Pretenţii. Decizia nr. 516/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 4071/115/2011***
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 516
Ședința publică din 04.06.2014
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. L. Reșița și de M. Reșița, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 50/12.03.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanta Asociația de B. „PRO VITAM”, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru recurenți av. S. L., iar pentru intimata reclamantă av. Z. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 29.05.2014, de către reclamantă, întâmpinare.
Reprezentantul reclamantei depune la dosar împuternicirea avocațială.
Reprezentantul recurenților depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 4410 lei și documentația aferentă cererii de amânare formulată în apel. De asemenea, solicită amânarea cauzei pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinării.
Instanța constată că recursul este legal timbrat și comunică reprezentantului recurenților întâmpinarea depusă.
Reprezentantul reclamantei arată că nu dorește să îi fie comunicată documentația depusă la aceste termen de reprezentantul recurenților, întrucât o cunoaște din dosarul de apel.
Instanța, față de împrejurarea că s-a solicitat apelarea cauzei în cadrul amânărilor fără discuții și pentru a da posibilitatea reprezentantului recurenților să ia cunoștință de conținutul întâmpinării, dispune lăsarea cauzei la ordinea de pe lista de ședință.
La a doua strigare, la apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru recurenți av. S. L., iar pentru intimata reclamantă av. Z. A..
Reprezentantul reclamantei învederează că numai C. L. Reșița are calitate procesualăîn cauză și invocă excepția inadmisibilității recursului declarat de către M. Reșița, prin Primar.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra excepției inadmisibilității recursului declarat de M. Reșița, prin Primar, și asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurenților solicită respingerea excepției, iar pe fond arată că la tribunal nu a fost pusă în discuția părților cererea de amânare formulată de către pârât și solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxele de timbru și onorariul avocațial, depune chitanță onorariu.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea excepției și respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată; depune chitanță onorariu.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul C.-S. la 23.11.2011, precizată ulterior (fila 55), reclamanta Asociația de B. „PRO VITAM” a chemat în judecată pârâtul C. L. Reșița, prin Primar, și a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 470.000 lei, reprezentând sume restante și neachitate conform acordului de parteneriat aprobat prin HCL nr. 233/2006 și prevăzut în anexa acestuia, modificat și completat prin HCL nr. 141/13.05.2008, HCL nr. 338/16.12.2008 și HCL nr. 61/23.02.2010.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat Acordul de parteneriat nr. 1640/29.09.2006 pe o perioadă de 10ani, care are ca obiect desfășurarea proiectului „Centru de Recuperare Neuromotorie Pro Vitam Reșița”, acord aprobat de HCL nr. 233/26.09.2006, prin care s-a aprobat sumele necesare în limita sumei de 600.000 lei începând cu data de 01.01.2007 și cuprinse în bugetul pe anul 2007.
Prin hotărârea nr. 141/13.05.2008, C. L. Reșița a aprobat modificarea bugetului local al mun. Reșița, iar prin anexa 2 se arată că Centru de Recuperare Neuromotorie Pro Vitam Reșița va beneficia de suma de 610.000 lei. Prin Hotărârea nr. 338/16.12.2008 privind rectificarea bugetului local al Mun. Reșița pe anul 2008, acestui centru îi este alocată suma de 360.000 lei.
În anul 2007 a fost achitată suma de 445.000 lei în mai multe tranșe, deși inițial a fost aprobată suma de 600.000 lei, ca urmare a lucrărilor de reabilitare construire și utilare; suma alocată nu a acoperit costurile totale, C. L Reșița a ocala suplimentat fondurile necesare cu suma de 455.000 lei, iar în cursul anului 2008 a fost achitată suma de 140.000 lei, rămânând un rest de plată de 470.000 lei, sumă neachitată nici până în prezent.
Reclamanta a arătat că prin adresa nr. 71/19.01.2010 a somat pârâtul că vireze sumele restante, iar prin adresa nr. 436/04.10.2011 i-a adus la cunoștință că datorită faptului că nu a achitat sumele restante, unul din partenerii de afaceri a acționat-o în justiție.
În drept, au fost invocate disp. art. 112 și urm. C. pr. civ., art. 942 și urm. C. civ.
Prin sentința civilă nr. 292/28.02.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C.-S. a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta Asociația de B. „PRO VITAM” împotriva pârâtului C. L. Reșița, prin Primar, în favoarea Judecătoriei Reșița.
