Acţiune în constatare. Decizia nr. 2175/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2175/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-10-2012 în dosarul nr. 2175/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2175/R
Ședința publică din 25 octombrie 2012
P.:M. G.
JUDECĂTOR:A.-M. N.
JUDECATOR:C. P.
GREFIER:M. M.
S-a fixat termen de pronunțare asupra recursului formulat de reclamanții M. I. și M. E. împotriva Deciziei civile nr.233/A din 6.03.2012 pronunțată de Tribunalul T., în contradictoriu cu pârâții M. A., M. S., M. I., P. V., B. M., C. L. D., M. C., M. A., T. G., T. V., T. L., T. M., B. P., B. E., C. L. de F. F. L., C. Județeană de F. F. T., C. Județean T., S. R. reprezentat de M. L. prin Primar, C. Județean T. – Delegația P. și P. Județului T., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 25 octombrie 2012.
În termenul de pronunțare au fost depuse la dosar prin registratura instanței la data de 23.10.2012 de către reclamanții recurenți M. I. și M. E., concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
P. sentința civilă nr.1376/10.05.2011 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria L. a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților M. I. și M. E. domiciliați în L. . jud T., îndreptată împotriva pârâților C. Județean T. - Delegația P., cu sediul în Timișoara . .17, S. R. reprezentat de M. L. prin Primar, cu sediul în L. P-ța V. nr 4 jud T., M. A., domiciliată în L. .. 76 jud T., Ciufirescu L. D. domiciliată în L. Spl C. . . domiciliată în L. . . 1, M. S., M. I., domiciliat în L. . 36, M. C., M. A., domiciliati în L. . jud T., P. V., domiciliată în L. . 36 jud T., T. G., T. V., domiciliați în L. . jud T., T. L., T. M., domiciliați în L. . jud T., B. P., B. E., domiciliați în L. . jud T..
A obligat reclamanții M. I. și M. E. la plata către pârâții M. A., M. S., M. I., P. V., Ciufirescu L. D. și B. M. la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în cele două cicluri procesuale.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria L. a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 2353/252/05.10.2007, reclamanții M. I. și M. E. au chemat în judecată pe pârâții M. A., M. V., M. S., M. I., P. V., M. C., M. A., T. G., T. V., T. L., T. M., B. P., B. E., C. L. de Reconstituire a Dreptului de proprietate asupra Terenurilor L., C. Județeană pentru Reconstituirea Dreptului de Proprietate T. și C. Județean T., solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța în cauză, să se constate nulitatea absolută, parțială, a Decizia nr. 1516/28.06.1993 eliberată de Delegația P. de pârâtului C. Județean T..
P. aceeași acțiune, reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7292/25.07.1994 a fostului notariat de stat local L., încheiat între pârâții M. I., M. S., M. V., M. A., F. C. și F. M., rectificarea suprafeței de teren din CF 1176 Lugojul G., nr. cad 1416/1289 prin înscrierea suprafeței reale, aceea de 2008 mp, în loc de 2877 mp precum și dezmembrarea acestui teren în 6 parcele cu nr. top 1416/1289/1 (casă cu teren), proprietatea pârâților M. S., P. V. și M. A.; top 1416/1289/2 (teren 165 mp) proprietatea Statului R. și care să se alipească la terenul din CF 2983 Lugojul G., folosit faptic de ei; top 1416/1289/3 (teren 170 mp), proprietatea Statului R., care să se alipească terenului din CF 2887 proprietatea pârâților M. C. și A., folosit faptic de aceștia; top 1416/1289/4 (teren 160 mp) proprietatea Statului R., în cotă de 1/1 părți, care să se alipească terenului din CF 2815 proprietatea pârâților T. G. și T. V., folosit faptic de aceștia; top 1416/1289/5 (teren 260 mp), proprietatea Statului R., care se alipească terenului din CF 2898 proprietatea pârâților T. L. și M., care îl folosesc faptic și top 1416/1289/6 (teren-110 mp), proprietatea Statului R. în cotă de 1/1 părți, ce se va lipi celui din CF 2895, proprietatea pârâților B. P. și E., folosit faptic de aceștia și să se constate că pe terenul în suprafață de 165 mp, proprietatea Statului R., sunt construite anexe gospodărești de către ei și să se dispună evidențierea acestora în cartea funciară pe numele lor.
