Obligaţie de a face. Decizia nr. 51/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 2609/55/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 51
Ședința publică din 16 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamanta O. D., împotriva încheierii civile de suspendare din data de 02 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ 13, în contradictoriu cu pârâții C. E. și C. V. C., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru reclamanta-recurentă, lipsă, avocat A. Segheci, lipsă pârâții-intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, reprezentantul reclamantei-recurente declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța, constatând că nu mai sunt chestiuni prealabile de soluționat acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul reclamantei-recurente solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de apelanta-pârâtă și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății. Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Judecătoria A. la data de 14.02.2013, formându-se dosarul nr._ 13, reclamanta O. D., în contradictoriu cu pârâții C. E. și C. V. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților la branșarea apartamentului nr. 3A din mun. A.. .. 45, proprietatea reclamantei, la instalația de apă rece, pe cheltuiala lor; obligarea pârâților la pornirea apei calde prin deschiderea robinetului montat pe instalația comună de apă caldă ce traversează apartamentul acestora; obligarea pârâților la plata sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a cumpărat imobilul situat în Municipiul A., .. 45, .. Acest apartament a rezultat în urma subapartamentării apartamentului nr. 3 (proprietatea pârâților la acea vreme) și ca urmare părțile comune rămase în indiviziune sunt: instalațiile de apă, canalizare, electricitate, terenul și . și antreul dintre cele două apartamente nr. 3A și 3.
Reclamanta a arătat că nu poate folosi apartamentul de aproximativ 20 de ani, având de-a lungul timpului nenumărate neînțelegeri cu pârâții legate de folosința acestor părților comune, unele dintre neînțelegeri soldate cu violențe. A menționat că în dreptul ușii de intrare în apartament, aflată pe coridorul comun, pârâții au așezat un suport metalic mare cu ghiveci de flori, pentru a-i bloca accesul în apartament, susținând că aceste antreu este proprietatea lor exclusivă.
Cu privire la apa rece reclamanta a precizat că pârâții au tăiat conducta de apă comună ce trece prin pivnița acestora și au modificat instalația de apă lăsând-o fără apă curentă și nepermițându-i să-și monteze o instalație separată pentru că această instalație ar trebui să treacă tot prin pivnița acestora.
Reclamanta a mai precizat că pârâții au montat în mod abuziv un robinet pe instalația comună de apă caldă astfel că din apartamentul lor, aceștia aveau posibilitatea de a opri sau porni alimentarea cu apa caldă ce deservește apartamentul acesteia.
Reclamanta a considerat îndreptățită cererea de daune morale datorită atitudinii pârâților care au pus-o în imposibilitatea de a-și folosi apartamentul, de a-l închiria.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1164, 1165, 1357 și urm. C.civ.
Prin precizarea de acțiune (fila 19) formulată de reclamantă, aceasta a solicitat instanței să dispună: obligarea pârâților la ridicarea tuturor obiectelor aflate pe coridorul comun care împiedică buna folosință a acestuia; obligarea pârâților la a păstra deschisă permanent ușa de intrare spre terenul proprietate comună; obligarea pârâților la repararea streșinii.
Pârâții, prin întâmpinare (filele 25-28 dosar fond) au solicitat respingerea tuturor capetelor de cerere, ca fiind netemeinice și nefondate.
În motivarea întâmpinării au arătat că, în privința primului capăt de cerere, reclamanta nu mai locuiește în apartamentul 3A, din 1992, susținerile legate de "împiedicarea" în folosința părților comune nu sunt reale, existând litigii anterioare în rezolvarea anumitor probleme legat de dreptul de proprietate.
S-a susținut că existența unui ghiveci cu flori în coridorul comun nu a împiedicat-o pe reclamanta sa intre în apartamentul ei, acest ghiveci fiind adus în antreu doar pe perioada iernii, el putând fii mutat oricând în dreptul ușii pe care reclamanta nu o folosește.
S-a mai arătat că, conducta de apă rece nu este tăiata de pârâți, că nu au făcut modificări la instalația de apă, conducta de apa rece existând și la acest moment în pivnița și trece prin alte 3 apartamente iar începând cu anul 2004 din cauza unor probleme legate de achitarea facturii de apă, s-a ajuns la situația ca Regia de A. să notifice sistarea furnizării apei potabile și ca urmare unii locatari să se branșeze individual, reclamanta putându-se adresa la rândul ei Regiei de A..
