Pretenţii. Decizia nr. 1925/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1925/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-09-2012 în dosarul nr. 1925/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1925
Ședința publică din 27 septembrie 2012
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR:M. G.
GREFIER:D. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul T. C. G. împotriva deciziei civile nr. 129/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu S. R. reprezentant de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar, de către pârâtul intimat, întâmpinare, prin Serviciul Registratură al instanței, la data de 10.09.2012.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și constatând că s-a solicitat în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă judecarea cauzei în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
P. decizia civilă nr.129/21.03.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins apelul reclamantului T. C. G. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin M.F.P. prin Direcția generală a finanțelor publice A., împotriva sentinței civile nr._ din 29 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții, fără cheltuieli de judecată.
P. această decizie, tribunalul a confirmat și menținut soluția primei instanțe, reținând că, prin sentința civilă nr._ din 29.11.2011 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul T. C. P., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice A., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că părinții reclamantului, T. G. și T. F., în calitate de cumpărători, au încheiat contractul de vânzare - cumpărare numărul 3943/ 03.03.1999 cu S. R., în calitate de vânzător, prin care au cumpărat cota de 1/2 proprietate din imobilul situat in A., Bulevardul Revoluției, numărul 29, apartamentul numărul 10, imobil înscris în Cartea funciară numărul_ A..
Situația juridică a imobilului în litigiu a fost tranșată prin Sentința civilă nr. 3867/20.06.2000 pronunțată în dosar nr. 4230/2000 de Judecătoria A., devenită irevocabilă prin Decizia Civilă nr.884/05.04.2006 pronunțată în recurs de Curtea de Apel Timișoara.
P. aceste hotărâri practic imobilul a fost restituit foștilor proprietari, constatându-se că acesta a fost preluat de Stat fără titlu și că vânzarea apartamentelor din imobil către chiriași, în temeiul Legii 112/1995 s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Potrivit art. 501 alin.1 din Legea 10/2001 „Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.”
Așadar pentru ca foștii chiriași să beneficieze de despăgubiri constând în restituirea prețului de piață al imobilelor pe care le-au cumpărat în temeiul Legii 112/1995 și cu privire la care au fost desființate respectivele contracte, este nevoie ca acele contracte să fi fost încheiate cu respectarea prevederilor legale.
În cauză, cu putere de lucru judecat, s-a stabilit că autorii reclamantului au încheiat contractul de vânzare cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, cu nerespectarea dispozițiilor legale, astfel că reclamantul nu este îndreptățit a beneficia de despăgubirile prevăzute la art. 501 alin.1 din Legea 10/2001.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantul T. C. G. solicitând ca în urma admiterii apelului să se schimbe hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În ample motive de apel reclamantul critică sentința în sensul că prima instanță trebuia să aibă în vedere împrejurarea că apartamentul în litigiu a fost achiziționat cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995 întrucât la data cumpărării nu au existat litigii cu privire la imobil.
În pofida faptului că în urma unei decizii irevocabile s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu privire la anumite apartamente printre care și cel în cauză, sunt aplicabile dispoziții cu privire la evicțiune, întrucât raportat la art.1344 din vechiul cod civil și art.1701 al.3 din Noul Cod Civil, vânzătorul este obligat să despăgubească cumpărătorul evins nu numai cu prețul vânzării ci și cu sporul de valoare, respectiv valoarea de circulație întrucât ar fi nelegal ca vânzătorul să fie exonerat de această plată.
În susținerea acestor motive apelantul a prezentat mai multe cauze care au fost soluționate de către CEDO.
P. întâmpinare pârâta Ministerul finanțelor publice prin D.G.F.P. A. a solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, cu motivarea că nu se poate trece peste decizia civilă nr.884/2006 irevocabilă a Curții de Apel Timișoara prin care imobilul a fost restituit foștilor proprietari, constatându-se că vânzarea apartamentului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, iar dispozițiile art.50 alin.1 din Legea nr.10/2001 nu sunt aplicabile.
Tribunalul analizând apelul în condițiile art.295 cod procedură civilă prin prisma motivelor scrise constată că acesta nu este fondat.
Prima instanță atunci când a pronunțat hotărârea a avut în vedere o stare de fapt corectă susținută de probatoriul administrat și de textele legale în vigoare. Ceea ce se poate reține este că apelantul a reluat solicitarea despăgubirilor care au fost anterior solicitate de părinții săi, T. G. și T. F., ambii decedați în 2005, la 6 ani după decesul acestora.