S-a reținut că valoarea pretențiilor reclamantei este sub valoarea de 500.000 lei, situație în care, în baza art. 2 pct. 1 lit. b C. pr. civ., competența revine Judecătoriei Reșița.
Dosarul a fost înregistrat sub același număr –_ – la Judecătoria Reșița la 03.05.2012.
Prin sentința civilă nr. 2857/28.09.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Reșița a respins excepția lipsei procedurii prealabile a concilierii directe, invocată de pârât.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât.
A respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Asociația de B. Pro Vitam împotriva pârâtului C. local Reșița, prin Primar
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acordul de parteneriat încheiat între părți, anexă la HCL Reșița nr. 233/26.09.2006, acestea s-au angajat să desfășoare proiectul „Centru de Recuperare Neuromotorie Pro Vitam Reșița”, durata contractului fiind de 10 ani de la data semnării acestuia, obiectul contractului fiind înființarea unui centru de serviciu de recuperare de tip ambulatoriu în vederea asigurării implementări unor programe individuale de reabilitare și integrare socială și pentru asigurarea condițiilor necesare pentru recuperarea persoanelor adulte cu handicap locomotor.
HCL Reșița nr. 223/26.09.2006 prevede la art. 2 alin. 1 faptul că pârâtul va participa cu sumele necesare pentru implementarea proiectului în limita sumei de 600.000 lei, sume ce vor fi decontate în funcție de situațiile de lucrări.
Ulterior, prin HCL Reșița nr. 141/13.05.2008, se aprobă modificarea bugetului local al mun. Reșița, iar în anexa 2 se menționează faptul că reclamanta va beneficiu de suma de 610.000 lei.
Prin HCL Reșițanr. 338/16.12.2008 privind rectificarea bugetului local al Mun. Reșița s-a aprobat prin anexă alocarea sumei de 360.000 lei către reclamantă, pentru ca prin HCL Reșița nr. 61/23.02.2010 să fie completată HCL nr. 233/26.09.2006, prin art. 1 pct.1 aprobându-se modificarea și completarea acordului de parteneriat între părți, iar prin pct. 2 al aceluiași articol dispunându-se aprobarea bugetării sumei de 470.000 lei, reprezentând sume restante neachitate până în prezent.
De asemenea, se aprobă tipul de proceduri de recuperare și tariful acestora, iar în art. 4 este făcută mențiunea rămânerii în vigoare a celorlalte prevederi ale HCL Reșița nr. 223/26.09.2006.
Pârâtul a invocat excepțiile lipsei procedurii prealabile a concilierii directe, prev. de art. 7201 C. pr.civ., și a prescripției dreptului material la acțiune.
Excepția lipsei procedurii prealabile a concilierii directe prevăzută de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, invocată de pârât, a fost respinsă, avându-se în vedere calitatea părților la data încheierii contractului. Reclamanta este o asociație constituită în baza dispozițiilor OG nr. 26/2000, după cum rezultă chiar din acordul de parteneriat, aceasta fiind înregistrată la Judecătoria Reșița sub nr. 16/A/5.05.2003. Art. 1 alin.2 din OG nr. 26/2000 prevede faptul că asociațiile sunt persoane juridice fără scop patrimonial. Pe de altă parte, nici pârâtul nu poate avea calitatea de comerciant, față de dispozițiile art. 8 din Codul Comercial în vigoare la data încheierii acordului de parteneriat, astfel că litigiul de față este unul civil, nefiind necesară îndeplinirea procedurii concilierii directe.
Referitor la prescripția dreptului material la acțiune, instanța a respins-o având în vedere că HCL Reșița nr. 61/2010, pe care reclamanta își fundamentează pretențiile, a fost adoptată la 23.02.2010, astfel că aceasta este data de la care s-a născut dreptul la acțiune, acțiunea fiind înregistrată la instanță la data de 24.11.2011.
Termenul general de prescripție este de 3 ani și este prevăzut Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958 privitor la prescripția extinctivă, astfel că reclamanta a formulat acțiunea în interiorul termenului de prescripție, având în vedere și dispozițiile art. 1886 din vechiul Cod civil.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că prin HCL Reșița nr. 61/23.02.2010 de completare a HCL Reșița nr. 233/26.09.2006, prin art. 1 pct.1 s-a aprobat modificarea și completarea acordului de parteneriat între părți, iar prin pct. 2 al aceluiași articol s-a dispus aprobarea bugetării sumei de 470.000 lei, reprezentând sume restante neachitate până în prezent, suma urmând a fi cuprinsă în proiectul de buget pe anul 2010.
