Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1920/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1920/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-09-2012 în dosarul nr. 1920/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.1920
Ședința publică din 26 septembrie 2012
PREȘEDINTE: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții H. E., H. I.-G. și C. E.-V. împotriva deciziei civile nr.136/26.03.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., P. M. A., REPREZENTAT P. PRIMAR, și cu intervenienta . (fostă .), având ca obiect rectificare de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat Buptea L. pentru reclamanții recurenți H. E., H. I.-G. și C. E.-V., lipsă fiind pârâtul intimat S. R., prin M. A., reprezentat prin Primar și intervenienta intimată . (fosta .).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu 20 lei taxă judiciară de timbru și 1,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 17.09.2012 întâmpinarea formulată de intervenienta intimată . (fosta .).
De asemenea, s-a depus la 26.09.2012 întâmpinarea formulată de pârâtul intimat S. R., prin M. A., reprezentat prin Primar, căreia instanța îi conferă valoarea juridică a unor concluzii scrise, având în vedere că nu a fost depusă la dosar în termenul prevăzut de art.308 al.2 C.pr.civ.
Reprezentanta reclamanților recurenți învederează instanței că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat Buptea L., pentru reclamanții recurenți H. E., H. I.-G. și C. E.-V., solicită admiterea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ., modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, modificării hotărârii instanței de fond și admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată pentru toate fazele procesuale, în sumă de 3.600 lei. Depune la dosar chitanță reprezentând onorariul avocațial din recurs în sumă de 100 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 26.05.2006 la Judecătoria A. sub nr.7488/2006, reclamanții H. E., H. I. G. și C. E. V. au chemat în judecată pârâtul S. R., prin M. A., reprezentat de Primarul Municipiului A., solicitând instanței să dispună: unificarea parcelei cu nr.top 3384/1, înscrisă în CF nr._ A., în suprafață de 5.244 mp, situată în A., ..18, jud.A., proprietatea reclamanților, cu . 3384/2, înscrisă în CF nr._ A., în suprafață de 988 mp, situată în A., ..14, jud.A., proprietatea Statului R.; reparcelarea parcelei nou formate în trei parcele distincte, respectiv: a) . 3384/1, cuprinzând intravilan cu casă, proprietatea reclamanților; b) . 3384/2, cuprinzând teren intravilan cu . suprafață de 988 mp-proprietatea Statului R., care să coincidă cu amplasarea faptică a acestui . nr.top 3384/3, reprezentând teren intravilan, aflat în proprietatea reclamanților, cu mențiunea că pe parcelele cu nr.top 3384/1 și nr.top 3384/3 vor avea o suprafață totală de 5244 mp; reînscrierea parcelei cu nr.top 3384/1 și a parcelei cu nr.top 3384/3 în CF nr._ A., vechea carte funciară a imobilului proprietatea reclamanților; înscrierea noii parcele cu nr.top 3384/2, aferentă blocului de garsoniere în CF nr._ A., ca fiind proprietatea Statului R.; efectuarea cuvenitelor mențiuni în cărțile funciare.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF nr._ A., nr.top 3384/1, format din intravilan și casă, în suprafață de 5244 mp, situat în A., ..18, pe care l-au dobândit cu titlu de moștenire după defunctul H. I..
Inițial, potrivit notațiilor de sub B1 din CF nr._ A., nr.top 3384, imobilul proprietatea tatălui reclamanților era compus din intravilan în suprafață de 6232 mp și casă de locuit. În temeiul încheierii de carte funciară nr.3895/13.03.1997, suprafața de 988 mp a fost trecută în proprietatea Statului R., cu titlu de expropriere, în temeiul Decretului de expropriere nr.143/1979 al Fostului Consiliu de Stat al RSR, fără să li se acorde vreo despăgubire reclamanților.
S-a procedat la parcelarea terenului, constituindu-se două parcele, una cu nr.top 3384/1, compusă din intravilan în suprafață de 5244 mp cu casă, înscrisă în CF nr._ A. sub A.I.2 și una cu nr.top 3384/2, compusă din intravilan în suprafață de 988 mp, transcrisă în CF nr._ în favoarea Statului R., apoi transcrisă în CF nr._ și ulterior în CF nr._ A..
