Cereri. Decizia nr. 201/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 201/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 201/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.201
Ședința publică din 10 noiembrie 2015
PREȘEDINTE: C. R.
JUDECĂTOR: M. L.
GREFIER: L. P.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul B. A. M. împotriva încheierii civile din camera de consiliu din data de 11.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, S. M. și C. C..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă av. C. R. pentru contestator și av. C. S. M. pentru societatea intimată C.N.A.D.N.R SA, lipsă fiind celelalte părți.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror M. I. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că s-a atașat dosarul Curții de Apel Timișoara nr._, în care s-a pronunțat hotărârea contestată.
La solicitarea instanței, față de motivele invocate în susținerea căii de atac de față, reprezentantul contestatorului precizează că prezenta cale de atac este întemeiată pe prevederile art. 318 Cod proc.civ. invocându-se existența unei erori materiale cu privire la introducerea în termen a cererii de reexaminare, aspect față de care atât reprezentantul societății intimate, cât și reprezentanta Parchetului arată că în speță sunt aplicabile dispozițiile vechiului Cod proc.civ.
Reprezentanții părților depun la dosar împuterniciri avocațiale.
Raportat la motivele invocate prin cererea de față, la temeiul de drept precizat, față de prevederile art. 318 Cod proc.civ. și de conținutul hotărârii atacate, curtea, având în vedere și faptul că prezenta cauză a fost înregistrată ca apel pe rolul Curții de Apel Timișoara, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea prezentei căi de atac.
Cu privire la excepția invocată, reprezentantul contestatorului solicită respingerea acesteia, arătând că în fața instanței s-a pus în vedere doar depunerea minutei timbrării, și nu timbrarea acțiunii, astfel cum s-a dezvoltat și în scris, motiv pentru care apreciază că prezenta cale de atac este admisibilă.
Reprezentantul societății intimate solicită admiterea excepției inadmisibilității, raportat la prevederile art. 318 vechiul Cod proc.civ., și arată că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de admitere a excepției invocate.
În replică, reprezentantul contestatorului învederează instanței că, prin admiterea acestei excepții, se neagă contestatorului dreptul de acces la justiție, iar, față de cheltuielile de judecată solicitate de partea adversă, solicită respingerea acestora.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată în camera de consiliu din data de 11.09.2015 în dosarul nr._, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca tardivă, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de pârâtul apelant B. A.-M. în dosar nr._ .
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit art. 39 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 „împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate”.
În speță, pârâtului recurent B. A. M. – prin apărător ales avocat C. R., i s-a pus în vedere în ședința publică din 17.06.2015 să achite taxa judiciară de timbru aferentă apelului, în cuantum de 53.807,70 lei. Cererea de reexaminare a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara în data de 09.07.2015, astfel cum rezultă din data faxului remis instanței, precum și ștampila de intrare în registratura Curții de Apel Timișoara.
În raport de dispozițiile art. 39 alin. 1 din OUG nr. 80/2013, ce prevăd termenul imperativ de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, pentru formularea cererii de reexaminare, instanța a constatat că cererea de reexaminare este tardiv formulată, în sensul că deși ultima zi pentru înregistrarea ei potrivit normei legale menționate era 21.06.2015, ea a fost înregistrată abia în data de 09.07.2015.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorul B. A. M. a promovat contestație în anulare, ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._, solicitând instanței ca, hotărârea ce va pronunța, să dispună anularea încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 11.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, iar, în rejudecare, să se dispună admiterea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru, astfel cum a fost formulată.
În motivare, se arată că prin încheierea atacată, instanța în mod greșit a respins ca tardivă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de către pârât, reținând că, în raport cu disp. art. 39 alin 1 din OUG 80/2013, ultima zi pentru înregistrarea cererii ar fi fost 21.06.2015, iar cererea a fost înregistrată la data de 09.07.2015.
Instanța de fond a apreciat total greșit faptul că ultima zi pentru înregistrarea cererii de acordare ajutor public judiciar ar fi fost 21.06.2015, întrucât s-a raportat la încheierea de ședința din data de 17 iunie 2015, încheiere prin care instanța "în vederea stabilirii taxei de timbru datorată către apelanți, va pune în vedere reprezentanților acestora să depună în termen de o săptămâna minuta timbrării...în vederea stabilirii taxei de timbru datorată", și nu a pus în vedere apelantului la acea dată să achite taxa judiciară de timbru, pentru că s-a dispus a depune minuta timbrării.
Arată că, a înțeles astfel că era necesar să se conformeze dispozițiilor instanței din data de 17 iunie 2015, în sensul de a depune inițial minuta timbrării, urmând ca ulterior instanța să se pronunțe asupra timbrajului. Instanța nu i-a pus în vedere sub nicio formă în sala de ședință la data de 17.06.2015 să timbreze acțiunea.
Contestatorul arată că, la data de 07.07.2015 i-a fost comunicată această încheiere din 17.06.2015, prin care s-a dispus doar depunerea minutei timbrării, sens în care a înregistrat în termen legal, respectiv 09.07.2015 cerere de ajutor public în temeiul OUG 51/2008 .
După comunicarea acestei încheieri, respectiv din data de 07.07.2015, a început să curgă termenul imperativ de 3 zile pentru formularea unei cereri de ajutor public judiciar și ulterior cerere de reexaminare.
