Cereri. Decizia nr. 314/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 314/2015 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 314/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.314
Ședința publică din 10 septembrie 2015
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: A. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul V. I. împotriva deciziei civile nr. 277/16.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timișoara, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor T., P. Județului T., N. C. și Primăria M. Timișoara.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat revizuientul personal, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 29.07.2015, revizuientul a depus la dosar precizări.
Revizuientul depune la dosar un set de înscrisuri și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Instanța pune în discuție următoarele excepții:
- admisibilitatea cererii de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 2-5 C.pr.civ., în ceea ce privește faptul că decizia a cărei revizuire se solicită nu evocă fondul,
- competența Curții de Apel Timișoara de a soluționa cererea de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 7 C.pr.civ. vizând contrarietatea de hotărâri.
Revizuientul arată că cererea sa de revizuire este admisibilă și solicită rejudecarea fondului deoarece a fost aplicată în proces greșit o lege și au fost interpretate greșit și probele, iar cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara privind cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C.pr.civ. arată că această instanță este competentă să soluționeze cererea.
Instanța rămâne în pronunțare pe cele două excepții.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 17.06.2015, revizuientul V. I. a solicitat revizuirea deciziei civile nr.277/16.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ .
Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe disp.art.322 pct.2,5 și 7 C.pr.civ., revizuientul argumentând că la Curtea de Apel Timișoara a fost exclusă tratarea fondului cauzei și că soluția se fundamentează pe o eroare legată de anul începerii litigiului la fond, respectiv nul 2006, cât în realitate litigiul a debutat în instanță în anul 2009.
O a doua eroare, în opinia recurentului, care atrage necesitatea revizuirii pe art.322 pct.2 C.pr.civ. este legată de faptul că instanța Tribunalului T. a soluționat litigiul prin raportare la dispozițiile Legii nr.193/2007, deși revizuientul indicare în că normele de drept aplicabile ar fi cele cuprinse în Legea nr. 212/2008.
În ceea ce privește aplicabilitatea disp.art.322 pct.5 C.pr.civ. nu a fost explicit motivată, în sensul că nu a fost indicat actul nou, în sensul normei, iar în privința disp.art.322 pct.7 C.pr.civ., revizuientul a susținut că existe dispoziții potrivnice în decizia civilă nr.277/16.06.2015 raportat la sentințele civile nr._/2010 și nr._/2013 ale Judecătoriei Timișoara precum și decizia civilă nr.12/22.01.2015.
Intimați, deși legal citați nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinări.
Curtea, la termenul de judecată de azi – 10.09.2015 – a pus în discuția revizuientului, prezent personal la dezbateri, excepția de inadmisibilitate în principiu a cererii de revizuire întemeiată pe disp.art.322 pct.2 și 5 C.pr.civ. și excepția de necompetență privind cererea de revizuire întemeiată pe disp.art.322 pct.7 C.pr.civ.
Curtea, analizând cele două excepții invocate, cu aplicarea disp.art.322 alin.1 C.pr.civ. rap.la art.322 pct.2și 5 C.pr.civ. coroborat cu art.137 C.pr.civ. precum și disp.art.322 pct.7 rap.la art.323 alin.2 C.pr.civ. va constata că acestea sun t întemeiate.
Astfel, curtea va constata că prin decizia civilă nr. 277/16 iunie 2015, Curtea de apel Timișoara a respins ca inadmisibil recursul declarat de revizuentul V. I. Împotriva deciziei civile nr. 13/22.01.2015 pronunțată de Tribunalul T. - Secția I Civilă în contradictoriu cu intimații C. Locală de fond funciar - Timișoara, P. județului T., N. C., Primăria municipiului Timișoara și C. Județeană de fond funciar - T..