Asupra terenului expropriat, respectiv asupra parcelei cu nr.top 3384/2 de 988 mp a fost notată construirea unui . CF nr._ A., sub B.3, prin încheierea nr._/02.10.2000. Faptic, blocul de garsoniere este amplasat pe o parte a parcelei cu nr.top 3384/1, proprietatea reclamanților, iar . 3384/2 este liberă de construcții.
În drept au fost invocate dispozițiile art.33, art.34 pct.1și pct.4 din Legea nr.7/1996.
În ședința publică din data de 21.09.2006, . depus la dosarul cauzei cerere de intervenție în interes propriu.
În motivarea cererii de intervenție se arată că terenul în litigiu a fost preluat de S. R. în anul 1979, pentru realizarea Fabricii de zahăr. Au fost edificate atât clădiri menite să deservească procesul de producție, cât și clădiri care au constituit locuințe de serviciu pentru angajații fabricii. Fabrica de zahăr s-a reorganizat ca societate comercială în temeiul Legii nr.15/1990 și în baza art.20 din această lege a devenit proprietară asupra terenului aferent clădirilor prin urmarea procedurii prevăzute de HG nr.834/1991. Această procedură presupunea semnarea unor procese verbale cu vecinii și nu a putut fi finalizată, întrucât vecinii, printre care și reclamanții au refuzat semnarea proceselor verbale. În consecință, nu a putut deveni proprietară asupra terenului în baza HG nr.834/1991.
Între timp a devenit societate comercială cu capital privat, iar situația terenurilor este reglementată de OUG nr.88/1997, potrivit căreia societățile comerciale care dețin terenuri ce sunt necesare pentru desfășurarea activității în conformitate cu obiectul de activitate al societății, pot fi folosite de societățile comerciale care le dețin, până la lămurirea regimului juridic al acestor terenuri.
În aceste condiții, intervenienta apreciază că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, terenul preluat de la reclamanți fiind într-adevăr ocupat, în parte de blocul de garsoniere, care i-a aparținut în parte, dar în același timp este și teren aferent clădirilor industriale și strict necesar exploatării acestora.
În drept au fost invocate dispozițiile art.49 al.2 Cod procedură civilă.
P. încheierea de ședință din data de 21.09.2006, prima instanță a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de .>
În ședința publică din data de 09.11.2006, . depus la dosarul cauzei cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului M. A..
În motivarea cererii de intervenție se mai arată că a demarat acțiune în grănițuire împotriva vecinilor, printre care și reclamanții. Acest proces este în recurs la Curtea de Apel Timișoara, fiind suspendat în temeiul art.47 din Legea nr.10/2001, până la soluționarea cererii reclamanților de restituire, formulată în temeiul Legii nr.10/2001.
În cadrul acestui litigiu s-a stabilit că și . 3384/3 este teren aflat în incinta intervenientei și că este necesar desfășurării activității economice. În plus, la acea dată reclamanții nu apăreau ca proprietari tabulari asupra acestei parcele.
Reclamanții au devenit proprietari tabulari ai terenului între timp, înscrierea dreptului lor de proprietate fiind operată automat de Serviciul de carte funciară, în temeiul art.23 din Legea nr.18/1991, care prevedea că proprietarii construcțiilor devin automat proprietari ai terenului reprezentând curți, grădini. Intervenienta apreciază că această trecere în proprietate este nelegală, deoarece la momentul efectuării ei nu s-a verificat dacă acel teren, respectiv . 3384/3 mai reprezintă curte sau grădină.
P. încheierea de ședință din data de 07.12.2006, instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie.
P. precizarea de acțiune depusă în ședința publică din 10.05.2007, reclamanții au solicitat instanței, cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună reparcelarea parcelei nou formate în urma unificării în trei parcele distincte: a) . 3384/1, cuprinzând intravilan în suprafață de 1586 mp cu casă, parcelă aflată în coproprietatea reclamanților (H. E. - cota de 2/8, H. I. G. - cota de 3/8 și C. E. V. - cota de 3/8); b) . 3384/2, cuprinzând teren intravilan cu . suprafață de 1572 mp - teren aflat în coproprietatea Statului R. și a reclamanților (S. R. - cota de 988/1572, reclamanții - cota de 584/1572, după cum urmează: H. E.-cota de 146/1572, H. I. G. - cota de 219/1572, iar C. E. V. - cota de 219/1572), parcelă care coincide cu amplasarea faptică a blocului; c) . 3384/3, în suprafață de 3074 mp, reprezentând teren intravilan aflat în coproprietatea reclamanților (H. E. - cota de 2/8 parte, H. I. G. - cota de 3/8 parte și C. E. V. -cota de 3/8 parte).
