Legea 10/2001. Decizia nr. 1722/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1722/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-07-2012 în dosarul nr. 1722/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 23.02.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 1722/R
Ședința publică din 3 iulie 2012
PREȘEDINTE: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanții Styaszny C. și Babuțău F. împotriva pârâtei S. P. A., prin lichidator judiciar E. Sprl A., pentru Legea nr. 10/2001.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27.06.2012, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
În termenul de pronunțare, reclamanții au depus la dosar concluzii scrise, prin registratura instanței.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr._ la Tribunalul A., reclamanții S. C., B. F., Ș. A. V. și Ș. V. au chemat în judecată pârâții SOCOM P. A. și M. A., prin P., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va da, să constate nevalabilitatea titlului de proprietate al statului asupra imobilelor înscrise în CF 1846 A., nr. top 2332 și nr. top 2333/a și asupra imobilelor înscrise în CF_ A., nr. top 2329/a/2; să dispună rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și înscrierii dreptului de proprietate al reclamanților, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea funciară.
În motivare au invocat că firma I. Stiaszny SA a deținut în proprietate mai multe bunuri mobile și imobile, printre care cele înscrise în CF 1846 A., nr. top 2332- casa cu nr. 121 în . și nr. top 2333/a- intravilan în . nr. 121 și, respectiv, în CF_ A., nr. top 2329/a/2- intravilan pe ..
Imobilele au fost naționalizate abuziv, în baza Legii nr. 119/1948, iar reclamanții sunt moștenitorii acționarilor firmei.
Astfel, la 5.03.1945, acționari erau Stiaszny I. (1060 acțiuni), Stiaszny L. (1800 acțiuni), Stiaszny B., născută Hettmann (320 acțiuni), Stiaszny M., fostă Kolb (50 acțiuni) și Dr. Ș. V. (720 acțiuni), acționarii fiind membri ai aceleiași familii în sensul art. 18 din Legea nr. 10/2001 care permite, în situația de față, restituirea în natură a imobilelor.
Conform evidențelor de carte funciară, terenul este proprietatea Statului Român, iar construcțiile- ale SOCOM P. A..
În drept, au invocat dispozițiile art. 480 C.civ., art. 6 din Legea nr. 213/1998, Legea nr. 10/2001.
P. note de ședință (fila 47 dosar), reclamanții au învederat că antecesorii reclamanților S. C. și B. F., defuncta L. M., a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 pentru bunurile ce fac obiect al prezentului litigiu; notificarea nefiind soluționată, instanța poate dispune restituirea în natură, conform Deciziei XX/2007 a ÎCCJ.
În ședința publică din 24.09.2008, reclamanții au precizat acțiunea, în sensul că obiectul acesteia îl constituie plângere la Legea nr. 10/2001, precizare formulată în scris pentru termenul din 5.11.2008; au arătat, totodată, că imobilele a căror restituire o solicită sunt cele indicate în cererea de chemare în judecată (f. 128, 154 dosar).
Față de împrejurarea că pârâta . intrat în insolvență, în cauză a fost introdus lichidatorul . (fila 340 dosar).
P. concluziile scrise, reclamanții au învederat că prezenta cerere vizează doar bunurile imobile- construcții și teren.
P. sentința civilă nr. 869/22.01.2010, Tribunalul T. a respins excepțiile invocate în cauză (lipsa calității procesual active, lipsa calității procesual pasive, a inadmisibilității, a necompetenței materiale a tribunalului) și a admis acțiunea precizată; în consecință, a obligat pârâții să predea reclamanților imobilele înscrise în CF 1846 A. și CF_ A. construcție și terenuri și a dispus OCPI A. întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților.
Recursul declarat de pârâtul M. A., prin P. împotriva sentinței a fost admis prin decizia civilă nr. 947/R/22.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._, cu consecința casării hotărârii cu trimitere spre rejudecare la prima instanță.
P. sentința civilă nr. 1726/20.12.2011 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. A., prin P. și, în consecință, a fost respinsă cererea formulată de reclamanți împotriva acestui pârât; a fost respinsă ca tardivă cererea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de reclamanții S. C. și B. F. împotriva pârâtei S. P. SA prin lichidator . fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată împotriva aceleiași pârâte de reclamanții Ș. A. V. și Ș. V. .
