Validare poprire. Decizia nr. 192/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 192/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 192/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 192
Ședința publică din 06.05.2015
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: prof. univ. dr. L. B.
GREFIER: A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de terțul poprit T. D. împotriva deciziei civile nr. 130/10.02.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații P. F. și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., având ca obiect validare poprire.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă a prezentei hotărâri, când instanța a amânat pronunțarea pentru 29.04.2015 și 06.05.2015.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin cererea înregistrată la 17.07.2014 la Judecătoria Chișineu Criș sub nr._, creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a solicitat, în contradictoriu cu debitorul P. F. și cu terțul poprit T. D., menținerea popririi înființate la terțul poprit T. D. pentru suma de 319.611 lei.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că debitorul său P. F. datorează la bugetul consolidat al statului suma de 319.611 lei, cu titlul de creanțe fiscale, reprezentând impozite provenite din activități imobiliare.
T. D., terțul Poprit, a primit în 08.05.2014, sub semnătură privată, adresa de înființare a popririi nr._/07.05.2014/30 pentru sumele datorate de debitorul P. F., debit de 319.611 lei, la care a răspuns prin adresa nr._/21.05.2014, comunicând că nu datorează nici un fel de creanță lui P. F..
A mai arătat că debitorul său P. F. și terțul poprit T. D. a fost încheiată o promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 262/8.02.2010, conform căreia pe perioada martie 2010 – martie 2020, în schimbul apartamentului nr. 15 situat în A., .-29, ., înscris în CF nr._ A., cu nr. top. 3957/2, terțul poprit îi va achita lunar lui P. F. lunar suma de 115 euro.
În drept, creditoarea a invocat art. 149 și 150 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Prin sentința civilă nr. 623/08.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Chișineu – Criș a admis cererea formulată de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în contradictoriu cu debitorul P. F. și terțul poprit T. D. și a menținut poprirea înființată prin adresa de poprire nr._/7.05.2014/30, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. – Serviciul colectare și executare silită persoane fizice pentru sumele de bani datorate de terțul poprit T. D. debitorului P. F., până la concurența creanței de 319.611 lei, în favoarea creditoarei, în dosar execuțional nr._/2012
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în primul rând că în speță sunt incidente dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, întrucât executarea silită a fost începută la data de 22 iunie 2012, deci înainte de . noului Cod de procedură civilă. Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76 din 24 mai 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ., respectiv după data de 15.02.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 460 alin. 1 C. pr. civ., „Dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.”
Poprirea asupra sumelor de bani aparținând debitorului P. F. pentru recuperarea sumei totale de 319.611 lei, reprezentând impozite provenite din activități imobiliare, în favoarea creditoarei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, a fost înființată prin adresa nr._ din 7.05.2014, în dosarul de executare nr._/2012. Cererea de validare a popririi a fost depusă la instanță la data de 17.07.2014, cu respectarea termenului de trei luni prevăzut de art.460 alin.1 Cod procedură civilă.
Executarea prin poprire s-a făcut în baza titlurilor executorii emise de AJPF A., respectiv nr._ din 12.12.2007, nr._ din 14.01.2011, nr._ din 4.04.2012, nr._ din 27.07.2012, nr._ din 28.03.2013, nr._ din 03.06.2013, nr._ din 14.01.2011, nr._ din 4.04.2012, nr._ din 27.07.2012, nr._ din 3.06.2013, nr._/27.07.2012, nr._ din 31.03.2014 și nr._ din 23.08.2012, totalizând suma de 317,957 lei.
Prin adresa nr._/07.05.2014/30, s-a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit T. D. debitorului P. F..
Terțul poprit, prin răspunsul trimis creditoarei, a arătat că nu are nici un fel de creanță datorată lui P. F., susținând că prin promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 262/8.02.2010 s-au obligat să cumpere un apartament, urmând să achite rate lunare, pe termen de mai mulți ani, rate ce vor fi plătite în conturile specificate în actul autentic.
