Expropriere. Decizia nr. 23/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 23/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 23/2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 21.03.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 23/A
Ședința publică din 26 februarie 2014
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții P. L., P. V. D., C. I., C. C., C. C., C. D., C. L. M. și C. M. D. și pârâtul S. R., reprezentat de MTI, prin C.- Regionala de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 249/24.01.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, pentru expropriere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă, pentru reclamanții apelanți, doamna Stanoiov L. și, în reprezentarea pârâtului apelant, domnul avocat G. D..
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror M. U. C., de la P. de pe lângă C. de A. Timișoara.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâții apelanți au depus la dosar dovada achitării diferenței de onorariu de câte 500 lei pentru fiecare expert.
Reprezentanta reclamanților apelanți depune la dosar concluzii scrise și 3 chitanțe CEC în valoare de 200 lei fiecare, reprezentând diferență onorariu experți.
Atât reprezentanții părților, cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat.
C., văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și obligarea pârâtului la plata sumei de_ euro, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul pârâtului, solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul pârâtului apelant solicită admiterea apelului pârâtului cu consecința respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Solicită respingerea apelului reclamanților.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului reclamanților, desființarea în parte a sentinței atacate și obligarea pârâtului la plata contravalorii terenului stabilită în suplimentul la raportul de expertiză, fără alte daune. Cu privire la apelului pârâtului, solicită respingerea acestuia.
C.
În deliberare constată că, prin sentința civilă nr. 249 din 24.01.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P. L., P. V. D., C. I., C. C., C. C., C. D., C. L. M. și C. M. D. în contradictoriu cu pârâtul S. R., prin C., având ca obiect expropriere.
A anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.115/175 din 10.10.2011 privitor la cuantumul despăgubirilor.
A obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 3004 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat.
A obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei totale de 1.900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
P. Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.115/175/10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 9538 mp din terenul situat în localitatea Pecica jud.A., având număr cadastral_ înscris în CF_ Pecica, cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 6800,59 lei, luându-se în calcul o valoare de 0,16 euro / mp.
Reclamanții contestă această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamanților se grefează pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. P. urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora:
alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
alin.2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a procedat conform art.25 din Legea nr.33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către pârâtul expropriator.
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 9538 mp, ar fi de 161.962 lei, echivalentul a 35.684 euro (f.179), la care se adaugă daune de 8778 lei. Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către dl. expert M. B., dânsul subliniind faptul că raportul de expertiză nu tratează corect abordarea prin piață deoarece:
- comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat. Comparabilele folosite se referă la terenurile ce au potențial de conversie din teren agricol în teren pentru uz industrial, respectiv sunt cuprinse în PUZ sau PUD fapt care le crește mult valoarea. La data exproprierii terenul expropriat nu a fost cuprins în planuri de dezvoltare urbanistică iar simplul fapt că este în zona de construcție a autostrăzii nu dă acestui teren un potențial de conversie în teren pentru uz industrial. Comparabile care sunt cu adevărat similare sunt terenuri agricole extravilane. Din acest motiv apreciază că rezultatele obținute sunt eronate.
Deși experții desemnați de instanță, respectiv reclamanți, au arătat că pentru estimarea valorii de piață, se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor se estimează rezultatul final, instanța apreciază că suma de 35.684 euro pentru o parcelă de 9538 mp, adică mai puțin de 1 hectar pentru un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ este una exorbitantă, plasată în afara realității obiective.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2000 euro/ha, ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp, adică 0,9 lei/mp.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea către proprietarul expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Acesta este motivul pentru care instanța va acorda o valoare probantă deosebită, adresei BNP „D.” cu sediul chiar în localitatea Pecica (fila 165), conform căruia, în perioada 2010-2012 prețul de vânzare declarat de către părți a variat de la 1.500 la 2.000 euro / ha, în funcție de amplasament și suprafața vândută, prețuri ceva mai mari (2.900 – 3.000 euro/ha) au fost declarate (este adevărat în situații mai rare) la tranzacții în care cumpărătorul era o societate comercială.
P. urmare, instanța a reținut prețul de 3.000 euro pentru un ha de teren, respectiv 0,3 euro/mp – echivalent 1,35 lei/ mp, ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii de circulație a suprafeței expropriate.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul a reținut a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind: 2% comision unei societăți de intermedieri imobiliare, 1% cheltuieli notariale suportate de cumpărător și 2% o estimare a cheltuielilor suplimentare legate de deplasări, publicitate.
P. urmare, prima instanță a constatat că despăgubirea totală cuvenită reclamanților este de 3004 euro, obținută din înmulțirea suprafeței de 9538 mp cu 0,3 euro/mp (rezultă 2861 euro), la care se adaugă procentul de 5% arătat anterior aplicat la suma de 2861 euro, mai precis 143 euro.
În schimb nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a contravalorii producției agricole, nerealizate, respectiv dauna pentru lipsa de folosință a terenului.
Tribunalul a mai reținut că din întreg ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, ori că ar fi fost dat în arendă, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nicio fundamentare legală.