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, în rejudecare pârâtul M. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă și neîntemeiată și admiterea următoarelor excepții:
- lipsa calității procesuale active de persoane îndreptățite a reclamanților S. C., B. F., Ș. V. și Ș. A. V. cu privire la imobilele compuse din teren și construcții înscrise în CF nr. 1846 A. cu nr. top. 2332 și nr. top. 2333/a și CF nr._ A. cu nr. top. 2329/a/2 raportat la prevederile art. 22, alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 republicată;
- lipsa calității procesuale active a reclamanților Ș. A. V. și Ș. V. raportat la faptul că din actele depuse la dosar respectiv Certificatul de legatar nr. 252/05.11.2003 și sentința civilă nr. 339/2000 pronunțată în dosarul civil nr. 8979/1999 a Judecătoriei A. și Certificatul de calitate de moștenitor nr. 65/2002 acești reclamanți nu fac dovada calității de moștenitor după numita L. M..
- decăderea reclamanților S. V. și S. A. Vaier din dreptul de a solicita măsuri reparatorii prin despăgubiri sau restituire în natură raportat la prevederile art 22, alin. 1 coroborat cu art 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 atâta timp cât actele depuse la dosar nu fac dovada depunerii notificării pentru imobilele ce fac obiectul prezentului litigiu.
- decăderea reclamanților S. C., Băbuțau F., S. V. și S. A. V. din dreptul de a solicita măsuri reparatorii (restituirea în natură) pentru imobilele compuse din teren și construcții înscrise în CF nr. 1846 A. cu nr. top. 2332 și nr. top. 2333/a și CF nr._ A. cu nr. top. 2329/a/2 pentru următoarele:
- lipsa calității procesuale active a reclamanților Sțyaszni C., Băbuțau F., S. V. și S. A. Vaier cu privire la construcțiile situate pe parcelele înscrise în CF nr. 1846 A. cu nr. top. 2332 și nr. top. 2333/a raportat la prevederile art 22, alin. 1 și 2 și art 3 din Legea nr. 10/2001 republicată,
- lipsa calității procesuale active a numiților Sțyaszni C., S. A., S. V. și Babuțău F., atâta timp cât nu există identitate între Stiaszny Ioszef Gustav menționat în dispozitivul Sentinței civile cu nr. 339/2000 a Judecătoriei A. și numitul Stiaszny losif așa după cum figurează în Lista acționarilor firmei I. Stiaszny S.A.
- lipsa calității procesuale active a reclamanților întemeiată pe prevederile art.644 cod civil raportat la prevederile punctul 23.1 din H.G. nr. 230/2007.
- inadmisibilitatea cererii de restituire a imobilelor compuse din casă și teren evidențiate în CF nr. 1846 A. având nr. top. 2332 și 2333/a și CF nr._ A. având nr. top. 2329/a/2 raportat la prevederile art 18 lit a) din Legea nr. 10/2001.
- lipsa calității procesuale pasive a Municipiului A. cu privire la imobilele cu nr. top. 2332 și nr. top. 2333/a, înscris în CF nr. 1846 A. și nr. top. 2329/a/2, înscris în CF nr._ A., raportat la prevederile art 21, art 29 din Legea nr. 10/2001 rep. și a H.G.R. nr. 250/2007.
- lipsa calității procesuale pasive a Municipiului A. cu privire la terenul nr. top 2329/a/2 înscris în CF nr._ A.;
- lipsa calității procesuale pasive a Municipiului A. cu privire la imobilele cu nr. top. 2332 și nr. top. 2333/at înscrise în CF nr. 1846 A. și la terenul cu nr. top. 2329/a/2t înscris în CFnr._ A.
- inadmisibilitatea acțiunii reclamanților cu privire la imobilele cu nr. top. 2332 și nr. top. 2333/a9 înscris în CFnr. 1846 A. și nr. top. 2329/a/2, înscris în CF nr._ A. întemeiate pe prevederile art 22 din Legea nr. 10/2001 republicată.
