Evacuare. Decizia nr. 1874/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1874/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-09-2012 în dosarul nr. 1874/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1874
Ședința publică din 20 septembrie 2012
PREȘEDINTE: Prof. univ. dr. L. B.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A. - M. N.
GREFIER: F. B.
Pe rol recursul declarat de reclamanții M. C. în calitate de reprezentant legal a minorului M. A. D., M. A., M. B., M. I. împotriva încheierii nr. 1015/A/26.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în camera de consiliu din 26 aprilie 2012, în contradictoriu cu pârâta intimată P. O. R. B. M., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă M. A. C. în nume propriu și în reprezentarea minorului M. A. D., reclamantul recurent M. B. și avocat Mărurean G. în reprezentarea pârâtei intimate P. O. R. Beregsăul M., lipsă fiind reclamanții recurenți M. A. și M. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică întâmpinarea formulată de pârâta intimată reclamanților recurenți, care nu solicită amânarea cauzei.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamanții recurenți solicită admiterea excepțiilor invocate și a recursului și respingerea acțiunii de îmbogățire fără justă cauză din cererea reconvențională.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, conform motivelor invocate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalul T. la 24 februarie 2012 reclamanții M. A. D., reprezentat de M. C., M. A., M. B., M. I. au solicitat îndreptarea erorilor materiale din decizia civilă nr. 1015/2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Tribunalul T. a respins cererea apelanților reclamanți de îndreptare a erorilor materiale invocate, reținând că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 281 alin. 1 Cod procedură civilă, problemele ridicate de apelanți nefiind erori materiale, prin chiar natura lor.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recurs, criticând hotărârea Tribunalului T., prin aceea că:
- instanța de apel nu a judecat și nu a constatat faptele ilicite ale pârâtei intimate;
- admiterea acțiunii prin invocarea principiului îmbogățirii fără justă cauză este greșită, căci acest principiu nu e incident în cauză, în care se dispută fapte ilicite, iar nu licite;
- greșit a reținut însă reaua credință a reclamanților în legătură cu administrarea probei cu expertiza;
- instanța și-a încălcat rolul activ și a încălcat dispozițiile art. 6,13,14 din CEDO, art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenție, art. 44 și art. 1414 Cod civil;
- instanța nu a verificat alte căi de recuperare a investițiilor în favoarea pârâtei în cauză;
- s-a atribuit – pagina 22 hotărâre – Parohiei un drept de folosință veșnică, drept greșit calificat, căci aceasta nu se transmite prin hotărâre (46/99);
- instanța nu s-a pronunțat asupra excepției calității procesuale pasive a reclamanților față de cererea reconvențională formulată în dosar;
- s-a ignorat incidența dispozițiilor art. 48 al. 3 din Legea nr. 10/2001.
În sprijinul susținerilor de mai sus, recurenții au depus în recurs practica judiciară (decizia civilă 1077/2006 – Curtea de Apel Timișoara), decizia civilă nr. 1079/06.2007 – Înalta Curte de Casație și Justiție București, decizia civilă nr. 996/R/2010 a Curții de Apel Timișoara, decizia civilă nr. 286/30.10.2002, extrase din doctrina privind îmbogățirea fără temei legitim, răspunderea civilă delictuală -, f. 55 – 56, Note scrise de ședință, f. 57 – 67, plângere penală formulată împotriva magistraților care au judecat cauza, f. 68.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, evidențiind netemeinicia motivelor de recurs, care au făcut obiectul analizei, cu ocazia judecății în fond a litigiului dintre părți.
Verificând recursul astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, în raport cu motivele invocate, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, în nici una din tezele acestei norme, hotărârea Tribunalului T. fiind legală.
Din chiar exprimarea motivelor de recurs, redată mai sus, rezultă că respectivele critici nu se încadrează în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 281 al. 1 Cod procedură civilă, care are în vedere exclusiv erori de tip material strecurate în dispozitivul unei hotărâri judecătorești, iar nu erori de judecată sau care derivă din raționamentul urmat de judecător cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, astfel că nu se poate pune problema incidenței dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pe care pare a fi întemeiat recursul, căci evocă aplicarea greșită a legii prin interpretarea ei eronată în varii materiei de drept, precum: instituția răspunderii civile delictuale, cea a îmbogățirii fără temei legitim, excepțiile procesuale de fond și altele asemenea.
În realitate, reclamanții urmăresc modificarea deciziei civile nr. 1015/2011 a Tribunalului T., în afara cadrului juridic prev. de codul de procedură civilă, care reglementează apelul și recursul, ca și căi de atac pentru remedierea chestiunilor de judecată propriu – zise și la care se pot alătura căile extraordinare de atac, prev. de același Cod.
Consacrarea unor astfel de procedee în drept ar fi de natură a înfrânge stabilitatea raporturilor juridice consolidate în baza unor hotărâri de fond, precum și rolul căilor de atac prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, Curtea constată că Tribunalul T. a făcut o analiză clară a susținerilor invocate de reclamanți, statuând legitim că acestea nu se circumscriu exigențelor art. 281 al. 1 Cod procedură civilă.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanții M. C. în calitate de reprezentant legal a minorului M. A. D., M. A., M. B., M. I. împotriva încheierii nr. 1015/A/26.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în camera de consiliu din 26 aprilie 2012.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Prof. univ. dr. L. B. M. G. A. - M. N.
GREFIER,
F. B.
Red.L. B./ 21.09.2012
Tehnored F.B./28.09.2012
Ex.2
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1840/2012. Curtea de... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