Instanța a apreciat în mod total nereal și eronat ca ultima zi pentru înregistrarea cererii ar fi fost 21.06.2015, respectiv a calculat cele 3 zile de la data pronunțării încheierii din 17.06.2015, când nu era încă stabilită valoarea taxei de timbru, sens în care i-a pus în vedere să depună doar minuta timbrării .
Or, dacă data comunicării citației și a încheierii de ședința prin care s-a stabilit ulterior valoarea taxei de timbru ca fiind 53 807, 7 lei, a fost 07.07.2015, era legal și corect să se calculeze termenul de formulare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar de la acea dată. In acest sens a formulat si înregistrat la data de 09.07.2015 cererea de acordare a ajutorului public judiciar .
Un alt aspect foarte important, pe care instanța a omis de asemenea să îl analizeze, este faptul că valoarea taxei de timbru în cuantum de 53 807, 7 lei este mult prea mare și incorect stabilită, atâta timp cât se află în etapa apelului, iar, potrivit art. 23 alin 1 lit. a din OUG 80/2013 "cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50 % din taxa datorata pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani soluționată de către prima instanța". In prima etapa a procesului, respectiv pe fondul cauzei, taxa de timbru stabilită și achitată a fost în cuantum de 41 876,62 lei, iar 50% din aceasta suma, ar rezulta o taxa mult mai diminuată, respectiv 20. 938, 31 lei.
In drept, invocă dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 și alin.3 Cod de procedura civilă.
În cauză, intimata nu a depus întâmpinare, solicitând, cu ocazia cuvântului acordat, admiterea excepției inadmisibilității și a arătat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
La termenul de judecată din 10.11.2015, la solicitarea instanței, reprezentantul contestatorului a arătat că prezenta cerere este întemeiată pe prevederile art. 318 Cod proc.civ. (aplicabil în cauză), invocându-se existența unei erori materiale cu privire la introducerea în termen a cererii de reexaminare.
Raportat la motivele invocate prin cererea de față, la temeiul de drept precizat, având în vedere și prevederile art. 318 Cod proc.civ., curtea, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității prezentei căi de atac, excepție ce va fi analizată cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod proc.civ.
Potrivit dispozițiilor art. 318 Cod proc.civ. „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.
Aceste dispoziții legale deschid calea contestației în anulare pe motiv de eroare materială numai împotriva hotărârilor instanței de recurs.
Or, în speță, încheierea contestată a fost dată de o instanță de apel (nu de recurs), astfel că, chiar dacă este, potrivit prevederilor art. 18 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 (art. 39 alin. 2 din OUG 80/2013), irevocabilă (definitivă), ea este exclusă expres de legiuitor de la posibilitatea de a fi supusă căii de atac extraordinare a contestației în anulare de față.
Susținerea contestatorului în sensul că, a reține inadmisibilitatea prezentei căi de atac, ar însemna a-i fi negat dreptul de acces la justiție, nu poate fi reținută, ca întemeiată, față de prevederile clare și nesusceptibile de altă interpretare, ce constituie temeiul cererii de față.
În acest sens, curtea reține principiul legalității căilor de atac, respectiv dreptul oricărui stat de a-și reglementa sistemul căilor de atac, în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului reținând în mod constant că art. 6 din Convenție nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție. El nu obligă statele să creeze instanțe de apel sau de casație, ori să prevadă un anumit număr de căi de atac, sens în care statele contractante au o libertate de apreciere. Totuși, în măsura în care statele parte la Convenție au instituit proceduri de apel sau de recurs, și acestea trebuie să îndeplinească exigențele art. 6. Cu privire la procedurile extraordinare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în sensul că, în măsura în care astfel de proceduri sunt direct determinante cu privire la drepturi sau obligații cu caracter civil, ele sunt incluse în câmpul de aplicare al art. 6.
per a contrario, în condițiile în care legiuitorul român a prevăzut că pot fi verificate pe calea contestației în anulare întemeiate pe prevederile art. 318 Cod proc.civ., doar hotărârile instanței de recurs, nu se poate constata, în speță, vreo ingerință în drepturile garantate contestatorului de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, respectiv de art. 6.
Pentru aceste considerente, în baza art. 320 alin. 1 Cod proc.civ., curtea va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. A. M. împotriva încheierii civile din camera de consiliu din data de 11.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, fără a mai analiza motivele invocate în susținerea acestei căi de atac ori a cererii de reexaminare, față de prioritatea excepției reținute a fi întemeiată.
În baza dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., curtea nu va acorda părților cheltuieli de judecată, ca nesolicitate în acest dosar, intimata arătând expres că le va solicita pe cale separată, iar curtea neputând să analizeze oportunitatea acordării acestora ori cuantumul lor, conform cererii reprezentantului contestatorului, în condițiile în care nu a fost învestită în acest sens, față de precizarea reprezentantului intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul B. A. M. împotriva încheierii civile din camera de consiliu din data de 11.09.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații . Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, S. M. și C. C..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. R. M. L.
GREFIER,
L. P.
Red. R.C./12.11.2015
Tehnored L.P./13.11.2015 / Ex.2 ex.
| ← Termen de graţie/eşalonare plată obligaţie. Decizia nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 206/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
