Partaj judiciar. Decizia nr. 1928/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1928/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-09-2012 în dosarul nr. 1928/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1928
Ședința publică din 27 septembrie 2012
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR:M. G.
GREFIER:D. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții P. L. și P. M. S. împotriva deciziei civile nr. 162/15.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta P. V., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții recurenți personal și asistați de avocat Iuhasz A. și pârâta intimată asistată de avocat C. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru de 10 lei timbru judiciar de 0,15 lei și împuternicirea avocațială.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială și concluzii scrise.
se constată depusă la dosar, de către pârâta intimată Direcția Generală a
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțate de Tribunalul T., respingerea apelului formulat de intimată, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de Judecătoria Timișoara.
Se arată că hotărârea Tribunalul T. nu este motivată, alegerea făcută de instanță a unei expertize de ieșire din indiviziune nu este motivată.
Se susține, totodată, că instanța de apel a admis apelul, a desființat hotărârea Judecătoriei Timișoara, fără să aducă nicio critică acesteia, ci doar pentru că s-a considerat că expertiza efectuată de trei experți este mai bună decât expertiza efectuară de un expert. Se arată că cei trei experți au susținut, ei înșiși că nu sunt competenți a se pronunța asupra corectitudinii expertizei efectuate de primul expert.
Instanța pune în vedere reprezentantului reclamanților recurenți faptul că cei trei experți nu au voie să critice prima expertiză, ei trebuie doar să arate opinia lor în cu privire la obiectivele expertizei, opinie care poate fi aceeași, cu cea din prima expertiză, sau poate fi diferită.
Reprezentantul reclamanților recurenți susține că instanța de apel trebuia totuși să motiveze de ce a ales al doilea raport de expertiză în detrimentul celui din primă instanță.
Instanța solicită lămuriri în ceea ce privește respectarea criteriilor tehnice, respectiv care dintre cele două expertize, cea din primă instanță sau cea din apel au respectat mai mult aceste criterii.
Acesta învederează instanței că varianta a doua din primul raport de expertiză este cea care reflectă realitatea, arătând că terenul aparține în proporție de 50% fiecăruia, dar construcțiile sunt 57 % în favoarea pârâtei și doar 42 % în favoarea reclamanților, situație incorectă, din punctul său de vere.
Se arată, de asemenea, că expertul S. I. a atribuit lotul din stânga pentru reclamanți și lotul din dreapta pentru pârâtă.
Se precizează și faptul că intimata nu locuiește în clădire, doar reclamanții.
Se solicită cheltuieli de judecată, arătând că, în opinia lor, trebuie luate în calcul toate costurile suportate de părți, pentru egalizare, 50 % din toate costurile.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de Tribunalul T., arătând faptul că, contraexpertiza ține cont atât de starea de fapt cât și cea de drept. În fapt există trei imobile, unul ce aparține reclamanților și două ce aparțin pârâților.
Se arată că s-a solicitat 50% din grădină, pe calea partajului judiciar, nu și din imobil.
Cu privire la competența experților desemnați în cauză, acesta susține că atâta vreme cât aceștia figurează ca experți topo autorizați, ei sunt competenți. Arată că expertul Stemțan a fost atât de „competent” încât a inițial a introdus în cauză și a efectuat expertiza și față de primăria Timișoara, instituție terță în pricina dedusă judecății.
Totodată, se arată faptul că atâta timp cât hotărârea profită ambelor părți, și cheltuielile de judecată trebuie suportate de ambele părți.
Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.162/15.02.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis apelul civil formulat de către apelanta pârâta P. V., cu domiciliul procedural ales în Timișoara, . V., nr. 1, ., împotriva sentinței civile nr._/16.06.2010 pronunțată de Judecătoria Timisoara în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți P. L. și P. M. S., domiciliați în Timișoara, Calea Bogdăneștilor, nr. 151 .
