Expropriere. Decizia nr. 928/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 928/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 928/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 928
Ședința publică din 25 iunie 2013
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: C. R.
JUDECATOR: M. L.
GREFIER: O. IOȚCOVICI
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R., prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 854/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul K. I., având ca obiect expropriere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat Musătoiu E. R., în reprezentarea reclamantului și avocat G. D. în reprezentarea pârâtului.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror M. I., de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar împuternicire avocațială iar reprezentanta reclamantului depune la dosar împuternicire avocațială, concluzii scrise și chitanțele nr. 219/18.04.2013 - eliberată pentru suma de 400 lei și nr. 245/18.06.2013 - ca urmare a achitării sumei de 600 lei, ambele sume reprezentând onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului pe care l-a formulat, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii, menționând că prețul oferit reclamantului pentru terenul expropriat a fost stabilit în raport de situația economico-financiară a țării.
De asemenea, precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului, ca nefondat, considerând că motivele acestuia nu se grevează pe hotărârea atacată ci poartă asupra unei hotărâri generale.
De asemenea, arată că susținerea pârâtului, în sensul că nu este în măsură să despăgubească partea la valoarea reală a terenului, rezultată din expertiza efectuată, în opinia sa, nu este adevărată, precizând că suma oferită de expropriator este derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare. Subliniază că un număr de aproximativ 100 persoane au primit despăgubiri la un nivel de 4,3 până la 7,8 euro/m.p., după care, așa cum e și situația clientului său, despăgubirile au fost cu mult reduse.
Considerând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale iar hotărârea dată este temeinică și legală, reprezentanta reclamantului solicită menținerea acesteia și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului promovat de către pârâtul S. R. și modificarea sentinței civile recurate, argumentând că la data pronunțării acesteia opera Legea nr. 255/2010, făcând trimitere la dispozițiile art. 11 pct. 7, 8 și 9 din acest act normativ. În acest sens, reprezentanta Parchetului dă citire acestor prevederi legale, învederând că în speță acestea au fost întocmai respectate.
În finalul concluziilor arată că la acordarea despăgubirilor prima instanță s-a raportat la o expertiză în care unul dintre experți a formulat opinie separată și că față de toate argumentele expuse, recursul declarat este fondat, solicitând astfel respingerea în tot a acțiunii reclamantului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului constată că:
P. sentința civilă nr. 854 din 27.02.2103 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul K. I. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, având ca obiect despăgubiri.
În consecință, a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 76/115 din 6.10.2011; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 44.300 lei cu titlu de despăgubiri, pentru suprafața de 2540 m.p. și dobânda legală calculată asupra diferenței dintre suma acordată de instanță și cea în cuantum de 1811,02 lei stabilită prin Hotărârea nr. 76/115 din 6.10.2011, începând cu data scadenței din 5 ianuarie 2012 și până în ziua plății efective.
De asemenea, a respins restul pretențiilor solicitate și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3000 lei onorariu expert și 400 lei cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 76/115 din 6.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamant a suprafeței de 2.540 din terenul situat în localitatea Pecica, jud. A., nr. cad._ și s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor la suma de 1811,02 lei.
Reclamantul a contestat această hotărâre, susținând că suma oferită de expropriator este derizorie atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Prima instanță a constatat că cererea reclamantului se grefează pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
P. urmare, tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora:
„alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
alin.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului, prima instanță a procedat, conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de persoana expropriată, respectiv de către pârâtul expropriator.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 2540 mp, s-a estimat a fi de 44.300 lei, echivalentul a 9.760 Euro. Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către domnul M. B., care a subliniat faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață.
Tribunalul a reținut că finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Având în vedere întreg ansamblul probator administrat, tribunalul a constatat că în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamantul nu ar mai fi putut să culeagă recolta adică roadele muncii depuse. De altfel, s-a observat că nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, apreciindu-se astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nicio fundamentare legală.
De asemenea, prima instanță a considerat că nu se justifică nici acordarea unor despăgubiri suplimentare pentru dauna provocată ca urmare a interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță și protecție, atâta timp cât terenul expropriat a fost teren agricol, iar reclamantul nu au făcut dovada că a fost aprobat un plan urbanistic zonal care anterior exproprierii nu a schimbat categoria de folosință a terenului din teren agricol extravilan în teren cu construcții.
