Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 846/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Decizia nr. 846/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 846/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ nr.846

Ședința publică din 12 iunie 2013

PREȘEDINTE: F. Ș.

JUDECĂTOR: G. O.

JUDECĂTOR: RUJIȚA R.

GREFIER: M. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R. REPREZENTAT DE M. FINANȚELOR P. P. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. C.-S. împotriva sentinței civile nr.718/07.02.2013 pronunțată de T. C.-S. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul GLADEȘ I., având ca obiect acordare de despăgubiri în baza Legii nr.221/2009.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal reclamantul intimat Gladeș I. asistat de avocat G. C., lipsă fiind pârâtul recurent S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. C.-S..

M. Public este reprezentat de procuror D. L.-C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul intimat, prin apărător ales, depune la dosar împuternicire avocațială și învederează instanței că nu mai are cereri de formulat în cauză.

Procurorul, de asemenea, arată că nu mai are cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reclamantul intimat Gladeș I., prin avocat G. C., solicită respingerea recursului pârâtului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.

Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului C.-S..

CURTEA

Deliberând, reține următoarele:

P. sentința civilă nr.718/07.02.2013 pronunțată de T. C.-S. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de către reclamantul Gladeș I. împotriva pârâtului S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. C.-S. și, în consecință: a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 100.797 lei reprezentând daune materiale; a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2800 lei cheltuieli de judecată. reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea din 05.06.2012, reclamantul Gladeș I. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin M. Finanțelor P. solicitând instanței ca, prin sentința pe care o va pronunța, să constate că se încadrează în dispozițiile art.1 al.2 și art.5 din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 euro (cinci sute mii euro) daune materiale reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate de regimul comunist și contravaloarea culturilor agricole din anul 1951 până în anul 1989.

În motivare a arătat că prin decizia MAI nr.200/1951 familia sa a fost deportată în Câmpia Bărăganului, întreaga avere rămasa în casă fiind confiscată de către autoritățile comuniste.

La momentul deportării toata averea era trecuta pe numele Molin G. - antecesorul reclamantului. Reclamantul a arătat că au fost confiscate următoarele bunuri: animale (97 stupi, 1 porc, 25 pasări), 1 tractor marca fordson, 1 prășitoare, 1 batoză cereale, 1 purificator trifoi, 7 butoaie, 1 teasc, 1 centrifugă, 1 topitoare ceară.

Din analiza probelor administrate în cauză instanța a reținut că părinții reclamantului Gladeș M. și Gladeș A. au fost deportați în Câmpia Bărăganului, în perioada 18.06._55.

La momentul deportării, părinților reclamantului le-au fost confiscate casa de locuit (fila 9 dosar fond), 2,90 ha (filele 35, 38 dosar fond), 97 stupi, 1 porc, 25 păsări (fila 14 dosar fond), un tractor marca Fordson, o prășitoare, o batoză cereale, un purificator trifoi, 7 butoaie, un teasc, o centrifugă și o topitoare ceară (fila 10 dosar fond). Instanța a avut în vedere doar aceste bunuri, întrucât s-a raportat la obiectul cererii de chemare în judecată (cerere în care se arată doar aceste bunuri) și obiectivele de expertiză (în care se arată suprafața de teren).

La întoarcerea în . excepția casei, nu le-au mai fost restituite.

Instanța a reținut ca fiind certă existența în patrimoniul antecesorilor reclamanților doar a bunurilor arătate anterior, întrucât doar cu privire la acestea există înscrisuri ce conțin procesele verbale întocmite de autorități în momentul preluării, înscrisuri ce au fost coroborate cu proba testimonială administrată în cauză.

Prima instanță, văzând dispozițiile art.5 al.1 lit.b din Legea nr.221/2009, a constatat că legiuitorul a avut în vedere doar bunurile confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative.

Pentru ca un bun să fie confiscat este necesar ca acel bun să fi existat în patrimoniul reclamanților sau al antecesorilor acestora la momentul deportării, din această categorie nefăcând parte și bunuri care ar fi putut exista în viitor (cum sunt culturile agricole viitoare). De asemenea, în categoria de bun mobil nu intră nici contravaloarea reparațiilor efectuate la casă și nici lipsa de folosință a acesteia pentru perioada deportării.