A schimbat in parte sentinta apelata, dispunând ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în Timișoara, Calea Bogdăneștilor, nr. 151, înscris în CF nr._ provenit din CF colectiv nr._ Timișoara, cu nr. top._/4, constând în teren în suprafață de 673 mp, prin formarea a trei noi parcele topografice, potrivit raportului de contraexpertiza, după cum urmează:
-nr. top._/4/1, loc de casă în Calea Bogdăneștilor nr. 151 cu casă compusă din 2 apartamente (părțile comune rămân neschimbate), în suprafață de 395 mp, materializat în planul cu propunerea de ieșire din indiviziune prin punctele de contur: 1 - 2 - B - A, care se va reînscrie în C.F._ Timișoara, în favoarea paratei P. V. – in cota de1/2 parte (cota aferentă . L. – in cota de 1/2 parte (cota aferentă . class="PlainText"> -nr. top._/4/2, grădină în Calea Bogdăneștilor nr. 151, în suprafață de 139 mp, materializat în planul cu propunerea de ieșire din indiviziune prin punctele de contur: B - 3 - N - M, care va fi atribuita in proprietate exclusiva reclamantului P. L. - in cota de 1/1 parte si se va inscrie . noua cu titlu sistare indiviziune;
-nr. top._/4/3, grădină în Calea Bogdăneștilor nr. 151, în suprafață de 139 mp, materializat în planul cu propunerea de ieșire din indiviziune prin punctele de contur: A - M - N - 4, care va fi atribuita in proprietate exclusiva paratei P. V. - in cota de 1/1 parte si se va inscrie . noua cu titlu sistare indiviziune, linia de dezmembrare între nr. top._/4/1 și parcelele cu nr. top._/4/2 și nr. top._/4/3 fiind aliniamentul A - B, situat la un metru în spatele clădirilor anexă, iar linia de dezmembrare între nr. top._/4/2 și nr. top._/4/3 - aliniamentul M – N.
În final, a obligat pe intimati la cheltuieli de judecată în sumă de 1809,65 lei.
Prin această decizie, tribunalul a infirmat parțial soluția instanței de fond, reținând că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._, reclamanții P. L. și P. M. S. au chemat in judecata pârâții Municipiul Timișoara prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timișoara, B. I. și P. V. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului înscris în CF colectiv nr._ Timișoara, cu nr. top._/4, prin partajarea în natură a terenului și formarea a două/trei parcele noi de teren, iar în consecință să se dispună intabularea dreptului de proprietate exclusiv al fiecărui proprietar în cartea funciară asupra parcelelor nou formate.
În motivare, se arată că reclamantul P. L. este proprietar tabular al apartamentului nr. 2 și al cotei aferente de 50 % părți din terenul situat în Timișoara, Calea Bogdăneștilor, nr. 151, înscris în CF colectiv nr._ Timișoara, cu nr. top._/4 și în CF individual nr._, cu nr. top_/4/II, iar P. M. S., soția reclamantului, este beneficiară a unei interdicții de înstrăinare și grevare a imobilului arătat.
Pârâtul Municipiul Timișoara este proprietarul tabular al celeilalte cote de 50 % din teren, iar pârâții B. I. și P. V. sunt proprietarii tabulari ai apartamentului nr. 1, și care ar putea revendica vreun drept asupra cotei de proprietate de 50 % din teren ce aparține Municipiului Timișoara.
Reclamanții arată că, terenul în suprafață totală de 700 mp poate fi comod partajabil în natură prin împărțirea lui în două parcele, sau chiar trei, una aferentă terenului de sub construcție. Se mai arată că în fapt există un partaj de folosință asupra terenului, reclamanții folosind jumătate ,iar antecesorii pârâților cealaltă jumătate.
Pârâta P. V. a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Timișoara și a pârâtului B. I., întrucât prin Ordinul Prefectului i s-a atribuit în proprietate cota de 50 % din terenul ce se cere a fi partajat. Pe de altă parte, pârâtul B. I. a înstrăinat pârâtei P. V. cota sa de proprietate de ½ din apartamentul nr. 1, cu 50 % părți comune și 50 % parte din teren.
În ce privește fondul pricinii, pârâta nu se opune admiterii cererii, întrucât apreciază că terenul este comod partajabil în natură.
