Termen de graţie/eşalonare plată obligaţie. Decizia nr. 204/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 204/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 14.10.2015
DECIZIA CIVILĂ NR. 204/A
Ședința publică din 11 noiembrie 2015
PREȘEDINTE: PROF. UNIV. DR. L. B.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.512/25.08.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții H. Miorița - A. și P. D.- C., pentru acordarea unui termen de grație și suspendarea executării..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâții intimați domnul avocat Bot C., lipsă fiind reclamanta apelantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâților intimați depune la dosar notificarea adresată pârâtei pentru plata sumelor datorate și învederează instanței că nu este posibilă rezolvarea litigiului pe cale amiabilă, mai ales că litigiul dintre părți datează din anul 2010. Învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la 4.08.2015 la Tribunalul A. sub nr._, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții H. Miorița - A. și P. D.- C., acordarea unui termen de grație de 6 luni în condițiile art. 6 al. 1 și 2 din OG nr. 22/2002 actualizată, în dosarul execuțional nr. 242/23.07.2015 al Biroului Executorului Judecătoresc B. L.-M..
În motivarea cererii, a arătat că prin somația emisă în acest dosar execuțional s-a solicitat plata, în termen te o zi de la primirea actului de executare, către creditorii H. Miorița- A. și P. D. C. a sumei totale de 651.296 lei, din care 495.142 lei, respectiv 126.200 lei reprezentând despăgubiri, 9.990 lei cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare în sumă de 19.964 lei.
Executarea solită a fost începută în baza deciziei civile nr. 22 din 12.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. 2010*, definitivă, care a modificat sentința civilă nr. 380/25.05.2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Consideră că executorul judecătoresc în mod nelegal, încălcând prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, a trecut la executarea silită a Administrației Județene a Finanțelor Publice A..
Prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2033/2013, s-a aprobat procedura operațională PO - 29.16 privind verificarea și plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecata ești pe teritoriul Statului Român, care reglementează plata pe cale amiabilă a acestor cheltuieli.
Conform Ordinului amintit, în urma cererii debitorului, însoțită de documente justificative și în urma verificării legalității titlului executoriu de către consilierul juridic, se întocmește un referat de instrumentare al cauzei, care va fi înaintat Direcției Generale Juridice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice în vederea avizării pentru legalitate și supunerii aprobării ordonatorului principal de credite.
În cazul în care solicitarea de punere în executare a titlului executoriu corespunde dispozițiilor legale, consilierul juridic întocmește în termen de 5 zile lucrătoare avizul de legalitate, care se transmite spre aprobare ministrul ii finanțelor publice sau persoanei căreia i-a fost delegată această calitate.
După aprobarea propunerii de punere în executare a titlului executoriu prin efectuarea plății sumelor cuprinse în hotărârea judecătorească, prin activitatea de secretariat a Direcției Generale Juridice din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, avizul de legalitate împreună cu documentația de plată vor fi comunicate structurii care a inițiat demersul de plată în vederea efectuării demersurilor legale privind punerea în executare a hotărârii prin efectuarea plății.
Reclamanta a apreciat că nu poate fi acceptată ideea promovării executării silite prin executor judecătoresc în condițiile în care instituția efectuează astfel de plăți pe cale amiabilă în baza Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 2033/2013.
Mai mult decât atât, prin Hotărârea nr. 74/05.12.2014, emisă de către Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, se arată că în cazul procedurilor de executare silită care vizează debitori - instituții publice să se tină cont de procedura specială prevăzută de O.M.F.P. nr. 2033/20 3.
Creditorii au formulat o cerere de restituire în data 30.06.2015 a sumei de 495.142 lei, respectiv 126.200 lei, reprezentând despăgubiri și 9.990 lei cheltuieli de judecată. Această cerere a fost reținută spre soluționare la Serviciul Juridic din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice A..