În susținerea acțiunii, reclamanții arată că în anul 1972 au cumpărat în baza unui contract provizoriu o suprafață de 165 mp teren, din total de 2878 mp, evidențiat în CF 1176 Lugojul G., nr. cad 1416/1289 de la numiții G. I. și G. E., suprafață pe care au cumpărat-o care era situată la capătul parcelei și se intersecta cu un teren proprietatea lor, cumpărat de la un alt vecin, în întindere tot de 165 mp.
Reclamanții arată că au procedat la împrejmuirea terenurilor cumpărate delimitând-o de ceilalți vecini, respectiv pârâții; că vânzătorii, le-au promis că vor încheia contract autentic, dar nu au făcut-o, deoarece după apariția legilor 58 și 59/1974, vânzarea terenurilor nu mai era permisă, dar au folosit și folosesc și în prezent terenul.
Tot în susținerea cererii, reclamanții mai arată că în 1985 G. I. și E. au înstrăinat casa pârâtelor M. S. și M. A., iar terenul a trecut în proprietatea statului și, deși, terenul a rămas în proprietatea pârâtelor, acestea foloseau doar 2008 mp, diferența de 165 mp fiindu-le predată lor în anul 1972.
La apariția Legii 18/1991, reclamanții arată că acestor pârâte li se atribuie terenul aferent casei de locuit, însă expertul a prezentat o stare eronată, indicând suprafața tabulară de 2878 mp și nu cea reală de 2008 mp, cu toate că, între ei și pârâte exista un gard care delimitează terenul folosit de pârâte iar pe baza acestei documentații, delegația permanentă a Consiliului Județean T. a emis Decizia 1516/28.06.1993, prin care pârâtelor le-a fost dat în proprietate întregul teren; teren care, împreună cu casa, a fost vândută părinților lor F. C. și F. M., ceea ce denotă reaua credință a pârâtelor care nu au indicat că folosesc doar 2008 mp.
Judecătoria L., prin sentința civilă nr. 2093/14.11.2008, a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții M. A., M. S., M. I., P. V., M. C., M. A., T. G., T. V., T. L., T. M., B. P., B. E..
Aceeași instanță a respins acțiunea față de C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor și C. L. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor pentru lipsa calității procesuale pasive și respingerea aceleiași acțiuni, pentru lipsa calității procesuale față de pârâtul M. V..
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat apel, care a fost înregistrat în dosarul_ a Tribunalului T..
Această instanță prin Decizia Civilă nr. 286/A din data de 29 martie 2010, a admis apelul formulat de reclamanți și a desființat hotărârea primei instanței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a reținut de către instanța de apel că la data introducerii acțiunii la prima instanță, pârâtul M. V. era decedat, și, deși reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul chemării în judecată a moștenitorilor acestuia, în speță, numitele C. L. D. și B. M., prima instanță nu a procedat la citarea acestora pronunțând respingerea acțiunii față de pârâtul M. V. pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Ca urmare a desființării sentinței primei instanțe, cauza a fost reînregistrată la Judecătoria L. la data de 29 iunie 2010, sub numărul dosarului_ .
P. precizarea de acțiune formulată la termenul din data 01.03.2011 reclamanții au înțeles să cheme în judecată C. Județean T. - Delegația P. și P. Județului T..
Astfel, Judecătoria L. a reținut că potrivit CF 1176 Lugojul G. proprietari ai imobilului casă și teren-2878 mp cu nr. cad 1416/1289 sunt pârâtele M. S., P. V. și M. A., în cote de câte 1/3 părți, cu titlu de moștenire.
Din examinarea cărții funciare mai sus menționate rezultă că în anul 1971 imobilul descris sub A1 din această carte funciară a aparținut cu titlul de drept de proprietate numiților G. I. și soția G. E., drept dobândit prin cumpărare.
În anul 1985 acești proprietari înstrăinează prin contractul autentificat sub nr.1954/1985 doar construcția de sub A1 pârâtelor din prezenta cauză M. S. și M. A. ambele căsătorite.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 2878 mp. acesta a intrat în proprietatea Statului R. în temeiul Legii nr.58/1974.
În anul 1993 se intabulează în temeiul Deciziei nr.1516/28.06.1993 dreptul de proprietate și asupra terenului în suprafață de 2878 mp în favoarea pârâtelor M. S. și M. A..
Reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a acestei decizii motivat pe împrejurarea că pârâtele M. S. și M. A. au obținut dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren mai mari decât cea pe care o utilizau în fapt. Potrivit afirmațiilor reclamanților s-ar fi încălcat legea atunci când a fost întocmită documentația topografică în vederea emiterii deciziei nr.1516/28.06.1993, documentație care nu a ținut cont de faptul că ei (reclamanții) ar fi cumpărat o suprafață de 165 mp de unul din foștii proprietari ai imobilului fam. G..
