Cereri. Decizia nr. 1909/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1909/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-09-2012 în dosarul nr. 1909/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928 SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1909
Ședința publică din 26 septembrie 2012
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: S. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de contestatorii G. A. și K. E. I., precum și de pârâta Primăria M. Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 5755/05.12.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații U. A. T. Municipiul Timișoara, S. R., prin C. L. al M. Timișoara, Ministerul Finanțelor Publice București, având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților cu ocazia judecării în fond a recursurilor sunt consemnate în încheierea ședinței publice din 19 septembrie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată pentru 26 septembrie 2012.
CURTEA
În deliberare, constată că prin Sentința civilă nr. 5755/PI din 05.12.2011, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis contestația precizată, formulată de reclamanta G. E. și continuată de succesorii G. A. și K. E. I. în contradictoriu cu pârâtul Primarul M. Timișoara.
A anulat Dispoziția nr.2539/19.12.2001 a Primarului M. Timișoara, cu privire la imobilul situat in Timișoara, ..11, înscris inițial in CF 1051 Timișoara, nr. top 5720/1, transnotat ulterior, conform încheierii de CF nr.1721/20.08.1956, în CF colectiv_ Timișoara, nr. top 5720/1.
A anulat Dispoziția nr.2540/19.12.2001 a primarului M. Timișoara, cu privire la imobilul situat in Timișoara, . nr.11 A, înscris in CF 1051 Timișoara, nr. top 6839/2.
A anulat Dispoziția nr.2541/19.12.2001 a Primarului M. Timișoara, cu privire la imobilul situat in Timișoara, . nr.11, înscris în CF 1051 Timișoara, nr.top6839/1.
A obligat entitatea notificatoare - Primarul M. Timișoara să emită câte o nouă dispoziție, în condițiile art.25 în corelație cu art.26 din Legea 10/2001, constatând că petiționarii legitimează vocația de a accede la beneficiul Legii 10/2001 și imobilele au fost preluate in patrimoniul statului fără titlu valabil.
A respins contestațiile in contradictoriu cu pârâții Primăria M. Timișoara, U. A. T. Municipiul Timișoara, S. R., prin C. L. al M. Timișoara si M. Economiei si Finanțelor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut considerentele de mai jos:
P. Dispoziția nr. 2539/19.12.2001 a Primarului M. Timișoara si prin Dispoziția nr. 2540/19.12.2001 a Primarului M. Timișoara au fost respinse cererile privind restituirea in natura a imobilului situat in Timișoara, Bv. 3 August 1919 nr.11, înscris in CF 1051 Timișoara, cu nr. top.5720/1, respectiv a imobilului situat in Timișoara . nr. 11/A, înscris in CF nr. 1051 Timișoara cu nr. top. 6839/2, cereri formulate in baza L 10/2001, cu motivarea ca solicitanta nu are calitate de moștenitor a fostului proprietar tabular al imobilului, iar prin dispozitia nr.2541/19.12.2001, a fost respinsa pentru acelasi motiv cererea aceleiasi petente privind restituirea in natura a imobilului situat in T. . nr. 11, inscris in CF 1051 T., cu nr. top. 6839/1.
Din verificarea dosarelor administrative aferente notificărilor 3104/2001, soluționata prin Dispoziția nr. 2539/19.12.2001 si nr.1874/2001 soluționata prin dispoziția nr.2540/19.12.2001 a Primarului M. Timișoara, si 1875/2001 solutionata prin Dispozitai nr. 2541/19.12.2001, s-a constatat că petenta nu a facut dovada calității de persoana îndreptatită sa acceadă la beneficiul reparator al L 10/2001 cu privire la imobilul din T., Bv. 3 August 1919 nr. 11, care a fost trecut in proprietatea Statului R. in baza D 92/1950, de la Petkovits Velimir, petenta G. E., nedepunand acte la dosarul administrativ, care să-i justifice calitatea de succesor al sotiei fostului proprietar, numita Petkovits A., despre care nu existau probe ca au acceptat succesiunea defunctului sot pentru a putea transmite testamentar petentei G. E., mostenirea respectivului, aceeași fiind situația si pentru imobilul din Timișoara . nr. 11/A, testatoarea Petkovits A. neapărând astfel ca proprietara in cartea funciara a celor doua imobile si neputând transmite ceea ce nu a deținut in proprietate, către petenta.