La termenul din 06.11.2008, față de excepțiile invocate de pârâta P. V., reclamanții arată că renunță la judecată față de pârâții B. I., Municipiul Timișoara prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Timișoara.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică în specialitatea topografie de către expertul S. I., care, după formularea obiecțiunilor de către părți a fost refăcută ținând cont de părțile care au rămas în litigiu, iar ulterior a fost depus la dosarul cauzei avizul OCPI T. cu privire la raportul de expertiză.
Pentru soluționarea modalității de atribuire în natură a parcelelor de teren formate în urma propunerilor de partajare făcute de expert a fost administrată proba cu martorii R. T., Tochera N., Babeanu A. și I. C..
Prin sentința civilă nr._/16.06.2010 Judecătoria Timișoara a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții P. L. și P. M. S., în contradictoriu cu pârâta P. V., având ca obiect ieșire din indiviziune.
A dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în Timișoara, Calea Bogdăneștilor, nr. 151, înscris în CF nr._ provenit din CF colectiv nr._ Timișoara, cu nr. top._/4, constând în teren în suprafață de 673 mp, prin formarea a trei noi parcele topografice, conform variantei nr. 2 din raportul de expertiză efectuată de expertul S. I., expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre(fila 126-131 dosar), astfel: top_/4/1 în suprafață de 386 mp constând în curte cu construcții, top_/4/2 constând în grădină în suprafață de 114 mp și top_/4/3 constând în grădină în suprafață de 173 mp.
A atribuit în proprietate exclusivă reclamantului P. L. parcela nr. top_/4/3 constând în grădină în suprafață de 173 mp, care a fost înscrisă într-o carte funciară nouă, a atribuit în proprietate exclusivă pârâtei P. V. parcela nr. top_/4/2 constând în grădină în suprafață de 114 mp, care a fost înscrisă într-o carte funciară nouă, iar asupra terenului înscris în parcela nr. top_/4/1 în suprafață de 386 mp constând în curte cu construcții părțile rămân în indiviziune, în favoarea reclamantului P. L. s-a înscris cota de 42,38% din teren, iar în favoarea pârâtei P. V. s-a înscris cota de 57,62% din teren, iar această parcelă a fost înscrisă în CF nr._ Timișoara ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ col).
A obligat pârâta P. V. să plătească reclamanților cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru în sumă de 9,65 lei și onorariu de expert în sumă de 350 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că potrivit extrasului CF nr._-C1-U2 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), reclamantul P. L. este proprietar în cotă de 1/1 din imobilul constând în apartamentul nr. 2 din Timișoara, .. 151, având nr. top._/4/II, iar reclamanta P. M. S. este beneficiara interdicției de înstrăinare și grevare a aceluiași imobil.
Potrivit extrasului CF nr._ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), terenul aferent imobilului din Calea Bogdăneștilor, nr. 151, având nr. top._/4, în suprafață de 673 mp se află în proprietatea reclamantului P. L. în cotă de ½ și a pârâtei P. V. în cotă de ½.
Conform extrasului CF nr._ Timișoara, pârâta P. V. este proprietară asupra apartamentului nr. 1 din Timișoara, .. 151, având nr. top._/4/I.
Codul civil stipulează la art. 728 că ”nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”, astfel că ambele părți din litigiu au arătat că sunt de acord cu ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren aflat în coproprietate în cote de câte ½ pentru fiecare coproprietar.
Raportul de expertiză a concluzionat că suprafața terenului este de 673 mp și a propus două variante de ieșire din indiviziune prin formarea a trei parcele de teren: anume . avea nr. top_/4/1 și care urmează a fi înscrisă în CF nr._ (provenit din CF colectiv_ Timișoara), care să cuprindă construcțiile constând în apartamentul nr. 1 și apartamentul nr. 2 și teren în suprafață de 386 mp; . avea nr. top_/4/2 constând în grădină în suprafață de 114 mp; și . avea nr. top_/4/3 constând în grădină în suprafață de 173 mp (fiind propuse două variante de partajare). Pentru a stabili astfel, expertul a constatat că suprafața construită, inclusiv a anexelor, este de 187 mp, din care apartamentul nr. 1 ocupă 107,75 mp, ceea ce reprezintă 57, 62 % din suprafața construită, iar apartamentul nr.2 ocupă 79,25 mp, ceea ce reprezintă 42,38 % din suprafața construită. Rămân astfel 199 mp de teren liber din perimetrul curții, care împreună cu suprafața construită măsoară 386mp și care urmează a fi înscrisă sub nr. top._/4/1. Diferența de teren rămasă până la suprafața totală de 673 mp este de 287 mp, suprafață ce urmează a fi împărțită în două noi parcele cu nr. top_/4/2 și cu nr. top_/4/3. Pentru că suprafețele construite ocupate de . cea ocupată de . sunt egale, grădina rămasă liberă va fi împărțită în două parcele ce nu vor fi egale, astfel ca prin însumarea suprafeței ocupate de construcția aferentă fiecărui apartament și suprafața de grădină ce urmează a fi atribuită în proprietate exclusivă fiecărei părți să se păstreze proporția de 50%, adică cota de ½ din teren pentru fiecare proprietar.
Pentru atribuirea parcelelor cu numele topografice_/4/2 și_/4/3 în una sau cealaltă variantă propusă de expert a fost încuviințată proba cu martori, pentru a se stabili modul în care părțile au folosit în fapt terenul până în prezent.
Din declarația martorului R. T. rezultă că inițial P. P., antecesorul pârâtei a lucrat partea stângă a grădinii, iar P. L. a folosit-o pe cea dreaptă, iar cu acceptul lui P. P. reclamantul a lucrat și partea acestuia. După moartea lui P., reclamantul a lucrat doar partea dreaptă, P. V. nefiind văzută să folosească grădina.
Martorul Tochera N. a relatat că reclamantul se ocupa de întreaga grădină, în ultima vreme limitându-se a tăia doar iarba, însă pe pârâtă nu a văzut-o lucrând în grădină.
Martorul B. A. arată că l-a vizitat pe P. P., tatăl pârâtei în urmă cu trei ani, când acesta trăia și de la acesta știe că partea stângă a grădinii era folosită de el, de atunci însă nu a mai vizitat imobilul.
Martora I. C. arată, ca și primii doi martori, că grădina nu este împărțită în două prin semne vizibile, dar l-a văzut pe reclamantul P. L. ocupându-se de întreaga grădină, cultivând legume, pe pârâta P. V. nu a văzut-o însă niciodată.
Deși părțile au invocat ca și criteriu al atribuirii parcelelor situarea anexelor gospodărești pe o parte sau alta a acestora, poziționarea lor nu poate sluji drept criteriu de atribuire, deoarece ele nu sunt situate exclusiv pe o parte sau alta, anexe aparținând . dreptul ambelor parcele .
Întrucât nici unul din martori nu a văzut-o pe pârâta P. V. lucrând grădina, iar chiar și în timpul vieții antecesorului ei, reclamantul este cel care a exercitat acte de folosință asupra întregii grădini, iar după moartea lui P. P. a fost singurul care s-a ocupat de cultivarea și de întreținerea ei, instanța de fond a apreciat că reclamantul este îndreptățit la ieșirea din indiviziune în varianta nr. 2 propusă de expert, astfel că i-a atribuit . va avea nr. top_/4/3 în suprafață de 173 mp.
Față de cele arătate, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților, a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului in modalitatea aratata mai sus.
În temeiul art.276 C.p.c. și pentru că ieșirea din indiviziune profită ambelor părți din proces, fiecare parte a suportat propriile cheltuieli legate de plata avocatului, iar cheltuielile privind taxele de timbru și onorariul de expert au fost suportate în părți egale de ambele părți. Instanța de fond a obligat în consecință pe pârâta P. V. să plătească reclamanților jumătate din cheltuielile de judecată constând în taxe de timbru în sumă de 9,65 lei și onorariu de expert în sumă de 350 lei.
Împotriva hotărârii a declarat apel pârâta P. V. solicitând admiterea apelului .
În motivare, apelanta a aratat că este vorba de două apartamente fiecare având un CF distinct și de o suprafață de teren ( grădină) asupra cărora ambii proprietari au câte o cotă ideală de 50 %.