Având în vedere aceste considerente, instanța a constatat că în cauză a fost dovedită atât existența în patrimoniul antecesorilor reclamanților cât și faptul confiscării a următoarelor bunuri, bunuri ce se încadrează și în noțiunea de „bunuri confiscate" (astfel cum este prevăzută la art.5 al.1 lit.b Legea nr.221/2009): culturile aflate pe terenurile confiscate în anul 1951 (6.569 lei, fila 49 dosar fond), un porc (900 lei, fila 45 dosar fond), 97 stupi (42.867 lei), 25 păsări (855 lei), un tractor marca Fordson (14.342 lei, fila 48 dosar fond), o prășitoare (320 lei), o batoză cereale (21.194 lei), un purificator trifoi (240 lei), 6 butoaie (6.460 lei), un teasc (5.424 lei), o centrifugă (440 lei), o topitoare ceară (320 lei).

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. C.-S. care a solicitat modificarea ei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

În motivare a invocat greșita interpretare dată dispozițiilor art.5 lit.b din Legea nr.221/2009, despăgubirile neputând fi acordate decât pentru bunuri ce fac obiect al Legii nr.10/2001, nu și pentru alte bunuri.

În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.

Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză,.

Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art. 3041 C.pr.civ., față de dispozițiile art.299 și următoarele C.pr.civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:

P. Decizia nr.6/2013 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr.245/29.04.2013 și obligatorie pentru instanțe conform art.3307 al.4 C.pr.civ. s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 al.1 lit.b din Legea nr.221/2009 – temei al cererii reclamantului – pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul Legii nr.10/2001 și Legii nr.247/2005 sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.

Din examinarea considerentelor deciziei menționate rezultă că, în baza dispozițiilor art.5 al.1 lit.b din Legea nr.221/2009, pot fi solicitate despăgubiri pentru terenuri și construcții, precum și pentru utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul (imobile prin natură și destinație), nu și pentru alte categorii de bunuri.

Pe de altă parte, din conținutul acelorași considerente și al expunerii de motive a Legii nr.221/2009 (expunere avută în vedere și la pronunțarea sus-menționatei decizii) rezultă că este necesar ca, pentru bunurile solicitate în baza art.5 al.1 lit.b, persoana îndreptățită să fi formulat notificare în baza legilor speciale, notificare ce să nu fi fost soluționată.

Astfel, referitor la repararea prejudiciului material, expunerea de motive a legii are în vedere dificultățile legate de punere în aplicare a Legii nr.10/2001, dificultăți ce au determinat ca persoane în vârstă persecutate de regimul totalitar să nu obțină până la data elaborării proiectului de lege vreo despăgubire concretă.

Pe de altă parte, art.5 al.5 din Legea nr.221/2009 prevede că acordarea de despăgubiri în condițiile al.1 lit.b atrage de drept încetarea procedurilor de soluționare a notificărilor depuse potrivit Legii nr.10/2001 sau ale Legii nr.247/2005.

Or, atât acordarea de despăgubiri în baza legilor speciale, cât și încetarea de drept a procedurilor derulate în baza acestor legi presupun legala investire a deținătorului (în sensul Legii nr.10/2001 ori al Legii nr.247/2005) cu notificarea cerută de lege, notificare ce nu a fost formulată de reclamant din prezenta cauză.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1, 2, 3 C.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., instanța va admite recursul declarat de pârâtul S. R. reprezentat de M. Finanțelor P. prin Direcția Generală a Finanțelor P. C.-S. împotriva sentinței civile nr.718/07.02.2013 pronunțată de T. C.-S. în dosarul nr._ și va modifica sentința recurată în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Gladeș I..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul S. R. REPREZENTAT DE M. FINANȚELOR P. P. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. C.-S. împotriva sentinței civile nr.718/07.02.2013 pronunțată de T. C.-S. în dosarul nr._ .

Modifică sentința recurată în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul GLADEȘ I..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

F. Ș. G. O. RUJIȚA R.

Grefier,

M. M.

Red.FȘ/17.06.2013

Tehnored.MM/2 ex/01.07.2013

Instanță fond: T. C.-S. – jud.C. A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 846/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA