Grăniţuire. Decizia nr. 191/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 191/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 191
Ședința publică din 06 mai 2015
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: D. C.
GREFIER: M. M.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A. și, respectiv, de pârâții O. S., S. G., S. M., D. C. și D. L. E. împotriva deciziei civile nr. 121/A/16.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 05.05.2015: concluziile scrise formulate de reclamanții recurenți, concluziile scrise formulate de pârâții recurenți la care s-au anexat un număr de trei planuri de amplasament, respectiv cererea formulată de pârâții recurenți, la care s-a anexat dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 aprilie 2015, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de azi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7081/08.05.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A. în contradictoriu cu pârâții O. S., S. M., S. Cafte D. C. D. și D. L. E. și, în consecință:
S-a dispus grănițuirea proprietăților părților conform schiței – planul de situație propus anexat la răspunsul la obiecțiuni punctele indicate 7-28-27- A –B - culoarea verde și a fost respinsă în rest cererea .
Au fost compensate cheltuielile de judecată și au fost obligați pârâții la plata sumei de 377 lei către reclamanți.
Pentru a dispune astfel,instanța a avut în vedere că prin cererea înregistrată sub nr._ 6.10.2009, reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A., în contradictoriu cu pârâții O. S., S. M., S. Cafte, D. C. D. și D. L. E., au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța:
- să dispună stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea reclamanților și cea a pârâților, conform expertizei ce va fi efectuată în cauză;
- să oblige pârâții să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de aproximativ 20 mp pe care în prezent o ocupă în mod abuziv;
- să oblige pârâții să ridice gardul aflat la frontul stradal pe o suprafață de aproximativ 2 metri liniari, gard edificat cu depășirea liniei de hotar dintre proprietăți;
- să oblige pârâții să ridice contorul de curent aflat pe tot frontul stradal al imobilului, dar pe suprafața de teren revendicată de reclamanți,
- să oblige pârâții să ridice toate branșamentele de apă etc. aflate pe terenul proprietatea reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În motivare,au arătat că reclamanta V. E. este mama, respectiv soacra reclamanților V. E. și M. și, înainte de anul 1957, suprafața de teren aflată în proprietatea celor două părți litigante a aparținut bunicului patern al reclamantului V. E.. În data de 21.11.1957 bunicul patern le-a vândut reclamantei și soțului acesteia suprafața de 400 stp din totalul de 800 stp, înscriși în CF 29 Dumbrăvița, conform contractului de vânzare cumpărare autentic. La data autentificării contractului de vânzare cumpărare, . 800 stp. a fost dezmembrată în două părți egale. Lotul din partea stângă i-a revenit reclamantei și soțului său, fiind înscrisă în CF nr. 1246 Dumbrăvița, iar lotul din partea dreaptă a fost înstrăinată succesiv, astăzi fiind în proprietatea pârâților. Întotdeauna cele două parcele învecinate au avut suprafețe egale atât la frontul stradal cât și pe lungimea lor. Conform obiceiului locului, reclamanții au edificat imobilul casă la o distanță de aprox. 2 m față de granița cu vecinii din dreapta lor, pentru picătura streșinii și pentru a avea acces pe proprietatea lor în vederea efectuării eventualelor reparații la casă. De-a lungul timpului, între reclamanți și pârâți nu au existat nici un fel de discuții, părțile respectând linia de graniță ce a fost delimitată la frontul stradal cu o platbandă îndoită în pământ. După ce nepoții pârâților, și ei pârâți în prezenta cauză, au început să își construiască o casă în spatele imobilului, au montat contorul de curent electric pe terenul proprietatea reclamanților. Au început numeroase discuții în ceea ce privește linia de graniță din proprietăți, pârâții nerecunoscând, cu rea credință, vechiul semn de hotar. Certurile au degenerat în violențe fizice din partea pârâților.
Pârâții au depus la data de 12.02.2010 cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamanților pârâți reconvenționali la refacerea streșinii astfel încât apele rezultate din precipitații să nu cadă pe terenul lor.
În fapt au arătat că, așa cum au precizat și reclamanții, imobilul din Dumbrăvița înscris inițial în CF nr. 29 Dumbrăvița a avut în anul 1957 suprafața de 800 stp. Acest imobil a fost dezmembrat în două părți egale respectiv 400 stp – 1439 mp. De asemenea, tot reclamanții au depus la dosarul cauzei contractul de vânzare cumpărare din 21.11.1957, în care s-a realizat dezmembrarea inițială a imobilului în suprafață totală de 800 stp. în două parcele egale, a câte 400 stp fiecare. Din schița existentă la contractul de vânzare cumpărare rezultă că pe lotul 2, care actualmente aparține pârâților, există o construcție încă din anul 1957, iar până la linia parcelei care forma lotul 1 există o porțiune de teren. Totodată, conform schiței respective, în anul 1957 nu exista nici o construcție pe lotul 1, care actualmente aparține reclamanților. Acest fapt rezultă și din mențiunea făcută în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 21.11.2007 în care se arată că „ susnumiții cumpărători cumpără porțiunea din terenul viran arătat la punctul 1…”. Această porțiune de teren este cea revendicată de reclamanți, porțiune care este singura cale de acces atât la imobilul înscris în CF nr. 29 Dumbrăvița cu nr. cad. 29/2/1 cât și la imobilul înscris în CF nr._ Dumbrăvița cu nr. cad. 29/2/2. Prin succesiune, pârâții O., S. și S. au devenit proprietarii imobilului în suprafață de 1439 mp, înscris în CF nr. 29 Dumbrăvița cu nr. cad. 29/2. La data de 05.08.2008 au dezmembrat imobilului proprietatea lor în două parcele și au înstrăinat una dintre aceste parcele, în suprafață de 677 mp, cu nr. cad nou 29/2/2 înscrisă în CF nr._ Dumbrăvița, soților D.. Pe această suprafață de teren, pârâții D. au construit o casă familială parter + mansardă, garaj și împrejmuire, conform autorizației de construcție nr. 478/2009. Totodată, a fost instituită și o servitute de trecere cu piciorul și autoturismul în suprafață de 194 mp în favoarea imobilului pârâților O. și în sarcina imobilului înscris în Cf nr. 29 Dumbrăvița cu nr. cad. 29/2/1 în suprafață de 762 mp. Tabloul de curent electric se află pe trotuar, în fața stâlpului porții pârâților și nicidecum pe terenul reclamanților. Cât privește granița dintre cele două proprietăți, ea a fost din anul 1957 aceeași ca și în prezent, reclamanții pârâți reconvenționali sau antecesorii lor au construit casa chiar pe linia de hotar astfel încât apele rezultate din precipitații cad pe terenul pârâților reclamanți reconvenționali.
