Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2436/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2436/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 28-11-2012 în dosarul nr. 2436/2012
ROMÂNIA
C. DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 10.10.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 2436/R
Ședința publică din 28 noiembrie 2012
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. G. împotriva sentinței civile nr. 1515/16.05.2012, pronunțată de T. T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin M. Finanțelor P., pentru despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind pârâtul intimat.
M. Public este reprezentat de doamna avocat M. U. C. de la P. de pe lângă C. de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică reclamantului recurent întâmpinarea depusă de pârât la data de 02.11.2012, prin Registratura instanței.
Atât reclamantul recurent, cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat.
C., văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
C.
Deliberând asupra recursului, constată:
P. acțiunea înregistrată la 28.06.2010 la T. T. sub nr._, reclamantul D. G. a chemat în judecată pârâtul S. Român, prin M. Finanțelor P. și a solicitat obligarea pârâtului la despăgubiri morale de 200.000 euro și la 30.000 euro despăgubiri pentru confiscarea sumei de 20.100 euro, a 112 cărți religioase („viața creștină prin noul testament”) și a două sacoșe mari de culoare maro, la care se adaugă 400 lei pe care le-a plătit cu titlul de cheltuieli de judecată, toate acestea dispunându-se prin sentința penală nr. 962/16.04.1984, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 2159/1984.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este membru al cultului adventiștilor reformiști, cult recunoscut prin lege, iar în această calitate la vremea respectivă distribuia organizat literatură creștină, însă la 24.01.1984 a fost oprit la . un echipaj de poliție, care a confiscat abuziv două sacoșe cu 112 cărți religioase și suma de 20.000 lei. A fost trimis în judecată și condamnat la 8 luni închisoare prin sentința penală nr. 962/16.04.1984 a Judecătoriei Timișoara în baza art. 94 din Legea nr. 3/1974. Ulterior, prin decizia penală nr. 2052/11.12.1991, pronunțată în dosarul nr. 1861/1991, C. Supremă de Justiție a admis recursul extraordinar declarat de procurorul general împotriva sentinței penale nr. 962/1984 a Judecătoriei Timișoara și a deciziei penale nr. 961/1984, Tribunalului T., pe care le-a casat și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b C.p.p. l-a achitat pe reclamant.
Reclamantul a arătat că această condamnare a avut repercursiuni negative asupra sa și a familiei sale, atât din punct de vedere material, cât și profesional, pe lângă repercursiunile asupra sănătății sale.
În drept, a invocat art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, art. 21 alin. 1 din Constituție și art. 109 C.p.c.
P. sentința civilă nr. 1515/16.05.2012, pronunțată în dosarul nr._, în rejudecare după casarea dispusă de C. de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 1766/29.11.2011, T. T. a respins acțiunea formulată de reclamantul D. G. împotriva pârâtului S. Român, prin M. Finanțelor P., reprezentat de D. T..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul D. G. prin sent.civ., nr.962/1984 a Judecatoriei Timișoara, rămasa definitiva, a fost condamnat la 8 luni închisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 94 din Lg. Nr. 3/1974. P. aceeași sentința, reclamantului i s-au confiscat 112 cărti religioase, 2 sacose si suma de 20.100 lei.
Art. 94 din Legea nr. 3/1974 prevede că este infractiune „tipărirea, înregistrarea sau difuzarea fară autorizație legală a unui imprimat grafic, fonic sau pe bandă de peliculă, destinata a fi folosită ca mijloc de informare publica”.
Din interpretarea sistematică a art. 3,4 si 5 din Legea nr.221/2009, rezultă că pot solicita despăgubiri numai persoanele care suferă o condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor masuri administrative.
T. a apreciat că aceasta fapta nu are caracter politic . Fapta pentru care a fost condamnat reclamantul nu intra sub incidenta art. 5 alin.1 lit. b din Legea nr. 221/2009. Nu se poate retine că simplul fapt de a tipări niste cărti sau de a le difuza fara autorizatiei legală constituie în sine o acțiune cu caracter politic îndreptata împotriva regimului totalitar comunist de dinainte de anul 1989. Si într-un regim democratic tipărirea sau copierea unei cărti este incriminata de Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor.