Imobilul a făcut obiectul mai multor litigii între reclamantul apelant și S. R., dar prin decizia civilă 844/2006 pronunțată în dosarul nr.2149/C/2001 Curtea de Apel Timișoara a stabilit în mod irevocabil nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.3943/1999 încheiat între părinții apelantului și S. R., iar în baza acestei decizii era evident că nerespectarea condițiilor de nelegalitate privind vânzarea-cumpărarea unui imobil în condițiile Legii nr.112/1995 a făcut ca dispozițiile art.50 ind.1 alin.1 din Legea nr.10/2001 să devină inaplicabile. Potrivit acestui text proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpătare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 cu modificările ulterioare au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor stabilit conform standardelor internaționale de evaluare. Din acest text rezultă cu claritate condiția esențială și anume aceea a încheierii contractului în condiții de legalitate ceea ce prin decizia civilă invocată mai sus s-a constatat că nu a fost așa.
În consecință apelantul nu este îndreptățit la restituirea prețului în condițiile textului arătat mai sus, iar motivele invocate nu sunt de natură să atragă schimbarea sentinței, aceasta fiind temeinică și legală.
Față de aceste considerente în baza art.196 cod pr.civilă apelul a fost respins.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen, reclamantul T. C. G., pe care l-a motivat explicit în drept cu prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ.
Recurentul a arătat că trebuie să beneficieze de despăgubiri la valoarea piață pentru locuința pe care a pierdut-o în favoarea fostului proprietar, ca urmare a acțiunii acestuia de revendicare și de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare încheiat în baza L.112/1995 întrucât toate principiile de drept și jurisprudența CEDO statuează în favoarea acestei interpretări, cu atât mai mult cu cât inclusiv foștii chiriași, cumpărători la L.112/1995 și care au fost evinși de către fostul proprietar .
Recurentul a mai invocat în sprijinul său Deciziile nr.1351/2008 și nr.1183/2009 a Curții Constituționale precum și cauzele R. vs., România, alături de T. vs. Români precum și Toșcuța și I. vs. România, decise de CEDO, iar greșelile autorităților administrative, atunci când au decis vânzarea către foștii chiriași nu se pot imputa chiriașilor înșiși, care astfel au dreptul la valoarea de piață a imobilului, în acord cu disp.art.50/1 din L.10/2001.
S. R., prin DGFP A. a formulat în cauză întâmpinare, solicitând respingerea recursului cu argumentul că în mod corect s-a statuat de către primele două instanțe că acțiunea reclamantului în despăgubiri la valoarea de piață este neîntemeiată, în raport cu disp.art.50/1 din L.10/2001, câtă vreme printr-o hotărâre irevocabilă anterioară, respectiv decizia civilă nr.884/2006 a Curții de Apel Timișoara s-a constatat fraudarea legii nr.112/1995, atunci când s-a perfectat vânzarea cumpărarea, în beneficiul antecesorilor actualului recurent.
Curtea, analizând recursul reclamantului, prin prisma motivelor de fapt, încadrate la textul art.304 pct.9 C.pr.civ., cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 C.pr.civ., va constata că acesta este neîntemeiat.
Curtea va constata la rându-i că situația juridică a imobilului din litigiu a fost tranșată prin Sentința civilă nr. 3867/20.06.2000 pronunțată în dosar nr. 4230/2000 de Judecătoria A., devenită irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 884/05.04.2006 pronunțată în recurs de Curtea de Apel Timișoara.
P. aceste hotărâri judecătorești, imobilul a fost restituit foștilor proprietari, constatându-se că acesta a fost preluat de Stat fără titlu valabil, dar mai mult, s-a mai constatat și că vânzarea apartamentelor din imobil către chiriași, în temeiul Legii 112/1995, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale.
Potrivit art. 501 alin.1 din Legea 10/2001 „Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.”
P. urmare, este esențial pentru ca foștii chiriași să beneficieze de despăgubiri constând în restituirea prețului de piață al imobilelor pe care le-au cumpărat în temeiul Legii 112/1995 și cu privire la care au fost desființate respectivele contracte, ca acele contracte să fi fost încheiate cu respectarea prevederilor legale.