Reclamanții au formulat precizare de acțiune prin care au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă și a numitei D. L. E., arătând că numele corect al pârâtului D. C. este D. C. D.. Contravaloarea suprafeței de teren revendicată este de 1.000 lei,au mai arătat.
La data de 31.03.2010, prin notele scrise depuse la fila 62 din dosar s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Pe parcursul procesului instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr._ pronunțată la data de 30.06.2010 în dosar nr._ s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de pârâții reclamanți reconvenționali O. S., S. M., S. G.; D. C. D. și D. L. E. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali V. E., V. E. I. și V. M. A., cererea fiind înaintată serviciului Registratură în vederea formării unui dosar distinct, având ca obiect obligația de a face și a repartizării acestuia pe rolul aceluiași complet de judecată; s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și s-a respins cererea formulată de reclamanți.
La data de 17.09.2010, reclamanții au formulat recurs împotriva sentinței. Prin decizia civilă nr. 350/A/30.05.2011 pronunțată de Tribunalul T. a fost respins apelul astfel declarat. Prin decizia civilă nr. 401/08.02.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Timișoara recursul declarat împotriva deciziei a fost admis cu consecința casării hotărârilor pronunțate în cauză și a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță. La Judecătoria Timișoara, cauza a fost reînregistrată la 14.03.2009 sub nr. dosar_ .
Pe parcursul procesului, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, a fost încuviințată proba cu expertiză tehnică în specialitatea topografie și contraexpertiză în specialitatea topografie.
Examinând acțiunea, instanța a reținut următoarele:
Conform actelor de carte funciară, reclamanții sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr._ Dumbrăvița nr. top 29/1, pârâții D. D. C. și D. L. E. sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr._ top_ și top_–C1, iar pârâții O. S., S. G. și S. M. sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr._ Dumbrăvița, nr. top 29/2/1 și nr. top 29/2/1-C1.Imobilele părților se învecinează ,astfel că reclamanții au solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți, pârâții nerecunoscând vechiul semn de hotar.
În cauză au fost efectuate o expertiză și o contraexpertiză în specialitatea topografie, instanța urmând să omologheze raportul de contraexpertiză ,răspunsul la obiecțiuni, precum și răspunsul la obiecțiuni depus pentru termenul din 09.04.2014.
Conform raportului de contraexpertiză, schița de plan de la dezmembrarea din anul 1957 nu conține nici o dimensiune liniară ci doar repartiția numerelor topografice rezultate din dezmembrare cu suprafețele aferente. Experții au precizat că linia de hotar ce desparte acum cele două proprietăți este materializată prin punctele 7-28-27-26-25-24-23-22-21-20-19-16 iar în răspunsul la obiecțiuni au propus ca limită de hotar punctele 7-28-27-A-B (culoarea verde conform planului de situație propus).
Din schița depusă alăturat răspunsului la obiecțiuni a rezultat că grănițuirea este posibila, astfel că, în baza art. 584 Cod civil, instanța a stabilit linia de hotar conform schiței – planul de situație propus pe punctele indicate 7-28-27-A–B (culoarea verde).
Cu privire la suprafețele de teren deținute de părți, experții au indicat în raportul întocmit suprafețele folosite de părți comparativ cu suprafețele evidențiate în cartea funciară, însă în răspunsul la obiecțiuni au precizat că se compensează minusul de suprafață de la reclamanți cu plusul de suprafață de la pârâți,fără a preciza suprafața de teren pe care pârâții o ocupă abuziv. În consecință, instanța a respins ca neîntemeiat petitul având ca obiect revendicare.
Capătul de cerere constând în obligarea pârâților la ridicarea gardului aflat la frontul stradal pe o suprafață de aproximativ 2 ml a fost respins ca neîntemeiat ,instanța având în vedere răspunsul experților la obiecțiunile formulate, potrivit căruia frontul stradal al reclamanților cât și al pârâților este de aproximativ 19,00 m, aceștia sugerând ca amplasamentul actual al gardului să rămână așa cum a fost construit de reclamanți.
Cererea reclamanților de obligare a pârâților la ridicarea contorului de curent aflat pe frontul stradal al imobilului a fost respinsă cu motivarea că acesta se află parțial pe proprietatea reclamanților și parțial pe domeniul public din dreptul proprietății acestora ,astfel cum rezultă din concluziile raportului de contraexpertiză și din conținutul răspunsului la obiecțiuni; or,ridicarea contorului se face numai cu respectarea dispozițiilor legale în materie (HG nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori-art.104), întrucât acesta nu este proprietatea pârâților și o astfel de operațiune se realizează numai de către operatorul de rețea la cererea consumatorului.
Reclamanții au renunțat la cererea de obligare a pârâților de ridicare a branșamentelor de apă ,canal aflate pe terenul proprietatea lor, instanța luând act de renunțare.
În baza art. 274 C.pr.civ., în urma compensării cheltuielilor de judecată, pârâții au fost obligați la plata sumei de 377 lei către reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 121/A/16.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ a fost admis apelul declarat de reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A. împotriva sentinței astfel pronunțate și a fost respins apelul declarat de pârâții O. S., S. M., S. G. și D. C. D. împotriva aceleiași sentințe și, în consecință:
Au fost obligați pârâții O. S., S. M., S. G., D. C. D. și D. L. E. să lase reclamanților V. E., V. E. I. și V. M. A., în deplină proprietate și posesie, suprafață de teren de 14 mp cuprinsă între punctele 20-19-16-B și 25-24-23-22-21, astfel cum acestea sunt evidențiate în planul de situație anexat răspunsului la obiecțiuni întocmit în cauză de experții tehnici judiciari L. G., A. F. și N. B. și au fost obligați aceiași pârâți să-și retragă gardul de la frontul stradal de pe suprafața cuprinsă între punctele 16-B, evidențiate în același plan de situație.