Apare cu atât mai netemeinică concluzia expertului, care, în loc să măsoare și să delimiteze câte 50% din grădină pentru fiecare dintre părți, în raportul de expertiză introduce în calcul și suprafața fiecărui imobil stăpânit individual de părți astfel rezultând suprafețe de teren inegale, fapt ce contravine stării scriptice a CF-ului.
S-a invederat că în primul raport, depus în fața instanței de fond, apelantei nu i s-a atribuit deloc teren, tocmai din eroarea expertului, eroare corectată de apelantă odată cu solicitarea de refacere a expertizei.
In urma obiecțiunilor formulate, expertul nu și-a schimbat punctul de vedere, în sensul că a menținut în împărțeală și suprafețele aferente fiecărui apartament, astfel că apelanta a solicitat efectuarea unei contraexpertize cu trei experți, solicitate respinsă de către instanța de fond.
Instanța de fond a dat eficiență doar declarațiilor martorilor, care oricum sunt, în opinia apelantei, neconcludente în ceea ce privește modul în care a fost folosită grădina și a atribuit lotul în locația solicitată de către reclamant.
În urma acestei împărțeli, reclamantul are în partea stângă a grădinii, în lotul rămas în indiviziune, anexele gospodărești și grădina în dreapta, iar pârâta are anexele gospodărești în dreapta, iar grădina în stânga.
Cererea de apel nu a fost motivată în drept.
Intimatii au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea cererii de apel formulata de parata P. V., ca nefondata, cu cheltuieli de judecata.
Au precizat că, asa cum au arătat si in acțiunea introductiva de instanta, intimatul P. L. este proprietarul tabular al apartamentului nr. 2 si al cotei aferente de 50% parti din terenul situat in Timișoara, Calea Bogdanestilor nr. 151, inscris in CF col. nr. 15.049 Timișoara, nr. top._/4, respectiv CF. ind._, nr. top._/4/II., iar intimata P. M. S., soția lui P. L., este beneficiara unei interdicții de instrainare si grevare a imobilului descris mai sus, ca o garanție a unei abitatii liniștite in acest imobil pe durata vieții sale.
Parata apelanta P. V. este proprietara tabulara a apartamentului nr. 1 si al celeilalte cote de 50% din terenul aferent imobilului situat in Calea Bogdanestilor nr. 151 ( fosta proprietate a Municipiului Timișoara).
Terenul pe care este situat imobilul are o suprafața de aproximativ 700 mp si potrivit concluziilor raportului de expertiza topografica poate fi comod partajabil in natura intre proprietarii tabulari prin impartirea lui in 3 parcele: una aferenta terenului de sub construcție si celelalte doua atribuite in proprietate exclusiva celor doi coproprietari, formate din impartirea egala a grădinii aferente imobilului.
Modalitatea de impartire ( in 3 parcele ) nu a fost contestata in sine de către parata apelanta, ci doar aceasta este nemulțumita de . i-a revenit acesteia in proprietate exclusiva, in urma pronunțării sentinței atacate.
In fapt, de multa vreme exista un partaj de folosința a terenului, acestea folosind jumătate din acesta, iar antecesorii paraților cealaltă jumătate, insa parata nu a folosit efectiv niciodată niciun metru pătrat din terenul in discuție.
In pofida susținerilor nefondate ale paratei apelante, instanța de fond a dispus partajarea terenului . cat de judicioasa, pe atat logica si fundamentata pe probatoriul administrat in cauza.
Si anume cand a ales varianta 2 dintre cele doua variante propuse de către dl. expert la 09.03.2010, a ales ținând cont de disp. art. 673"9 si urm. C.pr.civ. si de situația de fapt, existenta de ani de zile si pana in prezent, in ceea ce privește folosința efectiva a acestui teren.