- inadmisibilitatea constatării nulității absolute a titlului de proprietate a paratului de ordinul doi ca o consecință a cererii de rectificare și radiere a acestora din cartea funciară.
În realizarea demersului de analiză prioritară a excepțiilor invocate în apărare, în raport de prevederile art.137 Cod proc.civ., tribunalul a reținut mai întâi următoarea stare de fapt:
Imobilul – clădire și teren - revendicat prin prezenta cererea adresată instanței de judecată, reprezintă fosta fabrică de calapoade, tocuri și articole din lemn ce a existat în A. până în anul 1948 și se identifică topografic cu parcelele top. 2332 și top.2333/a înscrise în C.F. nr.1846-A. precum și ./2 înscrisă în C.F. nr.14.559-A..
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților nu poate fi primită. Conform înscrisului de la f.20 dosar fond, fosta fabrică de calapoade avea în calitate de acționari pe Stiaszny I., Stiaszny L., Stiaszny B. născută Hettman, Stiaszny M., fosta Kolb, Ș. A. și Dr.Ș. V.. Potrivit sentinței civile nr.339/13 ianuarie 2000 a Judecătoriei A., rămasă irevocabilă, persoana care a transmis notificarea în baza Legii nr.10/2001, defuncta L. M., este unica moștenitoare a defuncților Stiaszny B. și Stiaszny Iozsef Gustav, părinții ei. Nu poate fi primită critica formulată de pârâți privind lipsa identității între persoana indicată în hotărârea judecătorească și cea enumerată în lista acționarilor, atâta vreme cât rezultă cu claritate că acționarii fostei fabrici erau membrii aceleași familii Stiaszny, astfel că obiecțiile pârâților apar a fi numai de circumstanță, neavând consistență juridică („Ioszef” reprezintă numele „I.” scris în ortografia limbii maghiare). Reclamanții Stiaszny C. și B. F. sunt legatari cu titlu universal ai defunctei L. M., situație în care sunt îndreptățiți să exercite drepturile patrimoniale dobândite de la autoarea lor și să continue acțiunile patrimoniale începute de aceasta în timpul vieții și rămase nefinalizate. Pe de altă parte, reclamanții Ș. A. V. și Ș. V. sunt moștenitori, în calitate de fii, ai defunctei Ș. A., fost acționară la aceeași fabrică de calapoade.
Inițial, reclamanții S. C., B. F., Ș. V. și Ș. A. V. au formulat cererea de revendicare în natură în temeiul dreptului comun reprezentat de prevederile art.480 din Codul civil de la 1864, art.6 din Legea nr.213/1998.
Ulterior, reclamanții au învederat că cererea o formulează în temeiul Legii nr.10/2001.
Întemeierea reclamanților pe dispozițiile Legii nr.10/2001, ce reprezintă o opțiune procesuală a acestora de continuare a unui demers juridic început anterior în temeiul acestei legi speciale, atrage caracterul fondat al excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A..
Astfel, la data formulării notificării, atât terenul cât și construcțiile aflate pe acesta se regăseau în patrimoniul Societății cooperatiste SOCOM P. A., societate cooperatistă la care statul era acționar majoritar, clădirile fiind proprietatea cooperației iar terenul fiind proprietate de stat, dar aflat în detenția precară a aceleași cooperații. Dovadă a acestor aspecte sunt mențiunile cuprinse în extrasele de carte funciară de pe C.F. nr.1846-A. (înscrierile de sub B-31 și B-34) și respectiv nr._-A. (înscrierile de sub B-36 și respectiv B-37). În aceste condiții, din perspectiva art.21 din Legea nr.10/2001, unitate deținătoare și subiect de drept cu obligația de a soluționa notificarea având ca obiect terenul și clădirile ce au format în trecut fosta fabrică de tocuri, calapoade și articole din lemn o are doar pârâtul S.C. SOCOM P. A., iar pârâtul M. A. nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este unitate deținătoare în sensul Legii nr.10/2001.