S-a luat act de renunțarea reclamanților la judecata petitului având ca obiect obligarea pârâților la ridicarea branșamentelor de apă și canal.
A fost menținută în rest sentința.
Au fost obligați apelanții-pârâți să plătească apelanților-reclamanți suma de 558,65 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, pe calea recursului (recalificat ca fiind apel la termenul din 6.10.2014), pârâții O. S., S. M., S. G. și D. C. D. au solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul de a stabili granița dintre proprietăți în punctele indicate de contraexpertiză 7-28-27-26-25-24-23-22-21-20-19-16 ( la punctul 3 din răspunsuri) - puncte care sunt legale - și menținerea în rest a sentinței, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și în calea de atac.
În motivare, au arătat că, deși s-au judecat după casare cu trimitere spre rejudecare, instanța a reținut cererea reclamanților și apărarea pârâților din cererea înregistrată în procesul din 2009 și nu apărările și intervențiile pârâților din cadrul acestei instanțe; că în mod greșit s-a susținut că pârâții nu au recunoscut vechiul semn de hotar și faptul că reclamanții au edificat imobilul „conform obiceiului locului" în condițiile în care niciodată nu s-au construit imobilele fără planuri, măsurători, autorizații, lege și nu după obiceiul locului; că nu au acceptat prima expertiză,aceasta nefiind conformă cu realitatea din teren, fapt dovedit în contraexpertiză; că la pagina 2 din sentință se susține că au existat certuri care au degenerat în violențe fizice din partea pârâților aceste afirmații neavând niciun suport și nefiind dovedite; că s-a menționat frecvent în cuprinsul sentinței imobilul cu nr.29 care nu există pe partea pârâților,ci vizavi.
Au solicitat a se observa că, în contraexpertiză, experții stabilesc linia de hotar, respectiv punctele 7-28-27-26-25-24-23-22-21-20-19-16 cu care ei sunt de acord, deoarece respectă punctul 7 indicat și de reclamanți și gardul de sârmă, colțurile anexelor, picătura streșinii (punctele 19 și 16). Au apreciat că aceasta este limita legală, avizată de OCPI și nu răspunsul la obiecțiuni care, în realitate, contrazice ambele expertize anterioare si nu are aviz OCPI. Nu poate fi luată în calcul linia verde din răspunsul la obiecțiuni,au arătat pârâții, deoarece în răspuns se menționează „s-au cerut autorizațiile casei cu nr. 26, în realitate 28 în mod greșit s-a indicat 26, deoarece această casă nu a apărut pe planul de dezmembrare din 1957 lot 1 400 st. Porțiunea vândută lot 2 casa cu nr. 29 eroare cum s-a mai precizat casa cu nr. 29 este vis-a-vis și nu pe acest rând de case…”.
Au solicitat a se observa afirmația experților în răspunsul la obiecțiuni: „ori dacă, casa a fost construită fără autorizație și fără planuri atunci cum poți să stabilești o limită de proprietate legală când nu s-a respectat cadrul legal de atunci”. Al doilea plan s-a întocmit ținând cont de o împărțeală matematică a suprafețelor de teren,asigurând 1439 mp pentru nr. top 29/1. Deși acest răspuns la obiecțiuni depus pentru termenul din 09.04.2014 este foarte important,prima instanță nu face vorbire despre conținutul lui. Or, actuala graniță, gardul și stâlpii au fost montați de reclamanți acum 60 ani.
Pârâții au mai arătat că, prin răspunsul la obiecțiuni, urmare a contraexpertizei, experții au stabilit altă linie de hotar menținând-o de la 0,67 m (picătura streșinii) la 1,24 m fără nici o bază legală, fără măsurătoare, aviz OCPI ci doar printr-un calcul matematic din birou, prejudiciindu-se . creând precedentul de a se muta ulterior toate limitele de proprietate din .> Au menționat că, potrivit planului imobilului cu nr. 2, . aibă 20 m lățime și nu 19, cât au stabilit experții. Datorită imperfecțiunilor măsurătorilor din acele vremuri pe frontul din spate recunoscut drept bun de reclamanți și conform celor 4 experți, pârâții nu au 20 m, ci 19,43 m, iar instanța nu a ținut cont că legea permite încadrarea într-o eroare de 10%.
Au apreciat că, urmare a respingerii cererii în revendicare (care nici nu a fost timbrată), trebuia respinsă și cererea în grănițuire și menținute limitele actuale, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu sunt proprietari pe întreaga suprafață. Instanța nu a sesizat că, în actul de vânzare-cumpărare prezentat de reclamanți, obiect este imobilul cu nr. 29, imobil care nu este în discuție.
Au susținut că, prin stabilirea liniei verzi, cei 3 experți și-au modificat propriul raport fără viza OCPI. Pe de altă parte, instanța nu a ținut seama că reclamanții nu au prezentat nici un act sau autorizație de construire a casei și anexelor, deși acestea trebuie să existe, motiv pentru care experții au susținut că nu pot stabili o limită legală în această situație. Din planul cadastral depus la dosar se vede clar că linia de hotar este spatele casei care merge perpendicular pe anexă și se continuă în spatele anexelor până în punctul 7 recunoscut de reclamanți.
Totodată, au menționat că și anexele reclamanților au streașină spre proprietatea pârâților, iar picătura lor la circa 0,40 m nu a fost observată de experții care, în loc să răspundă la întrebările pârâților, au stabilit o linie de hotar ilegală (cea verde), contrazicând propria expertiză avizată de OCPI.
În drept, au invocat dispozițiile art. 304 ind. 2 pct. 7 și 9 sau recalificare Cod procedură civilă, art. 282 C.pr.civ.