Din promisiunea de vânzare cumpărare și din tabelul depus de debitor cu lista persoanelor care îi datorează diferite sume de bani, instanța a constatat că T. D. datorează debitorului suma de 27.540 euro.
Organul fiscal își întemeiază cererea pe norma specială a art.150 Cod procedură fiscală, respectiv OG 92/2003, care prevede în alin. 1 că „ Dacă terțul poprit înștiințează organul de executare că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, precum și în cazul în care se invocă alte neregularități privind înființarea popririi, instanța judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terțului poprit, la cererea organului de executare ori a altei părți interesate, pe baza probelor administrate, va pronunța menținerea sau desființarea popririi.”
Instanța a reținut că între terțul poprit T. D. și soțul acesteia T. P., în calitate de promitenți cumpărători pe de o parte, și debitorul P. F. și numitul Ș. G., în calitate de promitenți vânzători pe de altă parte, s-a încheiat o promisiune de vânzare cumpărare autentificată în 8 februarie 2010, prin care promitenții vânzători s-au obligat față de promitenții cumpărători să transmită dreptul de proprietate asupra unui apartament contra sumei de 60.000 euro, plătibili în rate de 459 euro lunar, pe perioada martie 2010-februarie 2010.
În această situație, obligația terților cumpărători este de a plăti suma lunară de 459 euro în favoarea creditorilor, promitenții vânzători. Antecontractul în cauză este încheiat sub imperiul vechilor prevederi ale Codului civil. Din modul de redactare a antecontractului, rezultă că există un raport obligațional solidar pasiv din partea promitenților cumpărători, sub aspectul plății lunare, și a un raport obligațional solidar activ din partea creditorilor, sub aspectul încasării prețului, nefăcându-se distincție între cel ce plătește și cel ce primește prețul.
Chiar dacă este indicat un cont bancar, care se susține că aparține numitului Ș. G., nu se schimbă natura raportului obligațional, respectiv, obligația promitenților cumpărători rămânând în continuare solidară pasiv, respectiv solidară activ.
Oricare dintre promitenții vânzători poate pretinde întreaga sumă de 459 euro de la promitenții cumpărători, iar plata efectuată de către unul dintre aceștia, eliberează și pe celălalt de obligația scadentă.
Rezultă, a reținut prima instanță, că terțul poprit, alături de soțul său, în baza unui raport obligațional de solidaritate, datorează către debitorul P. F. anumite sume de bani în baza promisiunii de vânzare cumpărare încheiată în anul 2010. Cum organele fiscale au de încasat anumite sume de bani de la debitorul P. F., în mod corect s-a înființat poprirea pe suma datorată de terțul poprit T. D. către debitorul P. F.. Plata efectivă de către terțul poprit se va efectua conform regulilor Codului civil, a normelor procedurale civile și a normelor fiscale în vigoare.
Împotriva sentinței civile nr. 623/08.12.2014 a Judecătoriei Chișineu – Criș a declarat apel terțul poprit T. D., care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 130/10.02.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, Tribunalul A. a reținut că în speță s-a solicitat înființarea popririi în baza promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare autentificata sub nr. 262/08.02.2010, care a fost încheiată între debitorul P. F. și terțul poprit T. D., motiv pentru care se aplică vechiul Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește calea de atac și procedura de urmat în prezenta cauză, având în vedere că executarea silită a fost începută la data de 22 iunie 2012, deci înainte de . noului Cod de pr. civilă, a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile vechiului Cod de pr. civilă, respectiv calea de atac împotriva soluției pronunțate de Judecătoria Chișinău Criș este apelul, respectiv recursul.
Referitor la înființarea popririi, tribunalul a constatat că aceasta procedură a fost respectată, întrucât AJFP A. - Serviciul de colectare si executare silită persoane fizice a dispus înființarea popririi asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit T. D. debitorului P. F..
Terțul poprit a comunicat creditorului că nu are niciun fel de creanță datorată debitorului P. F..
Față de această opoziție din partea terțului poprit, a fost solicitat menținerea popririi de către Judecătoria Chișineu Criș.
Antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat sub imperiul vechilor prevederi ale Codului civil, iar din conținutul acestuia rezultă că între părți există un raport obligațional solidar pasiv din partea promitenților cumpărători sub aspectul încasării prețului nefăcându-se distincție intre cel care plătește si cel care primește prețul sub aspectul ratelor lunare, potrivit art. 1034 si 1039 Cod civil.
Indicarea de către terțul poprit a unui cont bancar, susținând că acestea aparține numitului Ș. G., nu poate duce la soluția de respingere a menținerii popririi, întrucât este incontestabil că debitorul are o proprietate asupra bunului înstrăinat, ceea ce înseamnă că oricând poate pretinde suma încasată de numitul Ș. G..
Având în vedere că aceasta plată se face conform promisiunii de vânzare-cumpărare, lunar, tribunalul a apreciat că aceste venituri sunt certe și reprezintă contravaloarea proprietății înstrăinate de către debitor, iar printr-o eventuală respingere a menținerii popriri există posibilitatea de a se ocoli plata datorata către stat.
Împotriva deciziei civile nr. 130/10.02.2015 a Tribunalului A. a declarat recurs în termenul legal terțul poprit T. D.
În motivarea recursului, în primul rând a solicitat suspendarea dosarului în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 C. pr. civ. până la finalizarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr._, care are ca obiect partajul asupra imobilului între cei doi coproprietari vânzători, P. F. și Ș. G.. A arătat că solidaritatea activă și pasivă a coproprietarilor sau a coplătitorilor nu poate avea nici o relevanță într-o speță în care se solicită validarea popririi în procedura de executare silită. Atât vechiul Cod de procedură civilă (art. 493 alin. 1), cât și noul Cod de procedură civilă (art. 817) impun ca în asemenea situații creditorii unui debitor coproprietar să ceară mai întâi partajul bunului.
Pe fond, recurenta a arătat că nu s-a conformat cererii de poprire pentru că nu are vreo creanță datorată lui de P. F., suma ce rezultă din promisiunea de vânzare-cumpărare urmând a fi plătită în contul promitentului vânzător Ș. G., așa cum rezultă din pct. 1.4. din înscrisul respectiv.
În sprijinul recursului său a invocat art. 452 pct. 1 C. pr. civ., conform căruia „sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani datorate debitorului da o a treia persoană sau pe care acesta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente”.
Judecătoria Chișinău-Criș, a susținut recurenta, a eludat și art. 460 alin. 2 C. pr. civ., conform căruia „instanța va da o hotărâre de validare a popririi doar dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului”.
Mai mult și întemeiat pe prevederile contractuale, creanței ce se solicită a fi constatată pe cale judiciară prin poprire îi lipsesc atributele de lichiditate, certitudine și exigibilitate.
În drept, a invocat art. 304 pct. 8 și 9 C. pr. civ..
Creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a formulat întâmpinare, căreia însă instanța i-a conferit natura unor concluzii scrise întrucât a fost depusă la dosar cu depășirea termenului prevăzut de art. 308 alin. 2 C. pr. civ.
Creditoarea a invocat excepția inadmisibilității recursului, punând în discuție din nou stabilirea Codului de procedură civilă care se aplică în cauză. A arătat că prima instanță a stabilit că se aplică vechiul Cod de procedură civilă, întrucât executarea silită a început în anul 2012, însă terțul poprit a formulat apel în temeiul art. 466 și urm. din noul Cod de procedură civilă, iar Tribunalul A. a apreciat că este apel și cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pe fond, creditoarea a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că terțul poprit datorează sumele prevăzute în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare debitorului P. F..
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
La primul termen de judecată în recurs (22.04.2015) s-a pus în discuție problema Codului de procedură civilă aplicabil cauzei, reiterată de creditoare prin concluziile scrise, și s-a stabilit, menținându-se sub acest aspect hotărârile instanțelor de fond și de apel, că în cauză este aplicabil codul de procedură civilă din 1865, întrucât executarea silită în cadrul căreia se solicită validarea popririi, a fost inițiată în 2012, deci anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă (15.02.2013).