Având în vedere mențiunile art. 4 ale HCL Reșița nr. 61/23.02.2010, s-a constatat că prevederea cuprinsă în HCL Reșița nr. 223/26.09.2006 la art. 2 pct.1, cu privire la faptul că sumele se decontează în funcție de situația de lucrări, se aplică și în speță cu atât mai mult cu cât potrivit acordului de parteneriat, reclamanta are ca obligație să permită realizarea de verificări de către pârât, prin reprezentant, cu privire la folosirea fondurilor alocate.
În lipsa unor astfel de verificări și a unor deconturi care să certifice certitudinea acestei sume, având în vedere că reclamanta nu a înțeles să facă dovada lucrărilor și prestaților la care s-a obligat prin acordul de parteneriat, prima instanță a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Împotriva sentinței civile nr. 2857/28.09.2012 a Judecătoriei Reșița a declarat apel reclamanta Asociația de B. „PRO VITAM”.
Prin decizia civilă nr. 50/12.03.2014, pronunțată în dosarul nr._, în rejudecare după casarea dispusă prin decizia civilă nr. 1463/05.11.2013 a Curții de Apel Timișoara, Tribunalul C.-S. a admis apelul declarat de reclamanta Asociația de B. PRO VITAM Reșița împotriva sentinței civile nr. 2857/28.09.2012 a Judecătoria Reșița.
A schimbat sentința, în sensul că a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Asociația de B. PRO VITAM împotriva pârâtului C. L. Reșița.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 470.000 lei, cu titlul de pretenții.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 18.571 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că între părți s-a încheiat Acordul de parteneriat nr. 1640/29.09.2006 pe o perioadă de 10 ani, care are ca obiect desfășurarea proiectului „Centru de Recuperare Neuromotorie Pro Vitam Reșița”, fiind aprobat prin HCL nr. 233/26.09.2006, care a aprobat participarea Consiliului L. Reșița cu sumele necesare în limita cuantumului de 600.000 lei începând cu data de 01.01.2007.
Potrivit acestui acord, pârâtul C. L. Reșița avea obligația, conform pct. 3. să asigure renovarea, reabilitarea, dotarea centrului cu mobilier specific și echipamente de bucătărie și spălătorie și să asigure cheltuielile de regie pentru o perioadă de minim 2 ani după finalizarea proiectului.
Ulterior, prin HCL Reșița nr. 141/13.05.2008 se aprobă modificarea bugetului local al mun. Reșița, iar în Anexa 2 se menționează faptul că reclamanta va beneficia de suma de 610.000 lei.
În vederea derulării Acordului de parteneriat, reclamanta a fost obligată să încheie contracte cu diferiți furnizori: contractul nr. 176/31.05.2007 cu . SRL; pentru dotarea și echipamentul specific și mobilier a încheiat contracte cu 3 furnizori - . - contract nr. 401/09.06.2008 - . - contract nr. 508/12.12.2007 - și . - contract nr. 1109/29.04.2008. În derularea contractelor amintite, furnizorii au emis facturi iar reclamanta a facturat la rândul ei sumele respective către pârâtul C. L. al Mun. Reșița, facturi care au fost acceptate la plată și achitate parțial de către pârât.
Prin HCL Reșița nr. 141/13.05.2008 a fost aprobată modificarea bugetului local al Municipiului Reșița,iar în Anexa nr. 2 se arată că Asociația de B. Pro Vitam Centru de Recuperare Neuromotorie va beneficia de suma de 610.000 lei.
Prin HCL nr. 338/16.12.2008 privind rectificarea bugetului local al Mun. Reșița s-a aprobat prin anexă alocarea sumei de 360.000 lei către reclamantă, pentru ca prin HCL Reșița nr. 61/23.02.2010 să fie completată HCL nr. 233/26.09.2006 prin art. 1 pct.1, aprobându-se modificarea și completarea acordului de parteneriat între părți, iar prin pct. 2 al aceluiași articol dispunându-se aprobarea bugetării sumei de 470.000 lei, reprezentând sume restante neachitate.