Prin apelul declarat, reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A. au solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii în tot a acțiunii principale astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivare, au arătat că înțeleg să critice sentința civilă apelată în primul rând în ceea ce privește hotărârea de respingere a capătului de cerere privind revendicarea suprafeței de teren aflată în proprietatea lor, pe care pârâții intimați o ocupă în mod nelegal.
Astfel, deși instanța a admis capătul de cerere privind stabilirea liniei de hotar în mod legal, conform raportului de contraexpertiză întocmit de cei trei experți, a respins capătul de cerere privind revendicarea cu motivarea că „experții au indicat în raportul de expertiză întocmit suprafețele folosite de părți comparativ cu suprafețele evidențiate în cartea funciară, însă în răspunsul la obiecțiuni au precizat că se compensează minusul de suprafață de la reclamanți cu plusul de suprafață de la pârâți, experții neprecizând suprafața de teren pe care pârâții o ocupă în mod abuziv” (alin. 1 pag. 4 din sentință).
Au susținut apelanții, prima instanță a săvârșit o eroare de lecturare a răspunsului la obiecțiuni depus la dosar în data de 12.03.2014, răspuns în care (la Iiniuța 8) experții menționează „față de raportul de expertiză depus la dosar se compensează minusul de suprafață de la reclamanți cu plusul de suprafață de Ia pârâți".
Or, această concluzie a fost exprimată, astfel cum rezultă din chiar răspunsul la obiecțiuni, în alineatul de unde încep liniuțele, „Conform acestei propuneri", adică după stabilirea limitei de hotar în punctele 7-28-27-A-B (linia verde) - astfel cum a și dispus instanța - astfel că minusul de suprafață de la reclamanți se va compensa cu plusul de Ia pârâți după stabilirea liniei de hotar pe linia propusă de experți (cea verde); toate liniuțele din răspunsul la obiecțiuni vizează situația proprietăților părților după stabilirea liniei de hotar pe linia verde.
Cu privire la gardul de la frontul stradal, au menționat că prima instanță a respins acest capăt de cerere cu aceeași motivare eronată, reținând că experții au constatat că frontul stradal al reclamanților cât și al pârâților este de aproximativ 19,00 m.
Or, au arătat reclamanții-apelanți, după stabilirea liniei de hotar pe linia verde, frontul stradal al proprietăților părților va fi aproximativ de 19,00 m, astfel cum este și legal - conform planului de dezmembrare întocmit de autorul părților în anul 1957 - și în situația actuală. Rezultă clar din raportul de expertiză faptul că Ia data efectuării expertizei frontul stradal al proprietății reclamanților a fost mai mic decât cel al pârâților, acest front urmând a deveni egal doar după stabilirea liniei de hotar pe linia verde. Aceleași concluzii le-a reținut și primul expert numit în cauză (dl. S. A.) care a concluzionat că, în prezent, linia de hotar dintre proprietățile părților litigante nu este legală, acesta stabilind că linia de hotar ce există între proprietăți nu respectă suprafețele de 1439 mp pentru fiecare parte și că pârâții folosesc în mod nelegal o parte din suprafața de teren ce se află în proprietatea reclamanților (cuprinsă între punctele B, 22, 23, 8), cu consecința stabilirii prin raportul de expertiză a liniei de hotar ca fiind cuprinsă între A și B.
Au mai arătat că deși prin raportul întocmit cei trei experți erau obligați să stabilească dacă pârâții ocupă o suprafață de teren din proprietatea reclamanților (obiectivul 4),aceștia au menționat doar suprafețele deținute de fiecare parte, recunoscând „printre rânduri" că reclamanții folosesc în minus suprafața față de cea menționată în cartea funciară, iar pârâții folosesc, fiecare, câte 13 mp în plus față de suprafața menționată în cartea funciară; că au formulat obiecțiuni în termen legal și că cei trei experți, răspunzând după mai multe termene, au indicat expres linia de hotar între punctele 7-28-27-A-B (culoarea verde pe planul de situație propus) și au stabilit că distanța legală dintre casa reclamanților și linia de hotar trebuie să fie de 1,24 m pentru că în această situație se va compensa minusul de suprafață al reclamanților cu plusul de suprafață al pârâților;că raportul depus de cei trei experți prin răspunsul la obiecțiuni a fost avizat de OCPI T..
Pârâții au formulat obiecțiuni, iar - pentru termenul de judecată din 09.04.2014 - experții au stabilit că limita de la frontul stradal este punctul propus planului de grănițuire întocmit prin răspunsul la obiecțiuni din data de 10.03.2014 pentru termenul de judecată din 12.03.2014 reținând însă, eronat, că reclamanții au menționat că punctul 7 este limita de hotar, aspect care nu interesează în cauză. Erorile materiale existente în răspunsul la obiecțiuni depus la termenul de judecată din 09.04.2014 cu privire la nr. top și nr. de conscriere ale imobilelor părților, erori observate de reprezentanta pârâților, sunt evidente, dar nu conduc la nelegalitatea raportului de expertiză. Mai mult, pârâții, prin reprezentant, nici nu au solicitat îndreptarea acestor erori.
În ceea ce privește obligarea pârâților la ridicarea contoarului de curent, reclamanții apelanți au menționat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală reținând că nu pârâții pot fi obligați la ridicarea contoarului ci doar instituția care a montat contorul și că, astfel, în legătură cu acest capăt de cerere, pârâții nu ar avea calitate procesuală pasivă în cauză.
În primul rând, instanța nu a pus în discuția părților această excepție, deși la data formulării cererii de chemare în judecată dispozițiile legale permiteau invocarea excepției de către instanță din oficiu; în al doilea rând, pârâții sunt cei în măsură să fie obligați la ridicarea contoarului, bineînțeles în urma unei cereri adresată instituției de resort, raportat la sentința ce se va pronunța. Este inadmisibil, au susținut reclamanții ca linia de hotar fiind stabilită pe linia verde, contorul de curent să rămână pe același amplasament pe care este astăzi, deoarece ar însemna că apelanților nu le-a fost lăsată în deplină proprietate și posesie suprafața pe care o au în proprietate și pe care au revendicat-o în prezenta cauză.
