Cereri. Decizia nr. 189/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 189/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 189
Ședința publică din 06 mai 2015
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea . împotriva deciziei civile nr. 87/19.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ **, în contradictoriu cu intimata ..
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 04.05.2015 concluziile scrise formulate de contestatoarea ., la care s-a anexat în xerocopie sentința civilă nr. 7288/13.11.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.04.2015, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 87/19.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ ** a fost respins recursul declarat de pârâta . împotriva deciziei civile nr. 800/A/24.09.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ ** în contradictoriu cu intimata ..
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare pârâta, care a solicitat anularea ei și rejudecarea recursului.
În motivare a invocat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 318 pct. 1 teza a II-a C.pr.civ., contestatoarea făcând referire la „graba” cu care cauza a fost soluționată la primul termen de judecată în recurs, cererea sa de amânare pentru depunerea de concluzii scrise și practică judiciară fiind respinsă cu consecința omisiunii cercetării tuturor motivelor de recurs invocate.
A învederat că instanța de recurs a făcut o trimitere rigidă la dispozițiile art. 51 din Legea nr. 351/2001, fără a demonstra cunoașterea mecanismului stabilirii liniei de hotar care, în temeiul menționatei norme, se realizează după un plan cadastral avizat de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară conform actualelor planuri cadastrale care, în speță, diferă de cele din anul 1890 și, respectiv, 1968.
Diferențele existente dintre planurile cadastrale (inclusiv cu consecința asupra terenului proprietate a . arătat contestatoarea, au fost evidențiate și explicate de dl. expert P. G., și invocate de către pârâta-recurentă.
Deși instanța de recurs a sesizat că din perspectiva procedurii speciale reglementată de art. 51 din Legea nr. 351/2001 nu s-a făcut dovada efectuării demersurilor conform normei speciale, recursul a fost respins ca nefondat de o instanță de drept comun care a soluționat un litigiu de competența secției de contencios administrativ și fiscal – a mai arătat contestatoarea.
A mai invocat că instanța de recurs a reținut eronat poziția sa față de cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată.
În continuare, contestatoarea a invocat că motivul de recurs formulat sub punctul II (paginile 4, 5, 6 din motivele de recurs) nu a fost analizat, din analiza considerentelor deciziei (alin. 9, pag. 6) rezultând că au fost omise de la analiză argumentele invocate – atât la punctul II, cât și la punctul III din motive, respectiv că art. 51 din Legea nr. 351/2001 nu se aplică rigid ci și în baza unui plan cadastral avizat de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară care nu poate fi decât cel actual existent, iar când s-a modificat linia de hotar prin crearea noului nr. top 5087 Parța (creat prin înglobarea și a unor porțiuni de teren aparținând inițial de . în proprietate prin HG nr. 834/1991 . lucru nu a putut avea loc decât și cu acordul prealabil al Comunei Pădureni, fapt pe care intimata l-a trecut sub tăcere.
A mai învederat contestatoarea că din ultimul considerent reținut de instanța de recurs, considerent lipsit de orice suport probator, rezultă că problematica dedusă judecății nu a fost înțeleasă, iar motivele de recurs fie nu au fost analizate, fie au fost analizate trunchiat.
Pe calea concluziilor scrise formulate în cauză, intimata a solicitat respingerea contestației.
Examinând decizia a cărei anulare se cere prin prisma susținerilor contestatoarei și în baza art. 317-318 C.pr.civ., instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ. invocate de contestatoare ca temei al prezentei cereri, „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când … instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, pe calea căreia partea interesată tinde să obțină de la instanța care a pronunțat o hotărâre desființarea propriei hotărâri și rejudecarea pricinii.
Date fiind consecințele juridice ale desființării unei hotărâri irevocabile, dispozițiile legale ce reglementează această cale de atac sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații decât cele avute în vedere de legiuitor.
Raportând aceste considerente la situația dedusă judecății, instanța constată că în motivul II de recurs (pretins a nu fi fost examinat în cuprinsul considerentelor deciziei a cărei anulare se cere), pârâta-recurentă a invocat că tribunalul a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, preluând motivele de apel invocate de apelanta care a deturnat problematica juridică dedusă judecății, făcând trimitere la acte normative care, dacă erau incidente, ar fi determinat soluționarea pe cale administrativă a diferendului existent, nefiind necesar a se adresa instanței.