În legătură cu respectivul "contract " încheiat de reclamanți cu familia G. instanța reține că la momentul încheierii sale nu au fost respectate dispozițiile legale privind vânzarea cumpărarea de terenuri, astfel că prin acel contract nu a fost transferat dreptul de proprietate pentru suprafața de 165 mp. teren pe seama reclamanților. S-a încercat de către aceștia în anul 2005 formularea unei acțiuni în justiție prin care să obțină o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare. P. sentința civilă nr.368/31.01.2006(filele 51-51) pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr.3435/2005 a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamanților, soluția fiind menținută și de Tribunalul T. prin decizia civilă nr.963/R din data de 19.09.2006(filele 53-55) pronunțată în dosarul nr. 2521/C/2005.
Din momentul în care fam. G. a cumpărat imobilul situat în L. .. 76 suprafața de teren de 2878 mp nu a suferit nicio modificare în cartea funciară. Deși a fost invocat, de către reclamanți, înscrisul sub semnătură privată încheiat cu fam. G. instanța reține că în momentul vânzării (anul 1985) imobilului - construcție de la adresa mai sus menționată către pârâtele M. S. și M. A., suprafața de teren trecută în proprietatea Statului R. a fost tot de 2878 mp.
La aceeași suprafață s-a limitat expertul topo atunci când a întocmit documentația topografică în vederea emiterii Deciziei nr.1516/28.06.1993 fiind respectate practic datele înscrise în cartea funciară.
Față de cele menționate mai sus instanța a apreciat că emiterea Deciziei nr.1516/28.06.1993 pentru suprafața de 2.878 mp nu încalcă nicio prevedere legală care să atragă nulitatea absolută parțială a acestei decizii.
Întemeiat pe aceeași diferență de suprafață (dintre cea menționată în cartea funciară și cea utilizată în fapt) reclamanții solicită constatarea nulității absolute parțiale și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7292/1994.
Pârâtele M. S. și M. A., împreună cu soții lor M. I. și M. V. au vândut, după obținerea dreptului de proprietate asupra terenului în baza Deciziei nr.1516/28.06.1993, prin contractul autentificat sub nr. 7292/1994 întregul imobil (casă și teren) numiților Fohiș C. și F. M.. Terenul care a fost vândut a fost în suprafață de 2878 mp. conform datelor din cartea funciară. Pârâții au vândut un bun al lor asupra căruia aveau înscris în cartea funciară un drept de proprietate. Suprafața de teren vândută a fost de asemenea cea înscrisă în cartea funciară.
Față de împrejurarea că în anul 2002 a survenit decesul numitului M. V. în cauză au fost introduse pârâtele Ciufirescu L. și B. M. în calitatea de fiice moștenitoare ale defunctului, cele două având astfel calitate procesual pasivă.
În aceste condiții instanța a respins ca neîntemeiată atât excepția privind lipsa calității procesual pasive ale pârâtelor Ciufirescu L. și B. M. cât și capătul de cerere privind nulitatea absolută parțială a contractului autentificat sub nr. 7292/1994.
Cât privește situația juridică actuală a imobilului (teren și construcție) situat în L. ..76 înscris în C.F. nr. 1176 Lugojul G. instanța a reținut că dreptul de proprietate aparține în cote egale de 1/3 celor trei pârâte M. S., M. A. și Petrzac V.(dobândit prin moștenire). Suprafața de teren este tot de 2878 mp.
În cauză nu se regăsește niciuna din situațiile prevăzute de art. 33 din Legea 7/1996 pentru a se putea dispune rectificarea suprafeței din această carte funciară.
Apreciind astfel că nu există niciun temei în baza căruia să se procedeze la modificarea acestei suprafețe, a fost respins și cel de al treilea capăt de cerere al reclamanților privind rectificarea suprafeței de teren menționată în cartea funciară nr. 1176 Lugojul G..
Procedura urmată pentru emiterea Deciziei nr. 1516/28.06.1993 deși a avut la bază dispoziții ale Legii nr.18/1991 s-a realizat fără implicarea Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor L., Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T., și a Instituției Prefectului, astfel că acțiunea pornită împotriva acestor pârâți a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
Față de cele reținute, instanța constatând că acțiunea este neîntemeiată, a respins-o ca atare.