În acest context, după mai multe demersuri judiciare, perioada în care a fost suspendată soluționarea dosarului nr.1354/C/2002 la care au fost conexate dosarele nr._ și_, prin decizia civila nr. 3918 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr._ s-a stabilit irevocabil, ca petenta G. E. are calitate procesuala activa, dupa defuncti, fiind mostenitoare Petkovits A. si Velimir, astfel cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 216/10.12.1999 eliberat de BNP M. R., imprejurare confirmata si de sentinta civila nr.2131/05.07.2005 a Judecatoriei Lugoj, petenta G. E. decedand la 23.06.2003, succesorul acesteia fiind G. A. I., care a continuat demersul judiciar inceput de defuncta sa mama, iar dupa decesul lui G. A. I. intervenit la 16.02.2006, actiunea a fost continuata de G. A. Junior, in calitate de fiu si K. E.-I. in calitate de fiica, care au astfel vocatia de a accede la beneficiul L 10/2001 pentru imobilele din litigiu.
Astfel fiind, instanta a admis in parte contestatiile precizate si a dispus anularea Dispoziției nr.2539/19.12.2001 a Primarului M. Timișoara, cu privire la imobilul situat in Timișoara, ..11, înscris inițial in CF 1051 Timișoara, nr. top 5720/1, transnotat ulterior, conform încheierii de CF nr.1721/20.08.1956, în CF colectiv_ Timișoara, nr. top 5720/1; a anulat Dispoziția nr.2540/19.12.2001 a primarului M. Timișoara, cu privire la imobilul situat in Timișoara, . nr.11 A, înscris in CF 1051 Timișoara, nr. top 6839/2 și a anulat Dispoziția nr.2541/19.12.2001 a Primarului M. Timișoara, cu privire la imobilul situat in Timișoara, . nr.11, înscris în CF 1051 Timișoara, nr.top6839/1.
A obligat entitatea notificatoare - Primarul M. Timișoara - să emită câte o nouă dispoziție, în condițiile art.25 în corelație cu art.26 din Legea 10/2001-, constatând că petiționarii legitimează vocația de a accede la beneficiul legii 10/2001 și imobilele au fost preluate in patrimoniul statului fără titlu valabil.
A respins contestațiile in contradictoriu cu pârâții Primăria M. Timișoara, U. A. T. Municipiul Timișoara, S. R., prin C. L. al M. Timișoara si M. Economiei si Finanțelor, pentru lipsa calitatii procesuale pasive a acestor parati, in speta actele contestate fiind emise de catre Primarul M. T., care s-a pronuntat in termenul legal asupra notificarilor, solutia de respingere a acestora nefiindu-i imputabila cat timp la dosarul administrativ nu au fost depuse probe concludente si pertinente in dovedirea calitatii petitionarei initiale, G. E., de a accede la beneficiul L 10/2001, tergiversarea soluționării contestatiei fiind justificata de obtinerea dovezilor necesare de către succesorii petitionarei . timp de mai multi ani, finalizata prin decizia 3918/12.05.2011 a ICCJ pronuntata in dosar nr._ .
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții G. A. și K. E. I., precum și pârâtul Primarul M. Timișoara.
Reclamanții recurenți au solicitat, în principal, admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii contestațiilor astfel cum au fost formulate, iar în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reclamanții recurenți și-au motivat în drept recursul cu dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 și art. 312 alin. 3 Cod pr.civ., arătând că prima instanță nu a cercetat cu atenție natura și conținutul contestațiilor lor, încălcând principiul preeminenței dreptului instituit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO, potrivit căruia recunoașterea și realizarea dreptului trebuie să prevaleze față de formalismul procedurilor.
Astfel, recurenții au susținut că prima instanță reține greșit în ultimul paragraf al paginii 2 din hotărâre că petenta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, în dosarul administrativ întrucât, dacă s-ar fi cercetat dosarul administrativ și conținutul dispozițiilor primarului, s-ar fi observat că actele doveditoare ale calității în cauză au fost aceleași atât în faza procedurii administrative, cât și în instanță, primarul nemotivându-și respingerea notificărilor pe lipsa actelor doveditoare, ci prin aceea că nu ar exista legături de rudenie între fostul proprietar (Petkovits A.) și mama lor G. E. și că moștenirea nu a fost acceptată în termen.