Sub acest aspect, a făcut referire la precizarea de acțiune depusă de reclamantă la 28.09.2011 prin care aceasta recunoaște că actuala linie de hotar dintre comune nu este stabilită pe baza vechilor hotare, modificările intervenite fiind generate de rațiuni economice (privatizarea Comtim) în lipsa cărora, după apariția Legii nr. 84/2004, hotarul ar fi fost stabilit prin simple protocoale; a arătat că vechile linii de hotar au fost modificate între timp, întocmindu-se un nou plan cadastral care reflectă realitatea din teren și a citat din concluziile d-lui expert P. G. cu referire inclusiv la HG nr. 834/1991.
Că s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a arătat, rezultă și din acordarea în apel a unor termene de judecată pentru ca reclamanta să depună la dosar acte nerelevante, inexistente.
În motivul III de recurs, recurenta a invocat că tribunalul a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal și cu aplicarea greșită a legii.
În susținerea acestui motiv a învederat că tribunalul a soluționat apelul ca instanță de drept comun în temeiul unei legi speciale (art. 51 din Legea nr. 351/2001), încălcând dispozițiile art. 584 C.civ. pe care reclamanta își întemeiase cererea și conform cerințelor cărora a fost administrat probatoriul în primă instanță cu consecința invalidării HG nr. 834/1991 prin care .-a privatizat și cu efecte asupra apartenenței terenului acestei societăți la una dintre cele două comune.
Or, din examinarea considerentelor deciziei a cărei anulare se cere, rezultă că, examinând criticile de la pct. II și III din recurs cu raportare la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., curtea de apel a reținut că litigiul este guvernat de legea specială (nr. 351/2001), reclamanta întemeindu-și de la început cererea pe dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 308/2006, ulterior indicând și art. 584 C.civ.; că, deși reclamanta nu a făcut dovada demersurilor cerute de legea specială (art. 51 din Legea nr. 351/2001), pârâta-recurentă nu a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ci a fost de acord cu grănițuirea, însă pe un alt aliniament; că linia de hotar a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor legii speciale, fiind avute în vedere vechile hotare existente la data desființării comunie intimate; că ar contraveni aceleiași legi speciale stabilirea liniei de hotar în raport de planurile cadastrale din 1890 și, respectiv, 1931.
Rezultă, astfel, că instanța a examinat motivele de recurs invocate de pârâta-recurentă (contestatoare în prezenta cauză) și s-a pronunțat asupra lor.
Faptul că instanța nu a examinat fiecare argument cu care recurenta a susținut motivele invocate nu este de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 318 alin. 1 teza a II-a C.pr.civ., câtă vreme norma se referă în mod expres la „motivele de modificare sau de casare”, iar textului legal nu îi poate fi dată o interpretare extensivă, dat fiind regimul juridic al prezentei căi de atac, conform celor mai sus-arătate.
Pe de altă parte, în covârșitoare măsură, argumentele invocate în recurs vizează aspecte ce țin de starea de fapt stabilită în cauză, astfel că ele nici nu puteau face obiect al cercetării judecătorești în recurs, întrucât nu vizează nelegalitatea deciziei tribunalului, ci netemeinicia acesteia și nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
În continuare, instanța reține că pe calea contestației s-a învederat că „o instanță de drept comun soluționează litigiul în temeiul unei legi speciale ce atrage competența acestei secții, respectiv a celei de contencios administrativ” (fila 16 dosar, alin. 3).
Chiar dacă o atare susținere ar putea fi încadrată în dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., potrivit cărora „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare … când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”, ea nu este de natură a atrage incidența normei și, astfel, anularea deciziei.
Aceasta, pentru că legea impune ca acest motiv să nu fi putut fi invocat pe calea apelului sau recursului ori, chiar invocat fiind, instanța l-a respins fiind necesare verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără a fi fost soluționat pe fond.
Or, în cauză, această situație nu se regăsește, contestatoarea având pe deplin posibilitatea invocării lipsei competenței materiale a instanței de recurs în soluționarea pricinii.
În fine, susținerile contestatoarei vizând probe administrate și interpretarea lor dispoziții legale incidente încălcate, cu consecința afirmată a săvârșirii unor greșeli de judecată și interpretare a legii ori de apreciere a probelor nu intră sub incidența dispozițiilor art. 317-318 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 317, art. 318 C.pr.civ., instanța va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea . împotriva deciziei civile nr. 87/19.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ **.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea . împotriva deciziei civile nr. 87/19.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ **.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 mai 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. RUJIȚA R. D. C.
Grefier,
M. M.
Red. FȘ/07.05.2015
Tehnored.MM/2 ex/05.06.2015
Instanță fond: Judecătoria Timișoara – jud. A. L.
Inst.apel: Tribunalul T. – jud. I. A. D., L. D.
Inst. Recurs – Curtea de Apel Timișoara – jud. C. P.,
M. G., A.-M. N.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 76/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Grăniţuire. Decizia nr. 191/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