În continuare, instanța a reținut că reclamanții Ș. V. și Ș. A. V., în calitate de moștenitori ai numitei Ș. A., nu au formulat niciodată vreo notificare prin care să solicite acordarea de măsuri reparatorii, în natură sau în echivalent, pentru imobilul revendicat în prezentul litigiu. Este adevărat că acești reclamanți au depus o notificare în temeiul Legii nr.10/2001 (f.113-117– dosar fond), dar prin care au solicitat un alt imobil, respectiv terenul în suprafață de 281 mp. situat în A., . nr.121, înscris în C.F. nr._ A., cu nr.top.2329/b.2, imobil preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr.92/1950, teren ce a aparținut antecesorilor reclamanților persoane fizice.
Singura persoană care a formulat notificare (f.49 – dosar fond), cu privire la imobilul „fosta fabrică de calapoade tocuri și articole din lemn”, în nume propriu și în calitate de fiică și totodată succesoare a foștilor acționari S. I. și S. B. a fost defuncta L. M., demersul său fiind continuat după deces în prezentul dosar de către reclamanții B. F. și S. C., în calitate de legatari universali ai acesteia.
În raport de această stare de fapt, instanța a reținut caracterul neîntemeiat al cererii formulată de reclamanții Ș. A. V. și Ș. V., de obligare a pârâților la restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. nr.1846-A. și C.F. nr.14.559-A., în temeiul Legii nr.10/2001, deoarece aceștia nu au urmat procedura reglementată de Legea nr.10/2001 cu privire la aceste imobile.
În ceea ce privește cererea formulată de către reclamanții B. F. și S. C., în calitatea lor de legatari universali ai fostei acționare L. M., persoana care a transmis notificarea cu privire la imobilele în litigiu, această cerere a fost apreciată ca fiind tardivă în raport de dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Conform acestui text de lege, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Notificarea formulată de L. M., transmisă Primăriei Municipiului A., a fost înaintată către unitatea deținătoare S.C. SOCOM P. A.. Despre această împrejurare antecesoarea reclamanților, defuncta L. M., a fost încunoștințată de către Primăria A. prin adresa din 9 mai 2002 (f.96-dosar fond).
Unitatea deținătoare a soluționat această notificare prin înscrisul intitulat impropriu „proces verbal”, încheiat la data de 26 august 2002 și care cuprinde decizia organului de conducere al acestei cooperații – consiliul de administrație – de neaprobare a vreunor măsuri reparatorii, în natură sau în echivalent, cu privire la imobilul descris în notificarea adresată în temeiul Legii nr.10/2001. Potrivit mențiunilor cuprinse în chiar procesul verbal cu pricina, acesta a fost comunicat: secretariatului unității, doamnei L. M., Biroului executorului judecătoresc H. P., Primăriei Municipiului A. și Prefecturii Județului A..
La dosar nu există vreo dovadă a comunicării acestui proces verbal către defuncta L. M., dar există dovada comunicării către Primăria Municipiului A., înscrisul fiind depus chiar de pârâtul M. A., având viza de înregistrare la acesta cu nr._/2 septembrie 2002. În condițiile în care reclamanții nu au interesul să recunoască primirea acestui proces verbal de către antecesoarea lor existența unei comunicări imediate a acestuia către Primăria A. naște prezumția rezonabilă că acest înscris a fost comunicat în aceeași perioadă tuturor persoanelor indicate în cuprinsul său, inclusiv defunctei L. M., astfel că termenul de 30 de zile de contestare a acestei decizii s-a împlinit cu mult timp înainte de data introducerii cererii de chemare în judecată din prezentul dosar, respectiv 27 mai 2008.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.25 alin.3 din Legea nr.10/2001, tribunalul a admis excepția de tardivitate și a respins ca tardivă cererea formulată în temeiul Legii nr.10/2001 de reclamanții S. C. și Babuțău F., în contradictoriu cu pârâta S.C.M. P. A., prin lichidator E. S.P.R.L. A..
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții S. C. și B. F., care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată.
În motivare au invocat, în esență, că în mod greșit a fost respinsă ca tardivă cererea formulată în baza Legii nr. 10/2001, câtă vreme procesul verbal încheiat de S. P. A. nu avea valoarea unei decizii/dispoziții în sensul acestei legi și câtă vreme acest act nu le-a fost comunicat cu respectarea dispozițiilor legale.