Față de admiterea cererii, apelanții reclamanți au apreciat că se impune ca instanța să oblige intimații, mai ales față de opoziția la admiterea acțiunii și reaua credință cu care și-au formulat apărările, la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă judiciară de timbru, onorariu avocat în toate instanțele, înainte și după casare, precum și onorariul achitat expertului S. D. A..
Analizând apelurile formulate, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art.295 C.pr.civ, tribunalul a constatat următoarele:
În ceea ce privește grănițuirea proprietăților, este de menționat că reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A. sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr._ Dumbrăvița, nr. top. 29/1, constând în teren în suprafață de 1439 mp și casa situată în Dumbrăvița, .. 28, pârâții D. D. C. și D. L. E. sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr._ Dumbrăvița, nr.top_ constând în teren în suprafață de 686 mp și casa situată în Dumbrăvița, . nr. 26 A, iar pârâții O. S., S. G. și S. M. sunt proprietarii imobilului înscris în CF nr._ Dumbrăvița, nr. top 29/2/1 constând în teren în suprafață de 762 mp și casa situată în Dumbrăvița, .. 26.
Imobilele proprietatea pârâților O. S., S. G. și S. M., D. D. C. și D. L. E. se învecinează pe aceeași latură cu imobilul proprietatea reclamanților V. E., V. E. I. și V. M. A..
În vederea stabilirii liniei de hotar dintre imobilele anterior menționate, prima instanță a încuviințat efectuarea unei expertize topografice de către expertul tehnic judiciar S. D. A..
Potrivit concluziilor acestui raport de expertiză, suprafața folosită de reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A. este de 1.414 mp, iar cea folosită de pârâți este de 1.475 mp, cu toate că fiecare dintre părțile din proces au avut suprafețe egale (1.439 mp), rezultate din dezlipirea parcelei cu nr.top.29 în .. 29/1 și respectiv 29/2.
Expertul S. D. A. a stabilit că pârâții ocupă o suprafață de 18 mp din terenul proprietatea reclamanților și a propus ca hotar, linia ce trece prin punctele A, B, materializată în planșa nr. 1, suprafețele de teren fiind după stabilirea liniei de hotar de 1.440 mp - pentru reclamanți și de 1.449 - pentru pârâți.
Pârâții O. S., S. G. și S. M., D. D. C. și D. L. E., au contestat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul S. D. A., solicitând încuviințarea efectuării unei contraexpertize.
Prima instanță a admis solicitarea pârâților și a încuviințat efectuarea unei contraexpertize de către experții tehnici judiciari L. G., A. F. și N. B..
Conform raportului de contraexpertiză efectuat în cauză, imobilul cu nr. top 29, înscris inițial în CF nr. 29 Dumbrăvița, a fost dezmembrat în două subparcele, respectiv nr. top 29/1 și nr. top 29/2, ambele în părți egale de 400 stj, adică 1439 mp, conform contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 21.11.1957, care conține o schiță cu numerele topografice pe care nu este menționată nici o dimensiune.
. 29/2 a fost dezmembrată ulterior în nr. top 29/2/1 (nr. top_) în suprafață de 762 mp - proprietatea pârâților O. S., S. G. și S. M. și nr. top 29/2/2 (nr. top_) în suprafață de 677 mp - proprietatea pârâților D. D. C. și D. L. E., conform documentației cadastrale recepționată de OCPI T., cu avizul tehnic nr._/21.07.2008.
Potrivit aceluiași raport de contraexpertiză, imobilul cu nr. top 29/1 (nr. top_) - proprietatea reclamanților - are în componență două corpuri de clădire (A și B), aflate la nr. poștal 28; imobilul cu numărul top.29/2/1 (nr.top._) - proprietatea pârâților O. S., S. G. și S. M.-are în componență casa de la nr. poștal 26; imobilul cu numărul nr. top. top.29/2/2 (nr.top._) - proprietatea pârâților D. D. C. și D. L. E.-are în componență casa P+M de la nr. poștal 26 A.
Cei trei experți au stabilit că, în fapt, reclamanții dețin suprafața de 1.424 mp, față de 1.439 (cu 15 mp mai puțin decât suprafața tabulară), pârâții O. S., S. G. și S. M., suprafața de 775 mp față de 762 mp (cu 13 mp mai mult decât suprafața tabulară), iar pârâții D. D. C. și D. L. E., suprafața de 690 mp, față de 677 mp (cu 13 mp mai mult decât suprafața tabulară).
Potrivit concluziilor raportului de contraexpertiză, linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților și imobilele proprietatea pârâților este materializată prin punctele 7-28-27-26-25-24-23-22-21-20-19-16 din planul de situație anexat raportului.
În susținerea acestui punct de vedere, experții au menționat că punctul 7 este „stâlp gard sârmă” și a fost indicat de către reclamanți, punctele 28,27,26,25,24, „sunt punctele luate pe gardul de sârmă”, punctele 23,22,21,20 „sunt colțurile anexelor”, iar punctele 19 și 16 reprezintă „proiecția streșinii”, fără a prezenta alte argumente.
Reclamanții au formulat obiecțiuni la concluziile raportului de contraexpertiză, iar prin răspunsul la obiecțiuni întocmit pentru termenul de judecată din data de 12.03.2014,experții au stabilit că linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților și imobilele proprietatea pârâților este dată de punctele 7-28-27-A-B (culoarea verde pe planul de situație anexat răspunsului la obiecțiuni).
Cu privire la suplimentul întocmit de către experți (răspunsul la obiecțiuni întocmit pentru termenul de judecată din data de 12.03.2014), pârâții au formulat obiecțiuni, iar, prin răspunsul la obiecțiuni depus pentru termenul de judecată din data de 09.04.2014, experții au menționat că planul de situație din cadrul raportului de contraexpertiză reprezintă situația actuală, iar planul de situație depus la dosar ca răspuns la obiecțiunile reclamanților reprezintă propunerea de grănițuire.