În motivare, au arătat că urmare a efectuării expertizei dispuse în cauză, expertul a indicat suprafețele aferente fiecăreia din cele trei parcele. În ceea ce privește . care este amplasat blocul de garsoniere, s-a ajuns la concluzia că faptic acesta are o întindere de 1572 mp și depășește cu mult suprafața de teren aflată în proprietatea Statului R., respectiv 988 mp.
P. sentința civilă nr.1463/16.02.2010, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria A. a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții H. E., H. I.-G. și C. E.-V. împotriva pârâtului S. R., prin M. A., reprezentat prin Primar.
A admis în parte și în fond cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta .>
A dispus:
- Unificarea parcelei nr.3384/1 din CF nr._ A., intravilan cu casa nr.18 cu suprafața de 5244 mp. cu . din CF nr._ A. în suprafață de 988 mp, intravilan cu . . nou 3384 în suprafață de 6232 mp reprezentată de intravilan cu casă și .>
- Dezmembrarea parcelei în patru noi parcele:
- . nou 3384/1 de 1583 mp, intravilan cu casa nr.18, având ca și coproprietari pe H. E. - 2/8, H. I. G. - 3/8, C. E. V. - 3/8;
- . nou 3384/2 de 1572 mp, intravilan cu . folosința intervenientei, având ca și coproprietari S. -988/1572, H. E. - 146/1572, H. I. G. - 219/1572, C. E. V. - 219/1572;
- . nou 3384/3 de 2089 mp, intravilan cu nr.14 cu platformă betonată și copertine construcții aflate în folosința intervenientei, având ca și coproprietari pe H. E. - 2/8, H. I. G. -3/8 și C. E. V. - 3/8,
- . nou 3384/4 de 988 mp, intravilan având ca și coproprietari pe H. E. - 2/8, H. I. G. - 3/8 și C. E. V. - 3/8 reprezentat de intravilan.
A dispus efectuarea cuvenitele mențiuni în cartea funciară.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt coproprietarii imobilului înscris în CF nr._ A. cu nr.top.3384/1, reprezentat de intravilan cu casă nr.18 în . 5244 mp, având cotele de 2/8 - reclamanta H. E., H. I. G. - 3/8 și C. E. V. - 3/8. Inițial imobilul a fost proprietatea tabulară a autorului reclamanților, având întinderea de 6232 mp. P. încheierea de carte funciară nr.3895/13.03.1997, această suprafață de 988 mp a fost trecută în proprietatea statului cu titlu de expropriere, fiind notată construcția unui . din punct de vedere tabular . în cele din urmă în CF nr._ A.. Apartamentele din acest . unor persoane fizice, terenul rămânând în proprietatea statului.
Reclamanții exercită folosința efectivă doar pentru o suprafață de 1583 mp, pentru că restul terenului este ocupat de blocul de locuințe și de platforme betonate, respectiv copertine aflate în incinta intervenientei.
Art.32^1 din OUG nr.88/1997 prevede că societățile comerciale care dețin terenuri ce sunt necesare pentru desfășurarea activității în conformitate cu obiectul lor de activitate și al căror regim juridic urmează să fie clarificat, vor continua să folosească aceste terenuri până la clarificarea regimului lor juridic.
Din acest text legal rezultă că societățile reorganizate conform Legii nr.15/1990, cum este și cazul intervenientei, dobândesc ex lege un drept de folosință asupra terenurilor ce sunt necesare pentru desfășurarea activității în conformitate cu obiectul lor de activitate, până la data clarificării regimului lor juridic.
Din raportul de expertiză coroborat cu autorizațiile din 26.05.1979 și 9.09.1983 reiese că intervenienta a construit blocul de locuințe (ulterior vândut) și că restul construcțiilor necesare activității ei se află pe o parte din terenul reclamanților.
Prima instanță a concluzionat că singura posibilitate de dezmembrare și parcelare este varianta a doua din anexa 2 a raportului de expertiză .