Împotriva sentinței civile nr.1376/10.05.2011 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr._, au declarat apel reclamanții M. I., M. E. și pârâții M. S., M. I., P. V., B. M., C. L. D. și M. A., înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 12.09.2011.
P. apelul declarat, reclamanții M. I. și M. E. au solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și rejudecarea cauzei întrucât instanța de fond a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, prin respingerea probelor în ceea ce privește dovedirea cererii principale, în subsidiar, au solicitat admiterea apelului modificarea în tot a sentinței atacate și ca cale de consecință admiterea acțiunii.
În motivarea cererii de apel apelanții au reiterat motivele expuse în fața instanței de fond. Au mai arătat că în prezent ne aflăm în situația în care suprafețele grădinilor acestora, cât și a pârâților 4,5,6,7 sunt întrerupte lipsindu-le aproximativ 165 mp fiecărora, suprafețe situate în mijlocul parcelelor. P. Atestatul fiscal depus apelanții, aceștia au arătat că plătesc impozitul pentru întreaga suprafață de 787 mp, deci și pentru suprafața în litigiu.
Apelanții au apreciat soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică prin neacceptarea probei testimoniale a fiului familiei G. care cunoaște situația juridică a terenurilor în litigiu propus la termenul din data de 19.04.2011, cât și a modului în care a fost acoperită procedura cu noile pârâte introduse în cauză – B. M. și Ciufirescu L. D..
Cererea de apel nu a fost motivată în drept.
P. apelul declarat, pârâții M. S., M. I., P. V., B. M., C. L. D. și M. A. au solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în partea care privește acordarea cheltuielilor de judecată cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2380 lei solicitate în apel.
În motivare, apelanții au invederat că instanța de fond a omis acordarea cheltuielilor de judecată privind onorariul de avocat în sumă de 2380 lei.
Cererea de apel nu a fost motivată în drept.
C. Județean T. a depus întâmpinare prin care a arătat că reiterează punctul său de vedere exprimat în întâmpinările depuse anterior în prezenta cauză.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții față de capătul de cerere privind contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 7292/25.07.1994 de Notariatul de Stat Local L., încheiat între M. I., M. S., M. A. în calitate de vânzători și F. C., F. M. în calitate de cumpărători având ca obiect imobilul evidențiat în CF nr. 1176 Lugojul G. nr. top. 1416/1289, care, pentru C. Județean T. reprezintă res inter alios acta, atâta timp cât nu este parte în acesta.
În ce privește rectificarea CF, a arătat că, C. Județean T. nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu a avut vreodată și nici nu are un drept de proprietate sau alt dreptul asupra imobilului înscris în CF 1176 Lugojul G. nr. top. 1416/1289.
Față de capătul de cerere referitor la obligarea acestui intimat la plata cheltuielilor de judecată se arată că pretenția este nefondată raportat la prev. art. 274 C.proc.civ, potrivit cărora pentru a fi obligat la plată, partea trebuie să se afle în culpă procesuală.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
C. L. de F. F. din cadrul Primăriei Municipiului L. prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea apelului formulat de reclamanții M. I. și M. E..
În motivare, au arătat că instanța de fond în mod corect a reținut că reclamanții nu au un titlu de proprietate asupra terenul aflat în litigiu, ci dețin doar un înscris încheiat întrei ei și foștii proprietari ai terenului în anul 1971, prin care aceștia se obligă să le vândă o parte din teren, însă acest act provizoriu, nu le dă dreptul de a solicita nulitatea deciziei de atribuire a terenului către actualii proprietari și nici ieșirea din indiviziune sau rectificarea cărții funciare și partajarea terenului atâta timp cât nu sunt coproprietari asupra terenului.
Mai mult, reclamanții au promovat un alt litigiu, în anul 2005, în care au solicitat să se constate că sunt proprietari asupra terenului în suprafață de 165 mp, acțiune care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 368/2006, pronunțată în dosarul nr. 3437/2005 a Judecătoriei L., rămasă definitivă și irevocabilă.
Au mai invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive în prezenta cauză, deoarece chiar dacă pârâtelor M. S. și M. A. le-a fost dat în proprietate terenul în baza prevederilor Legii nr. 18/1991, actul prin care le-a fost conferit dreptul de proprietate a fost emis de Delegația P. a pârâtului C. Județean, iar această din urmă instituție nu ar avut nici o implicație în acest demers.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Deși legal citați, ceilalți intimați nu au formulat întâmpinare.