Prin adresa nr. 7368/ad/06.07.2015, serviciul juridic a comunicat Cabinetului de Avocat Bot C. faptul că în vederea efectuării demersurilor necesare plății despăgubirilor și cheltuielilor de judecată, potrivit prevederilor O.M.F.P. nr. 2033/2013 și noii proceduri operaționale PP-29.06 privind etapele, modul de elaborare, avizare și aprobare a documentației privind plata, acesta trebuie să completeze documentația după cu sentința civilă nr. 380/25.05.2010, pronunțată de Tribunalul A., în original; decizia civilă nr. 22/12.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ * - legalizată, decizia civilă nr. 1574/09.06.2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - în extenso și legalizată; copie act de identitate.
Consideră că astfel a dat curs cererii Cabinetului de Avocat Bot C..
A mai arătat că nu poate plăti suma de bani pentru care a fost somată, datorită lipsei de fonduri, deoarece această sumă nu este prevăzută în bugetul instituției; obligația de plată a despăgubirilor si a cheltuielilor de judecată s-a născut în 2015, sume care nu puteau fi prevăzute prin bugetul întocmit în 2014 pentru 2015, motiv pentru care solicită acordarea unui termen de grație.
Consideră că în acest moment continuarea oricăror măsuri de executare silită efectuate în temeiul C.pr.civ., care constituie dreptul comun în materie, constituie o încălcare flagrantă a dispozițiilor speciale si imperative ale O.G. nr. 22/2002 actualizată, aplicabile în această cauză, o încălcare a principiului de drept "specialia qeneralibus derogant”.
Mai mult, împotriva executării silite s-a formulat o contestație la executare prin care s-a cerut anularea executării ca fiind nelegală, contestația
fiind înregistrată la Judecătoria A..
În drept, a invocat OG nr. 22/2002.
La 05.08.2015, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat suspendarea provizorie a executării silite în dosarul execuțional nr. 242/2015 în condițiile art. 6 al. 4 din OG nr. 22/2002, până la soluționarea cererii de acordare a termenului de grație.
În motivarea cererii, a arătat că în urma emiterii de către executorul judecătoresc a somației din 23.07.2015, este iminentă executarea silită a instituției în caz de neplată în termen a obligației, din lipsă de fonduri; obligația de plată a despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată s-a născut în 2015; prin urmare, nu puteau fi prevăzute prin bugetul întocmit în 2014 pentru 2015 potrivit prevederilor art. 1 și 2 din OG nr. 22/2002.
Consideră că este justificată urgența cererii și prin faptul că prin executarea silită la acest moment, până la împlinirea termenului de grație pe care l-a solicitat, s-ar crea un prejudiciu bugetului de stat, fiind cunoscut și faptul că este mai greu de solicitat întoarcerea executării silite și de recuperat suma de la creditor în cazul unei reduceri a cheltuielilor de executare, după ce s-a efectuat o plată; prin poprirea și virarea banilor existenți în contul instituției, este perturbată întreaga activitate a instituției, deoarece aceste fonduri sunt destinate salariilor angajaților, plăților către furnizori, precum și toate cheltuielile aferente activității unei instituții publice.
În ședința publică din 25.08.2015, instanța a constatat că, în motivarea cererii sale, reclamanta a solicitat suspendarea executării silite „în condițiile art. 6 alin. 4 din OG nr. 22/2002”, ceea ce înseamnă că a formulat o cerere de suspendare a continuării executării silite până la soluționarea, prin hotărâre definitivă, a cererii de acordare a termenului de eșalonare a plății în baza art. 6 alin. 4 din OG nr. 22/2002, iar nu o cerere de suspendare provizorie a executării silite întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. 5 din același act normativ. În plus, această din urmă solicitare este condiționată de existența unei cereri separate de suspendare a începerii ori a continuării executării silite formulate în baza art. 6 alin. 4 din OG nr. 22/2002. Or, unica cerere de suspendare a executării silite este cea de față.