Împotriva sentinței civile nr.1463/16.02.2010 a Judecătoriei A. au declarat apel reclamanții, pârâtul și intervenienta.
P. decizia civilă nr.136/26.03.2012, pronunțată în dosarul nr._, în rejudecarea dispusă prin decizia civilă nr.473/R/27.04.2011 a Curții de Apel Timișoara, Tribunalul A. a respins apelul declarat de reclamanții H. E., H. I.-G. și C. E.-V. împotriva sentinței civile nr.1463 din 16.02.2010 a Judecătoriei A. în dosarul nr._ .
A admis apelul declarat de intervenienta . (fosta .) împotriva aceleiași sentințe.
A schimbat în totalitate sentința, în sensul că a admis în fond cererea de intervenție formulată de intervenienta . și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții H. E., H. I.-G. și C. E.-V. împotriva pârâtului S. R., prin M. A..
A obligat reclamanții să plătească intervenientei suma de 3.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că ./2 (în suprafață de 988 mp) a fost obținută prin dezmembrarea parcelei nr. top. 3384 (în întindere de 6.232 mp) din CF nr._ A..
Inițial în 1957 a fost înscrisă în foaia de avere a acestei cărți funciare ., reprezentând casa cu nr.18 și curte cu grădina în . suprafeței terenului aferent casei, în timp ce în foaia de proprietate a fost intabulat dreptul de proprietate al numitului H. I., cu titlu de partaj.
În 1978, se înscriu sub B2 – B4 drepturile de coproprietate ale reclamanților, cu titlu de moștenire asupra casei și 250 mp, iar sub B5 dreptul de proprietate în favoarea CAP A. asupra restului de 3.814 mp, ceea ce conduce la concluzia că întinderea totală a terenului era de 4.064 mp.
În 1997, sub B6 și alăturat mențiunii de sub A + 1 se evidențiază suprafața terenului ca fiind de 6.232 mp, în baza adeverinței nr._/1996 a Primăriei Municipiului A.. Se înscrie sub B7 – B9 operațiunea de dezmembrare a imobilului în baza decretului de expropriere nr.143/1979 al Consiliului de Stat al RSR.
./1, compusă din teren intravilan de 5.244 mp cu casa în ., a fost reînscrisă sub A I 2 în favoarea vechilor proprietari. ./2, reprezentând teren intravilan în suprafață de 988 mp, a fost transcrisă în CF nr._ în favoarea Statului R..
Conform decretului de expropriere nr.143/1979, S. R. a preluat în proprietate terenul de 988 mp din A., . de la Cooperativa Agricolă de Producție „Unirea”.
Potrivit acestor înscrieri tabulare, dreptul de proprietate al reclamanților s-ar întinde, în prezent, asupra terenului de 1.430 mp aferent casei, suprafață ce reprezintă diferența dintre cea totală de 6.232 mp (constatată în 1997) și cea de 3.814 mp cooperativizată, realitatea fiind însă alta.
În considerentele sentinței civile nr.2717/05.06.2003 a Judecătoriei A. (dosar nr. 6255/2002) s-a reținut că raportul de expertiză întocmit în cauză de d-na expert Arcereanu G. a relevat faptul că folosința reclamanților se întinde asupra terenului de 1.581 mp aferent casei. Măsurătorile de la fața locului au vădit erori de intabulare cu privire la blocul de locuințe înscris în CF nr._ A., nr.top. 3384/2 din A., ..14, și anume că blocul se află în mijlocul parcelei nr.top. 3384/1, înscrisă în CF nr._ A., în suprafață de 5.244 mp, d-na expert înlăturând dreptul de proprietate al Cooperativei Agricole de Producție, ca urmare a desființării acestei unități agricole după 1989, terenul aferent condominiului are întinderea de 1.389 mp. ./2 a fost identificată ca fiind în perimetrul . .), care folosea la acel moment suprafața de 2.274 mp.
Instanța a reținut că ./1 se află în coproprietatea reclamanților din prezentul dosar, dar și a Statului R..