P. decizia civilă nr.233/A/21.02.2012 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T. a respins apelul reclamanților M. I. și M. E. împotriva sentinței civile nr. 1376/10.05.2011 pronunțată de Judecătoria L. in dosarul nr._ .
A admis apelul pârâților M. S., Mărgineanți I., P. V., M. A., C. D. L. și B. M. împotriva sentinței civile nr. 1376/10.05.2011 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ .
A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat reclamanții să plătească pârâților și suma de 2380 lei (cheltuieli de judecată în apel) pe lângă 4.000 lei acordați în primă instanță, reprezentând cheltuieli de judecată.
A obligat apelanții – reclamanți să plătească intimatei M. S. suma de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins cererea apelanților reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul T. a reținut că apelanții reclamanți au criticat soluția primei instanțe imputând acesteia că a realizat o greșită aplicare a legii și o eronată interpretare a probelor administrate în cauză, nepronunțându-se asupra fondului cauzei.
Tribunalul a reținut că aceste critici sunt neîntemeiate, întrucât judecătoria a soluționat cauza pe fond, a motivat în mod logic juridic că - în speța dedusă judecății - nu poate fi reținut nici un caz de nulitate absolută în ceea ce privește Decizia nr. 1516/28.06.1993 a Delegației permanente a Consiliului județean T. prin care s-a consacrat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2878 mp în favoarea pârâtelor M. S. și M. A., iar actele de vânzare-cumpărare subsecvente sunt valabil încheiate.
În această privință, tribunalul a apreciat că operează și prezumția lucrului judecat.
Principiul autorității de lucru judecat presupune, în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă, odată tranșată de instanță, să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar, pe de altă parte, ca ceea ce a stabilit o primă instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare.
Autoritatea de lucru judecat nu se manifestă doar sub forma excepției procesuale (non bis in idem), ci și sub forma prezumției de lucru judecat, altfel spus, a efectului pozitiv al lucrului judecat, care presupune ca ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară.
Din acest punct de vedere, se constată că într-o primă judecată s-a stabilit în mod irevocabil, în cadrul unei acțiuni având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare - prin sentința civilă nr. 368/31.01.2006 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr. 3435/2005, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 963/R/ 19.09.2006 pronunțată în dosarul nr. 2521/C/2005 de Tribunalul T. - că reclamanții nu au dobândit suprafața de 165 mp din terenul în litigiu.
Or, această statuare a instanței nu poate fi supusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorității de lucru judecat, întrucât ea este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței.
Este vorba de prezumția lucrului judecat care funcționează în cauză (art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. 2 din Codul civil), potrivit căreia o hotărâre irevocabilă exprimă realitatea raporturilor juridice dintre părți (res judicata pro veritate habetur), neputându-se primi vreo dovadă contrară, față de caracterul absolut al prezumției (art. 1202 alin. 2 din Codul civil).
Tribunalul a reținut că prima instanță a aplicat corespunzător dispozițiile legale incidente în cauză și a apreciat corect starea de fapt rezultată din coroborarea mijloacelor de probă administrate, astfel că, pentru aceste considerente, a respins, apreciind ca fiind neîntemeiat apelul reclamanților M. I. și M. E. împotriva sentinței civile nr. 1376/10.05. 2011 pronunțată de Judecătoria L. in dosarul nr._ .
Criticile apelanților pârâți - privind neacordarea de către prima instanță a cheltuielilor de judecată - sunt întemeiate.
Acțiunea reclamanților a fost respinsă, prin urmare, reclamanții sunt în culpă procesuală, iar în cauză sunt incidente dispozițiile art. 274 C. pr. civ., în sensul obligării acestora la plata cheltuielilor de judecată.
P. urmare, văzând toate chitanțele justificative depuse la dosarul cauzei privind achitarea onorariului de avocat de către pârâți, tribunalul a constatat că apelul pârâților M. S., M. I., P. V., M. A., C. D. L. și B. M. împotriva sentinței civile nr. 1376/10.05.2011 pronunțată de Judecătoria L. în dosarul nr._ este întemeiat și l-a admis. În consecință, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat reclamanții să plătească pârâților și suma de 2380 lei (cheltuieli de judecată în apel) pe lângă 4.000 lei acordați în primă instanță, reprezentând cheltuieli de judecată.
Reținând culpa procesuală a reclamanților și în apel, tribunalul i-a obligat pe apelanții – reclamanți să îi plătească intimatei M. S. suma de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
S-a respins cererea apelanților reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată, în conformitate cu disp. art. 274 C.pr.civ..
