Anulare act. Decizia nr. 177/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 14-10-2015 în dosarul nr. 177/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 21.07.2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 177/A
Ședința publică din 14 octombrie 2015
PREȘEDINTE: PROF. UNIV. DR. L. B.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta M. O. împotriva sentinței civile nr. 1584/25.05.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică la a doua strigare, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care instanța, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată apelul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
P. acțiunea înregistrată la 23.01.2015 la Curtea de Apel Timișoara- Secția de C.-Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta M. O. a chemat în judecată pârâtele A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și a solicitat următoarele:
- Obligarea pârâtelor la validarea dispoziției nr. 114/01.09.2003, emisă de către Primarul Orașului Sânnicolau M., și a procesului verbal nr. 9427/23.10.2003, emis de către Primăria Orașului Sânnicolau M. - C. de Aplicare a Legii 10/2001, privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren situat în Sânnicolau M., înscris în CF nr. 8341, nr. top 2267-2270/a/1/a/2, în suprafață de 2309 mp;
- Obligarea pârâtelor la emiterea deciziei privind acordarea de măsuri compensatorii pentru cota parte din imobil;
- Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin notificarea nr. 392/13.08.2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, a solicitat restituirea în natură a cotei de 1,5/6 din imobil, notificare soluționată prin emiterea dispoziției nr. 114/01.09.2003 de respingere a cererii de restituire în natură și ofertă privind acordarea de despăgubiri bănești.
A participat prin mandatar la negocieri cu privire la cuantumul sumei cu care urmează să fie despăgubită, iar prin procesul verbal nr. 9427/23.10.2003 s-au stabilit sumele aferente cotei de proprietate deținute, pe care le-a acceptat.
Nici până în prezent însă nu i-a fost soluționat dosarul de către pârâte, după mai bine de 11 ani.
Termenul prevăzut de Legea nr. 165/2013 nu contravine doar raționamentului Curții, ci eludează și conținutul articolului 6 al Convenției pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care garantează liberul acces la justiție, astfel că nu suntem în prezența unui termen rezonabil de soluționare a dosarelor.
În drept, a invocat art. 1528 C.civ. și Legea nr. 554/2004.
P. sentința civilă nr. 64/17.03.2015, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel Timișoara- Secția de C. Administrativ și Fiscal a declinat competența în favoarea Tribunalului T.- Secția I Civilă.
P. sentința civilă nr. 1584/25.05.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis excepția prematurității acțiunii reclamantei, invocată de pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
A respins ca prematură acțiunea civilă formulată de reclamanta M. O. în contradictoriu cu pârâtele C. Națională pentru Compensarea Imobilelor și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților –Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr.10/2001.
A luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin dispoziția nr. 114/1.09.2003 a Primarului Orașului Sânnicolau M., s-a dispus respingerea cererii reclamantei M. O. de restituire în natură a cotei de 1,5 /6 din imobilul teren intravilan, înscris în CF nr.8341 Sânnicolau M., nr.top 2267-2270/a/1/a/2, în suprafață de 2309 mp, situat în Sânnicolau M., formulată prin notificarea nr.392/13.08.2001, și s-a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului imposibil de restituit suma de 2.309 Euro, echivalent în lei.
Ulterior, așa cum rezultă din procesul verbal nr.9427/23.10.2003, Primarul Orașului Sânnicolau M. a propus acordarea unei despăgubiri în valoare de 8 euro/mp, propunere cu care reclamanta a fost de acord.
În prezentul litigiu, reclamanta M. O. solicită obligarea pârâtelor la validarea dispoziției emise în baza Legii nr. 10/2001, de către Primarul Orașului Sânnicolau M., precum și obligarea la emiterea deciziei privind acordarea de măsuri compensatorii.
Instanța a reținut că dispozițiile Legii nr. 165/2013 se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Din prevederile Legii nr. 165/2013 rezultă că procedura de soluționare a cererilor de despăgubire este supusă unei noi reglementări de la apariția legii, care stabilește termenele de soluționare atât a dosarelor înregistrate înainte de . noii reglementări la vechea structură competentă - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (alin. 1 al art. 34), cât și a dosarelor înregistrate după apariția legii noi la noua structură competentă - Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (alin. 2 al art. 34).
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă cu certitudine dacă și la ce dată dosarul reclamantei a fost înregistrat la autoritatea centrală, însă în ambele ipoteze prevăzute de art.34 din Legea nr.165/2013, termenul de 60 luni nu s-a împlinit până în prezent, acest termen începând să curgă de la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, respectiv de la data de 20 mai 2013 - în cazul prevăzut de alin.1 - și de la data înregistrării dosarelor la Secretariatului Comisiei Naționale - în cazul prevăzut de alin.2, respectiv pentru dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr.165/2013.
