Conflict de competenţă. Sentința nr. 97/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 97/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 969/115/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 97/PI
Camera de consiliu din 11 decembrie 2014
PREȘEDINTE: M. G.
GREFIER: P. D. R.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Reșița și respectiv, Tribunalul C.-S., în dosarul civil nr._ vizând cererea formulată de reclamanta Asociația de B. Pro Vitam în contradictoriu cu pârâta C. de Asigurări de Sănătate C.-S., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cameră de consiliu, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citare conform art. 135 alin. 4 N.c.pr.civ.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, constatând că numai sunt alte chestiuni prealabile de soluționat reține cauza spre soluționare
CURTEA
Deliberând asupra cererii de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._, reclamanta Asociația de B. Pro Vitam a chemat în judecată pârâta C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la comunicarea răspunsului la contestația nr.439/21.11.2013 formulată împotriva Raportului de control nr._/16.10.2013 și înregistrată la pârâtă sub nr._/22.11.2013.
În motivarea acțiunii s-a arătat că Asociația de B. Pro Vitam se află în relație contractuală cu C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S., conform Contractului nr.09S/30.04.2013 privind serviciile medicale spitalicești.
Cu privire la competența materială a Tribunalului C.-S., s-a considerat că sunt îndeplinite toate condițiile legale necesare, astfel cum rezultă din interpretarea art. 2 alin.1 lit. c și h și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 actualizată.
Reclamanta a arătat că împotriva Raportului de control nr._/16.10.2013, înregistrat la pârâtă sub nr._/22.11.2013, a formulat contestația nr. 439/21.11.2013 la care pârâtă era obligată ca, în termenul legal prevăzut de art. 2 alin.1 lit. h din Legea nr. 554/2004 actualizată, să comunice un răspuns.
S-a susținut că pârâta a încălcat dispozițiile art. 52 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 actualizată și, întrucât pe rolul instanței mai există încă două cauze similare, considerând că că aceasta uzează în mod nejustificat și nelegal de atributul de putere publică, fiind deja o practică în a nu răspunde în termenul legal solicitărilor motivate, îndreptățite și legale ale reclamantei. Pentru acest motive, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la plata a 1000 lei daune morale.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr.554/2004, Noul Cod de procedură civilă și Constituția României.
Pârâta C. Județeană de Asigurări de Sănătate C.-S. a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Pe cale de excepție a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului C.-S., față de natura juridică a cauzei și de obiectul acesteia, în soluționarea cauzei raportat la dispozițiile art.129 alin. 2 pct. 2 coroborat cu art. 94 pct.1 lit. h din Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 246 alin.1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.
Pârâta a arătat că reclamanta nu solicită instanței de contencios administrativ să analizeze legalitatea actului administrativ, ci se limitează la a solicita instanței obligarea pârâtei la comunicarea unui răspuns, adică o simplă obligație de a face.
Pârâta a apreciat că obiectul acțiunii judiciare nu se circumscrie specificului Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, respectiv art. 8 alin.1, și nici în dispozițiile art. 18 alin.1 din același act normativ. Astfel, în condițiile în care obiectul acțiunii nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 554/2004, ci în cele ale dreptului comun, s-a considerat că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 94 pct.1 lit. h c.pr.civ.
Pârâta a solicitat instanței calificarea acțiunii ca fiind de natură civilă și, în raport de dispozițiile art.107 alin.1 Cod procedură civilă, să se dispună declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205, 237 alin. 2 pct. 1, 245-248 Cod procedură civilă, art. 1270 alin. 1 Cod civil, Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, HG nr. 117/2013 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-2014, cu modificările și completările ulterioare, Ordinul ministrului Sănătății și al președintelui CNAS nr._, Ordinul președintelui CNAS nr.610/2011, Contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești nr.09S/2013.
Prin sentința civilă nr. 1206/16.07.2014 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, s-a admis excepția de necompetnță materială a Tribunalul C.-S. și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.
În considerarea hotărârii de declinare, tribunalul a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de furnizare servicii medicale spitalicești nr. 09S/2013 (filele 5-12 dosar).
Prin Raportul de control nr._/16.10.2013, întocmit ca urmare a controlului efectuat de către pârâtă, s-a constatat că reclamanta a încălcat prevederile art.6 lit. a, c și art.6 lit. a din Contractul nr.09S/2013; echipa de control a propus, urmare acestor constatări, aplicarea dispozițiilor art.8 alin.1 lit. b din contract, respectiv reținerea procentului de 3% din valoarea contractului aferentă lunilor august, septembrie și octombrie 2013, în cuantum total de 9955,44 lei.
S-a reținut că împotriva acestui raport, reclamanta a formulat contestație, înregistrată în evidențele pârâtei sub nr._/22.11.2013, prin care a solicitat reducerea procentului de sancționare de la 3% la 1%, considerând că s-a stabilit eronat procentul de 3% reducere, invocând, în drept, prevederile art.1268-1269 cod civil (fila 13 dosar).
Tribunalul a apreciat că obiectul acțiunii reclamantei, respectiv obligația de a face, derivă din relațiile contractuale existente între aceasta și pârâtă. Potrivit dispozițiilor art.246 alin.1 din Legea nr.95/2006, relațiile dintre furnizorii de servicii medicale și casele de asigurări sunt de natură civilă și se desfășoară pe bază de contract, iar în conformitate cu prevederile art.5 alin.3 din H.G. nr. 117/2013, litigiile legate de încheierea, derularea și încetarea contractelor dintre furnizori și casele de asigurări de sănătate se soluționează de comisia de arbitraj care funcționează pe lângă C. Națională de Asigurări de Sănătate sau de către instanța de judecată, după caz.