S-a stabilit linia de hotar conform folosinței părților din acel dosar, reclamanții din prezenta cauză, ce aveau calitatea de pârâți și intervenienta . deține poziția de reclamant în dosarul nr.6255/2002:
– nr.top. 3384/1/1, compusă din casă și teren intravilan de 1.581 mp aferent în A., ..18, proprietatea lui H. E., H. I.–G. și C. E. V. (1.430 mp) și S. R. (151 mp);
– nr.top. 3384/1/2, reprezentând teren intravilan de 1.389 mp aferent blocului de locuințe, aflat în proprietatea Statului R.;
- nr.top. 3384/1/3, reprezentând teren intravilan de 2.274 mp, aflat în proprietatea Statului R. și în folosința .>
P. decizia civilă nr.711/A/18.11.2003 (dosar nr. 6076//2003), Tribunalul A. a respins apelurile exercitate de . E., H. I.–G. și C. E. V..
P. încheierea din 14.10.2004 (dosar nr.7043/C/2004), Curtea de Apel Timișoara a dispus, în baza art.47 din Legea nr.10/2001, suspendarea judecății recursului exercitat de . E., H. I.–G. și C. E. V. împotriva deciziei civile nr.711/A/18.11.2003 a Tribunalului A..
În aceste condiții, sentința civilă nr.2717/2003 a Judecătoriei A., menținută prin decizia civilă nr. 711/A/2003 a Tribunalului A., are putere de lucru judecat relativă, a reținut instanța de apel.
De la exproprierea suprafeței de 988 mp în 1976, urmată de construirea blocului de locuințe în 1983 de către . ce reprezintă diferența dintre 1.581 mp și 5.244 mp nu s-a aflat în posesia reclamanților.
Conform notificării din 26.06.2001, reclamanții H. E., H. I.–G. și C. E. V. au solicitat restituirea în natură a terenului ce constituie diferența dintre 5.244 mp (suprafața parcelei nr.top. 3384/1 din CF nr._ A.) și terenul de 1.554 mp din aceeași parcelă, aflat în folosința reclamanților. Aceștia au arătat că în 1979 a fost expropriat terenul de 988 mp pentru construirea Fabricii de Z., însă S. R. a ocupat și diferența de teren revendicată, pe care . construit un .>
P. adresa nr._/18.03.2004, Primăria Municipiului A. a comunicat reclamanților că deținătorul terenului revendicat este . ce atrăgea incidența art.25 din Legea nr.10/2001.
P. adresa nr._/10.07.2006, Primăria Mun. A. a arătat că reclamanții folosesc 1.583 mp din terenul ce reprezintă ./1, în timp ce diferența de 3.661 mp este ocupată parțial de un . aflându-se în incinta .>
La 08.11.2005, reclamanții s-au adresat .-i, în baza Legii nr. 10/2001, să le comunice dacă este privatizată, iar în caz afirmativ, să le indice instituția publică ce a efectuat privatizarea pentru a solicita despăgubiri, conform art.29 din Legea nr.10/2001.
P. prezenta acțiune, în cadrul căreia reclamanții susțin că au dreptul de proprietate asupra întregii parcele nr.top. 3384/1 (5.524 mp), aceștia contrazic propria notificare.
Reclamanții au dobândit cu titlu de moștenire suprafața de 250 mp aferentă casei de locuit, diferența de teren fiind preluată de S. R. în favoarea CAP. Din actele dosarului rezultă că aceștia stăpânesc suprafața de 1.583 mp.
Art.8 din Decretul-Lege nr.42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii prevede:
„Terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire.
Terenul prevăzut la alin. 1, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosință membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depăși suprafața de 6.000 metri pătrați pentru deținătorul casei de locuit.”
Actul normativ de mai sus a fost abrogat prin Legea nr.18/1991, cu menținerea însă a situației juridice create prin art.8.
În consecință, diferența de teren până la 1.583 mp se află în proprietatea reclamanților, în temeiul textelor legale menționate, a reținut instanța de apel.
Diferența de la 1.583 mp la 5.542 mp a fost însă expropriată de S. R. prin Decretul nr.143/1979; S. R. a expropriat aria de 988 mp din cea de 3.814 mp deținută de CAP Unirea. În realitate însă, exproprierea a depășit acea suprafață, o parte a terenului fiind ulterior)afectată blocului de locuințe construit în anul 1983 de către I.I.S. Z. A. (actuala .), iar diferența construcțiilor, activității aceleași unități economice.