In sprijinul acestei variante au solicitat a se avea în vedere:
- intimații reclamanții locuiesc efectiv în imobilul construcție existent pe teren, iar parata locuiește la câteva case distanta unde are o alta gradina pe care o folosește ;
- au fost cei care au folosit in trecut si folosesc si in prezent terenul, chiar in unele perioade au folosit integral terenul iar in altele doar partea stânga pe care o solicita si este prevăzuta in Varianta 2. Parata nu a folosit deloc terenul si nu invoca vreo „posesie anterioara" asupra parcelei de teren ce intimatii solicita a le fi atribuita, fiindu-i practic indiferenta modalitatea de impartire ;
- martorii (vecini si având terenurile limitrofe terenului in litigiu) au arătat faptul ca s-au ocupat ca buni gospodari atat de . si de cea din drepta;
- locuiesc acolo in imobil si doresc sa foloseasca cat mai util si lesnicios . reveni, motiv pentru care au solicitat a le fi atribuita . care are accesul cel mai direct si comod la calea publica, cea care permite . eventuale utilaje agricole direct de la calea de acces din . stânga a imobilului).
- nu in ultimul rand locuiesc in partea stânga a imobilului construcție, in apartamentul nr. 2, pe aceeași parte stânga cu . fost atribuita ( fiind astfel comod si normal de folosit - practic in continuarea apartamentului lor).
In apel, a fost incuviintata si administrata proba cu contraexpertiza tehnica in specialitatea topografie.
Tribunalul a constatat că apelul este fondat., reținând că în mod corect a sintetizat prima instanta situatia de fapt ce se regaseste in speta, observand ca potrivit extrasului CF nr._ Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), terenul din Calea Bogdăneștilor, nr. 151, având nr. top._/4, în suprafață de 673 mp se află în proprietatea reclamantului P. L. în cotă de ½ și a pârâtei P. V. în cotă de ½, iar din coroborarea mentiunilor extrasului CF nr._-C1-U2 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._) cu ale extrasului CF nr._ Timișoara, reiese ca reclamantul P. L. este proprietar exclusiv al apartamentului nr. 2, având nr. top._/4/II, iar reclamanta P. M. S. este beneficiara unei interdicții de înstrăinare și grevare, pârâta P. V. fiind la randul acesteia proprietară exclusiva asupra apartamentului nr. 1, având nr. top._/4/I, ambele apartamente fiind edificate pe terenul mai sus descris.
Partile detin terenul in cote-parti ideale egale si aceasta egalitate se impune a fi respectata si in modalitatea de efectuare a partajului, neexistand niciun temei juridic ca atata vreme cat respectarea acestui principiu de partajare este posibila sa nu se procedeze ca atare.
Pe de alta parte, intrucat in speta terenul apare ca un accesoriu al constructiilor (ne aflam in situatia unui caz clasic de coproprietate fortata asupra terenului aferent constructiilor, cu privire la care partile au fost de acord sa-i puna capat, partial, prin partajarea gradinii) este firesc ca amplasamentul acestora din urma sa constituie un criteriu de atribuire, in conditiile in care modul de folosinta nu este lamuritor in aceasta privinta (parata nu a folosit o anumita . reclamantul a folosit chiar si intregul teren).
Asa incat, in mod judicios au concluzionat expertii in cuprinsul raportului de contraexpertiza, in sensul ca, plecând de la modul de dispunere a construcțiilor în teren, este oportuna dezmembrarea imobilului în litigiu având nr. top._/4, în suprafață de de 673 mp, în trei parcele distincte, după cum urmează:
-nr. top._/4/1, loc de casă în Calea Bogdăneștilor nr. 151 cu casă compusă din 2 apartamente (părțile comune rămân neschimbate), în suprafață de 395 mp, materializat în planul cu propunerea de ieșire din indiviziune prin punctele de contur: 1 - 2 - B - A, care se va reînscrie în C.F._ Timișoara, în favoarea paratei P. V. – 1/2 parte (cota aferentă . L. – 1/2 parte (cota aferentă . class="PlainText"> -nr. top._/4/2, grădină în Calea Bogdăneștilor nr. 151, în suprafață de 139 mp, materializat în planul cu propunerea de ieșire din indiviziune prin punctele de contur: B - 3 - N - M, care se va reînscrie în C.F._ Timișoara, în favoarea reclamantului P. L. - 1/1 parte;
-nr. top._/4/3, grădină în Calea Bogdăneștilor nr. 151, în suprafață de 139 mp, materializat în planul cu propunerea de ieșire din indiviziune prin punctele de contur: A - M - N - 4, se va reînscrie în C.F._ Timișoara, în favoarea lui P. V. - 1/1 parte.