P. decizia civilă nr. 1233/25.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ * recursul a fost admis, iar sentința a fost casată în parte cu consecința reținerii cauzei pentru rejudecarea acțiunii formulate de reclamanții S. C. și B. F. împotriva pârâtei S. P. A., prin lichidator judiciar E. Sprl A..
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a avut în vedere că prima instanță a reținut că notificarea pe care L. M. a formulat-o în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilele în litigiu a fost soluționată de pârâta S. P. A., unitatea deținătoare prin procesul-verbal din 26.08.2002.
Într-adevăr, prin înscrisul menționat anterior (filele103 și 104 din dosarul de fond) și care este procesul-verbal al ședinței de lucru extraordinare a consiliului de administrație al pârâtei, s-a soluționat notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de L. M. și s-a decis, înscrisul având în cuprinsul său și titulatura ..decizie”, respingerea cererii antecesoarei reclamanților atât pentru restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr._ A., nr. top. 2329, cât și pentru despăgubiri aferente aceluiași imobil.
Conform art. 25 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, decizia sau dispoziția motivată a entității notificate se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării.
Art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 prevede că decizia sau dispoziția motivată de respingere a notificării poate fi atacată de persoana îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În speță, așa cum de altfel reține și prima instanță, nu există nici o dovadă că pârâta S. P. A. a comunicat procesul-verbal din 26.08.2002 autoarei notificării, L. M..
Prima instanță respinge acțiunea reclamanților ca tardivă bazându-se în mod nelegal doar pe prezumția că înscrisul i-a fost comunicat lui L. M. în aceeași perioadă în care a fost comunicat celorlalte persoane indicate în cuprinsul acestuia, iar reclamanții nu au interesul să recunoască această comunicare.
Termenul de 30 de zile pentru contestarea deciziilor sau dispozițiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 este un termen de decădere, iar calcularea acestui termen se face în raport cu data comunicării, așa cum prevede art. 26 alin. 3 din lege.
De asemenea, art. 102 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură.
În condițiile în care nu există nici o dovadă a comunicării procesului-verbal din 26.08.2002 cu L. M., nu se poate reține că aceasta, respectiv moștenitorii săi sunt decăzuți din dreptul de a contesta înscrisul respectiv, pornindu-se de la prezumția că i-ar fi fost comunicat în aceeași perioadă ca și Primăriei A., în raport cu care pârâtul M. A., prin P., a depus dovada la dosar.
Reținând greșit excepția tardivității acțiunii reclamanților S. C. și Babuțău F. împotriva pârâtei S. P. A., prima instanță nu a analizat fondul acțiunii acestora, impunându-se rejudecarea.
Având în vedere însă dispozițiile art. 312 alin. 6 1 alin. 1 Cod procedură civilă și faptul că în cauză s-a mai dispus o dată trimiterea spre rejudecare pentru lipsa de cercetare a fondului prin decizia civilă nr. 947/R/22.09.2011 a Curții de Apel Timișoara, instanța a reținut cauza spre rejudecare în conformitate cu art. 312 alin. 4 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, în baza art. 304 pct. 5 și pct. 9 Cod procedură civilă raportat la art. 26 alin. 3 Cod procedură civilă, a art. 312 alin. 3, 4 și 61 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de reclamanții STYASZNY C. și BABUȚĂU F. împotriva sentinței civile nr. 1726/20.12.2011, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ ; a casat în parte hotărârea atacată și a reținut cauza pentru rejudecarea acțiunii formulate de STYASZNY C. și BABUȚĂU F. împotriva pârâtei S. P. A., prin lichidator judiciar E. SPRL A., stabilind termen de judecată la 27 iunie 2012; a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Astfel investită, instanța reține, în primul rând, că reclamanții Ș. A. V. și Ș. V. și pârâtul M. A., prin P. nu au recurat hotărârea primei instanțe și că, pe cale de consecință, sentința a fost casată doar în partea referitoare la respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții S. C. și B. F. împotriva pârâtei S. P. A., prin lichidator judiciar E. Sprl A..
Reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilelor înscrise în CF 1846 A. nr. top 2332 și 2333/a și, respectiv, în CF_ A., nr. top 2329/a/2, temeiul juridic precizat al cererii fiind dispozițiile Legii nr. 10/2001, invocând calitatea lor de moștenitori ai defunctei Leuciam M., făcând precizarea că pretențiile lor vizează doar construcțiile și terenurile evidențiate în cărțile funciare menționate.
P. notificarea din 29.11.2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001 de antecesoarea reclamanților, aceasta a solicitat, în nume propriu și în calitate de succesor în drepturi a antecesorilor săi, defuncții S. I. și S. B. măsuri reparatorii în echivalent pentru bunurile preluate de la fosta întreprindere I. S. SA, bunuri descrise în procesele verbale anexate, invocând că, în nume propriu și ca moștenitoare a defuncților, a deținut cota de 35,75% din acțiunile menționatei întreprinderi (fila 49 dosar).
Reclamanții au arătat că pretențiile vizează doar terenurile și construcțiile ce au făcut obiect al notificării.
Din conținutul inventarului privind bunurile imobile ce au aparținut societății rezultă că doar imobilele înscrise în CF 1846 sunt obiect al cererii de chemare în judecată, nu și celelalte (f. 2,52 dosar_ ).
Conform mențiunilor de carte funciară (f. 14, 264 dosar sus-menționat), deținătoare la imobilelor aici înscrise (nr. top 2332 și 2333/ a) în sensul art. 21 din Legea nr. 10/2001 este pârâta ..
Tot antecesoarea reclamanților a notificat Primăria Municipiului Timișoara la 04.05.2001 solicitând restituirea în natură a cotei de ½ din imobilul din A., .. 121, compus din teren intravilan înscris în CF_ A., sub A1, nr. top 2329, fostă proprietate a autorilor săi, S. I. și S. B. (născută Hettmann)- fila 101 dosar.
Notificarea a fost înaintată către pârâta Socom P. A. care, prin Decizia din 26.08.2002-necomunicată reclamanților, conform celor reținute prin decizia de casare- a respins notificarea atât sub aspectul restituirii în natură, cât și sub aspectul acordării de despăgubiri bănești.
Unitatea deținătoare (conform înscrierilor de carte funciară- f. 265 dosar) a dispus astfel întrucât clădirea revendicată este o construcție industrială executată din fondurile proprii de Întreprinderea de Stat „Arădeanca”, ulterior intrată în proprietatea pârâtei (f. 103-104 dosar).
Cu privire la notificarea din 29.11.2001 prin care antecesoarea reclamanților a solicitat măsuri reparatorii în echivalent pentru bunurile aparținând fostei întreprinderi I. S. SA, instanța reține următoarele:
Solicitând reparații în baza Legii nr. 10/2001, notificatoarea L. M. a învederat (și dovedit) că în nume propriu și în calitate de moștenitor al foștilor acționari S. I. și B. a deținut 1060 acțiuni din 4000 ce prezentau capitalul social al întreprinderii (35,75 %).
Potrivit art. 18 din Legea nr. 10/2001, măsurile destinate reparării prejudiciului cauzat prin preluarea abuzivă a imobilelor ce intră sub incidența legii (situația în speță, față de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001) se stabilesc numai prin echivalent în cazul în care persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor la data preluării în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii.
Cum antecesoarea reclamanților a invocat dreptul său de proprietate asupra a 35,75% din numărul acțiunilor, cererea reclamanților de restituire în natură a imobilelor (construcții și teren) este neîntemeiată, față de norma legală sus-menționată.
Corespunde realității că, potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire, însă acest text legal nu este incident în cauză, contrar susținerilor recurenților.
Astfel, antecesoarea lor a invocat pe calea notificării depuse în termenul prevăzut de lege, doar calitatea sa de moștenitor după defuncții acționari S. I. și B., nu și după ceilalți acționari; doar în situația în care era invocată această calitate (de moștenitor al tuturor acționarilor) și moștenitorii celorlalți acționari nu formulau notificare în baza Legii nr. 10/2001 ar fi fost incidente dispozițiile art. 4 alin. 4 din lege.