Argumentele și susținerile reclamantului legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, în opinia primei instanțe, nu pot constitui un argument care să o determine a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă, criteriul legal din art.26 din Legea nr.33/1994 nu poate fi înlăturat pe acest considerent.
Tribunalul, având în vedere sumele stabilite prin raportul de expertiză, a apreciat că, suma la care este îndreptățit reclamantul, trebuie să reprezinte prețul cu care acesta și-ar putea cumpăra un alt teren, și nu o sumă virtuală, adică pierderi pentru viitor, câtă vreme pentru a obține veniturile pretinse în egală măsură trebuie să se facă și investiții.
Împotriva sentinței civile nr. 854 din 27.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. a declarat recurs pârâtul S. R., prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
În motivare, arată că prețul de piață stabilit prin raportul de evaluare care a stat la baza propunerii despăgubirilor este unul corect, totodată apreciindu-se că datele cuprinse în raportul de evaluare întocmit de . sunt în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zona.
Reprezentanții pârâtului au învederat că în prezent, cadrul legal în materie de exproprie îl reprezintă Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local. Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 255/2010 expropriatorul are obligația de a aproba prin Hotărâre de Guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, așa cum rezultă din evidențele unităților administrativ-teritoriale.
Indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiții „Autostrada Nădlac –A.” au fost aprobați prin Hotărârea Guvernului nr. 1480/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 8 decembrie 2009.
P. Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării „Autostrada Nădlac – A.”, precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire în valoare de 63.000 mii lei, sumă rezultată din Raportul de expertiză întocmit de către un expert autorizat ANEVAR, angajat de către expropriator, în conformitate cu vechiul cadru legislativ în materie de expropriere. Suma de 63.000 mii lei aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 416/2010 a fost suplimentată cu suma de 17.500 mii lei prin Hotărârea Guvernului nr. 1248/2010, în conformitate cu art. 4 al. 4 din Legea nr. 198/2004, cu modificările și completările ulterioare, întrucât la data promovării hotărârii inițiale din cauza insuficienței bugetare a fost alocată de la bugetul de stat doar suma de 63.000 mii lei, suma globală necesară acestui proiect fiind de 80.500 mii lei.
Arată că în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 255/2010, raportul de evaluare a fost întocmit și cuprinde elementele constitutive ale valorii despăgubirilor aferente fiecărui imobil în parte, așa cum sunt ele prevăzute de Legea nr. 33/1994, adică prețul la care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel și contravaloarea prejudiciului proprietarului prin faptul exproprierii.
Conform Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în mai 2011, suprafața totală stabilită a fi expropriată a fost de_ m.p., având o valoare de despăgubire totală de 684.356,29 lei. Se consideră că Raportul de evaluare a fost întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare de către domnul inginer G. N., expert evaluator bunuri mobile și proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 6253, si calitatea de Expert funciar membru AEF, legitimație nr. 018 si de către doamna economist G. N., expert proprietăți imobiliare, având calitatea de membru ANEVAR, legitimație nr. 1222.
Totodată menționează că Raportul de evaluare a fost întocmit în vederea evaluării terenului expropriat, bazându-se pe principiile exproprierii pentru cauza de utilitate publică, idei directoare declarate prin legislația în vigoare. Valoarea de despăgubire a fost estimată conform prevederilor Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33/1994 și conform standardului internațional IVS 1, reprezentând o valoare specială a terenurilor compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
De asemenea, învederează instanței că raportul de evaluare a fost întocmit analizând piața specifică a proprietăților imobiliare în cauză, întemeindu-se pe criterii precum: definirea pieței (tipul de proprietate, potențialul de a produce venituri, localizare, caracteristicile investitorilor și arendași), gradul de fertilitate al terenului sau echilibrul pieței (cererea probabil, oferta competitivă, etc).