Al doilea plan, potrivit susținerilor experților s-a întocmit ținând cont de o împărțire matematică a suprafețelor de teren asigurând o suprafață de 1439 mp pentru nr.top.29/1.
Prin urmare,a reținut tribunalul, atât prin raportul inițial întocmit de către expertul tehnic judiciar S. D. A., cât și ulterior, prin suplimentul la raportul de contraexpertiză, experții au concluzionat că linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamantului și imobilele proprietatea pârâților nu corespunde folosinței actuale și au propus o altă linie de hotar.
Susținerea pârâților apelanți în sensul că prima instanță trebuia să stabilească linia de hotar potrivit planului de situație anexat raportului de contraexpertiză întocmit de cei trei experți și nu potrivit planului de situație anexat răspunsului la obiecțiuni a fost respinsă ca întemeiată,instanța de apel având în vedere că cei trei experți, ca urmare a obiecțiunilor formulate de către reclamanți, au revenit asupra concluziilor inițiale și au propus o altă linie de hotar, respectiv linia ce unește punctele indicate 7-28-27- A –B, astfel cum acestea sunt materializate în planul de situație anexat răspunsului la obiecțiuni.
Cât privește critica pârâților referitoare la absența avizului OCPI în ceea ce privește răspunsul la obiecțiuni,instanța a constatat că, potrivit procesului verbal de recepție nr. 241/12.02.2014, datele topografice prezentate de către experți în raportul de expertiză întocmit inițial sunt corecte și se încadrează în normele privind efectuarea expertizei topografice, amplasamentul imobilelor corespunde cu planul cadastral și planul de carte funciară, iar vecinătățile precizate pe planul de amplasament corespund cu cele din planul cadastral.
În ceea ce privește avizarea planului anexat răspunsului la obiecțiuni, experții au comunicat instanței de apel (f. 52) că,potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Ordinul nr. 1882/C/2011 pentru aprobarea regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specialitatea topografie, cadastru și geodezie, OCPI avizează tehnic expertizele judiciare efectuate de experții judiciari în specialitatea topografie exclusiv cu privire la corectitudinea datelor topografice, astfel că avizele depuse la dosar reprezintă admiterea de către OCPI T. a măsurătorilor din teren (datele topografice din planul de situație actual) și nu a propunerilor de grănițuire făcute de către experți.
Prin urmare, raportat la probatoriul administrat în cauză, tribunalul a reținut că în mod corect a omologat prima instanță concluziile răspunsului la obiecțiuni întocmit de către experții L. G., A. F. și N. B. pentru termenul de judecată din data de 12.03.2014 și a dispus grănițuirea proprietăților părților conform planului de situație anexat la răspunsul la obiecțiuni.
Astfel fiind, în temeiul prevederilor art. 296 C.pr.civ., tribunalul a respins apelul declarat de pârâți și a menținut hotărârea primei instanțe sub aspectul soluției pronunțate în privința grănițuirii.
Cu privire la apelul reclamanților, tribunalul a constată că acesta este întemeiat în ceea ce privește cererea de revendicare și,respectiv, de mutare a gardului de pe frontul stradal.
Astfel,cererea de revendicare formulată de reclamanți a fost respinsă de prima instanță care a reținut că, în răspunsul la obiecțiuni, experții au precizat că se compensează minusul de suprafață de la reclamanți cu plusul de suprafață de la pârâți, nefiind precizată suprafața de teren pe care pârâții o ocupă abuziv.
Corespunde realității că experții nu au menționat în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni care este suprafața de teren pe care pârâții o ocupă abuziv și că mențiunea acestora din cuprinsul răspunsului la obiecțiuni, în ceea ce privește compensarea suprafeței de teren este confuză, experții precizând că „față de raportul de expertiză, depus la dosar, se compensează minusul de suprafață de la reclamanți cu plusul de suprafață de la pârâți”, însă aceste precizări,a observat tribunalul, nu pot fi înțelese decât în sensul că minusul de suprafață de la reclamanți se va compensa cu plusul de Ia pârâți după stabilirea liniei de hotar pe linia propusă de experți, adică după stabilirea limitei de hotar în punctele 7-28-27-A-B (linia verde), fiind evident că pârâții ocupă o parte din terenul reclamanților, atâta timp cât experții stabilesc o altă linie de hotar situată înspre proprietatea pârâților.
Cât privește suprafața efectiv ocupată de către pârâți din terenul reclamanților,instanța a reținut că, raportat la limita de hotar propusă de către experți, pârâții ocupă în plus suprafața de teren care este situată între punctele 20-19-16-B și 25-24-23-22-21, astfel cum acestea sunt evidențiate în planul de situație anexat răspunsului la obiecțiuni întocmit de aceștia iar,potrivit răspunsului întocmit de către experți la solicitarea instanței de apel (f. 52), terenul astfel delimitat are suprafața de 14 mp, suprafață de teren pe care pârâții au obligația de a o lăsa reclamanților în deplină proprietate și posesie.
Tot astfel, raportat la modalitatea de grănițuire propusă de experți și admisă de prima instanță, tribunalul a reținut că se impune ca pârâții să-și retragă gardul de la frontul stradal de pe suprafața cuprinsă între punctele 16-B evidențiate în același plan de situație, terenul situat între aceste puncte fiind proprietatea reclamanților.
Cât privește ridicarea contorului de curent (aflat, potrivit aceluiași răspuns la obiecțiuni, parțial pe domeniul public și parțial în dreptul proprietății reclamanților), tribunalul a reținut că apelul formulat de reclamanți este neîntemeiat, prima instanță reținând în mod corect că ridicarea și demontarea contorului se pot efectua doar cu respectarea dispozițiilor legale în materie (HG nr. 1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori - art.104, în vigoare la data formulării acțiunii), de către operatorul de rețea.
În fine, a reținut instanța de apel, sunt neîntemeiate criticile reclamanților apelanți în ceea privește plata cheltuielilor de judecată, prima instanță dispunând în mod întemeiat compensarea acestora, raportat la prevederile art. 584 C.civil potrivit cărora „cheltuielile grănițuirii de vor face pe jumătate”.