Împotriva deciziei civile nr.233/A/21.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, au formulat apel reclamanții M. I. și M. E., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate deoarece nu a fost cercetat fondul cauzei fiind necesară administrarea de noi probe iar în subsidiar, modificarea în tot a hotărârii și în consecință, să se dispună admiterea în totalitate a acțiunii introductive de instanță, în sensul constatării nulității absolute parțiale a Deciziei Comisiei Permanente nr. 1516/28.06.1993, să se constate nulitatea absolută parțială și a contractului de vânzare autentificat sub nr. 7292/1994 cât și rectificarea suprafețelor de teren și să dispuneți dezmembrarea imobilului înscris în CF 1176 L. G nr. Top 1416/1289 potrivit modului actual de folosință.
În motivare arată că au solicitat analizarea modului in care a fost emisă Decizia nr. 1516/28.06.1993 a Delegației Permanente a Consiliului Județean care curios nu deține o documentație tehnică, solicitarea părții interesate, pentru a putea verifica temeinicia acesteia. Demersurile făcute de recurenți începând cu anul 2005 se datorează poziției pârâtelor care au solicitat să le achite contravaloarea terenului folosit printr-o înștiințare fără a solicita revendicarea acestuia. Porțiunile de teren au fost cumpărate in anul 1972 de către proprietarii imobilelor situate pe .-și mării suprafețele. Modalitatea în care au fost încheiate, data și prețul achitat pot stabili valabilitatea acestora care nu a fost contestata de părți până in anul 2005 când pârâții 1, 2, 3 au dorit obținerea unor sume de bani din vânzarea porțiunilor de teren către cei care le foloseau. Paratele au beneficiat de neglijenta instituției statului care nu a cunoscut situația terenului eliberând o Decizie contrară de care părțile s-au folosit după 12 ani fără ca recurenții să aibă cunostiintă de ea. Asa se explica demersul lor de a obține hotărâre care să țină loc de act autentic privind dreptul de proprietate asupra porțiunilor de teren cumpărate cu act sub semnătură privată. Toate contractele provizorii încheiate de părți au fost recunoscute mai puțin cele încheiate cu fam. G., foștii proprietari ai imobilului situat pe .. 76, datorită opoziției pârâtelor.
In prezent recurenții se află în situația în care suprafețele grădinilor acestora cât și a pârâților 4,5,6,7 sunt întrerupte lipsindu-le aproximativ 165 mp fiecărora, suprafețe situate în mijlocul parcelelor. A se vedea poziția pârâților formulată prin întâmpinările depuse în fața instanței de fond. P. Atestatul fiscal depus au arătat că recurenții plătesc impozitul pentru întreaga suprafață de 787mp, deci și pentru suprafața în litigiu.
Arată că nu pot fi de acord cu soluția pronunțata in apel pe care o consideră nelegală, deoarece nu se bazează pe probele existente și propuse în dosar cât si poziția unor pârâți care sunt de acord cu acțiunea lor. Arată că nu doresc decât lămurirea și recunoașterea unor înțelegeri existente intre vecini recunoscute de părți timp de 33 de ani, până la apariția unei generații care urmăresc îmbogățirea nejustificată.
Pentru motivele arătate mai sus, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
P. întâmpinarea depusă la dosar la 21.09.2012, pârâtul intimat C. Județean T. solicită respingerea recursului formulat și menținerea Deciziei civile nr.233/A/06.03.2012 ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că, în mod corect, instanța a respins acțiunea formulată de reclamanții recurenți M. I. și E. ca fiind neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât operează și principiul autorității de lucru judecat.
Reiterează punctul de vedere prezentat în întâmpinările depuse la dosarul de fond și consideră că instanța a apreciat corect faptele și actele deduse judecății, prin urmare Decizia civilă nr. 233/A/06.03.2012, pronunțată în dosarul nr._ este legală și temeinică.
P. întâmpinarea formulată în cauză pârâții intimați M. S., M. I., P. V., B. M., C. L. D., M. C., M. A., T. G., T. V., T. L., T. M., B. P. și B. E., prin apărător ales avocat A. A., au solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecata in recurs.