Termenul de 60 luni prevăzut de art. 34 din Legea nr.165/2013, termen în care C. Națională pentru Compensarea Imobilelor [autoritate nou-constituită, care, în virtutea art.18 alin.(3) din Legea nr. 165/2013, a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor] poate emite titlurile de compensare prin puncte, are caracter obligatoriu, iar partea nu se poate adresa instanței înaintea împlinirii acestuia, pretenției formulate în atare condiții opunându-i-se prematuritatea, ca impediment ce nu permite cercetarea fondului pretenției.
Susținerea reclamantei în sensul că termenul prevăzut de Legea nr.165/2013 eludează conținutul articolului 6 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, care garantează liberul acces la justiție, nefiind în prezența unui termen rezonabil, nu este întemeiată, a considerat prima instanță.
Trebuie reținut contextul adoptării acestui act normativ, determinat de pronunțarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza M. A. și alții împotriva României, prin care a fost reținută în sarcina Statului Român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită.
Verificând conformitatea cu legea fundamentală a dispozițiilor art. 33 alin. (1), coroborate cu art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul că termenele introduse au ca scop eficientizarea procedurilor administrative și, în final, respectarea drepturilor tuturor persoanelor interesate, reprezentând în același timp un scop legitim și existând un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia.
În plus, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza P. și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat, având în vedere marja de apreciere a Statului Român și garanțiile instituite prin Legea nr.165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv, că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art.1 din primul Protocol adițional la Convenție.
Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a validat, în jurisprudența care a urmat adoptării Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, măsurile la care s-a oprit legiuitorul român, arătând că acesta a fixat termene precise pentru fiecare etapă administrativă și a prevăzut posibilitatea unui control jurisdicțional care permite instanțelor să verifice nu numai legalitatea deciziilor administrative, ci și să se subroge autorităților administrative prin pronunțarea, dacă este cazul, a unei decizii de restituire a bunului sau de acordare a unor compensații.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru soluționarea cererilor și, cu toate că termenele fixate pentru procedura administrativă, la care se pot adăuga și eventuale proceduri judiciare, pot prelungi durata de soluționare definitivă a pretențiilor, o atare situație excepțională este inerentă complexității factuale și juridice vizând restituirea proprietăților preluate abuziv, așa încât aceste termene nu pot fi considerate, în sine, ca ridicând o problemă de eficacitate a reformei și nici contrare drepturilor garantate de Convenție, în special dreptului garantat de art. 6 paragraful 1, în ceea ce privește durata rezonabilă a procedurii.
P. urmare, nu se poate susține că termenele astfel reglementate ar fi o îngrădire a accesului la justiție. Textul nu împiedică, în sine, exercitarea liberului acces la justiție, ci doar îl condiționează de respectarea unor termene înăuntrul cărora entitățile prevăzute de lege au obligația soluționării cererilor.
Împotriva sentinței civile nr. 1584/25.05.2015 a Tribunalului T. a declarat apel în termenul legal reclamanta M. O..
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că acțiunea sa nu poate fi considerată prematură, întrucât dispozițiile Legii nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, nu pot anula drepturile prevăzute și născute sub imperiul legii vechi, iar, pe de altă parte, scopul adoptării Legii nr. 165/2013 a fost tocmai urgentarea finalizării procedurii de restituire a imobilelor preluate abuziv ori acordării de măsuri reparatorii.
în privința termenului prevăzut de Legea nr. 165/2013 de soluționare a dosarelor într-un interval de 60 de luni de la . legii, această reglementare nu contravine doar raționamentului Curții, ci eludează si conținutul articolului 6 al Convenției, astfel că din punctul său de vedere nu este un termen rezonabil de soluționare a dosarelor, iar trecerea a 11 ani de la emiterea dispozițiilor de acordare a despăgubirilor nu poate fi calificată decât ca fiind inacceptabilă, atitudinea pârâtelor fiind de tergiversare nejustificată a soluționării dosarului.
P. adoptarea unor astfel de norme, legiuitorul a intervenit în procesul de realizare a justiției, întrucât excepția de prematuritate este o excepție de fond, peremptorie si absolută, care, odată admisă, face ca acțiunea să fie respinsă.
Reluarea procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii acțiunii ca inadmisibilă sau prematur introdusă (din cauza noilor termene legale de soluționare a notificărilor si dosarelor ) contravine principiului soluționării cauzei . si previzibil, prevăzut de art. 6 din noul Cod de procedură civilă, care este o consacrare a art. 6 paragraful 1 din Convenție.