În baza prevederilor art. 274 C.pr.civ, intimații O. S., S. M., S. G. și D. C. D., fiind în culpă procesuală au fost obligați să plătească apelanților V. E., V. E. I. și V. M. A. suma de 558,65 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând timbru judiciar (1,5 lei), taxa judiciară de timbru (57,15 lei) și onorariu de avocat (500 lei).
Împotriva deciziei au declarat recursuri reclamanții și pârâții, care au criticat-o pentru nelegalitate.
Reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A. au solicitat modificarea în parte a deciziei și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la plata integrală a cheltuielilor de judecată efectuate în toate instanțele.
În motivare, au invocat că în mod nelegal a reținut instanța de apel că, în temeiul HG nr. 1007/2007, doar operatorii de rețea pot ridica menționatul contor, consecința fiind respingerea cererii de ridicare a contorului în temeiul unei excepții (a lipsei calității procesual pasive a pârâților) care nu a fost pusă în discuție.
Au învederat – reproducând dispozițiile art. 104 alin. 1-7, art. 105 din HG nr. 1007/2007 – că doar pârâții pot solicita furnizorului de energie mutarea contorului.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, au invocat că dispozițiile art. 584 C.civ. referitoare la cheltuielile de grănițuire nu sunt aplicabile din perspectiva cheltuielilor efectuate în cadrul procesului ci doar ulterior judecății, cheltuielile de judecată fiind guvernate de dispozițiile art. 274 C.pr.civ.
Au invocat că în mod nelegal a menținut tribunalul hotărârea primei instanțe sub aspectul compensării cheltuielilor de judecată, tribunalul fiind ținut să-i oblige pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele, cu atât mai mult cu cât, după casare, instanța de fond era ținută să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată anterioare casării.
Au învederat că au dovedit cheltuielile efectuate, prezentând defalcat aceste cheltuieli.
În drept, au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Pe calea recursului, pârâții O. S., S. G., S. M., D. C. și D. L. E. au solicitat modificarea deciziei cu consecința stabilirii graniței în punctele 7-8-27-26-25-24-23-22-21-20-19-16 fiind respectată picătura streșinii și planurile cadastrale, a respingerii cererii în revendicare și, respectiv, a acordării cheltuielilor de judecată cu observarea chitanțelor depuse și a faptului că ei au fost cei care au achitat contraexpertiza.
În motivare, au învederat că instanța de apel însăși reține că cei trei experți au stabilit două linii de hotar, contrazicându-se și că aceeași instanță nu a avut în vedere că hotărârea nu poate fi pronunțată în baza acestui răspuns la obiecțiuni, câtă vreme în cadrul răspunsului s-a menționat „s-au cerut autorizațiile casei cu nr. 26 a reclamanților, în realitate nr. 28, în mod greșit s-a menționat 26 însă ele nu au fost prezentate”.
Or, se întreabă recurenții – ca și experții – cum se poate stabili limita legală de proprietate dacă nu s-a respectat cadrul legal de atunci.
Au mai învederat pârâții-recurenți că proprietatea reclamanților și cea a pârâților D. C. D. și D. L. E. sunt corect grănițuite și că, din eroare, apelul a fost respins și în contradictoriu cu această ultimă pârâtă care, în realitate, avea calitatea de apelantă.
Au invocat că din probele administrate (inclusiv din fotografia depusă în recurs) rezultă că nu există gard care să fie retras de pe aliniamentul 16-B, varianta propusă prin raportul de contraexpertiză ce a avut în vedere și picătura streșinii fiind cea corectă.
Au invocat că, pe toată . construite ținându-se seama de planurile vechi (1969), astfel că lățimea la stradă este de 20 ml; că granița datează de aproximativ 60 ani, nefiind contestată până în prezent, ea fiind mutată – conform expertizei – la picătura streșinii, suprafața de 0,67 mp nefiind luată în calcul.
Au invocat că linia verde obstrucționează . în curte fără bază legală.
Au invocat că, prin hotărârea pronunțată, se vor modifica suprafețele de teren ale părților, inadmisibil într-o acțiune în grănițuire; în situația în care această acțiune este însoțită de o cerere în revendicare, reclamantul trebuie să-și dovedească dreptul, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Au criticat obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată, instanța neavând în vedere că prezenta acțiune este una în grănițuire, cheltuielile împărțindu-se, iar ei personal au achitat și contraexpertiza.
În drept, au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În susținerea recursului au anexat fotografia mai sus-menționată și planuri.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. 2 C.pr.civ., față de dispozițiile art. 299 și următoarele C.pr.civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Un prim aspect sub care reclamanții au criticat decizia tribunalului vizează respingerea cererii de obligare a pârâților la ridicarea contorului de curent de pe proprietatea lor, invocând greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 104 alin. 1-7, art. 105 din HG nr. 1007/2004 (norme abrogate în prezent, dar în vigoare la data sesizării instanței cu cererea de ridicare a contorului).
Cu privire la această critică, instanța reține că, pe calea cererii de chemare în judecată, reclamanții au solicitat ca pârâții să fie obligați să ridice contorul de curent aflat pe frontul stradal al imobilului.
Potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 22 din HG nr. 1007/2004, prin grup de măsurare a energiei electrice se înțelege un „ansamblu format din transformatoarele de măsurare și contorul de energie electrică, precum și toate elementele intermediare care constituie circuitele de măsurare a energiei electrice, inclusiv elementele de securizare”.
Art. 104 alin. 1 din același act normativ prevede că „Grupurile de măsurare utilizate în decontare, indiferent de locul unde sunt montate, aparțin operatorului de rețea și se montează numai de către acesta”, sigilarea acestora fiind, de asemenea, atributul operatorului de rețea (art. 107). În fine, art. 110 „… interzice consumatorului să intervină sub orice formă asupra grupurilor de măsurare a energiei electrice sau la celelalte instalații ale operatorului de rețea…”.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că aducerea la îndeplinire de către pârâți a obligației de demontare a contorului prin admiterea cererii reclamanților formulată conform celor mai sus-arătate, i-ar pune pe debitorii-pârâți în situația de a încălca normele imperative ce au fost citate mai sus.