Linia de dezmembrare între nr. top._/4/1 și parcelele cu nr. top._/4/2 și nr. top._/4/3 este aliniamentul A - B, situat la un metru în spatele clădirilor anexă, iar linia de dezmembrare între nr. top._/4/2 și nr. top._/4/3 este aliniamentul M – N.
Pentru toate considerentele evocate, potrivit art.296 alin.1 ipoteza a II a C.proc.civ. si in temeiul dispozitiilor legale iterate, tribunalul a admis apelul formulat, a schimbat sentinta apelata, in sensul ca a dispus sistarea starii de indiviziune in modalitatea aratata.
In temeiul art.274 C.proc.civ. si in raport de dubla calitate a partilor in partaj, tribunalul a obligat pe intimati la cheltuieli de judecată în sumă de 1809,65 lei, ½ din onoarariul expertilor si taxele judiciare, respingand cererea intimatilor cu acelasi obiect.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen, reclamanții P. L. și P. M. S., care a fost motivat în drept cu disp.art.304 pct.9 C.pr.civ.
Din această perspectivă, recurenții au susținut instanța de apel a nesocotit disp.art.129 și art.130 C.pr.civ. rap.la art.201 și urm. C.pr.civ., în sensul că a girat un raport de contraexpertiză judiciară realizat de către trei experți judiciari necompetenți, în contextul în care comisia de experți judiciari numită de tribunal a reformulat varianta de împărțire a parcelei de teren în litigiu, care este diferită de cea expertului judiciar desemnat de instanța de fond, dar fără să răspundă concret obiecțiunilor formulate de către reclamanți în raport cu concluziile acestei contraexpertize, respectiv fără să indice baza juridică și tehnică – topografică cu privire la varianta propusă.
În acest sens, recurenți au arătat că instanța de apel nu își putea fundamenta soluția pe această contraexpertiză, realizată de către experți necompetenți.
Legat de același aspect al variantei de împărțire a suprafeței de teren, s-a reproșat atât comisiei de experți, cât și instanței de apel că nu a au indicat și nu au argumentat, nici tehnic, nici în fapt și nici în drept decizia de a modifica varianta de partajare, și prin urmare, de ce a fost omologată contraexpertiza, în detrimentul primei expertize realizate în faza judecății de fond, fiind astfel încălcat principiul obiectivității și aflării adevărului.
În final, recurenții au formulat critici și cu privire la maniera de atribuire a cheltuielilor de judecată, fiind nemulțumiți de faptul că au fost obligați la plata a ½ din costul acesteia, în apel, deși n apel au suportat singuri întregul cost al expertizei judiciare administrate de judecătorie, în condițiile în care partajul profită ambelor categorii de părți litigante.
Intimata, deși legal citată nu a formulat întâmpinare în termenul legal, însă prin apărător a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând recursul reclamanților prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de aceștia, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 C.pr.civ., va constata că acesta este neîntemeiat, în cauză nefiind incident motivul de modificare prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ., în sensurile indicate de recurenți.
Astfel, Curtea va constata că disp.art.129 și 130 C.pr.civ. conțin o . obligații stabilite atât în sarcina părților, cât și a judecătorului în aceea de a stărui în judecată și totodată, de administrata într-un ritm alert și diligent toate probele necesare pentru susținerea atât a acțiunii, cât și a apărărilor pârâtului. Aceleași norme obligă judecătorul să manifeste rol activ pentru stabilirea adevărului în cauză.
Or, din această perspectivă, Curtea va constata că atât instanța de apel, dar și instanța de fond au dat curs cererilor de probațiune formulate de către părți și au fost administrate 2 expertize în cauză, una realizată de către un singur expert în fața instanței de fond, și o a doua, denumită contraexpertiză, realizată de către o comisie de trei experți topografi, în fața instanței de apel.