Referitor la instalația de apă caldă, au precizat că aceasta trece prin coridorul neîncălzit iar pentru a preîntâmpina producerea unor pagube, în perioadele foarte reci și în condițiile în care reclamanta nu a locuit în apartament, au închis acest robinet, la acest moment acesta este deschis.
S-a mai arătat că nu sunt reale afirmațiile privind demontarea de către pârâți a scândurilor de streașină și cele prin care reclamanta susține că nu poate folosi terenul comun .
În privința daunelor morale solicitate de reclamantă, pârâții au arătat că nu i-au produs reclamantei nici un prejudiciu, nici material și nici de altă natură ci dimpotrivă ajungându-se la această situație datorita lipsei de preocupare și interes a reclamantei, care, practic, de mai bine de 20 de ani a abandonat apartamentul necontribuind cu nimic la lucrările comune ale imobilului.
În drept, pârâții au invocat dispozițiile art. 115-118 C. pr. civ..
Prin sentința civilă nr. 4318/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ 13, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată ulterior de reclamanta O. D. în contradictoriu cu pârâții C. emil și C. V. C., dispunându-se obligarea acestora din urmă la branșarea apartamentului nr. 3A din Municipiul A., .. 45, la instalația de apă rece – pe cheltuiala lor precum și la pornirea apei calde prin deschiderea robinetului montat pe instalația comună de apă caldă ce traversează apartamentul acestora. Totodată, s-a dispus obligarea pârâților să respecte dreptul de folosință a reclamantei privind părțile comune ale imobilului, prin păstrarea deschisă a ușii de intrare spre teren, ridicarea obiectelor aflate pe coridorul comun care împiedică buna folosință a acestuia.
S-a respins în rest acțiunea civilă, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut reclamanta este proprietara apartamentului nr. 3 A din imobilul situat în A., .. 45 (colț cu . aferent, înscris în CF_ A. (provenită din conversia de pe hârtie a CF_), dobândit prin cumpărare prin contractul nr. 7703/1989 - după cum rezultă din extrasul de carte funciară depus la dosar (fila 7 dosar fond).
Din situația de carte funciară – potrivit extrasului CF, instanța de fond a reținut că părțile comune ale imobilului sunt: terenul, . apă, canalizare, electricitate.
Din declarațiile martorilor audiați – respectiv F. D. (fila 82 dosar fond), Weber E. (fila 84 dosar fond), Baitura B. (fila 85 dosar fond), și din înscrisurile depuse la dosar, judecătoria a reținut că între părți au existat o . neînțelegeri, privind folosința imobilului, respectiv modul de utilizare a părților comune a imobilului.
Astfel, între părți existat un litigiu civil (dos._ – filele 31-34 dosar fond), un litigiu penal (filele 10-13, 88-89 dosar fond), numeroase sesizări la diverse instituții (filele 9, 50, 52, 53, 54-55,90 dosar fond), martorul F. D. arătând că reclamanta nu poate folosi imobilul – proprietatea acesteia încă din anul 1992, datorită situației conflictuale cu pârâții.
Din declarația martorului F. D. rezultă că reclamanta a încercat să închirieze locuința în noiembrie 2011, însă pârâții au avut o atitudine ostilă, aceștia închizând apa rece și apa caldă – aspect confirmat și de martora M. E. (fila 83 dosar fond), iar potrivit martorei Weber E. (fila 84 dosar fond), în anul 2011 au existat discuții între părți privind intenția de cumpărare de către pârâți a locuinței reclamantei.
Din constatarea efectuată de . SRL la data de 20.03.2012 (fila 8 dosar fond), rezultă, că alimentarea cu apă rece a apartamentului reclamantei a fost întreruptă din cauza modificării instalației de apă rece în pivnița clădirii, alimentarea cu apă rece fiind posibilă prin refacerea instalației inițiale din pivniță. Alimentarea cu apă caldă este oprită din apartamentul alăturat (al pârâților) prin oprirea unui robinet, alimentarea cu apă caldă fiind posibilă prin deschiderea robinetului montat pe coloană, iar din răspunsul dat de . A. SA (fila 9 dosar fond) rezultă că această societate nu a realizat lucrări de debranșare de la rețeaua publică.
Reclamanta a formulat plângere penală împotriva pârâților, iar prin Ordonanța din 12.12.2012 dată în dos. 7162/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. (filele 10-11 dosar fond), s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâților și aplicarea unei sancțiuni administrative de 700 lei pentru fiecare, pentru infracțiunea de tulburare a folosinței locuinței - art. 320 cod penal, ordonanța fiind menținută prin Ordonanța din 14.01.2013 dată în dos. 63/II/2/2013 ca urmare a plângerii formulate în temeiul art. 278 c.p.p. (fila 12 dosar fond), iar prin sentința penală nr. 911/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dos._ s-a respins plângerea formulată de pârâți în temeiul art. 2781 cod pr.pen., ca nefondată (filele 88-89 dosar fond).