Prin sentința civilă nr._, Tribunalul A. a respins cererile formulate de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. în contradictoriu cu pârâții H. Miorița - A. și P. D.- C. pentru acordarea unui termen de grație și pentru suspendarea continuării executării silite în temeiul art. 6 al. 1 și 4 din OG nr. 22/2002.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că pârâții H. Miorița A. și P. D. C. au pornit executarea silită împotriva Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara – Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., în dosarul execuțional nr. 242/2015 al executorului judecătoresc B. L. M., în baza titlului executoriu constând în decizia civilă nr. 22/12.02.2015 a Curții de Apel Timișoara (rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului prin decizia civilă nr. 1574/09.06.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție). Prin această hotărâre judecătorească a fost obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, să plătească creditoarei H. Miorița A. sumele de 495.142 lei, reprezentând despăgubiri și 9.990 lei cheltuieli de judecată parțiale, iar creditorului P. D. C. suma de 126.200 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.
Executarea silită a fost încuviințată prin încheierea din 13.07.2015 a executorului judecătoresc B. L. M.. Prin încheierea din 23.07.2015, executorul a stabilit cheltuielile de executare la valoarea de 19.964 lei.
La 23.07.2015, executorul judecătoresc a emis somația prin care i se punea în vedere să plătească, în termen de o zi, dar și raportat la termenul de 6 luni prevăzut de OG nr. 22/2002, suma de 651.296 lei (compusă din 505.132 lei despăgubiri și cheltuieli de judecată și 19.964 lei cheltuieli de executare).
În data de 03.08.2015, reclamanta a înregistrat la Judecătoria A. (în dosarul nr._ ) contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite din dosarul execuțional nr. 242/2015.
În prezenta cauză a solicitat acordarea unui termen de grație de 6 luni, în baza art. 6 alin. 1 din OG nr. 22/2002 („În cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuțiilor prevăzute de lege, instituția debitoare nu își poate îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanței judecătorești care soluționează cauza acordarea, în condițiile legii, a unui termen de grație sau/și stabilirea unor termene de plată eșalonată a obligației respective.”) și suspendarea executării silite în condițiile art. 6 alin. 4 din OG nr. 22/2002, conform căruia instanța sesizată cu soluționarea cererii de mai sus „la cererea instituției debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate.”.
Din coroborarea art. 1 alin. 1, art. 2 și art. 4 din OG nr. 22/2002 rezultă că instituțiile și autoritățile publice debitoare au obligația de a achita benevol creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina lor, plată ce se face din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă (art. 1 alin. 1). În acest sens, art. 4 din ordonanță obligă ordonatorii principali de credite bugetare să ia toate măsurile necesare, inclusiv să efectueze virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăților de mai sus, cu precizarea expresă că aceste virări de credite bugetare se pot realiza pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
În ipoteza în care autoritatea/instituția publică debitoare nu poate începe sau continua executarea benevolă din cauza lipsei de fonduri, aceasta beneficiază de un termen de 6 luni (ce curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de executor, la cererea creditorului) pentru a face demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligației de plată, conform art. 2 din OG nr. 22/2002.
Așadar, dreptul de a solicita un termen de eșalonare a plății creanței este condiționat de dovedirea, în primul rând, a faptului că nu poate începe executarea de bună voie a creanțelor stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, din motive temeinice, sau că, deși începută executarea, aceasta nu poate fi continuată din același gen de cauze.
În aceeași măsură, dreptul de a cere un termen de grație este afectat de un termen suspensiv, cel de 6 luni prevăzut de art. 2 din ordonanță, căci odată dovedite condițiile determinate în alineatul precedent, se activează automat beneficiul termenului de 6 luni pentru obținerea fondurilor necesare plății.
De la data de 12.02.2015 s-a născut dreptul creditorilor la executare benevolă a obligațiilor pecuniare stabilite prin hotărârea judecătorească, conform art. 371^1 din codul de procedură civilă de la 1865 și art. 1, art. 4 din OG nr. 22/2002.
Din motivarea cererii de acordare a termenului de grație rezultă că debitoarea nu a procedat la executarea benevolă a titlului executoriu, prevalându-se însă de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2033/2013 prin care a fost aprobată procedura operațională PO – 29.16 privind verificarea și plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul Statului Român. Aceasta însă este un ordin intern, ce nu este publicat în monitorul oficial. Așadar, nu are valoare normativă, nefiind opozabil contribuabililor fiscali și creditorilor statutului.
