Expropriere. Sentința nr. 548/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 548/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 725/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.725
Ședința publică din 15 mai 2013
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. A. împotriva sentinței civile nr. 548/12.02.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R. P. M.T.I. P. C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURILOR NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI TIMIȘOARA, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent B. A. avocat Stoianov L., în substituirea avocatului P. E. B., iar pentru pârâtul intimat S. R. prin M.T.I. prin C. Națională de Autostrăzi și Drumurilor Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara se prezintă avocat Bătăniaț B. M..
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. L. C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 09.05.2013 notele de ședință formulate de reclamantul recurent B. A., la care s-a anexat în xerocopie un set de înscrisuri.
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială de substituire și concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului intimat depune la dosar, de asemenea, împuternicire avocațială și concluzii scrise.
Reprezentanții părților și procurorul arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat Stoianov L., pentru reclamantul recurent B. A., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu obligarea pârâtului la plata despăgubirilor conform raportului de expertiză efectuat în cauză, fără cheltuieli de judecată. Susține că instanța de fond cu a ținut cont de concluziile raportului de expertiză, care a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.26 din Legea nr.33/1994.
Avocat Bataniaț B. M., pentru pârâtul intimat S. R. prin M.T.I. prin C. Națională de Autostrăzi și Drumurilor Naționale din România SA – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, solicită respingerea recursului reclamantului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate pentru motivele invocate în cuprinsul concluziilor scrise.
Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 548/12.02.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. A. împotriva pârâtului S. R. prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România.
În consecință, a fost anulată în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 8 din 06.10.2011 și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2582,5 lei reprezentând daune pentru recolta distrusă; au fost respinse restul pretențiilor solicitate.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea înregistrată la 06.04.2012, reclamantul B. A. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând obligarea acestuia, în calitate de expropriator, la anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr.8/12/06.10.2011 și plata unor despăgubiri în sumă de 15.562 euro sau corespondentul în lei la cursul valutar din data plății, pentru terenul expropriat, în suprafață de 3.354 mp., situat în loc. Pecica, jud.A., nr.cad.A1/3/87/2, cu dobânda legală calculată asupra diferenței dintre valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat ce urmează a fi calculată de instanță și suma de 2.391,40 lei stabilită prin hotărârea de expropriere, reprezentând dobândă calculată de la data de 10.01.2012, când a fost scadentă obligația pârâtei de consemnare a sumei la dispoziția reclamantului și până în ziua plății efective și, totodată, obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei reprezentând lipsa de folosință a terenului expropriat și a sumei de 2.582,5 lei reprezentând culturi agricole distruse prin pătrunderea fără înștiințare prealabilă, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial și onorariu expert.
În motivarea acțiunii a arătat că, urmare emiterii HG nr.416/2010 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Autostrada Nădlac-A.", s-a aprobat ca despăgubire pentru imobilele ce constituie amplasamentul lucrării suma globală de 63.000.000 lei care, deși ar fi trebuit să acopere despăgubirile pentru toți cei vizați, a lăsat la o parte un nr. de 251 de persoane, printre care și reclamantul.
Pentru aceste persoane s-a emis ulterior un alt act normativ, respectiv HG nr.488/11.05.2011, care o modifică pe precedenta și în a cărei anexă apar cele 251 de persoane rămase nedespăgubite, printre care și reclamantul, căruia i s-a calculat despăgubiri cu aproximativ 70% mai mici decât cele acordate vecinilor săi, despăgubiți în anul 2010. Cu alte cuvinte, în anul 2010, pentru un metru pătrat de teren, s-au plătit între 4 și 10 Euro/mp., iar după emiterea noii hotărâri, despăgubirea a fost stabilită cu mult sub valoarea de piață.
P. urmare, consideră reclamantul că suma propusă prin HG nr.488/2011 și Comisia de Aplicare a Legii nr.255/2010 nu reprezintă o justă și prealabilă despăgubire, în condițiile în care, astfel cum este consacrată în literatura de specialitate, exproprierea pentru cauză de utilitate publică este înțeleasă ca o excepție de la caracterul absolut și inviolabil al dreptului de proprietate privată, precum și de la caracterul perpetuu al acestui drept; din momentul exproprierii, dreptul de proprietate privată încetează și se naște dreptul de proprietate publică asupra bunului expropriat, iar caracterul de excepție al instituției exproprierii și condițiile în care poate opera sunt prevăzute de însăși Constituția României, care, la art.44 alin.3, statuează că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
În dovedirea afirmațiilor, reclamantul face trimitere și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; astfel fiind, reclamantul a subliniat că valoarea terenului a fost corect stabilită la suma de 15.562 euro prin expertiza efectuată inițial.