Că, o asemenea abordare din partea pârâtului a fost posibilă din cauză că nu a cunoscut semnificația corectă a art. 4 din Legea nr. 10/2001 și nici instituția moștenirii prin retransmitere.
În al doilea rând, recurenții au invederat că, tributară formalismului, instanța de fond a soluționat greșit contestațiile, întrucât le-a admis numai în ceea ce privește anularea dispozițiilor primarului, deși au solicitat și instanța avea competență și putea să dispună restituirea în natură a părților din imobilele ce formau obiectul dosarelor conexate, în măsura în care nu au fost înstrăinate (imobilele din Timișoara, ., nr. 11 și nr. 11A) integral, iar imobilul din .. 11 parțial).
În acest sens, recurenții au susținut că, referitor la imobilul din Timișoara, ..11, au formulat la termenul din 19.09.2011, în cadrul dosarului nr._ a Tribunalului T., cerere privind disjungerea capetelor de cerere de la punctele A.I.2.1, 2.2 și II din precizarea formulată în același dosar la data de 17.01.2011 la contestația introductivă, invocând art. 165 Cod pr.civ. și precizând că, pentru partea din imobil care a fost înstrăinată solicită disjungerea cauzei, în vederea administrării de probe privind identificarea și expertizarea unor bunuri imobile, pe care le solicită ca măsură reparatorie compensatorie prin echivalent, însă prima instanță nici nu a admis și nici nu a respins cererea de disjungere, soluționând contestația doar parțial, în sensul de a anula dispozițiile primarului.
Astfel, recurenții au susținut că modul în care a procedat prima instanță echivalează cu o denegare de dreptate, soluție care este contrară și Deciziei nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii.
În fine, recurenții au susținut că este greșită soluția primei instanțe cu privire la respingerea contestației de față a pârâților Primăria M. Timișoara, U. A. T. Municipiul Timișoara, S. R. prin C. L. al M. Timișoara și M. Economiei și Finanțelor .
Pârâtul recurent Primarul M. Timișoara a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamanților.
Pârâtul recurent a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod pr.civ. și Legea nr. 10/2001, arătând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, neținând cont de dispozițiile legale în materie și de starea de fapt dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Astfel, a invederat că, în baza Decretului nr. 92/1950, imobilul din Timișoara, .. 11, a fost naționalizat de la proprietarul tabular Petkovits Velemir, care a lăsat, în urma decesului (1950), ca succesibilă pe soția supraviețuitoare Petkovits A. (decedată în 1985), care nu a dezbătut succesiunea după soțul ei, astfel că nu putea testa numitei G. E. ceea ce nu avea.
Pârâtul recurent a mai arătat că reclamanta G. E. a promovat la data de 06.10.1994 o acțiune ce a format obiectul dosarului nr._/1994, prin care a solicitat instanței să se constate că imobilele situate în Timișoara, ., nr. 11 și nr. 15 au fost naționalizate greșit în baza Decretului nr. 92/1950, cerere care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3383/04.03.1997 (irevocabilă), reținându-se lipsa calității procesuale active a acesteia.
De asemenea, a susținut că prin sentința civilă nr. 1708/1999 (irevocabilă) a Judecătoriei Timișoara a fost respinsă acțiunea reclamantei G. E., având ca obiect constatarea nerespectării prevederilor Decretului nr. 92/1950 și anularea contractelor de vânzare-cumpărare, cu motivarea că există autoritate de lucru judecat privind lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Totodată, pârâtul recurent a invederat că imobilele au trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, conform art. 6 din Legea nr. 213/1993, fiind respectate prevederile Decretului nr. 92/1950, iar contractele de închiriere au fost încheiate cu bună-credință.
P. cererea de intervenție în interesul pârâtului recurent Primarul M. Timișoara, formulată de intervenienții G. I. și G. S., admisă în principiu la termenul din 19.09.2012, s-a solicitat admiterea cererii de intervenție și recursului declarat de pârât, cu motivarea că prin decizia civilă nr. 414/14.10.2010 a Curții de Apel A. I. a fost respinsă irevocabil acțiunea reclamanților G. A. și K. E. I., având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, prin care au dobândit imobilul.