Așadar, potrivit dispozițiilor legale mai sus enunțate, tribunalul a reținut că astfel Contractul nr. 09S/2013 este un contract civil, iar litigiile ivite în legătură cu încheierea, executarea sau încetarea contractelor sunt de competența instanței civile.
În speța de față, tribunalul a apreciat că obiectul acțiunii reclamantei, respectiv obligația de a face, derivă din executarea contractului civil încheiat între reclamantă și pârâtă. Ca atare, soluționarea cererii reclamantei prin care solicită obligarea pârâtei la comunicarea unui răspuns la contestația formulată împotriva raportului de control (ce presupune, de altfel, și soluționarea acestei contestații) nu se circumscrie materiei contenciosului administrativ, fiind o acțiune civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița în data de 03.08.2014, iar prin sentința civilă nr. 1470/26.09.2014, aceasta, din oficiu, a declinat competența materială de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului C.-S., și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Curtea de Apel Timișoara, pentru soluționarea lui.
Judecătoria Reșița, în argumentarea soluției de declinare a cauzei în favoarea Tribunalului C.-S., a arătat că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Prin autoritate publică se înțelege, potrivit art. 2 din același act normativ, orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
S-a reținut că art. 7 din Legea 554/2004 prevede faptul că înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
De asemenea, art. 8 din același act normativ stabilește faptul că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
Potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Tribunalul, analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, a constatat că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui răspuns la contestația nr. 439/21.11.2013, întemeindu-și acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004. Tribunalul a reținut, de asemenea, că, deși în speță, între cele două părți s-a încheiat contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești 09S/30.04.2013, obiectul acțiunii reclamantei nu derivă din executarea acestuia, astfel cum a reținut Tribunalul C.-S., întrucât ceea ce a determinat-o pe reclamantă să promoveze prezenta acțiune nu este modalitatea în care este aplicată această convenție între cele două părți, ci faptul că pârâta nu a înțeles să formuleze un răspuns la contestația introdusă de reclamantă, în temeiul Legii nr. 554/2004.
Instanța a mai reținut că, în eventualitatea în care s-ar putea considera că sunt aplicabile dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. h) C.proc.civ., care atribuie judecătoriei competența de a soluționa cererile având ca obiect obligație de a face, s-a ajunge în situația în care o instituție publică ar fi/nu ar fi obligată să emită un răspuns ca urmare a efectuării unei analize a stării de fapt prin prisma dispozițiilor Legii nr. 554/2004, cu toate că aceasta stabilește o normă specială de competență.
Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, ivit între Tribunalul C.-S. și Judecătoria Reșița, Curtea, în baza art. 135 și următoarele N. c.pr.civ. va stabili competența materială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului C.-S. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Obiectul concret dedus judecății de reclamanta Asociația de B. Pro Vitam prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. - Secția de C. Administrativ și Fiscal la data de 27.03.2014, astfel cum reiese din cuprinsul cererii introductive, îl constituie obligarea pârâtei C. Județeană de Asigurări de Sănătate C. S. la comunicarea răspunsului la contestația formulată de reclamantă sub nr. 439/21.11.2013, împotriva raportului de control nr._/16.10.2013, înregistrată la pârâtă sub nr._/22.11.2013.
Motivarea prezentei acțiuni constă tocmai în refuzul nejustificat al pârâtei de a-i comunica reclamantei răspunsul la contestația înregistrată sub nr._/22.11.2013, deci în urmă cu aproximativ patru luni, calculat de la momentul introducerii cererii în justiție.
În acest context, reclamanta a și invocat încălcarea prevederilor art. 1, 7 și 8 din Legea nr. 554/2004, care, în termeni imperativi arată că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său și într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ…”
Or, în cererea de față reclamanta nu aduce în analiza instanței aspecte ce țin de executarea / neexecutarea contractului de furnizare servicii medicale spitalicești 09S din 30.04.2013 încheiat între părți, ci refuzul pârâtei de a-i (răspunde) comunica un răspuns la contestația formulată de reclamantă, în temeiul Legii nr. 554/2004.
În materie civilă trebuie respectat principiul disponibilității părților, care lasă la libera apreciere a reclamantei fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii.
Instanța este ținută de limitele investirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra aceea ce formează obiectul cererii dedusă judecății. Instanța nu are dreptul să schimbe obiectul acțiunii, să depășească obiectul acțiunii, obiectul stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată iar nu prin probele administrate. Judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedusă judecății.
În raport de aceste considerente și având în vedere obiectul concret dedus judecății prin acțiunea de față, raportat la dispozițiile art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004, Curtea, în baza art. 135 N. c.pr.civ., va stabili competența materială de soluționarea cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalul C.-S. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența materială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului C.-S. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 decembrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. G. P. D. R.
Red.M.G.24.12.2014
Tehnored. R.P.D. /4 ex/13.01.2015
Prezenta sentință se comunică cu:
- reclamanta - Asociația de B. Pro cu sediul în Reșița al. Tineretului, nr. 7 cod poștal_, județ C. S. C._, nr. de înregistrare în Registrul Asociațiilor și fundațiilor 16/A/05.05.2003
- pârâta C. de Asigurări de Sănătate C.-S. cu sediul în Reșița, ., J. C. S.
Emis 2 .>
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 759/2014. Curtea de... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 920/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