În esență, curtea a constatat irevocabil că că recursul revizuientului este inadmisibil de principiu împotriva soluției date de Tribunalul T. în privința motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 Cod pr.civ. întrucât decizia civilă nr. 806/R/6.11.2014 din dosar nr._ (prin care a fost respinsă contestația în anulare a acestuia împotriva deciziei civile nr. 117/2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ **), nemaiputând fi supusă recursului, conform art. 328 alin. 1 Cod pr. civ. nu poate fi supusă acestei căi de atac nici hotărârea pronunțată ca urmare a soluționării revizuirii îndreptată împotriva acestei decizii.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamantul V. I. în baza art. 322 pct. 7 Cod pr.civ., chiar dacă în discuție nu ar fi cele două hotărâri ale Judecătoriei Timișoara menționate în concluziile sale verbale la instanța de fond (respectiv sentința civilă nr._/2013 și sentința civilă nr._/2010) ci decizia civilă nr. 806/R/6.11.2014 a Tribunalului T., recursul împotriva soluției, deși nu poate fi formal respins conform art. 328 alin. 2 Cod pr.civ. nu este admisibil în raport de condițiile de admisibilitate pe care legiuitorul le-a prevăzut, expres și limitativ în codul de procedură civilă pentru aceste temei de revizuire.
În ipoteza în care s-ar putea admite că Tribunalul T. a greșit în soluționarea revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod pr. civ. atunci când a analizat cele două hotărâri menționate (lucru care însă nu se confirmă, întrucât, s-a ținut cont de precizarea făcută de însuși revizuient în concluziile sale verbale consemnate în practicaua deciziei civile nr. 13/22.01.2015, a cărei necesitate de rectificare nu a fost pusă în discuție de către acesta), nici în cealaltă ipoteză – cea evocată în recurs – cererea sa de revizuire nu ar fi fost admisibilă .
Concluzia în acest sens este permisă de observarea corectă a dispozițiilor art. 322 pct. 7 Cod pr. civ. care fac admisibilă revizuirea dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane având aceeași calitate și dacă, potrivit art. 324 alin. 1 pct. 1 Cod pr.civ., ea este formulată în termen de o lună de la pronunțarea ultimei hotărâri.
În cauză, în varianta precizată de însuși revizuient în concluziile verbale, ultima hotărâre aflată în contradicție cu cea anterioară este cea pronunțată de Judecătoria Timișoara, respectiv nr._/10.09.2013.
În raport cu data pronunțării acest hotărâri (sau chiar și cu momentul rămânerii irevocabile a acesteia: 18.02.2014), formularea la data de 11.11.2014 a cererii de revizuire rezultă că a fost tardivă, astfel cum în mod corect a și constatat Tribunalul T. prin decizia recurată, din care cauză recursul revizuentului nu poate fi admisibil nici din acest punct de vedere.
Așa cum rezultă din dispozițiile legale citate, admisibilitatea revizuirii este condiționată, în primul rând, de existența unor hotărâri contradictorii, ipoteză care în cauză nu se confirmă câte vreme nu există contradictorialitate nici între decizia civilă nr. 806/R/6.11.2014 pronunțată de Tribunalul T. și evocată în recurs (întrucât prin aceasta nu s-a anulat decizia civilă nr. 117/2014 a Tribunalului T. – prin care se respinge recursul reclamantului V. I. împotriva sentinței civile nr._/10.09.2013 a Judecătoriei Timișoara și se menține soluția respingerii cererii sale – ci, dimpotrivă, s-a respins contestația în anulare împotriva acestei decizii) și sentința civilă nr._/2010 a Judecătoriei Timișoara (care, deși inițial a dat parțial câștig de cauză reclamantului nu a rămas definitivă ca atare, fiind casată de Tribunalul T. cu trimitere spre rejudecare).
Mai mult, nu poate exista contradictorialitate între decizia civilă nr. 806/R/2014 a Tribunalului T. și decizia civilă nr. 2/17.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept întrucât această decizie general obligatorie, este o hotărâre menită să procedeze la o interpretare și aplicare unitară a legii (art. 521 din noul Cod pr.civ.) iar nu o hotărâre pronunțată în cauza de față, care să opună aceleași părți, în aceleași calități așa cum impune textul art. 322 pct. 7 Cod pr.civ.