A considerat că raportarea strict la expertizele întocmite de camerele notarilor publici este nelegală, nefirească și nu evidențiază o justă despăgubire, iar acele valori sunt pur orientative, calculate exclusiv pentru stabilirea impozitelor, cu atât mai mult cu cât raportul de evaluare efectuat de către expertul ANEVAR U. I. R. a stabilit, pentru persoanele afectate de tronsonul de autostradă, valori de despăgubiri între 4 și 15,54 Euro/mp., iar reclamantul figura cu o valoare stabilită de 4,34 Euro/mp, cu o sumă globală de despăgubire în cuantum de 48.287 Euro.
P. concluziile scrise depuse în data de 12.02.2013, reclamantul a arătat că înțelege să își modifice pretențiile la suma de 14.174 Euro reprezentând contravaloarea despăgubirilor cuvenite urmare exproprierii, apreciind că valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză de comisia constituită în condițiile Legii nr.33/1994 este o valoare reală și corectă, iar prin compararea acestei valori cu cea oferită prin hotărârea de despăgubire se poate constata existența unei diferențe de care reclamantul a fost privat față de persoanele despăgubite inițial.
Din probele administrate, instanța a reținut că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.8/12/06.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamant a suprafeței de 3.354 mp. din terenul situat în localitatea Pecica, jud. A., având număr cadastral A1/3/87/2, fiindu-i acordată, în echivalent, o despăgubire în sumă de 2.391,40 lei.
Reclamantul a contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului, instanța a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 3.354 mp. ar fi de 58.500 lei, echivalentul a 12.880 Euro.
Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către domnul expert M. B., dânsul subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață.
Deși experții au arătat că pentru estimarea valorii de piață se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda randament, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor, se estimează rezultatul final, instanța a apreciat că suma de 12.880 Euro pentru o parcelă 3.354 mp., pentru un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ, este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha., ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp., adică 0,9 lei/mp.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Acesta a fost și motivul pentru care tribunalul, din oficiu, în baza rolului activ consacrat de art. 129 alin. 5 C.pr.civ., în raport de concluziile raportului de expertiză, a solicitat unui birou notarial situat în apropierea zonei în care se găsește terenul expropriat, de a comunica instanței o copie a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în cursul anilor 2011 – 2012, cu obturarea datelor de identificare ale părților și cu păstrarea elementelor care interesau în soluționarea cauzei, respectiv data contractului, suprafața vândută și prețul stabilit de părți.
În total, au fost depuse la dosar un număr de 19 contracte (f. 173-192), prin care s-au vândut diverse suprafețe de teren, unele mai reduse, de numai 5000 mp., până la suprafețe mai mari de 6,2 ha., 6,3 ha. sau chiar 6,4 ha. de teren arabil. Toate contractele depuse la dosar datează din perioada 2011 – 2012, astfel că prețurile indicate în cuprinsul lor sunt de certă actualitate.
Dintr-o analiză sumară a acestor contracte se poate constata că, în cele mai multe cazuri, prețul de vânzare a fost de 1,3 lei/mp. În unele contracte au putut fi identificate și prețuri mai reduse, respectiv între 0,6 – 0,9 lei/mp., dar au existat convenții de vânzare a unor terenuri agricole, chiar la prețuri mai ridicate, potrivit adresei nr. 221 din data de 08.05.2012 emisă de BNP Asociații „D.”, în zona Pecica s-au înregistrat, în situații mai rare de 2900 – 3000 euro/ha, respectiv 0,3 euro/mp., preț pe care instanța îl va reține ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței de 3.354 mp. expropriată de la reclamant pentru construirea autostrăzii A. – Nădlac.
Din înmulțirea suprafeței expropriate de 3.354 mp. de teren din proprietatea reclamantului, cu un preț de 0,3 euro/mp., cu cât s-au vândut terenurile în general, în ultimii 2 ani în extravilanul Orașului Pecica, rezultă o valoare de 1.006,2 Euro.