În consecință, reclamanții sunt îndreptățiți să obțină măsuri reparatorii prin echivalent și nu restituirea în natură a imobilelor ce au aparținut întreprinderii I. S. SA.
Având în vedere că unitatea deținătoare în sensul art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 a imobilelor este pârâta, văzând și cele dispuse de ÎCCJ prin Decizia nr.XX/2007, în baza art. 26 alin. 1 din Legea mr. 10/2001, instanța va admite în parte cererea reclamanților și va obliga pârâta să propună acestora acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele înscrise în CF 1846 A. nr. top 2332 și nr. top 2333/a, cererea de restituire în natură urmând a fi respinsă pentru considerentele mai sus- arătate.
În ceea ce privește notificarea din 4.05.2001 formulată de antecesoarea reclamanților cu privire la imobilul înscris în CF_ A., nr. top 2329, instanța reține următoarele:
Notificarea vizează restituirea în natură a cotei de ½ parte din terenul sus-menționat, iar cererea de chemare în judecată are ca obiect numărul topografic 2329/a.2. În consecință, instanța are a examina în ce măsură o cotă de ½ parte din terenul în suprafață de 237 mp înscris în CF_ A. al cărui deținător în sensul legii nr. 10/2001 este pârâta poate fi restituită în natură.
Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză de dl. ing. Csurovski A. și a răspunsului la obiecțiuni, pe menționata parcelă- în suprafață de 235,00 mp conform măsurătorilor – sunt amplasate o magazie, un wc și 22 mp dintr-o hală, construcții aparținând pârâtei (f. 336, 354 dosar).
Pe de altă parte, din examinarea schiței de identificare a imobilelor (f. 337, 355 dosar) rezultă că . de parcele de teren construite și neconstruite, deținute de pârâtă.
Având în vedere dimensiunile parcelei, suprafața de teren solicitată (118,5 mp=237:2), amplasamentul său, faptul ocupării parțiale cu construcții aparținând pârâtei, ținând seama și de posibilitatea concretă a reclamanților de a utiliza această suprafață de teren conform destinației sale, instanța reține că, față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, în mod corect a fost respinsă de către pârâtă cererea de restituire în natură formulată de antecesoarea reclamanților.
Reclamanții sunt, însă, îndreptățiți la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, decizia pârâtei de respingere a notificării fiind nelegală sub acest aspect, față de cele mai sus arătate și de dispozițiile art. 10 alin. 9 din Legea nr. 10/2001.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 26 alin. 1 din lege, instanța va admite în parte cererea reclamanților, va anula în parte decizia atacată și va obliga pârâta să propună acestora acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru cota de ½ parte din terenul înscris în CF_ A.. Nr. top 2329/a/2, respingând în rest cererea.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții STYASZNY C. și BABUȚĂU F. împotriva pârâtei . lichidator E. SPRL.
Va anula în parte Decizia din 26.08.2002 emisă de pârâtă.
Va obliga pârâta să emită pe seama reclamanților STYASZNY C. și BABUȚĂU F. o dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele înscrise în CF1846 A., nr. top 2332 și 2333/a și pentru cota de 1/2 parte din terenul înscris în CF_ A., nr. top 2329/a/2.
Va respinge în rest acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții STYASZNY C. și BABUȚĂU F. împotriva pârâtei . lichidator E. SPRL.
Anulează în parte Decizia din 26.08.2002 emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să emită pe seama reclamanților STYASZNY C. și BABUȚĂU F. o dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele înscrise în CF1846 A., nr. top 2332 și 2333/a și pentru cota de 1/2 parte din terenul înscris în CF_ A., nr. top 2329/a/2.
Respinge în rest acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.07.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
RUJIȚA R. F. Ș. G. O.
GREFIER,
C. J.
Red. F.Ș.- 09.07.2012;
Tehnored. C.J.- 09.07.2012; 2 ex.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 5256/2012. Curtea de... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1754/2012. Curtea... → |
|---|