Noile termene în care legiuitorul a impus să fie soluționate cererile depuse in urmă cu 12 ani nu sunt rezonabile, întrucât se mărește foarte mult si în mod nejustificat, fără criterii obiective, perspectiva rezolvării conflictelor ivite în materia restituirii imobilelor.
Legea nr. 165/2013 nu constituie o reglementare unică si unitară în material restituirii bunurilor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, întrucât au fost păstrate în vigoare mai multe reglementări paralele cuprinse în acte normative adoptate încă din anul 1991, aspect reținut si de Curtea Constituțională in Decizia nr. 232/2013.
Acest lucru nu este în acord nu recomandările cuprinse in Hotărarea-pilot a Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunțată in Cauza M. A. si alții impotriva României, referitoare la refacerea in totalitate a legislației în materie.
Procedura de acordare a măsurilor reparatorii stabilită prin Legea nr. 165/2013 este nu doar greoaie, ci si de lungă durată. In plus, aceasta nu conduce la pronunțarea unor soluții concrete si finale in perioade scurte de timp, în dosarele nerezolvate de ani de zile.
In plus, dreptul de proprietate privată, garantat de art. 44 din Constituție, apare ca fiind iluzoriu în condițiile în care este supus unor ingerințe din partea legiuitorului.
În consecință, reclamanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate, în sensul respingerii excepției prematurității și admiterii acțiunii.
Pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare.
A invocat lipsa calității sale procesuale pasive în privința aplicării Legii nr. 10/2001; în același sens, a arătat că potrivit dispozițiilor Legii nr. 165/2013, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor finalizează procedura de soluționare a dosarului de despăgubire prin validarea sau invalidarea deciziei entității care a făcut propunerea de despăgubiri.
A formulat întâmpinare și pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care a solicitat respingerea apelului reclamantei.
A arătat că în mod corect s-a reținut prematuritatea acțiunii reclamantei în condițiile în care a fost promovată anterior îndeplinirii termenelor din procedura prealabilă reglementată de Legea nr. 165/2013. Pe de altă parte, a arătat că dosarul de despăgubire al reclamantei nu a fost înaintat Secretariatului Comisiei Naționale.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu motiv ele invocate, cu dispozițiile art. 476 și urm., C.p.c. și cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul reclamantei este neîntemeiat urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România a fost a adoptată ca urmare a recomandărilor cuprinse în Hotărârea pilot din 12.10.2010, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza M. A. și alții împotriva României.
Art. 34 din Legea nr. 165/2013 prevede:
„Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 luni.
Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
În cazul de față nu s-a făcut dovada certă că dosarul reclamantei a fost înregistrat și la ce dată la una din autoritățile centrale la care face referire textul legal citat anterior.
În oricare dintre ipoteze însă termenul de 60 de luni pentru soluționare nu s-a împlinit.
Este evident în această situație că acțiunea reclamantei este prematură, ea neputându-se prevala de un drept actual în fața instanței, cum în mod corect a reținut și Tribunalul T..
Reclamanta reiterează în apel criticile conform cărora prin termenele stabilite, Legea nr. 165/2013 încalcă art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nu pot fi considerate termene rezonabile în condițiile în care prelungesc și mai mult rezolvarea unor conflicte ivite în materia restituirii imobilelor, generate de Legea nr. 10/2001.
Aceste critici nu sunt întemeiate, având în vedere că însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența care a urmat adoptării Legii nr. 165/2013, a validat măsurile stabilite de legiuitorul român prin această lege, reținând că legea oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru soluționarea cererilor, stabilind o procedură administrativă clară, cu termene precise, asigurând în același timp și accesul la justiție.
Atâta vreme cât termenele stabilite de Legea nr. 165/2013 nu au expirat, acțiunea reclamantei este prematură, excepția fiind în mod corect admisă de către instanța de fond.
Față de aceste considerente, având în vedere și art. 480 al. 1 C.p.c., Curtea va respinge apelul declarat de reclamanta M. O. împotriva sentinței civile nr. 1584/25.05.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta M. O., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., ., jud. T., la Cabinet av. Bot C., împotriva sentinței civile nr. 1584/25.05.2015, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, ambele cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sectorul 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
PROF. UNIV. DR. L. B. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Se comunică:
- reclamantei apelante M. O.- Timișoara, ., ., jud. T., la Cabinet av. Bot C.
- pârâtei intimate A. Națională pentru Restituirea Proprietăților- București, Calea Floreasca, nr. 202, sectorul 1
- pârâtei intimate C. Națională pentru Compensarea Imobilelor-București, Calea Floreasca, nr. 202, sectorul 1
Emis 3 .="PlainText">
Red. R.R.- 16.10.2015;
Tehnored. C.J.- 03.11.2015; 5 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: L. Ș.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 391/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Strămutare. Sentința nr. 187/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