Se observă că reclamanții au făcut referire în recurs la obligațiile pârâților de a face demersuri către furnizorul de energie electrică pentru mutarea contorului (recurenții susținând că doar pârâții-consumatori au aptitudinea de a solicita aceasta), însă instanța de fond nu a fost sesizată, conform celor mai sus-arătate, cu o cerere în obligație a face având un asemenea obiect.
În consecință, în mod legal a fost respins sub acest aspect apelul reclamanților.
Decizia dată în apel a mai fost criticată de reclamanți și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate, însă aceste critici vor fi examinate împreună cu cele vizând același aspect formulate de pârâți.
Solicitând modificarea hotărârii din apel, pârâții au invocat ca temei dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., conform căreia modificarea se dispune dacă hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Examinând criticile pârâților recurenți referitoare la modalitatea stabilirii liniei de hotar, la admiterea cererii în revendicare formulată de reclamanți și la obligarea lor la mutarea gardului prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ., instanța găsește aceste critici ca fiind nefondate și le va respinge ca atare.
Astfel, în sensul art. 584 C.civ., grănițuirea reprezintă o operațiune de stabilire prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăți vecine. Această delimitare poate fi solicitată atât în situația în care nu există semne de hotar, cât și în situația în care ele există, însă sunt contestate.
În cazul în care este solicitată și o parte din terenul limitrof, grănițuirea implică și o revendicare.
Din această perspectivă se constată că, în cauză, reclamanții au sesizat prima instanță și cu o cerere în obligarea pârâților la a le lăsa în proprietate și posesie o suprafață de teren, astfel că, în contra susținerilor recurenților, modificarea suprafețelor de teren s-a produs nu ca urmare a admiterii cererii în grănițuire, ci a celei în revendicare.
În continuare, instanța reține că, menținând linia de hotar stabilită în primă instanță și obligând pârâții la mutarea gardului și la lăsarea liberă a proprietății reclamanților, tribunalul a avut în vedere înscrierile de carte funciară, concluziile experților exprimate în rapoartele de expertiză întocmite și în răspunsurile la obiecțiunile părților și planurile de situație relevante în cauză.
Faptul că experții au propus mai multe variante de delimitare a proprietăților nu poate fi asimilat cu o contrazicere a propriilor concluzii exprimate în cuprinsul variantelor propuse, ci se constituie în îndeplinirea obligației legale ce revine expertului de a da toate lămuririle cerute de părți ori instanță stabilită de dispozițiile art. 201 alin. 1, art. 212 C.pr.civ., în cauză fiind, astfel, respectate normele menționate.
Traseul liniei de hotar, reperele reținute de instanță pentru stabilirea acestui traseu și existența gardului ce va trebui mutat pentru respectarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului ocupat de pârâți sunt aspecte ce țin de starea de fapt stabilită de instanță ca urmare a evaluării probelor administrate, astfel că criticile pârâților vizând aceste împrejurări nu pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. invocate de recurenți ci, urmărind reaprecierea situației de fapt stabilită de tribunal conform celor mai sus-arătate, vizează netemeinicia hotărârii și s-ar putea încadra în dispozițiile art. 304 pct. 10, 11 C.pr.civ., abrogate la data pronunțării deciziei a cărei modificare se cere.
În continuare, instanța reține că împotriva sentinței civile nr. 7081/08.05.2014 a Judecătoriei Timișoara au declarat recurs (calificat ca fiind apel de tribunal) pârâții O. S., S. M., S. G. și D. C. (filele 2, 6 dosar tribunal), astfel că sunt nefondate susținerile recurenților privind calitatea de apelantă a pârâtei D. L. E..
Linia de hotar dintre părți a fost stabilită în primă instanță, tribunalul menținând sentința sub acest aspect. În aceste condiții, critica formulată direct în recurs vizând neobservarea de către instanță a valabilității liniei de hotar dintre reclamanți și pârâții D. apare ca fiind o cerere nouă în sensul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 294 alin. 1 C.pr.civ. și va fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește criticile vizând modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 584 C.civ. „cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
Cum linia de hotar poate fi stabilită atât prin bună înțelegere, cât și pe cale judecătorească, finalitatea fiind aceeași (delimitarea proprietăților învecinate), susținerea reclamanților recurenți potrivit căreia în situația tranșării în instanță a problemei liniei de hotar s-ar aplica dispozițiile art. 274 alin. 1 C.pr.civ. și nu cele ale art. 584 C.civ. este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, legea nefăcând distincție între cele două situații.
Conform celor mai sus-arătate, tribunalul a menținut linia de hotar stabilită în primă instanță, astfel că problema grănițuirii a fost soluționată, inclusiv sub aspectul cheltuielilor la care se referă art. 584 C.civ., prin hotărârea judecătoriei.
Apelul reclamanților nu a vizat problema grănițuirii, ci pe cea a revendicării; fiind admis apelul, tribunalul a aplicat dispozițiile art. 274 alin. 1 C.pr.civ. și nu pe cele ale art. 584 C.civ., fiind nefondate, astfel, susținerile pârâților vizând împărțirea cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 306 alin. 2 C.pr.civ., instanța va respinge recursurile declarate de reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A. și, respectiv, de pârâții O. S., S. G., S. M., D. C. și D. L. E. împotriva deciziei civile nr. 121/A/16.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții V. E., V. E. I. și V. M. A. și, respectiv, de pârâții O. S., S. G., S. M., D. C. și D. L. E. împotriva deciziei civile nr. 121/A/16.02.2015 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 mai 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. RUJIȚA R. D. C.
Grefier,
M. M.
Red. FȘ/08.05.2015
Tehnored.MM/2 ex/03.06.2015
Instanță fond: Judecătoria Timișoara – jud. G. D.
Inst.apel: Tribunalul T. – jud. L. Ș., C. P.
| ← Cereri. Decizia nr. 189/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Validare poprire. Decizia nr. 192/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