În drept, invocă art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
P. concluzii scrise, reclamantul intimat Koncek I. a solicitat respingerea recursului formulat de către S. R. prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 851/27.02.2013 pronunțată de către Tribunalul A., cu motivarea că recursul este o cale extraordinară de atac care trebuie să se grefeze pe conținutul hotărârii atacate respectiv sentința civilă nr. 855/27.02.2013 a Tribunalului A., respectiv pe chestiuni de drept care au făcut obiectul analizei de către prima instanță urmând calea valorificării în cuprinsul considerentelor sentinței atacate cu prelevanță asupra analizei rezultatului final evidențiat de raportul de concluzii al expertizei tehnice de evaluare realizat în cauză cu deplina respectare a prevederilor legale în materie, art. 23-26 din legea nr. 33/1994.
A arătat că sentința atacată, în cuprinsul considerentelor reține caracterul excepțional al cedării proprietății ca urmare a operării exproprierii pentru utilitate publică și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate, nicio expropriere nu poate fi făcută decât în schimbul unei despăgubiri care trebuie să fie dreaptă, adică să reprezinte valoarea reală a bunului expropriat.
Din cuprinsul raportului de concluzii al expertizei tehnice judiciare de evaluare realizat în cauză și pe care pârâta C.N.A.D.R. nu l-a contestat, comisia de experți stabilită conform prevederilor art. 25 din legea nr. 33/1994 a făcut aplicarea întocmai ca metodă de lucru a standardelor internaționale de evaluare IVS-ED 2011 aplicabile, efectuând o analiză pertinentă a pieței imobiliare sub raportul analizei cererii, analizei ofertei competitive, analizei echilibrului pieții sub imperiul aplicării metodei comparației directe ceea ce a condus la concluzia existenței unui preț de 3,76 euro/m.p. teren reprezentând valoarea reală a terenului, aplicată suprafeței expropriate de 2540 m.p., reprezintă 43.400 lei cu titlu de despăgubiri.
Examinând sentința civilă atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, potrivit art. 3041 Cod pr. civ., Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, reclamantul proprietar al terenului înscris în C.F._ nedefinitivă Pecica, nr. cadastral_ în suprafață de 2540 mp, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, contestă Hotărârea nr. 76/115 din 6.10.2011 prin care s-a dispus exproprierea unei suprafețe de 2540 mp din acest teren.
Tribunalul a reținut că, raportat la obiectul cauzei, sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, ce prevăd că „la calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Din coroborarea dispozițiilor legale menționate, cu cele ale art. 1 din Legea nr. 33/1994 ce sunt în concordanță cu prevederile art. 1 din Protocolul adițional la CEDO, rezultă că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, adică cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza unui raport de expertiză cerut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ci a avut în vedere concluziile expertizei ce a utilizat metoda comparațiilor pe piață și a stabilit o valoare totală de 43.000 lei.
Este de menționat că expertul B. M., care a semnat cu observații raportul de expertiză, a arătat, prin scriptul de la filele 187, 188 din dosarul de fond, că rezultatele obținute prin raportul de expertiză sunt eronate, deoarece comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat, întrucât se referă la terenuri care au potențial de conversie din teren agricol în teren pentru uz industrial, respectiv sunt cuprinse în PUZ sau PUD, fapt ce le crește mult valoarea, pe când terenul expropriat nu a fost cuprins în planuri de dezvoltare urbanistică, astfel încât comparabilele care sunt cu adevărat similare sunt terenuri agricole extravilane.
Cum tribunalul a luat în considerare concluziile expertizei ce nu s-a bazat pe cerințele art. 26 alin. 1 și 2 din Legea nr. 33/1994 și întrucât în vederea soluționării cauzei se impune administrarea probei cu expertiza pe baza cerințelor impuse de lege, Curtea în baza art. 312 C.proc.civ., va admite recursul declarat de pârâtul S. R. prin M.T.I. prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – D.R.D.P. Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 854/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul S. R. prin M.T.I. prin C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – D.R.D.P. Timișoara împotriva sentinței civile nr. 854/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. C. C. R. M. L.
GREFIER,
O. IOȚCOVICI
Red. M.L./11.07.2013
Tehnored. O.I. 2 ex./12.07.2013
Prima instanță: Tribunalul A., jud. H. O.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 12/2013. Curtea de Apel... | Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 931/2013. Curtea de... → |
|---|