Instanța nu a reținut valoarea de piață din contractele de vânzare – cumpărare de la filele 375 – 405 dosar, întrucât acesta a fost încheiat în noiembrie 2012, cu mult după data exproprierii, este un contract izolat, mai mult, terenul a fost achiziționat în vederea realizării de către vânzători a obiectului de activitate a Intreprinderii Individuale Kocsik M. „Agro press”, teren care are deschidere la DN 7 și acces direct la rețeaua de gaze, nefiind astfel comparabil cu terenul expropriat de la reclamant.
La fel, nici contractul de vânzare-cumpărare din 17.05.2012 prin care o societate a dobândit un teren nu este relevant, deoarece acesta are categoria de folosință curți și construcții, ceea ce nu este cazul în speță, ipoteza fiind identică și în ceea ce privește contractul de ipotecă autentificat la data de 17 02 2011. Pe de altă parte, contractul autentificat la 12 august 2011, încheiat între două societăți comerciale, nu este relevant față de criteriul stabilit de art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.33/1994. Contractele din 2007, respectiv 2009 nu se referă la perioada supusă exproprierii, neputând fi luate în considerare, iar contractele de locațiune nu sunt acte de vânzare.
Sintagma de ,,prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel, în aceeași unitate administrativ-teritorială. În aceste condiții, concluziile comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare a terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.
Metodele utilizate de experți, respectiv de comparație și randament, nu se regăsesc printre criteriile prevăzute expres și neechivoc de Legea nr.33/1994, și anume prețul cu care se vând în mod obișnuit, în zona în discuție, terenuri similare celui expropriat. În cazul în care experții nu au analizat vânzări efective, instanța nu poate ține seama, la stabilirea despăgubirilor, de raportul de expertiză întocmit.
În cauză nu se punea problema lipsei de tranzacții pentru perioada vizată, așa cum rezultă din contractele atașate la dosar și din adresa notarului public D. S., astfel încât contractele autentice de vânzare-cumpărare exprimă cel mai convingător prețul rezultat în urma întâlnirii cererii și ofertei.
Afirmația experților că în realitate părțile declară la notar un preț mai mic pentru a eluda taxele și onorariile notariale, nu este susținută de nicio probă, astfel, atâta timp cât nu s-a constatat de către instanță vreo simulație privind prețul, nu se pune problema înlăturării unor convenții autentice care beneficiază de prezumția de validitate.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite, trebuie incluse și sumele necesare reclamantului pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5 % comisioane.
P. urmare, instanța a concluzionat că, în cadrul despăgubirilor cuvenite reclamantului, trebuie inclusă și suma de 50,31 Euro, reprezentând procentul menționat din valoarea de circulație a terenului expropriat.
Nu se justifică acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atâta timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamantul nu a făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii nu a schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Argumentele și susținerile reclamantului legat de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieței imobiliare din zonă, criteriul legal din art.26 din Legea nr.33/1994 nu poate fi înlăturat pe acest considerent.
Întrucât din raportul de expertiză agricolă administrat pe calea procedurală a asigurării de dovezi în dosarul nr._/55/2011 al Judecătoriei A. rezultă că terenul din litigiu a fost anterior cultivat cu porumb și că dauna rezultată din desființarea acestei culturi este în valoare de 2582,5 lei, s-au acordat și aceste pretenții.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamantului, respectiv va anula în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.8/12/06.10.2011, a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.056,51 Euro sau echivalentul în lei conform cursului oficial BNR la data plății cu titlu de despăgubiri și dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată, de 1.056,51 Euro și cea în cuantum de 2.391,40 lei, stabilită prin Hotărârea nr.8/12/06.10.2011, începând cu data scadenței din 10 01 2012 și până în ziua plății efective. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2582,5 lei reprezentând daune pentru recolta distrusă și se vor respinge restul pretențiilor solicitate.
În ceea ce privește dobânda legală, temeiul acordării acesteia îl constituie art.1 din OG nr.13/2011.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
În motivare a invocat nelegala înlăturare de către instanță a concluziilor raportului de expertiză și depășirea limitelor puterii judecătorești prin efectuarea propriilor calcule, dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 fiind încălcate.
A invocat încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța depunând din oficiu înscrisuri în favoarea pârâtei și întemeindu-și hotărârea pe aceste înscrisuri și pe adresa nr. 221/08.05.2012 emisă de către BNPA „D.”, fără a lua în considerare acte din care rezultă valori superioare ale terenurilor tranzacționate.