Astfel, în dosarul penal nr. 7162/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. (potrivit ordonanței din 12.12.2012), și prin sentința penală nr. 911/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dos._ (filele 88-89 dosar fond), s-a stabilit că pârâții au tulburat folosirea normală a apartamentului reclamantei prin tăierea alimentării cu apă, în condițiile în care la imobilul respectiv alimentarea cu apă se poate realiza doar prin intermediul branșamentului al cărui titular de contract este pârâtul C. E., hotărârea instanței penale având autoritate de lucru judecat în fața instanței civile în ceea ce privește existența faptei, a persoanei vinovate, și a vinovăției acesteia – potrivit art. 22 Cod proc. penală.
Având în vedere motivele arătate mai sus, respectiv faptul că instalația de apă se află în indiviziune forțată, făcând parte din părțile comune ale imobilului cu mai multe locuințe situat în A., .. 45, iar pârâții se fac vinovați de infracțiunea de tulburare a folosinței locuinței - art. 320 cod penal, prin oprirea / tăierea alimentării cu apă caldă și rece, aspect stabilit cu autoritate de lucru judecat în dosarul penal nr. 7162/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria A. prin sentința penală nr. 911/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dos._ (filele 88-89 dosar fond), instanța în temeiul art. 1357 NCC a admis cererea reclamantei și a obligat pârâții la branșarea apartamentului nr. 3A din mun. A., .. 45, la instalația de apă rece, pe cheltuiala acestora, și la pornirea apei calde prin deschiderea robinetului montat pe instalația comună de apă caldă ce traversează apartamentul acestora.
În ceea ce privește capetele de cerere din acțiunea precizată (fila 19 dosar fond), privind ridicarea obiectelor aflate pe coridorul comun și păstrarea deschisă a ușii de intrare spre terenul proprietate comună, instanța de fond a reținut în primul rând, că atât terenul cât și . juridic al unor bunuri aflate în coproprietatea forțată, fiind părți comune ale imobilului situat în A., .. 45 – după cum rezultă din extrasul c.f. aflat la dosar (fila 7 dosar fond).
Sub acest aspect, art. 647 Noul cod civil (Legea 287/2009) care reglementează regimul juridic al bunurilor aflate în coproprietate forțată, arată că fiecare coproprietar poate exercita folosința bunului comun, cu condiția să respecte destinația acestuia (să nu schimbe destinația imobilului) și să permită exercitarea folosinței de către ceilalți coproprietari.
În cauză, din declarația martorei Weber E. (fila 84 dosar fond), coroborată cu planșele foto depuse la dosar, rezultă că poarta din curte este închisă cu un colier, iar pe holul comun, unde se face accesul în locuința pârâților, cât și accesul prin cele 2 uși spre apartamentul reclamantei (filele 37-42 dosar fond), este amplasat un ghiveci de flori, pe o măsuță, care împiedică buna folosire a imobilului, motiv pentru care instanța în temeiul art. 647 NCC, a admis aceste capete de cerere și a obligat pârâții să respecte dreptul de folosință a reclamantei privind părțile comune ale imobilului, prin păstrarea deschisă a ușii de intrare spre teren, ridicarea obiectelor aflate pe coridorul comun care împiedică buna folosință a acestuia.
În ceea ce privește capătul de cerere din acțiunea precizată (fila 19 dosar fond) privind repararea streașinii, instanța de fond a reținut că aceasta (acoperișul) face parte din părțile comune ale imobilului, fiind în coproprietatea forțată, iar potrivit martorilor Weber E. (fila 84 dosar fond), Baitură B. (fila 84 dosar fond), streașina casei este degradată, fiind din material lemnos degradat, iar în cauză nu s-a făcut dovada cu nici un mijloc de probă, cum că aceste degradări ar fi fost cauzate de pârâți. În aceste condiții, nefiind îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale (art. 1357 NCC), instanța a reținut că aceste cheltuieli privind reparațiile urmează regulile generale privind cheltuielile comune, acestea urmând a fi suportate de toți coproprietarii din imobil, potrivit cotelor lor de coproprietate, cererea reclamantei urmând a fi respinsă.