În motivare arată că desi invocă situațiile prevăzute de disp.art.3o4 pct.B si 9 din Codul de procedura civila, recurenții se limitează a formula critici pentru netemeinicia hotărârilor pronunțate, in speță nefiind vorba despre greșita interpretare a actului juridic dedus judecații, schimbarea naturii ori întelesului lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia de către instanțe si cu atât mai puțin de lipsirea de temei legal a hotărârilor, ori de pronunțarea deciziei recurate cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
De altfel, nici criticile privind netemeinicia deciziei recurate nu îndeplinesc cerințele prevăzute de textele invocate, câtă vreme promisiunea de vânzare de care se prevalează recurenții a format obiectul unui proces in care s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca suprafața solicitata -165 mp din terenul proprietatea pârâților NU LE APARȚINE ACESTORA (sentința civila nr. 363/2oo6, pronunțata in dosar nr.3437/2oo5 al Judecătoriei L.), cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare fiindu-le respinsă irevocabil.
Arată că întreaga suprafața de 2873 mp teren intravilan aferent imobilului proprietatea acestora a trecut in proprietatea Statului R. si apoi a redevenit proprietatea familiei lor, recurenții nejustificând nici un interes in cauza, câta vreme nu le-a fost încălcat nici un drept subiectiv legal dobândit.
Promisiunea de vânzare-cumpărare a suprafeței de 165 mp teren nu le este opozabila, respingerea cererii recurenților formulată in instanța instituind un drept la desdăunare din partea promitentilor vânzători, însă in nici un caz neputând fi vorba despre un pretins drept pe care aceștia să-l valorifice împotriva pârâților, câta vreme ei sunt terți față de actul încheiat (raes inter alios acta,aliis neque nocere neque prodesse potest").
Cu atât mai puțin poate fi vorba despre vreun drept conferit de promisiunea de vânzare încheiată cu un terț, pe care recurenții l-ar putea invoca ca temei al constatării nulității absolute a contractelor de înstrăinare a imobilului din litigiu (incluzând suprafața de 165 mp teren promiși acestora] recurenții nefiind in măsură a PROBA existenta si apoi încălcarea unui drept legal dobândit asupra acestei porțiuni din proprietatea pârâților, sentința sus menționata soluționând si problema uzucapiunii, prin constatarea neîndeplinirii condițiilor prev.de art.1847 cod civil vechi.
Arată că au invocat si incidența disp.art.723 Cod proc.civ., scopul recurenților nefiind acela al apărării unui drept legitim, încălcat de ei sau autorități, ci eludarea celor stabilite cu putere de lucru judecat de altă instanță.
P. întâmpinarea formulată în cauză, pârâții intimați C. L. de F. F. și M. L., reprezentate de Primar, invocă nulitatea recursului formulat în cauză, iar pe fond, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat și pe cale de consecință, menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.
În motivare arată că, în fapt, prin acțiunea formulată, recurenții au solicitat să se constate nulitatea parțială a Deciziei nr.1516/28.06.1993 emisă de Delegația P. a Consiliului Județean T., prin care a fost atribuită suprafața de 2877 m.p. teren intravilan, situat în L., ..76, înscris în CF nr.1176 L.G., nr.top.1416/1289 către M. S. și M. A., pe motiv că suprafața scriptică nu corespundea cu suprafața faptică.
La capătul doi de cerere s-a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr.7292/25.07.1994, încheiat între M. I., M. S., M. V., M. A., în calitate de vânzători și Fochis C. și Fochis M. în calitate de cumpărători, pentru suprafața de teren amintită mai sus, pe motiv că terenul este mai mic cu 870 m.p.
La capătul trei de cerere s-a solicitat rectificarea acelei suprafețe de teren aflată în litigiu de la 2870 m.p la 2008 m.p. și dezmembrarea terenului în 6 parcele conform modului de folosință actual.
Invocă nulitatea recursului formulat în cauză, raportat la disp. art.302 ind.1 alin.1 lit.c C.pr.civ. care prevede că ” cererea de recurs va cuprinde … motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
P. recursul formulat în cauză nu se critică în nici un fel hotărârea atacată, recurenții revenind practic cu motivarea apelului formulat împotriva hotărârii instanței de fond. Analizând motivarea recursului, se observă cu ușurință faptul că nu se aduce nici un fel de critică vis-a-vis de legalitatea hotărârii instanței de fond, iar această situație echivalează cu nemotivarea acestuia.
Referitor la prezumția lucrului judecat, reținută de instanța de apel, arată că prin sentința civilă nr.368/2006 pronunțată de Judecătoria L. în dosar nr.3437/2005, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.963/R/2006, pronunțată în dosar nr.2521/C/2005 de Tribunalul T., s-a stabilit irevocabil faptul că recurenții nu au dobândit suprafața de 165 m.p. din terenul aflat în litigiu.