În aceste condiții, apare evident faptul că încă din 1979 întregul teren înscris în favoarea CAP în CF nr._ A. a primit o altă destinație decât cea agricolă din partea Statului R., așa încât în 1990, odată cu Decretul Lege nr.42/1990 și cu lichidarea patrimoniului cooperativelor agricole de producție, terenul din ./1, ce excede suprafeței de 1.583 mp folosită de reclamanți, nu mai era în patrimoniul CAP Unirea pentru a fi preluată de către reclamanți, ci se afla în proprietatea Statului R. cu titlu de expropriere, drept extratabular, conform art.26 din Decretul lege nr.115/1938.
Tocmai prin prisma acestei exproprieri se justifică și notificarea formulată de reclamanți în baza Legii nr.10/2001, a reținut instanța de apel.
Înscrierea blocului de locuințe asupra parcelei nr.top. 3384/2 a avut loc în 2000, în baza unei adeverințe a Primăriei Municipiului A., fără a se menționa în CF nr._ A. vreo schiță de identificare a terenului aferent condominiului.
În scopul determinării exacte a poziției parcelei de 988 mp a fost întocmit de către d-nii experți P. A., D. G. și d-na expert C. M. raportul de expertiză judiciară topografică, a cărui concluzie este că terenul de 988 mp, ce figurează în Anexa la Decretul nr.143/1979 și care constituie ./2 se află în continuarea parcelei nr.top. 3384/1. Pe ./2, aflată în incinta intervenientei ., se află o platformă betonată (771 mp), o hală (64 mp) și un siloz (153 mp), astfel că înscrierea blocului de locuințe asupra parcelei nr.top. 3384/2 din CF nr._ A. (actualmente CF nr._ A.) este contrară realității. Din schița anexată acestui raport de expertiză rezultă că blocul de locuințe se află pa ./1, în continuarea terenului aferent casei de locuit, ce formează imobilul stăpânit de reclamanți. De asemenea, aceeași schiță evidențiază . . de locuințe și limita incintei ..
În concluzie, acțiunea reclamanților în rectificare CF nu este întemeiată, fiind greșită premisa de la care pornește demersul lor judiciar, din moment ce nu dețin dreptul de proprietate asupra întregii parcele nr.top. 3384/1 în suprafață de 5.524 mp.
Dreptul de proprietate al reclamanților se întinde asupra terenului de 1.583 mp, cu titlu de moștenire și în baza art.8 din Decretul Lege nr.42/1990
Exproprierea realizată de S. R. a depășit limitele suprafeței de 988 mp prevăzută în anexa la Decretul nr.143/1979, având ca obiect terenul de 4.646 mp (6.232 mp – 1.586 mp).
Reclamanții au invocat cazurile de rectificare a cărții funciare prevăzute de art.34 pct.1 („înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil”) și pct. 4 („înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului”) din același act normativ, ambele situații presupunând constatarea acestora printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Reclamanții nu dispun de o astfel de hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să se constate că înscrierea realizată în CF nr._ A. prin încheierea nr. 3895/CF/13.03.1997 este greșită și nici nu au investit instanța de judecată cu o astfel de cerere. Pe de altă parte, a reținut instanța de apel, o astfel de solicitare, raportat la situația de fapt (stăpânirea de către reclamanți a terenului de 1.583 mp, iar nu a celui de 5.244 mp cât reprezintă ./1) se circumscrie acțiunii în revendicare imobiliară, inadmisibilă prin prisma deciziei nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Secțiile Unite, dar și a faptului că aceștia au declanșat procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001.
Împotriva deciziei civile nr.136/26.03.2012 a Tribunalului A. au declarat recurs în termenul legal reclamanții.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că instanța de apel nesocotește cuprinsul cărții funciare nr._ A., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ A. și le încalcă dreptul de proprietate intabulat asupra întregii parcele cu nr.top 3384/1, în suprafață de 5244 mp.
Instanța de apel apreciază, contrar intabulării din cartea funciară și fără a fi investită cu o astfel de cerere, că dreptul lor de proprietate vizează doar suprafața de 1583 mp.