În consecință, pornind de la această constatare și analizând cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 C. pr. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de creditoare, instanța o va respinge, având în vedere faptul că vechiul Cod de procedură civilă nu prevede o singură cale de atac împotriva sentinței de validare a popririi, fiind prin urmare supusă atât apelului, cât și recursului.
Pe fondul recursului, Curtea constată că cererea creditoarei pentru validarea/menținerea popririi în sarcina terțului poprit T. D. se bazează pe promisiunea de vânzare –cumpărare autentificată sub nr. 262/08.02.2010, prin care P. F. și Ș. G., în calitate de promitenți-vânzători, s-au obligat față de T. D. și T. P., în calitate de promitenți-cumpărători, să le vândă apartamentul nr. 15 din A., .-29, ., jud. A., pentru prețul de 60.080 euro, din care 5000 euro s-au achitat cu titlul de avans, urmând ca restul de 55.080 euro să se plătească în rate lunare de câte 459 euro pe o perioadă de 10 ani, începând cu luna martie 2010, iar contractul de vânzare-cumpărare definitiv să fie încheiat până cel târziu la data de 28.02.2010.
O asemenea promisiune de vânzare-cumpărare dă naștere unui drept de creanță în sarcina promitenților cumpărători, dar în același timp dă naștere unei obligații de a face în sarcina promitenților-vânzători, de a încheia contractul de vânzare-cumpărare până la termenul prevăzut în promisiune.
În speță nu s-a făcut dovada încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, nu se poate reține la ora actuală existăo creanță a terțului poprit T. D. față de debitorul P. F., care să fie certă, lichidă și exigibilă, pentru a intra în categoria creanțelor urmăribile prin poprire la care face referire atât art. 149 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, cât și ar. 452 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Că această creanță nu este certă și exigibilă rezultă și din faptul că pe rolul instanțelor există procesul de partaj între P. F. și Ș. G., coproprietarii imobilului în care este situat și apartamentul promis spre vânzare terțului poprit T. D. și soțului acesteia T. P..
În consecință, instanța de apel, ca și instanța de fond au aplicat greșit textele legale menționate anterior și au interpretat greșit raporturile juridice dintre părțile în proces.
Față de aceste considerente, în baza art. 137 alin. 1 C. pr. civ., Curtea va respinge excepția inadmisibilității recursului.
În baza art. 304 pct. 8 și 9 și art. 312 alin. 3 C. pr. civ., Curtea va admite recursului declarat de terțul poprit T. D. împotriva deciziei civile nr. 130/10.02.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Având în vedere și art. 296 C. pr. civ., va modifica în totalitate hotărârea recurată, în sensul că va admite apelul declarat de terțul poprit T. D. împotriva sentinței civile nr. 623/08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ .
Va schimba în totalitate sentința apelată, în sensul că va respinge cererea de menținere a popririi formulată de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în contradictoriu cu debitorul P. F. și terțul poprit T. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității recursului.
Admite recursului declarat de terțul poprit T. D. împotriva deciziei civile nr. 130/10.02.2015, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Modifică în totalitate hotărârea recurată, în sensul că admite apelul declarat de terțul poprit T. D. împotriva sentinței civile nr. 623/08.10.2014, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosarul nr._ .
Schimbă în totalitate sentința apelată, în sensul că respinge cererea de menținere a popririi formulată de creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în contradictoriu cu debitorul P. F. și terțul poprit T. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUprof. univ. dr. L. B.
GREFIER,
A. M. T.
Red: RR/08.05.2015
Teh: AMT/2 ex./26.05.2015
Instanța de fond: Judecătoria Chișineu Cris – jud. N. G.
Instanță de apel: Tribunalul A. - jud. O. Ș. S., L. L.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 191/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Restituire metale preţioase. Decizia nr. 45/2015. Curtea de... → |
|---|