Referitor la daunele morale solicitate de reclamantă, în sumă de 20.000 lei, instanța de fond a constatat, că în cauză nu s-a făcut dovada ca pârâții să fi produs reclamantei vreun prejudiciu moral, constând daune aduse onoarei, demnității sau reputației acesteia, fiind respinse.
Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâții C. E. și C. V. C. au declarat apel în termen legal la data de 23.07.2013, solicitând admiterea lui, modificarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii civile, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 02.10.2013, apelanta C. V. C. a depus la dosar adresa nr._ din 17.09.2013 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean A. privind stadiul soluționării dosarului penal nr. 2127/P/2013, susținând cererea de suspendare a judecării apelului, formulată la termenul de judecată anterior.
Prin încheierea civilă pronunțată de Tribunalul A. în ședința publică din data de 02.10.2013, s-a dispus suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea dosarului penal nr. 2127/P/2013, avându-se în vedere dispozițiile art. 244 alin. 2 c.pr.civ. ce prevăd posibilitatea instanței de judecată de a suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Împotriva încheierii civile de suspendare a judecării apelului, reclamanta O. D. a declarat recurs la data de 21.11.2013, solicitând în temeiul art. 312 alin. 1 teza I, aliniat 3 teza I c.pr.civ., admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății de către instanța de apel.
În motivare, reclamanta-recurentă a susținut nelegalitatea încheierii civile de suspendare a judecății apelului, deși în dosarul penal susmenționat nu s-a început urmărirea penală pentru nici o infracțiune, aspect ce rezultă cu evidență din adresa emisă de IPJ A., susținând că tribunalul a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor 244 alin. 2 c.pr.civ..
În drept, au fost invocate dispozițiilor art. 304 alin. 1 pct. 9 c.pr.civ.
Intimații, legal citați, nu au depus întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamantă, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ. „instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea”.
Condiția obligatorie cerută de art. 244alin. 1 pct. 2 c.pr.civ, pentru a se dispune suspendarea, o constituie dovada începerii urmăririi penale. În speța dedusă judecății însă, Curtea reține că deși pârâta C. V. C. a formulat o sesizare – plângere penală, ce constituie obiectul dosarului penal nr. 2127/P/2013, înregistrată la P. de pe lângă Judecătoriei A. la data de 17.09.2013 ( la șapte luni după înregistrarea acțiunii civile de față ), nu s-a dispus până în prezent începerea urmăririi penale împotriva unei persoane, sesizarea fiind în curs de cercetare ( adresa nr._/17.09.2013 emisă de IPJ A.).
În raport de conținutul adresei susmenționate, ce relevă fără dubiu stadiul plângerii penale formulată de pârâți împotriva Directorului General B. G., consilier juridic M. M., Șef Birou Clienți economist Hristov C., toți angajați ai S.C. Compania de A. A. ( persoane ce nu au calitate procesuală în procesul de față, dedus judecății), Curtea reține că tribunalul a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 244 pct. 2 c.pr.civ. care, așa cum am mai subliniat anterior, prevăd ca și condiție obligatorie pentru a se dispune suspendarea dovada începerii urmăririi penale. O simplă plângere penală îndreptată împotriva unor angajați ai S.C. Compania de A. A. ( cazul de speță) nu poate constitui, prin ea însăși, temei suficient pentru suspendarea judecării acțiunii civile de față, având în vedere, în plus, și obiectul concret dedus judecății și particularitățile speței. Potrivit art. 244 alin. 1 pct. 2 c.pr.civ., instanța poate suspenda judecarea cauzei dacă se face dovada că sesizarea organului de urmărire penală a avut loc pentru o faptă care ar avea înrâurire directă asupra soluționării acțiunii civile pendente, iar nu și atunci când se prezintă simple ipoteze fără să se fi dispus începerea urmăririi penale.
Astfel fiind, Curtea reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ. și în baza art. 299, 312 alin. 1 c.pr.civ. va admite recursul reclamantei O. D., va casa încheierea civilă pronunțată de Tribunalul A. în ședința publică din 02.10.2013 în dosar civil nr._ 13 și va dispune trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la Tribunalul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanta O. D., împotriva încheierii civile de suspendare pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ 13 în ședința publică din 02.10.2013.
Casează încheierea civilă sus menționată și dispune trimiterea dosarului pentru continuarea judecății, la aceeași instanță, Tribunalul A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 16 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
R.
P.-D.
Red. M.G.24.01.2014
Tehnored. R.P.D. – 24.01.2014
2EX/SM
| ← Pretenţii. Decizia nr. 516/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Strămutare. Sentința nr. 46/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