Practic tribunalul le expropriază acum, în anul 2012, o suprafață de 3661 mp fără nicio justificare, deși singura suprafață de teren expropriată de S. R. este cea de 988 mp, evidențiată ca fiind . 3394/2, asupra căreia a fost intabulat blocul de garsoniere. Exproprierea a operat în baza Decretului de expropriere nr.143/1979 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România.
Instanța ignoră faptul că situația juridică a terenului a suportat modificări ulterior anului 2001, respectiv prin adeverința primăriei a fost radiat dreptul de proprietate al C.A.P., cu consecința recunoașterii dreptului lor asupra întregii parcele cu nr.top 3394/1 în suprafață de 5244 mp. Notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001 a rămas parțial fără obiect, urmare a operațiunilor de carte funciară efectuate în anul 2006, ea vizând la ora actuală doar acordarea de despăgubiri pentru cei 988 mp expropriați de stat.
Reclamanții au mai arătat că instanța de apel a reținut puterea de lucru judecat relativă a sentinței civile nr.2717/2003 a Judecătoriei A., deși nu a pus în discuția contradictorie a părților această excepție pentru a se putea formula apărări în acest sens. O astfel de excepție nu putea fi reținută câtă vreme situația juridică a terenului s-a modificat prin radierea dreptului de proprietate al C.A.P. și recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra suprafeței de 5244 mp în anul 2006.
Expertizele efectuate în cauză au relevat faptul că blocul de garsoniere intabulat asupra parcelei 3384/2 este amplasat faptic pe . ocupă o suprafață mai mare decât 988 mp, pe care S. R. îi are în proprietate, respectiv 1572 mp. Având în vedere că S. R. are potrivit notațiilor de carte funciară un drept de proprietate doar asupra a 988 mp, restul de teren fiind proprietatea lor, reclamanții au arătat că singura soluție legală care poate fi dată în cauză este să se dispună intabularea în coproprietate, respectiv S. asupra cotei de 988/1572, iar ei asupra diferenței de 584/1572.
Cei trei experți care au efectuat raportul de contraexpertiză au arătat că, potrivit situației actuale, . amplasată în incinta . că alegerea variantei de reparcelare după unificare aste atributul instanței de judecată.
Reparcelarea în patru parcele nu se justifică, câtă vreme parcelele 3384/3 și 3384/4 au aceiași proprietari, reclamanții.
Se impune înlăturarea mențiunii folosinței intervenientei . W. asupra parcelei cu număr top nou 3384/2 în suprafață de 1572 mp, constând în intravilan cu . care nu se justifică deoarece la ora actuală această societate nu mai poate să justifice vreun drept asupra terenului sau asupra blocului de garsoniere, aceasta fiind proprietatea unor persoane fizice, care le-au dobândit cu titlu de cumpărare.
Se impune și înlăturarea mențiunii existenței platformei betonate și a copertinelor asupra parcelei 3384/3, rezultată după reparcelare, precum și a mențiunii folosinței intervenientei . W..
Acestea nu îndeplinesc condiția de a fi considerate construcții în înțelesul legii, fiind niște lucrări cu caracter provizoriu, motiv pentru care prin hotărâre judecătorească nu se poate dispune evidențierea lor în cartea funciară.
În drept, reclamanții au invocat art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ.
Intervenienta . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului reclamanților, cu motivarea că situația juridică a parcelei nr.top 3384/1 este incorectă și nerezolvată și prin urmare nu se poate dispune unificarea acesteia cu . în proprietatea Statului R. și în folosința sa, a intervenientei.
A formulat întâmpinare și pârâtul S. R., prin M. A., reprezentat de Primar, căreia însă instanța i-a conferit valoarea juridică a unor concluzii scrise, întrucât a fost depusă la dosar cu depășirea termenului prevăzut de art.308 al.2 C.pr.civ. A solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.306 al.2 C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul reclamanților este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Acțiunea reclamanților este o acțiune în rectificare de carte funciară întemeiată pe art.34 pct.1 și 4 din Legea nr.7/1996 și care vizează două cărți funciare, CF nr._ A., cu ./1 de 5244 mp, și CF nr._ A., cu ./2 de 988 mp.
Proprietari tabulari asupra imobilului din CF nr._ A. sunt reclamanții, iar pârâtul S. R. este proprietarul imobilului din CF nr._ A..
Reclamanții solicită unificarea celor două parcele și reparcelarea parcelei nou formate în trei parcele, două urmând a le reveni lor și a fi reînscrise în CF nr._ A., iar una pârâtului.