În cursul anului 2007 a fost achitată suma de 445.000 lei în mai multe tranșe, deși inițial a fost aprobată suma de 600.000 lei. Ulterior, pârâtul C. L. Reșița a suplimentat fondurile necesare cu suma de 455.000 lei, care împreună cu suma restantă de 150.000 lei(adică 600.000 lei acordate inițial din care au fost achitați 450.000 lei) a rezultat suma totală de 610.000 lei, care a fost cuprinsă în anexa 2 lit. B la HCL 141/13.05.2008. În cursul anului 2008 a fost achitată suma de 140.000 lei, rămânând un rest de plată de 470.000 lei, sumă neachitată nici până în prezent, deși prin HCL nr. 338/16.12.2008 s-a alocat suma de 360.000 lei. De altfel, C. L. Reșița a alocat suma de 300.000 lei conform anexei nr. 6 lit. A1 pct.14 a HCL nr. 94/7.04.2009.
Prin Hotărârea nr. 61/23.02.2010, pârâtul C. L. Reșițarecunoaște ca sumă restantă și neachitată suma de 470.000 lei,sumă ce a fost cuprinsă în bugetul anului 2010, dar nevirată.
În apel s-au administrat probe cu înscrisuri cu privire la situațiile de lucrări pe care reclamanta le-a prezentat pârâtului pe parcursul desfășurării renovărilor.
Din adresa de la fila 17 dosar, precum și din setul de înscrisuri depuse la dosar ( filele 18-62) reiese că pârâtul a avut cunoștință de situația tuturor lucrărilor, astfel încât plățile pe care pârâtul le-a efectuat au la bază aceste situații de lucrări și nu doar „buna credință”, așa cum afirmă acesta.
Mai mult, din adresa nr. 87/04.02.2009 rezultă că reclamanta a încunoștințat pârâtul C. L. al Mun. Reșița că la data de 09.02.2009 se va efectua recepția lucrării de modificare și reamenajare a centrului de recuperare și a solicitat că acesta să desemneze un reprezentant care să participe la recepție și să semneze procesul-verbal. La data stabilită a fost efectuată recepția lucrărilor și a fost întocmit procesul-verbal de recepție nr. 93/09.02.2009, care a fost semnat și de către reprezentantul pârâtului Consiliului L. Reșița în persoana d-lui P. I., proces-verbal care a fost comunicat pârâtului cu toate documentele justificative. Reprezentantul pârâtului în mod expres menționează că nu are obiecțiuni la procesul-verbal de recepție indicat.
De altfel, din fișa contului 404-PRO VITAM pe luna decembrie 2012 rezultă că reclamanta este înregistrată în contabilitatea pârâtului cu suma solicitată, a mai reținut instanța de apel.
Împotriva deciziei civile nr. 50/12.03.2014 a Tribunalului C.-S. au declarat recurs în termenul legal pârâtul C. L. Reșița și M. Reșița, prin Primar.
În motivarea recursului, au arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de amânare, pentru lipsa de apărare, transmisă prin fax la 11.03.2014, fiind astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.
Au susținut că această omisiune se încadrează la art. 304 pct. 5 C. pr. civ., invocând în același timp și art. 84 din Constituție, precum și art. 105, art. 106, art. 128 și art. 129 C. pr. civ.
Recurenții au susținut, de asemenea, că instanțele de judecată aveau obligația ca, în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 pct. 5 C. pr. civ., să stabilească cadrul procesual ținând cont de raporturile juridice stabilite de părți prin Acordul de parteneriat nr. 1640/29.09.2006, cât și de dispozițiile Legii nr. 215/2001 care stabilește că Primarul și implicit Primăria reprezintă autoritatea executivă, iar C. L. este autoritatea deliberativă.
C. L. Reșița este autoritate deliberativă și în această calitate a încheiat Acordul de parteneriat nr. 1640/29.09.2006, iar primarul și implicit Primăria au autoritate executivă potrivit art. 61 și 77 din Legea nr. 215/2001, acesta având calitate procesuală pasivă. C. L. nu dispune de o structură funcțională de specialitate tehnico-economică, care să aibă ca activitate verificare, acceptare lucrări, decontare lucrări executant.
În mod corect, ar fi trebuit ca această convenție de prestări servicii să fie încheiată între unitatea administrativ-teritorială, reprezentată prin primar, care în acest mod ar fi adus la îndeplinire hotărârea adoptată de organul deliberativ.
În baza art. 23 din Legea nr. 215/2001, consiliul local este autoritatea deliberativă a administrației publice. Având această calitate, în sarcina consiliului local nu pot fi stabilite obligații de plată, eventualele pretenții bănești putând fi valorificate numai în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială, care este reprezentată de către primar în baza art. 62 din lege.
Potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare și sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. A.. 2 al aceluiași articol precizează că, în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
C. local, potrivit dispozițiilor art. 1 lit. d din Legea nr. 215/2001, este organul deliberativ, care așa cum statuează dispozițiile art. 36 alin. 1 din același act normativ, are inițiativa și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, și ale cărui atribuții sunt enumerate de alin. 2 al aceluiași articol.
Efectuarea plăților se dispune de către primar care, potrivit dispozițiilor art. 63 pct. 4 lit. a din legea nr. 215/2001, exercită funcția de ordonator principal de credite, această operațiune nefiind inclusă în competența consiliului local.
Cu privire la fondul cauzei, au arătat că înscrisul intitulat „Proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor”, având număr 93 din data de 09.02.2009, nu a fost emis în virtutea Acordului de parteneriat, ci este un document (ca și autorizația de construcție obținută) necesar la finalizarea unor lucrări de construcție, dar care nu cuprinde detaliat și succint darea de seamă și justificarea în baza căreia să se facă plata sumei de 470.000 lei.
Acordul de parteneriat nr. 1640/29.09.2006 a fost aprobat de HCL nr. 233/26.09.2006, în cuprinsul căreia s-au aprobat și sumele necesare în limita cuantumului de 600.000 lei cu începere de la data de 01.01.2007 și cuprinse în bugetul pe anul 2007, completată apoi de HCL nr. 61/23.02.2010. Aceste sume urmau a fi decontate în funcție de situațiile de lucrări, astfel ca din anul 2006 și până în prezent, prin Hotărâri ale Consiliului L. Reșița sumele de bani au fost alocate și bugetate în acest sens, efectuându-se și unele plăți parțiale, totul în funcție de situațiile de lucrări prezentate către verificare.
Întinderea exactă a pretențiilor trebuie constatată în mod exact, nu doar prin simpla raportare la existenta facturilor care atestă achizițiile de bunuri și lucrări de către reclamantă, ci și prin dovedirea situațiilor de lucrări ce trebuiau prezentate periodic Consiliului L. Reșița și pe care acesta trebuia să le accepte sub aspectul necesității și conformității acestora cu obligațiile asumate de instituția pârâtă în contractul perfectat.
Recurenții au mai arătat că acționarea reclamantei în judecată de diferiți furnizori prin procedura somației de plată nu le este imputabilă, reclamanta invocând în realitate propria culpă.
C. L. Reșița, prin plățile parțiale efectuate, și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, în măsura și proporțional cu executarea corelativă a obligațiilor asumate de către reclamantă.
În drept, recurenții au invocat art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. pr. civ.
Reclamanta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
A arătat că instanța de apel nu putea să se pronunțe asupra unei cereri de amânare a pârâtului, care nu fusese depusă la dosar până în momentul deliberării.
În plus, nepronunțarea asupra unei cereri de amânare nu se încadrează la art. 304 pct. 5 C. pr. civ.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Consiliului L. al Municipiului Reșița, a arătat că raporturile părților sunt întemeiate pe Acordul de parteneriat încheiat între C. L. al Municipiului Reșița și Asociația de B. „PRO VITAM” Reșița, acord care a fost aprobat prin HCL Reșița nr. 233/26.09.2006.
Ca temei legal care a stat la baza aprobării prin hotărâre de C. L. Reșița a Acordului de parteneriat, au stat următoarele dispoziții legale: art. 38 lit. e coroborat cu alin. 7 lit. a, art. 46alin. 2 lit. f, art. 50 alin. 1 și art. 1207 alin. 1 lit. b și alin. 3 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală.
Pe fondul cauzei, a arătat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că și-a îndeplinit obligațiile potrivit Acordului de parteneriat aprobat prin HCL nr. 233/2006 și prevăzut în Anexa acestuia, cu modificările și completările ulterioare.
La terminarea lucrărilor de construcție și amenajare a imobilului a invitat la recepția lucrării C. L. al Municipiului Reșița, care prin reprezentantul său a luat la cunoștință și a semnat fără obiecții procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 93/09.02.2009.
Pârâtul C. L. Reșița a avut cunoștință de toate lucrările efectuate în derularea Acordului de parteneriat și cuantumul acestor lucrări.
Din fișa contului 404, solicitată de către instanță și depusă de către pârâtul C. L. Reșița, rezultă că Asociația Provitam este înregistrată în contabilitatea pârâtului cu suma restantă și neachitată, conform facturilor depuse, înregistrate și acceptate la plată de către C. L. Reșița.
De altfel, toate aceste facturi au fost achitate parțial de către pârâtul C. L. Reșița.