Prin urmare, revizuirea deciziei civile nr. 13/22.01.2015 a Tribunalului T. este, prin prisma celor expuse, inadmisibilă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
În ceea ce privește pretinsa nulitate necondiționată a deciziei civile nr. 13/2015 a Tribunalului T. pentru motivul că unul din judecătorii cauzei (respectiv dl. jud. V. L.) ar fi fost incompatibil să soluționeze cauza de față, ca urmare a soluționării și altor cauze ce au opus părțile în proces, Curtea urmează a constata că discuțiile purtate asupra acestui aspect sunt supuse (la fel ca și toate celelalte aspecte ale cauzei), dispozițiilor vechiului Cod de procedură civilă (astfel cum și revizuientul însuși a precizat corect în concluziile sale verbale din data de 22.01.2015).
Din acest punct de vedere, încă de la primul termen de judecată fixat de tribunal (11.12.2014) revizuientul ar fi putut solicita recuzarea judecătorului menționat (astfel cum impun dispozițiile art. 29 alin. 1-2 Cod pr.civ.) ori, câtă vreme el nu a făcut acest lucru la acel moment și nici până la momentul soluționării cererii sale de revizuire, invocarea acestui aspect direct în calea de atac a recursului nu poate fi luată în discuție, conform art. 296 raportat la art. 294 alin. 1 Cod pr.civ. recursul său în privința acestui aspect fiind, deci, inadmisibil.
Din această perspectivă și raportat la decizia civilă supusă acum revizuirii, curtea va constata că decizia civilă nr.277/16.06.2015 nu este o decizie care să evoce fondul, în sensul disp.art.322 alin. 1 C.pr.civ., câtă vreme textul de lege precizează imperativ că revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs se poate cere doar atunci când evocă fondul, ipoteză care în speță nu se regăsește, astfel că disp.art.322 pct.2 și 5 C.pr.civ. nu pot fi incidente din această cauză.
Pe de altă parte, în ceea ce privește pretinsa contrarietate de hotărâri între decizia civilă nr.277/16.06.2015 raportat la sentințele civile nr._/2010 și nr._/2013 ale Judecătoriei Timișoara precum și decizia civilă nr.12/22.01.2015, curtea, observând disp.art.322 pct.7 C.pr.civ., coroborat cu disp.art.323 alin.2 C.pr.civ., va constata că instanța mai mare în grad în raport cu Curtea de Apel, respectiv Judecătoria și Tribunalul Timișoara este Înalta Curte de Casație și Justiție, context în care se impune declinarea competenței în favoarea acestei instanțe în ceea ce privește soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe disp.art.322 pct.7 C.pr.civ.
P. toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.322 alin.1 C.pr.civ. rap.la art.137 C.pr.civ. coroborat cu disp.art.322 pct.2 și 5 C.pr.civ., va respinge ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire formulată de revizuientul V. I. împotriva deciziei civile nr.277/16.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, întemeiată pe disp.art.322 pct.2 și 5 C.pr.civ.
În baza art.137 C.pr.civ. rap.la art.323 alin.2 coroborat cu art.322 pct.7 C.pr.civ. și art.158 și 159 pct.2 C.pr.civ., va declina competența soluționării cererii de revizuire a aceleiași decizii, întemeiată pe disp.art.322 pct.7 C.pr.civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 C.pr.civ. întrucât intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul V. I. împotriva deciziei civile nr.277/16.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, întem,eiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și 5 C.pr.civ.
Declină competența soluționării cererii de revizuire a aceleiași decizii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.pr.civ., în favoarea Înaltei Curții de Casație și Justiție.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.-M. N. C. P. M. G.
GREFIER,
A. B.
Red. C.P. – 15.09.2015
Tehnored. AB -24.09.2015/2ex./SM
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 311/2015. Curtea de Apel... | Declararea judecătorească a morţii. Hotărâre din... → |
|---|