Or, în speța în cauză, cu putere de lucru judecat, s-a stabilit că autorii reclamantului au încheiat contractul de vânzare cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, cu nerespectarea dispozițiilor L.112/1995, astfel că reclamantul nu este îndreptățit a beneficia de despăgubirile prevăzute la art. 501 alin.1 din Legea 10/2001, ci numai valoarea reactualizată a prețului de achiziție, cerere pe care însă reclamantul nu a formulat-o în fața instanțelor de judecată în acest litigiu, astfel că instanțele nu puteau dispune în acest sens.
Din această perspectivă, curtea va constata și faptul că determinat de existența deciziei irevocabile nr.884/2006 a Curții de Apel Timișoara, care privește aspecte care nu mai pot fi reluate în discuție întrucât se află sub incidența principiului „res judicata”, nu sunt aplicabile nici statuările Curții Constituționale din deciziile nr.1351/2008 și nr.1183/2009 și nici cele din cauzele R., T., Toșcuța sau I. vs. România de la CEDO, întrucât nu numai autoritățile, în mod singular, s-au făcut vinovate de vânzarea ilegală, dar și cumpărătorii înșiși, printre care și antecesorii reclamantului – recurent, aceștia concurând la nesocotirea dispozițiilor L.112/1995, câtă vreme știau sau trebuiau să știe că prin HG 11/1997 au fost suspendate de drept toate procedurile de înstrăinare în baza L.112/1995 și mai mult, cu cunoșteau despre procesele de revendicare ale proprietarilor ce au fost victimele deposedării în regimul comunist, care fuseseră notate în cartea funciară, ceea ce denotă reaua – credință, inclusiv a antecesorilor actualului recurent (paragrafele 2 și 3 din fila 4 a deciziei civile nr.884/05.04.2006).
Dacă s-ar aplica contrariul, în raport cu elementele particulare ale speței, s-ar aduce atingere și principiului protejării împotriva îmbogățirii fără justă cauză, de prețul de piață putând beneficia, potrivit art.50/1 din L.10/2001, doar aceia ale căror contracte au fost încheiate cu respectarea L.112/1995, per a contrario, nu și cei care au încălcat L.112/1995, în concurs cu autoritățile administrative. Pentru această ultimă categorie de persoane, legiuitorul național a decis că se impune restituirea prețului de achiziție, în valoare actualizată, la care se adaugă înscrierea cu prioritate pe listele de locuințe sociale ale administrațiilor locale.
În plus, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia indemnizării cumpărătorilor imobilelor preluate de regimul comunist, în situația în care aceștia au fost evinși, prin admiterea acțiunilor în revendicare formulate de foștii proprietari, a fost considerată suficientă, prin raportare la exigența proporționalității între interesul general care a generat privarea de bun și interesul particular, o indemnizare care reprezintă o parte din valoarea de circulație a bunului (cauza Velikovi și alții contra Bulgariei, 2007) sau contravaloarea prețului actualizat, plătit de cumpărătorul evins (cauza T. T. contra României, 2009). Mai mult, în cauze precum Pincova și Pinc contra Republicii Cehe, 2005, sau Stoyanova și I. contra Bulgariei, 1999, CEDO a statuat că, în situația în care au existat încălcări esențiale ale legii, privarea de proprietate va fi socotită proporțională și conformă Convenției, chiar dacă despăgubirea este net inferioară valorii de circulație actuale a imobilului.
P. urmare, așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, soluția legislativă de restituire a prețului actualizat cu rata inflației, este conformă cu cerințele art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
În sfârșit, în raport cu aceste considerente, curtea va constata că aceste raționamente particulare existente și în jurisprudența CEDO, aplicabile și speței date, nu au fost avute în vedere și și nici dezbătute de către Curtea Constituțională prin deciziile nr. nr.1351/2008 și nr.1183/2009.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 C.pr.civ. rap.la art.304 pct.9 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul T. C. G. împotriva deciziei civile nr.129/21.03.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul T. C. G. împotriva deciziei civile nr. 129/2012 pronunțată de Tribunalul A., în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
C. P. A.-M. N. M. G.
GREFIER,
D. B.
Red. CP. / 01.10.2012
Tehnored D.B./ 11.10.2012
Ex.2
| ← Cereri. Decizia nr. 1909/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