Mai mult, chiar daca s-ar admite ca ipoteză de lucru faptul ca această condamnare ar avea caracter politic, în speta, tot nu ar fi îndeplinite condițiile art. 5 alin.1 lit. b din Legea nr. 221/2009, fiindcă bunurile mentionate de reclamant, sunt bunuri mobile, care nu intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001 si a Legii nr., 247/2005.
Reclamantul, prin decizia nr. 2052/1991 a Curții Supreme de Justitie a fost achitat pentru condamnarea suferită prin sentinta penala nr.962/1984 si s-a înlăturat măsura confiscării.
În acest context, el se poate îndrepta cu o actiune de drept comun în revendicare împotriva statului, care deține aceste bunuri mobile.
Împotriva sentinței civile nr. 1515/16.05.2012 a Tribunalului T. a declarat recurs în termenul legal reclamantul D. G..
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că prin condamnarea suferită sub dictatura comunistă, urmată de confiscare, și prin executarea pedepsei au suferit atât el, cât și ceilalți membri ai familiei. În timpul detenției i s-a deteriorat sănătatea, iar ulterior cu greu și-a găsit un loc de muncă. Copii săi nu au putut urma academia militară sau o facultate de drept.
A mai arătat că prin aplicarea deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale s-a creat o discriminare în raport cu alte persoane care au obținut hotărâri judecătorești definitive, prin care li s-au acordat despăgubiri morale.
În susținerea acțiunii sale, reclamantul a invocat și art. 998 și 999 C.civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că fapta pentru care a fost condamnat reclamantul nu are caracter politic în conformitate cu Legea nr. 221/2009.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu, conform art. 304 1 și art.306 al. 2 C.p.c., față de actele și lucrările dosarului, C. constată că recursul reclamantului este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Capătul de cerere privind despăgubirile morale solicitate de reclamant nu mai poate fi supus discuției, întrucât a fost tranșat irevocabil, fiind respins prin decizia civilă nr. 1766/29.11.2011 a Curții de Apel Timișoara în primul ciclu procesual al litigiului. C. de Apel Timișoara a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare numai în ceea ce privește cererea pentru despăgubiri materiale a reclamantului, asupra căreia prima instanță nu se pronunțase.
A fost însă menținută soluția de respingere a cererii pentru despăgubiri morale în considerarea deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale și a deciziei nr. 12/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește soluția dată în rejudecare cererii pentru despăgubiri materiale, în mod corect prima instanță a reținut că cererea reclamantului nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Condamnarea penală a reclamantului D. G. în baza art. 94 din Legea nr. 3/1974 nu a avut un caracter politic și nu se încadrează între cele prevăzute de art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 221/2009. Fapta de a tipări și difuza cărți religioase fără autorizare legală nu a avut în sine un caracter politic, nefiind îndreptată împotriva regimului comunist.
Condamnarea reclamantului neintrând sub incidența Legii nr. 221/2009, nu este întemeiată cererea acestuia pentru despăgubiri materiale în condițiile art. 5 alin. 1 lit. b din lege.
Pe de altă parte, indicarea altor temeiuri juridice (art. 998 și 999 C.civ.) ale acțiunii în faza procesuală a recursului este inadmisibilă.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.p.c., C. va respinge recursul declarat de reclamantul D. G. împotriva sentinței civile nr. 1515/16.05.2012, pronunțată de T. T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin M. Finanțelor P..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D. G. împotriva sentinței civile nr. 1515/16.05.2012, pronunțată de T. T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul S. Român, prin M. Finanțelor P..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.11.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F. Ș. G. OBERȘTERESCURUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Red. R.R.- 27.12.2012;
Tehnored. C.J.- 14.01.2013; 2 ex.
Primă instanță: T. T.
Judecător: D. H.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2433/2012. Curtea de... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2/2012. Curtea de... → |
|---|
