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantumul solicitat prin citativ.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin decizia civilă nr. 434/A/12.05.2014, Tribunalul T. – Secția I Civilă a respins apelul declarat de reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr. 527/5.05.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că petenta B. M., în calitatea de moștenitoare a soțului său B. Vichentie, a solicitat OCPI T., Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sânnicolau M., intabularea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2877 mp, înscris în CF nr. 3776, nr. top.1012-1014/a, în baza Ordinului privind restituirea proprietății terenului nr.213/20.09.1993, emis de Prefectura Județului T. și întrucât cererea formulată a fost respinsă, potrivit încheierii de respingere nr.3132/23.03.2010, petenta a formulat plângerea ce face obiectul prezentului litigiu, susținând că atâta timp cât ordinul prefectului nu a fost desființat, nu se poate refuza înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară.
Tribunalul a reținut că, atâta timp cât asupra terenului înscris în CF nr. 3776 Comloșu M., nr.top.1012-1014/a, în suprafață de 2877 mp, atribuit prin Ordinul nr.213/20.09.1993, emis de Prefectura Județului T., proprietar tabular este numita B. M., în baza încheierii nr. 1662/1939 și nu Statul Român, prima instanță în mod întemeiat a respins plângerea formulată, soluția fiind pronunțată în acord cu principiul relativității înscrierilor în cartea funciară astfel cum era reglementat de art. 22 lit. a din Legea nr.7/1996, în versiunea anterioară intrării în vigoare a Noului Cod Civil, potrivit căruia înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta B. M. solicitând modificarea ei și a sentinței cu consecința admiterii plângerii și a intabulării Ordinului Prefectului județului T..
Recursul nu a fost motivat în drept însă din dezvoltarea argumentelor de fapt rezultă că este criticată greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., aspect pe care Curtea este abilitată să îl constate conform art. 306 alin. 3 Cod proc.civ.
În motivarea în fapt a recursului s-a arătat aceea că, prin prisma dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea de carte funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat unul din cele patru cazuri prevăzute de acest articol.
Cu alte cuvinte, prima condiție este ca un act juridic să fie înscris în C.F. (în speță Ordinul prefectului) iar pe urmă, dacă se constată că actul a fost juridic non valid, la cererea părții interesate, printr-o hotărâre judecătorească se poate dispune rectificarea cărții funciare.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și pe baza probelor de la dosar, se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Rezultă astfel că criticile sumare ale reclamantei vizează pretinsele erori de judecată comise de instanța de apel în soluționarea cauzei, în conținutul recursului regăsindu-se referiri la prevederile legale în materie (art. 34 din Legea nr. 7/1996) care permit rectificarea înscrierilor de carte funciară în diferite ipoteze.
Cu toate aceste imprecizii ale recursului, Curtea este îndreptățită să constate că sugerata nelegalitate a deciziei din apel nu se confirmă în cauză.
Ceea ce a solicitat reclamanta B. M. a fost intabularea în C.F. nr. 3776 Comloșu M. a dreptului său de proprietate dobândit, prin moștenire, de la soțul său, B. Vichentie, astfel cum acest drept i-a fost conferit acestuia din urmă prin Ordinul Prefectului județului T. nr. 213/1993.
Această solicitare a reclamantei nu a putut fi în mod justificat admisă nu numai pentru faptul că o cerere similară i-a fost deja respinsă prin Încheierea de C.F. nr._/2005 ci și pentru faptul că de la acel moment și până în prezent situația de C.F. nu s-a modificat pentru a putea permite o astfel de înscriere.
În concret, în C.F. nr. 3776 Comloșu M. (în care figurează terenul atribuit soțului reclamantei B. Vichentie prin Ordinul Prefectului județului T.), în baza legilor fondului funciar, figurează ca proprietar numita B. M. (antecesoarea acestuia), cu titlul de cumpărare în 1939. Prin urmare, deși e vorba de o coincidență de nume, în realitate e înscrisă o cu totul altă persoană decât reclamanta.
Nici succesiunea acestei proprietare tabulare, nici cea a soțului reclamantei nu rezultă că ar fi fost dezbătute pentru a se putea înscrie, pe baza succesiunilor succesive, dreptul de proprietate al reclamantei astfel cum ea a solicitat, o soluție contrară neputând fi admisă decât cu încălcarea prevederilor art. 22 lit. a din Legea nr. 7/1996 (sub imperiul căreia a debutat procedura), respectiv în contra evidențelor din C.F.
Respingând, în situația dată, cererea sa ce formează obiectul prezentului dosar, rezultă că ambele instanțe anterioare au aplicat corect legea în cauză, motiv pentru care se va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva deciziei civile nr. 434/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul T. – Secția I Civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 Octombrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. M. L. D. C.
GREFIER,
L. P.
Red. D.C./29.10.2014
Tehnored L.P./18.11.2014
Ex.2
Primă instanță: M. D. – Judecătoria Sânnicolau M.
Instanța de apel: L. Ș., C. P. – Tribunalul T.
| ← Cereri. Decizia nr. 853/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cereri. Hotărâre din 22-05-2014, Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