În acest context, instanța a pus în vedere reclamantei să facă dovada îndeplinirii primei cerințe de admisibilitate a cererii de acordare a termenului de grație, și anume a lipsei de fonduri, respectiv a imposibilității îndeplinirii obligației de plată în condițiile reglementate de art. 1 alin. 1, art. 2 sau art. 4 din același act normativ.
Reclamanta nu a făcut această dovadă, iar la dosarul cauzei în susținerea cererilor a depus doar copiile unor acte din dosarul execuțional (somația și încheierea executorului judecătoresc de stabilire a cheltuielilor de executare), a contestației la executare înregistrate în dosarul nr._ al Judecătoriei A. și a notificării de plată a creditorilor înregistrată la 30.06.2015, respectiv a adresei nr. 7368/ad/06.07.2015 a AJFP A. ce cuprinde răspunsul la cererea de punere în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr._ *. În acest răspuns se solicită creditorilor să prezinte o . documente.
Nici unul dintre aceste înscrisuri nu are legătură cu capacitatea de plată a debitoarei, nu justifică neînceperea executării benevole și nici nu probează imposibilitatea continuării executării silite din motive temeinice, ce presupune absența culpei debitorului. Hotărârile judecătorești cerute de contestatoare se află în posesia sa, cu excepția deciziei pronunțate în recurs. Însă soluția acestei instanțe a fost de respingere a recursului declarat de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de DGRFP Timișoara – AJFP A., soluție ce poate fi vizualizată pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În momentul de față este deja începută executarea silită, situație în care nici procedura operațională PO – 29.16 aprobată prin Ordinul MFP nr. 2033/2013 nu mai prevede printre înscrisurile care formează documentația justificativă de plată copiile actelor de identitate ale creditorilor (art. 5.3 al procedurii).
Nici unul dintre aceste înscrisuri nu fac, în acest dosar, dovada lipsei de fonduri în vederea plății. Reclamanta nu a depus la dosar nici un înscris care să ateste faptul că s-a preocupat de întocmirea documentației justificative prevăzute de art. 5.3 din procedura operațională PO – 29.16 în vederea obținerii avizului de legalitate al Ministerului Finanțelor Publice.
De asemenea, nu este întemeiat argumentul privitor la faptul că suma ce corespunde creanței creditorilor nu a fost prevăzută în bugetul instituției, întrucât obligația de plată s-ar fi născut în 2015, așa încât nu putea fi prevăzută în bugetul întocmit în 2014 pentru 2015, căci decizia civilă nr. 22/12.02.2015 a Curții de Apel Timișoara era executorie la 12.02.2015. Ori, din acest moment, reclamanta, prin ordonatorul său principal de credite, a avut timpul necesar (6 luni) pentru a începe demersurile în vederea virării de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetul său a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumei stabilite prin titlul executoriu, operațiune ce poate fi realizată pe parcursul întregului an bugetar, conform art. 4 alin. 2 din OG nr. 22/2002.
Acordarea termenului de grație este condiționată de dovedirea lipsei de fonduri în vederea plății creanțelor stabilite prin titluri executorii și a motivelor temeinice care să justifice întârzierea plății, potrivit art. 6 alin. 1 coroborat cu art. 1 alin. 1 și art. 4 din OG nr. 22/2002, așa încât nedovedirea acestor condiții împiedică acordarea unui nou termen de plată.
Pe de altă parte, chiar și în ipoteza probării condițiilor, cererea principală nu putea fi încuviințată pe motivul prematurității acesteia, ca urmare a faptului că dreptul la eșalonarea plății/acordarea unui termen de grație se naște doar după trecerea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din aceeași ordonanță.
Cererea de suspendare a executării silite, în baza art. 6 alin. 4 din OG nr. 22/2002, se judecă de urgență, însă cu citarea părților și cu respectarea dreptului la apărare al intimaților, motiv pentru care soluționarea acesteia a fost stabilită pentru primul termen de judecată. Cum în aceeași ședință instanța a rămas în pronunțare și asupra cererii de acordare a termenului de grație, constatându-se netemeinicia acesteia, tribunalul a constatat că această soluție (la fel ca și prematuritatea acesteia) lipsește de justificare cererea de suspendare a continuării executării silite până la soluționarea definitivă a cererii de acordare a termenului de grație.