Curtea va constata că atât expertul S. I., cât și experții A. C., P. G. și S. I. sunt cu toții experți judiciari topografi, înscriși pe tabloul oficial al experților judiciari autorizați de Ministerul Justiției, și din acest punct de vedere nu se poate contesta competența domniilor lor.
În al doilea rând, Curtea va constata că tribunalul, atunci când a decis admiterea probei cu contraexpertiza realizată de comisia de trei experți judiciari nu a făcut altceva decât să respecte dispozițiile art.201 rap.la art.212 C.pr.civ., astfel că și din acest punct de vedere procedura a fost îndeplinită corect.
În sfârșit, pe fondul problemei, recurenții reclamantă că varianta de partajare omologată de instanța de apel nu are în susținerea ei o fundamentare factuală și legală, din partea tribunalului, însă curtea constată că tribunalul a argumentat motivul pentru care a ales varianta propusă de către comisia de trei experți judiciari, argumentare care este în acord cu disp.art.673/9 C.pr.civ., chiar dacă acest text nu a fost menționat explicit de către judecătorii apelului.
Astfel, tribunalul a motivat că varianta aleasă se impune a fi omologată întrucât aceasta derivă din faptul că „Părțile detin terenul in cote-parti ideale egale si aceasta egalitate se impune a fi respectata si in modalitatea de efectuare a partajului, neexistand niciun temei juridic ca atata vreme cat respectarea acestui principiu de partajare este posibila sa nu se procedeze ca atare.
Pe de alta parte, întrucât in speta terenul apare ca un accesoriu al constructiilor (ne aflam in situatia unui caz clasic de coproprietate fortata asupra terenului aferent constructiilor, cu privire la care partile au fost de acord sa-i puna capat, partial, prin partajarea gradinii) este firesc ca amplasamentul acestora din urma sa constituie un criteriu de atribuire, in conditiile in care modul de folosinta nu este lamuritor in aceasta privinta (parata nu a folosit o anumita . reclamantul a folosit chiar si intregul teren).
Așa încat, in mod judicios au concluzionat expertii in cuprinsul raportului de contraexpertiza, in sensul ca, plecând de la modul de dispunere a construcțiilor în teren, este oportuna dezmembrarea imobilului în litigiu având nr. top._/4, în suprafață de 673 mp, în trei parcele distincte”.
Această decizie a tribunalului este în acord cu textul art.673/9 C.pr.civ. care stipulează că „La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.”, dar și textele art.30 – 31 din L.7/1996, în condițiile în care, anterior inițierii prezentului litigiu, ambele părți litigante aveau precis determinate cotele părți de proprietate asupra terenului, respectiv 50 – 50% din terenul total de 673 mp, independent de mărime/întinderea/suprafața desfășurată a construcțiilor pe care le au în proprietate, în raport cu cele 2 apartamente.
Prin urmare, varianta de împărțire decisă de tribunal respectă strict legea, în sensul că s-a ținut în mod evident seama de mărime cotei – părți de teren deținută atât de reclamanți, cât și de pârât și care este egală.
În privința cheltuielilor de judecată din apel, respectiv costul contraexpertizei, tribunalul a decis în mod judicios și în acord cu disp.art.274 C.pr.civ. că acestea cad în sarcina actualilor recurenți, din moment ce s-a admis integral apelul actualei intimate P. V. și în contextul în care tribunalul se referă exclusiv la cheltuielile de judecată din apel, acestea urmând a se compensa pe calea executării, cu sume datorate de intimată din faza de judecată a fondului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. art.312 C.pr.civ. rap.la art.3034 pct.9 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamanți P. L. și P. S. împotriva deciziei civile nr.162/15.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Va constata că în recurs nu sunt aplicabile disp.art.274 C.pr.civ. întrucât intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în această etapă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții P. L. și P. M. S. împotriva deciziei civile nr. 162/15.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.09.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
C. P. A.-M. N. M. G.
GREFIER,
D. B.
Red. CP. / 04.10.2012
Tehnored D.B./ 15.10.2012
Ex.2
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Cereri. Decizia nr. 1909/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