A invocat încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 prin modalitatea de stabilire a prejudiciului cauzat prin expropriere.
A criticat neacordarea cheltuielilor de judecată, deși au fost solicitate.
A invocat încălcarea principiului nediscriminării statuat de Constituție și de CEDO, principiu neexaminat în primă instanță.
A invederat că prin hotărârea dată au fost încălcate dispozițiile legale referitoare la caracterul just al despăgubirilor, Hotărârea nr. 488/11.05.2011 stabilind o sumă contrară reglementărilor interne (Constituția României, Legea nr. 33/1994, Legea nr. 255/2010) și europene, consecința fiind încălcarea dreptului de proprietate.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 Cod procedură civilă.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 304 ind. 1 Cod pr. civ., față de dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Pe calea recursului, reclamantul a invocat greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, urmare a faptului că nu s-au avut în vedere criteriile imperative prevăzute de lege la determinarea cuantumului despăgubirii ce trebuie să se compună din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”
Art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994, aplicabil potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, statuează că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate care sunt în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO și jurisprudența Curții europene în materie, rezultă consacrarea legislativă a caracterului just al despăgubirii pentru imobilele expropriate, precizându-se explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Așa cum s-a pronunțat ICCJ în decizii de speță (de ex. Dec.civ. nr.572/2012), valoarea de piață a imobilului expropriat, se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, destinația terenului la momentul evaluării, categoria localității, poziționarea față de localități și căile de acces, echiparea tehnică edilitară a zonei, restricții de folosire, iar nu perspectiva unei dezvoltări viitoare.
Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, raport care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ci a avut în vedere adresa BNP D., cu caracter general, în baza căreia instanța a făcut un simplu calcul matematic.
În raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe se arată că abordarea prin comparație a avut ca termeni de raportare oferte asemănătoare proprietății subiect, și nu a avut în vedere prețul cu care s-au vândut imobile similare. Se constată că s-au avut în vedere oferte de vânzare, fără a se lua în considerare prețuri reale de tranzacționare, pentru terenuri similare și fără a se observa cursul pieții imobiliare. În acest sens, este de menționat că expertul B. M., care a semnat cu observații raportul de expertiză, a arătat că raportul întocmit în cauză nu tratează corect abordarea de piață, deoarece comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat, ele referindu-se la terenuri care au potențial de conversie din teren agricol în teren pentru uz industrial, respectiv sunt cuprinse în PUZ sau PUD, fapt ce le crește mult valoarea, spre deosebire de terenul expropriat care nu a fost cuprins în planuri de dezvoltare urbanistică, astfel încât comparabilele care sunt cu adevărat similare sunt terenuri agricole extravilane.
Or, observațiile aduse raportului de expertiză de către acest expert nu au fost luate în considerare de către prima instanță, care era obligată să dispună efectuarea unei expertize potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, experții trebuind, în cadrul metodei comparațiilor directe, să utilizeze comparabile cu adevărat similare, respectiv terenuri cu aceleași caracteristici.
Chiar dacă instanța a procedat la examinarea contractelor de vânzare-cumpărare vizând terenuri apreciate a fi similare cu cel în litigiu, prin hotărârea pronunțată nu au fost respectate dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994 care stabilesc și în sarcina experților obligația de a ține seama de prețurile la care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, concluziile întemeiate pe examinarea doar a ofertelor de vânzare fiind contrare sus-menționatei norme.
În consecință, este necesară suplimentarea probatoriului cu un supliment de expertiză în cuprinsul căruia experții să examineze contracte de vânzare-cumpărare pentru a stabili valoarea despăgubirii în condițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Se constată că reclamantul nu a contestat hotărârea primei instanțe sub aspectul despăgubirilor acordate pentru recolta distrusă, iar pârâtul nu a declarat recurs în cauză, astfel că, sub acest aspect, sentința va fi menținută.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2, 3 5 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de reclamant B. A. împotriva sentinței civile nr. 548/12.02.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la T. A., instanța urmând a proceda conform celor mai sus-arătate și va ține seama și de celelalte critici aduse prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamant B. A. împotriva sentinței civile nr. 548/12.02.2013 pronunțată de T. A. în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la T. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.FȘ/20.05.2013
Tehnored.MM/2 ex/14.06.2013
Instanță fond: T. A. – jud.Ș. V.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 567/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 327/2013. Curtea... → |
|---|