Împotriva sentinței civile nr. 512/25.08.2015 a Tribunalului A. a declarat apel în termenul legal reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice A..
În motivarea apelului, a susținut în primul rând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 175, alin. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că procedura de citare pentru data când s-a judecat cauza, nu a fost îndeplinită conform legii, citația fiind comunicată prin adresa sa de e-mail la data de 26.08.2015.
Dispozițiile legale referitoare la citare si comunicarea actelor de procedură având caracter imperativ, nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate.
Pe fond, reclamanta consideră că sentința pronunțată de Tribunalul A. este nelegală, instanța reținând doar trunchiat apărările invocate si pronunțând o soluție cu aplicarea greșită a legii.
Executarea silită a fost începută în baza deciziei civile nr. 22 din 12.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ *, definitivă, care a modificat sentința civilă nr. 380/25.05.2010, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Executorul judecătoresc în mod nelegal, încălcând flagrant prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, a trecut la executarea silită a Administrației Județene a Finanțelor Publice A., așa cum rezultă din somația emisă în baza art. 667 Cod procedură civilă.
Prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2033/2013, s-a aprobat procedura operațională PO - 29.16 privind verificarea și plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul Statului Român, care reglementează plata pe cale amiabilă a acestor cheltuieli.
Nu poate fi acceptată ideea promovării executării silite prin executor judecătoresc în condițiile în care instituția efectuează astfel de plăti pe cale amiabilă în baza Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 2033/2013.
În dosarul execuțional nr. 242/2015, executorul judecătoresc a emis somația prevăzută de art. 667 Cod pr. civ., prin care consideră că au fost încălcate prevederile O.G. nr. 22/2002.
Mai mult decât atât, prin hotărârea nr. 74/05.12.2014, emisă de către Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, se arată că în cazul procedurilor de executare silită care vizează debitori - instituții publice să se tină cont de procedura specială prevăzută de O.M.F.P. nr. 2033/2013.
Creditorii au formulat o cerere de restituire în data 30.06.2015 a sumei de 495.142 lei, respectiv 126.200 lei, reprezentând despăgubiri și 9.990 lei cheltuieli de judecată, la care au anexat copia deciziei civile nr. 22/12.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ *, și minuta deciziei civile nr. 1574/09.06.2015 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție. Această cerere a fost reținută spre soluționare la Serviciul Juridic din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice A..
Prin adresa nr. 7368/ad/06.07.2015, Serviciul Juridic a comunicat Cabinetului de Avocat Bot C. faptul că în vederea efectuării demersurilor necesare plății despăgubirilor și cheltuielilor de judecată, potrivit prevederilor O.M.F.P. nr/ 2033/2013 și noii proceduri operaționale PP-29.06, acesta trebuie să completeze documentația.
Reclamanta consideră că astfel a dat curs cererii Cabinetului de Avocat Bot C..
A mai arătat că Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. nu poate plăti suma de bani pentru care a fost somată datorită lipsei de fonduri, deoarece această sumă nu este prevăzută în bugetul instituției, obligația de plată a despăgubirilor si a cheltuielilor de judecată s-a născut în 2015 și prin urmare, nu puteau fi prevăzute prin bugetul întocmit în 2014 pentru 2015. motiv pentru care solicită acordarea unui termen de grație și suspendarea continuării executării silite în temeiul art. 6 alin. 1 și 4 din OG nr. 22/2002.
In ceea ce privește această solicitare, consideră că în acest moment continuarea oricăror măsuri de executare silită efectuate în temeiul C.pr.civ., care constituie dreptul comun în materie, constituie o încălcare flagrantă a dispozițiilor speciale si imperative ale O.G. nr. 22/2002 actualizată, aplicabile în această cauză, o încălcare a principiului de drept "specialia generalibus derogant".
A încălcat și art. 2 din O.G. nr. 22/2002, care prevede:
" Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă clin cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului."
Întrucât în urma emiterii somației este iminentă executarea silită a instituției în caz de neplată în termen a obligației din lipsă de fonduri, fonduri care trebuie solicitate expres de către ordonatorul de credite potrivit procedurii care exista la nivelul Ministerului Finanțelor Publice, consideră că doar prin admiterea cererii de acordare a unui termen de gratie se poate preîntâmpina un prejudiciu, întrucât prin emiterea unei popriri și virarea banilor existenți în contul instituției este perturbata întreaga activitate a instituției, deoarece aceste fonduri sunt destinate salariilor angajaților, plăților către furnizori, precum șt toate cheltuielile aferente activității unei instituții publice.
Mai mult. împotriva executării silite s-a formulat o contestație la executare prin care s-a cerut anularea executării ca fiind nelegală, contestația fiind înregistrată ia Judecătoria A..
În drept, reclamanta a invocat art. 174-179, art. 466, art. 480 al. 3 C.p.c.
Pârâții H. Miorița - A. și P. D.- C. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Pârâții consideră că în speța nu se poate retine incidența dispozițiilor art. 174 -179 Cod de procedura Civila.
Din practicaua si considerentele sentinței, precum si conform filelor de comunicare aflate la dosarul cauzei, rezultă că procedura de citare a fost legal îndeplinita, reclamanta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. solicitând totodată prin cererea de chemare în judecată formulata la data de 04.08.2015, judecarea cauzei si in lipsa in temeiul art. 223 alin. 3 C. pr. civ.
Totodată, la înregistrarea cererii, instanța de judecata a dispus citarea pârtilor cu mențiunea de a răspunde excepției prematuritatii cererilor raportat la art. 4 alin. 1 si 2 din OG nr. 22/2002, iar reclamantei i s-a pus in vedere sa facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 4 alin. 1 din OG nr. 22/2002.
Procedura de citare si comunicarea actelor de procedura cu reclamanta a fost legal îndeplinită, în conformitate cu dispozițiile Capitolului II art. 153 si următoarele C.p.c.
Mai mult, cererea de suspendare întemeiata pe dispozițiile OG nr. 22//2002 se judeca de urgenta.
In ceea ce privește motivele de netemeinicie si nelegalitate invocate, au arătat că deși instanța de judecata a pus în vedere reclamantei să facă dovada îndeplinirii primei cerințe de admisibilitate a cererii de acordare a termenului de gratie, si anume a lipsei de fonduri, respectiv, a imposibilității îndeplinirii obligației de plata in condițiile reglementate de art. 1 alin. 1, art. 2 sau art. 4 din OG 22/2002, aceasta nu a făcut dovada celor solicitate.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei, nu fac dovada lipsei de fonduri in vederea efectuării plății. Apelanta nu a depus la dosarul cauzei niciun înscris care sa ateste faptul ca s-a preocupat de intocmirea documentației justificative prevăzute de art. 5.3 din procedura operaționala PO - 29.16 ( ce reglementează elaborarea documentației de plata in cazul executării silite pentru punerea in executare a titlurilor executorii) în vederea obținerii avizului de legalitate al Ministerului Finanțelor Publice.
Din motivarea cererii de acordare a termenului de gratie rezultă că aceasta, în calitate de debitoare, nu a procedat la executarea benevola a titlului executoriu, prevalându-se însă de Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2033/2013 prin care a fost aprobată procedura operațională PO - 29.16, însă acesta este un ordin intern, ce nu este publicat in monitorul oficial, așadar nu are valoare normativă, nefiind opozabil contribuabililor fiscali si creditorilor statului.
De asemenea, au arătat pârâții, nu este întemeiat nici argumentul privitor la faptul că suma ce corespunde creanței creditorilor - intimați nu a fost prevăzută în bugetul instituției.
Decizia civila nr. 22/12.02.2015 a Curții de Apel Timișoara, executorie la data de 12.02.2015, constituie titlul executoriu in Dosarul executional nr. 242/2015 al executorului judecătoresc Bosneac L. M..
Din acest moment, debitoarea, prin ordonatorul sau principal de credite, a avut timpul necesar ( 6 luni) pentru demararea demersurilor in vederea virării de credite bugetare, pentru asigurarea in bugetul sau a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumei stabilite prin titlu executoriu, operațiune ce poate fi realizata pe parcursul intregului an bugetar, conform art. 4 alin 2 din OG nr. 22/2002.
Cererea nu putea fi încuviințată nici pe motivul prematuritătii acesteia, ca urmare a faptului ca dreptul la eșalonarea plații/ acordarea unui termen de gratie se naște doar după trecerea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 22/2002, ori la data introducerii prezentei cereri, 04.08.2015, termenul nu era împlinit.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel invocate, cu dispozițiile art. 476, art. 477 și art. 479 C.p.c. și cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată următoarele:
Tribunalul A. a stabilit ca prim termen pentru judecata cererilor reclamantei data de 25 august 2015, dată la care cererile au și fost soluționate, pronunțându-se sentința civilă nr. 512/25.08.2015.
Verificând legalitatea îndeplinirii procedurii de citare pentru termenul din 25.08.2015, Curtea constată că la dosar nu există o dovadă a citării reclamantei pentru termenul respectiv.
Prin urmare, cauza s-a judecat în condițiile în care procedura nu era legal îndeplinită cu reclamanta.
În consecință, din acest punct de vedere apelul reclamantei este întemeiat, impunându-se aplicarea art. 480 al. 3 C.p.c., respectiv anularea hotărârii primei instanțe și judecarea cererilor prin evocarea fondului.
Judecând cauza pe fond, Curtea constată că cererile reclamantei sunt neîntemeiate.
Reclamanta a solicitat acordarea unui termen de grație de 6 luni în baza art. 6 al. 1 și 2 din OG nr. 22/2002 în privința executării silite inițiate de pârâții debitori H. Miorița - A. și P. D.- C. în dosarul execuțional nr. 242/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc B. L.- M., în baza sentinței civile nr. 380/25.05.2010 a Tribunalului A. și a deciziei civile nr. 22/12.02.2015 a Curții de Apel Timișoara, pronunțate în dosarul nr._, respectiv în dosarul nr._ *.
Reclamanta a invocat două motive în susținerea cererii sale.
În primul rând, a susținut că în mod nelegal a fost începută executarea silită în condițiile în care există o procedură operațională aprobată prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2033/2013, procedura PO-29.16 privind verificarea și plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul Statului Român, care reglementează plata pe cale amiabilă a acestor cheltuieli.
În al doilea rând, a arătat că prin începerea executării silite s-a încălcat art. 2 din OG nr. 22/2002, neținând seama de lipsa de fonduri a creditoarei și de termenul de 6 luni prevăzut de acest text legal.
Motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de acordare a unui termen de grație nu sunt însă întemeiate.
Procedura operațională PO-29.16 pentru plata pe cale amiabilă a creanțelor stabilite prin hotărâri judecătorești a fost aprobată prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2033/2013, ordin intern, care nu se publică în monitorul oficial, nu are valoare normativă și deci nu este opozabil creditorilor statului.
Pe de altă parte, existența unei astfel de proceduri nu înlătură aplicarea dispozițiilor legale în materie de executare silită cuprinse atât în dreptul comun (Codul de procedură civilă), cât și - în cazul creanțelor instituțiilor publice – în OG nr. 22/2002.
Art. 2 din OG nr. 22/2002 prevede:
„Dacă executarea creanțelor stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
Contrar susținerilor reclamantei, pârâții creditori, prin executorul judecătoresc, nu au încălcat termenul de 6 luni prevăzut de acest text legal, text la care au făcut trimitere expresă prin însăși somația de executare comunicată reclamantei debitoare la 28.07.2015 (fila 10 din dosarul de fond).
Pe de altă parte, reclamanta nu a dovedit nici lipsa de fonduri și nici că ar fi făcut vreun demers pentru a achita benevol creanța, având în vedere că aceasta este executorie din 12.02.2015, data pronunțării deciziei Curții de Apel Timișoara.