Toate acestea trebuie coroborate cu HCL nr. 61/23.02.2010, care prevede în mod expres că „se aprobă bugetarea sumei de 470.000 lei, reprezentând sumele restante și neachitate până în prezent”.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtului C. L. Reșița este nefondat, iar recursul Municipiului Reșița, prin Primar, este inadmisibil, urmând a fi respinse pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Analizând cu precădere, în baza art. 137 alin. 1 C. pr. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat de M. Reșița, prin Primar, invocată de reprezentantul reclamantei la termenul din 04.06.2014, instanța constată că este întemeiată.
Recursul este o cale extraordinară de atac pe care o pot declara doar părțile din proces, iar nu și terțele persoane care până la această fază procesuală nu au participat la judecată.
M. Reșița, prin Primar, nu a participat în proces până la această fază, neavând calitatea de parte.
Conform precizării formulate de reclamantă la instanța de fond pentru termenul din 17.01.2013 (fila 55), pârâtul chemat în judecată a fost C. L. Reșița și în raport cu acest pârât s-au pronunțat și instanța de fond și instanța de apel.
Prin urmare, M. Reșița, prin Primar este străin de cauză și în această situație recursul său este inadmisibil.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâtul C. L. Reșița, acesta a invocat în primul rând art. 304 pct. 5 C. pr. civ. și a susținut că instanța de apel nu s-a pronunța asupra cererii sale de amânare a judecății, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.
Motivul nu este întemeiat și nici nu se încadrează în textul legal menționat.
Cererea de amânare a pârâtului a fost înregistrată la Tribunalul C.-S. la 12.03.2014, termen acordat pentru judecata apelului, însă la dosar a fost predată efectiv la 13.03.2014, după dezbateri și pronunțare deci (fila 133).
Pe de altă parte, nepronunțarea asupra unei cereri de amânare nu reprezintă un motiv de nulitate absolută care să se încadreze la art. 304 pct. 5 C. pr. civ..
Pârâtul a mai susținut că instanța nu și-a exercitat rolul activ și nu a stabilit cadrul procesual corect, în care calitatea procesuală pasivă revenea Municipiului Reșița, prin Primar, iar nu Consiliului L. Reșița, care este doar autoritate deliberativă a administrației publice.
În virtutea principiului disponibilității, reclamanta a precizat că înțelege să se judece cu C. L. Reșița, cu care a încheiat Acordul de parteneriat în baza căruia a formulat pretențiile din acțiune.
Indiferent de rolul și atribuțiile sale, C. L. Reșița are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât este parte în Acordul de parteneriat încheiat cu reclamanta, acord în baza căruia și-a asumat anumite obligații, a căror încălcare este invocată de reclamantă prin acțiune.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul face o analiză a probelor, considerând că au fost greșit interpretate de instanța de apel.
În recurs însă nu pot fi invocate motive de netemeinicie, ci doar motive de nelegalitate cară să se încadreze în art. 304 pct. 1-9 C. pr. civ.
Pârâtul recurent invocă art. 304 pct. 7 și 9 C. pr. civ.
În speță însă nu se poate reține că instanța și-a întemeiat hotărârea pe motive contradictorii sau străine de natura pricinii (pct. 7) și nici că hotărârea este lipsită de temei legal (pct. 9).
Prin Acordul de parteneriat aprobat prin Hotărârea Consiliului L. Reșița nr. 233/26.09.2006, atât reclamanta Asociația de B. PRO VITAM, cât și pârâtul C. L. Reșița și-au asumat anumite obligații, iar reclamanta a făcut dovada că pârâtul nu și-a respectat până la capăt obligațiile asumate, deși faptul că mai are de achitat către reclamantă suma de 470.000 lei a fost practic recunoscut de către pârâtul C. L. Reșița prin Hotărârea nr. 61/23.02.2010, suma fiind cuprinsă și în bugetul anului 2010.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul C. L. Reșița și de M. Reșița, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 50/12.03.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
În baza art. 274 alin. 1 și art. 277 C. pr. civ., va obliga recurenții, în solidar, la plata în favoarea intimatei reclamante a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul C. L. Reșița și de M. Reșița, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 50/12.03.2014, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ .
Obligă recurenții, în solidar, la plata în favoarea intimatei reclamante a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi, 04.06.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. RR/12.06.2014
Teh. AMT/24.06.2014/2 ex
Prima instanță: Judecătoria Reșița – jud. G. R.
Instanța de apel: Tribunalul C.-S. – jud. S. B., M. M.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 750/2014. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 51/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