Principiul autorități de lucru judecat presupune în ideea asigurării stabilității raporturilor juridice, ca o chestiune litigioasă, odată tranșată de instanță să nu mai poată fi adusă înaintea judecății, iar pe de altă parte, ca ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis prin hotărârea unei instanțe ulterioare.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a principiului de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești, pentru conformitate a acestora cu adevărul – res judicata pro veritate habetur. Cum, potrivit art.1200 pct.4 cu referire la art.1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art.6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
În această ordine de idei se arată că prin Sentința civilă nr.368/2006 a Judecătoriei L. s-a stabilit în mod irevocabil faptul că recurenții nu au dobândit suprafața aflată în litigiu.
P. urmare, apreciază că în speță operează prezumția lucrului judecat, având în vedere că această statuare a instanței de judecată nu poate fi supusă unei reevaluări ulterioare, fără încălcarea autorității de lucru judecat, deoarece ea este rezultatul dezbaterilor judiciare și verificării jurisdicționale a instanței.
Din cele expuse rezultă că în prezenta cauză operează prezumția lucrului judecat cu privire la restituirea imobilului respectiv, raportat la faptul că dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art.1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Referitor la tripla identitate prevăzută de art.1201 C.civ., consideră că pentru a opera prezumția lucrului judecat, nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci este suficient ca scopul final să fie același (I.C.C.J.), Secția civilă și de proprietate intelectuală, Decizia civilă nr.995 din 4 februarie 2009).
Pentru aceste considerente, solicită admiterea excepției privind nulitatea recursului, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat și pe cale de consecință, menținerea Deciziei civile nr.233/A/2012, pronunțată de Tribunalul T. în Dosar nr._, ca fiind temeinică și legală.
P. concluziile scrise depuse la termenul de judecată din 18.10.2012, pârâții intimați P. Județului T. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T. arată că înțeleg să reitereze excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefectului Județului T. și a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., având în vedere că prin sentința civilă nr.1376/10.05.2011 instanța a respins acțiunea formulată împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, motivat de faptul că procedura urmată pentru emiterea Deciziei nr.1516/28.06.1993 deși a avut la bază dispoziții ale legii nr.1811/1991, s-a realizat fără implicarea acestor autorități.
P. concluziile scrise depuse la dosar în termenul de pronunțare, respectiv la 23.10.2012, reclamanții M. I. și M. E. au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel pentru administrarea probelor solicitate, în speță audierea martorului G. M., fiul familiei G. pentru a se clarifica situația juridică a suprafețelor reale de teren.
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 C.pr.civ., curtea de apel consideră că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Analizând cererea de recurs formulată, se constată că recurenții reclamanți au arătat că soluția pronunțată în apel este nelegală, criticând modul de interpretare a probelor de către instanțele de fond. Stabilirea situației de fapt depinde exclusiv de instanțele fondului și scapă controlului de legalitate, în condițiile reglementate de art. 304 C.proc.civ., pct. 10 și 11 ale art. 304 C.proc.civ. fiind în prezent abrogate. Așadar în cadrul recursurilor formulate împotriva deciziilor pronunțate în apel nu mai pot fi invocate nici un fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.proc.civ., instanța de recurs fiind ținută să se raporteze la starea de fapt stabilită de primele două instanțe, fără reanalizarea probelor deja administrate. Având în vedere situația de fapt stabilită de instanțele de fond, Curtea constată că prin aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauză în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamanților de constatare a nulității absolute parțiale a Deciziei Delegației Permanente a Consiliului Județean T. și a contractelor de vânzare cumpărare privind imobilul în litigiu.
Pentru toate considerentele mai sus arătate, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ., Curtea de apel va respinge recursul formulat împotriva Deciziei civile nr.233/A din 6.03.2012 pronunțată de Tribunalul T..
În baza art.316 rap. la art.298 și 274 C.pr.civ. va obliga recurenții să plătească intimatei Margineanțu S. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariul de avocat conform chitanței de la fila 9 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți M. I. și M. E. împotriva Deciziei civile nr.233/A din 6.03.2012 pronunțată de Tribunalul T..
Obligă recurenții să plătească intimatei Margineanțu S. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.10.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. G. A.-M. N. C. P.
GREFIER,
M. M.
Red. AMN/ 7.11.2012
Tehnored M.M./2.ex./08.11.2012
Inst.fond:Judecătoria L. :jud.E. C. P.
Inst.apel:Tribunalul T.:jud.C. P., L. V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2152/2012. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2159/2012. Curtea de... → |
|---|