Din coroborarea art. 1 alin. 1, art. 2 și art. 4 din OG nr. 22/2002 rezultă că instituțiile și autoritățile publice debitoare au obligația de a achita benevol creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina lor, plată ce se face din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă (art. 1 alin. 1). În acest sens, art. 4 din ordonanță obligă ordonatorii principali de credite bugetare să ia toate măsurile necesare, inclusiv să efectueze virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăților, cu precizarea expresă că aceste virări de credite bugetare se pot realiza pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.
În ipoteza în care autoritatea/instituția publică debitoare nu poate începe sau continua executarea benevolă din cauza lipsei de fonduri, aceasta beneficiază de un termen de 6 luni (ce curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de executor, la cererea creditorului) pentru a face demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligației de plată, conform art. 2 din OG nr. 22/2002.
Art. 6 al. 1 și 2 din OG nr. 22/2002 prevede posibilitatea instituției debitoare care, din motive temeinice, nu și-a putut îndeplini obligația de plată în condițiile prevăzute de art. 1 al. 1, art. 2 sau art. 4 din ordonanță (deci benevol), să solicite instanței un termen de grație sau/și plata eșalonată a creanței.
Coroborând art. 6 cu art. 2 din OUG nr. 22/2002, rezultă că dreptul de a cere un termen de grație este afectat de un termen suspensiv, cel de 6 luni prevăzut de art. 2 din ordonanță; dacă se dovedește lipsa de fonduri, se activează beneficiul termenului de 6 luni, în speță însă nefăcându-se o asemenea dovadă.
Nu se poate reține nici argumentul reclamantei referitor la faptul că suma reprezentând creanța pârâților nu a fost prevăzută în bugetul instituției pentru anul 2015.
Creanța pârâților însă nu a luat ființă în 2014, pentru a putea fi luată în calcul și inclusă în bugetul pe anul 2015.
Creanța pârâților a devenit executorie în momentul pronunțării de către Curtea de Apel Timișoara a deciziei civile nr. 22/12.02.2015.
Din acest moment reclamanta, prin ordonatorul său principal de credite, a avut timpul necesar (6 luni) pentru a începe demersurile în vederea virării de credite bugetare, pentru asigurarea în bugetul său a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumei stabilite prin titlul executoriu, operațiune ce poate fi realizată pe parcursul întregului an bugetar, conform art. 4 al. 2 din OG nr. 22/2002.
Având în vedere soluția de respingere a cererii de acordare a termenului de grație, soluție pronunțată la primul termen de judecată în apel, se impune a fi respinsă și cererea reclamantei de suspendare a continuării executării silite până la soluționarea definitivă a cererii de acordare a termenului de grație, o asemenea cerere nemaiavând justificare legală în această situație.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 al. 3 C.p.c., Curtea va admite apelul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice A. împotriva sentinței civile nr.512/25.08.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții H. Miorița - A. și P. D.- C..
Va anula hotărârea atacată și, evocând fondul, având în vedere același text legal, precum și art. 2, art. 4 și art. 6 al. 1, 2 și 4 din OG nr. 22/2002, va respinge cererile formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâții pentru acordarea unui termen de grație și pentru suspendarea continuării executării silite în dosarul execuțional nr. 242/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice A., cu sediul în A., .-79, jud. A., împotriva sentinței civile nr.512/25.08.2015, pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții H. Miorița - A. și P. D.- C., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., ..
Anulează hotărârea atacată și, evocând fondul, respinge cererile formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâții pentru acordarea unui termen de grație și pentru suspendarea continuării executării silite în dosarul execuțional nr. 242/2015.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
PROF. UNIV. DR. L. B. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Se comunică:
- reclamantei apelante Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice A.- A., .-79, jud. A.
- pârâților intimați H. Miorița - A. și P. D.- C.- Timișoara, ., ..
Emis 3 .="PlainText">
Red. R.R.- 08.12.2015;;
Tehnored. C.J.- 11.12.2015; 5 ex.
Primă instanță: Tribunalul A.
Judecător: M. A.
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 24-11-2015, Curtea de Apel... | Cereri. Decizia nr. 201/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