Premisa de la care au pornit reclamanții a fost aceea că blocul de locuințe nu este edificat pe ./2 de 988 mp a Statului R., care de altfel a fost de la ei expropriată prin Decretul nr.143/1979, ci în cea mai mare parte este edificat pe ./1, proprietatea lor.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanții, deși sunt proprietarii tabulari ai parcelei nr.top 3384/1 de 5.244 mp din CF nr._ A., nu dețin în posesie întreaga suprafață.
P. expertizele efectuate în cauză s-a constatat că terenul aferent blocului de locuințe este de 1572 mp, iar nu de 988 mp, iar blocul nu este edificat pe ./2, ci pe ./1, sub acest aspect confirmându-se susținerile reclamanților.
Pe de altă parte însă, tot din probele administrate în cauză rezultă că în folosința efectivă a reclamanților se află teren în suprafață de 3583 mp, restul terenului fiind situat în incinta Fabricii de Z., fapt ce explică și intervenția acesteia în cauză, în prezent cu denumirea ..
De altfel, reclamanții au formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 pentru terenul din CF nr._ A., nr.top 3384/1, cu motivarea că la momentul exproprierii, faptic s-a expropriat o suprafață mai mare de 998 mp, Primăria comunicându-le că deținătoarea terenului revendicat este .>
Față de cele reținute anterior, confirmate de probe, acțiunea reclamanților nu se încadrează în cerințele unei acțiuni în rectificare de carte funciară, concluzie la care în mod corect a ajuns și instanța de apel.
Nu se poate reține că „înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil” (art.34 pct.1 din Legea nr.7/1996) și asta pentru că încheierea nr.3895/CF/13.03.1997, prin care s-a dispus dezmembrarea parcelei nr.top 3384 în două parcele în baza decretului de expropriere, nu a fost desființată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și nici prin acțiunea de față nu s-a formulat o asemenea cerere.
Nu se poate reține nici că „înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului” (art.34 pct.4 din Legea nr.7/1996).
Situația actuală a imobilului în litigiu nu este clarificată din punct de vedere juridic din moment ce înșiși reclamanții au revendicat pe calea specială a Legii nr.10/2001 terenul ce face și obiectul prezentului dosar.
De asemenea, cu privire la același imobil a fost promovată împotriva reclamanților o acțiune în grănițuire de către intervenientă, acțiunea fiind notată în CF nr._ A. (actualmente nr._), judecata acestei acțiuni fiind suspendată în faza procesuală a recursului în baza art.47 din Legea nr.10/2001, până la soluționarea notificării formulate de reclamanți în baza aceleiași legi.
Deși își întemeiază acțiunea pe art.33 și 34 pct.1 și 4 din Legea nr.7/1996, considerând că se impune rectificarea celor două cărți funciare în sensul solicitat de ei, reclamanții tind în realitate spre revendicarea terenului asupra căruia sunt proprietari tabulari, dar care nu se află în posesia lor. Un asemenea scop nu poate fi atins printr-o acțiune în rectificare de carte funciară.
Reclamanții au inițiat în același scop și procedura Legii nr.10/2001, după finalizarea căreia se poate proceda la repunerea pe rol a dosarului cu acțiunea în grănițuire, în cadrul căruia se va putea clarifica și problema privind amplasamentul blocului de locuințe.
Față de acteste considerente, neputându-se reține aplicabilitatea în cauză a art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., în baza art.312 al.1 C.pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamanții H. E., H. I.-G. și C. E.-V. împotriva deciziei civile nr.136/26.03.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M. A., reprezentat prin Primar, și cu intervenienta . (fostă .).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții H. E., H. I.-G. și C. E.-V. împotriva deciziei civile nr.136/26.03.2012, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin M. A., reprezentat prin Primar, și cu intervenienta . (fostă .).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 septembrie 2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
RUJIȚA R. F. Ș. G. O.
Grefier,
M. M.
Red.RR/12.10.2012
Tehnored.MM/2 ex./22.10.2012
Instanță fond: Judecătoria A. – jud.Ș. V.
Inst.apel: Tribunalul A. – jud.M. A., A. Ș.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 156/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cereri. Decizia nr. 1932/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