Intervenienții au mai susținut că potrivit cărții funciare colective nr._ Timișoara nr. top 5720/1, aferentă imobilului situat în Timișoara, ., nr. 11, la părțile comune indivize ale imobilului sunt trecute și terenul construit și neconstruit, grădina și curtea, în suprafață totală de 1053 mp, iar, odată cu cumpărarea apartamentelor, au devenit proprietari și asupra terenului, potrivit art. 37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995, aprobate prin HG nr. 20/1996.
Totodată, intervenienții au arătat că Petkovits A. nu a dezbătut niciodată succesiunea soțului său defunct, Petkovits Velemir, proprietarul tabular al imobilului în cauză, astfel că nu era posibilă retransmiterea moștenirii în continuare.
În urma examinării sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 și ale art. 312 alin. 3 Cod pr.civ., Curtea apreciază că este întemeiat recursul reclamanților, cu consecința casării sentinței și a trimiterii cauzei spre rejudecare, și că sunt neîntemeiate recursul pârâtului și cererea de intervenție în favoarea acestuia, pentru considerentele de mai jos.
În legătură cu recursul reclamanților, Curtea reține că prin scriptul de la fila 133-138 din dosarul anexat nr. 1356/C/2002, reclamanții și-au precizat contestația pentru imobilul din Timișoara, .. 11, în sensul că pentru partea din imobil care poate fi restituită în natură solicită acordarea de măsuri reparatorii în natură, iar pentru partea din imobil care nu poate fi restituită în natură solicită acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu un alt bun, iar ulterior, la termenul din 06.06.2011 (f. 192-195 din dosarul nr._ ) reclamanții au depus o cerere de disjungere a capetelor de cerere de la punctele A.I.2.1, 2.2 și II din precizarea contestației, în vederea administrării de probe privind identificarea și expertizarea unor bunuri imobile pe care le solicită ca măsură compensatorie în echivalent.
Cu toate acestea, prima instanță nu s-a pronunțat asupra contestației precizate, respectiv asupra petitului privind acordarea de măsuri compensatorii în echivalent, pentru partea din imobile care nu poate fi restituită în natură, și nici asupra cererii de disjungere, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât Decizia nr. XX din 19 martie 1997 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii, impune ca instanța judecătorească, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție, nelimitată în această materie prin vreo dispoziție legală, să dispună direct restituirea în natură a imobilului ce face obiectul litigiului.
În ceea ce privește critica adusă sentinței de reclamanții recurenți, pentru respingerea contestației pe baza excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. Timișoara, Municipiul Timișoara și S. R. prin C. L. al M. Timișoara, Curtea apreciază că este neîntemeiată, în condițiile în care actele contestate sunt emise de Primarul M. Timișoara.
Cât privește recursul pârâtului Primarul M. Timișoara și cererea de intervenție accesorie, Curtea reține că sunt neîntemeiate, câtă vreme, așa cum corect a reținut și prima instanță, prin Decizia nr. 3918, pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție în dosarul nr._, s-a stabilit irevocabil că G. E. are calitatea de moștenitoare după antecesorii acesteia Petkovits Velemir și A., împrejurare dovedită de certificatul de moștenitor nr. 216 din 10.12.1999 eliberat de BNP M. R. și confirmată și de sentința civilă nr. 2131/5 iulie 2005 a Judecătoriei Lugoj, astfel încât această problemă a dobândit putere de lucru judecat.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 Cod pr.civ., Curtea va admite recursul reclamanților, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare, urmând să respingă recursul pârâtului și cererea de intervenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de reclamanții G. A. și K. E. I. împotriva Sentinței civile nr. 5755/PI din 05.12.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul M. Timișoara împotriva aceleiași sentințe.
Respinge cererea de intervenție formulată de G. I. și G. S..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
S. C.
Red. G.O. – 05.10.2012
Tehnored. S.C. – 2 ex./16.10.2012
Tribunalul T., Judecător: D. D.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1928/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Pretenţii. Decizia nr. 1925/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