De asemenea, instanța nu a acordat daunele datorate cheltuielilor suplimentare de transport și daunele pentru lipsa de acces la parcelele rămase în proprietate, reținând pe de o parte că nu există dovezi că noile drumuri de acces pe care expropriatorul este obligat să le realizeze vor presupune o rută de deplasare mai lungă decât prezenta astfel că eventualele cheltuieli suplimentare de transport sunt incerte, iar pe de altă parte, instanța nu poate reține drept cert prejudiciul ce ar rezulta din construirea în viitor de către reclamanți a unui nou drum de acces pentru parcelele rămase în proprietatea lor.
Argumentele și susținerile reclamanților legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieții imobiliare din zonă. Valoarea disproporționat de mare a acelor despăgubiri a determinat Guvernul României să intervină legislativ pentru restabilirea echilibrului în procesul de expropriere și de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Cele susținute de către reclamanți, nu pot constitui temei sau fundament pentru acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele cuvenite în mod rezonabil potrivit legii, respectiv la nivelul valorii reale de circulație a terenului care este dată de prețul pieței imobiliare din zonă.
Pe aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților, respectiv a anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.115/175 din 10.10.2011, a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 3004 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat.
În baza art.274 Cod procedură civilă a obligat pârâtul la plata sumei de 1.900 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții P. L., P. V. D., C. I., C. C., C. C., C. D., C. L. M. și C. M. D., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul obligării pârâtului la plata despăgubirilor potrivit raportului de expertiză.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanții au arătat că sentința apelată este criticabilă pentru aceea că a fost admisă doar în parte acțiunea, iar argumentarea primei instanțe privind obligarea pârâtului la plata sumei de 3004 euro are la bază doar adresa BNP D., instanța luând în considerare valoarea de 3.000 euro/ha ca fiind elocventă pentru stabilirea valorii de circulație a terenului expropriat și înlăturând raportul de expertiză din care rezultă valoarea de_ euro.
Că, prima instanță, în baza rolului activ, a administrat probe în favoarea pârâtului, fără ca acesta să fi solicitat administrarea vreunei probe sau să fi contestat vreuna din probele administrate de ei, dispunând, din oficiu, depunerea unor contracte de vânzare – cumpărare de teren pe raza localității Pecica, contracte care nu reprezintă relevanță, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că terenurile tranzacționate sunt similare celui ce face obiectul acestui dosar, precizând că, potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994, prima instanță avea obligația de a compara rezultatul expertizei efectuate cu oferta și cu pretențiile formulate de parte, ceea ce nu s-a întâmplat.
Apelanții au mai susținut că raportul de expertiză efectuat în cauză a avut în vedere valoarea de piață a terenurilor similare, astfel că nu pot fi avute în vedere valorile stabilite prin expertizele notarilor publici, care sunt orientative, întrucât potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 despăgubirile se compun din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul creat proprietarului.
În continuare, au arătat că sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială” definește prețul de piață, a cărui stabilire presupune administrarea de către părți a unor probatorii pertinente sub acest aspect și o apreciere a acestora de judecătorul cauzei, ceea ce în cazul de față nu s-a realizat în condițiile în care prima instanță nu a luat în considerare contractele de vânzare – cumpărare depuse de către ei.
În ceea ce privește daunele datorate proprietarului, au arătat că prima instanță le-a înlăturat fără ca măcar să aducă aminte de ele.
Totodată, au învederat că valoarea medie pentru terenurile extravilane din jurul orașului Pecica este de 10 euro/mp și că potrivit art. 31 din Legea nr. 255/2010 „orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă”, ceea ce înseamnă că expertiza efectuată de expertul C. U. I. R., în baza HG nr. 416/28.04.2010, prin care s-a stabilit o valoare de despăgubire de 4,36 euro/mp, rămâne valabilă, câtă vreme prin Hotărârea nr. 488/2011 nu se menționează că noile sume stabilite ca despăgubiri ar fi fost stabilite printr-o nouă expertiză.
Astfel, au susținut că se crează o discriminare prin faptul că anterior a fost stabilit un alt nivel de despăgubire pentru terenuri similare.
Împotriva hotărârii primei instanțe, pârâtul S. R. reprezentat de MTI prin C.- Regionala de Drumuri și Poduri Timișoara a declarat recurs, cale de atac ce a fost recalificată din recurs în apel la termenul din 17.04.2013, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâtul apelant a arătat că datele cuprinse în Raportul de evaluare întocmit de . sunt în conformitate cu dispozițiile legale (Legea nr. 255/2010) și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor în zonă, cuprinzând atât valoarea despăgubirilor aferente fiecărui imobil, cât și contravaloarea prejudiciului creat proprietarilor prin expropriere.
În concret, a susținut că, potrivit Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. Pecica, jud. A., întocmit în 2011, suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de_ mp, având o valoare de despăgubire de 684.356,29 lei, raportul fiind întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare (Standardul internațional IVS 1) de către ing. G. N., având calitatea de membru ANEVAR, astfel că valoarea specială a terenurilor, compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului, este mai mare decât valoarea de piață.
P. încheierea de ședință din 17 aprilie 2013, C. a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, care să aibă în vedere valoarea de tranzacționare a terenurilor similare cu cel în litigiu, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Examinând sentința apelată, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 295 Cod proc.civilă și ale Legii nr. 33/1994, C. apreciază ca fiind întemeiat apelul reclamanților și ca neîntemeiat apelul pârâtului, pentru argumentele de mai jos.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”
De asemenea, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 stabilește că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate (în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.), reiese că ele consacră caracterul just (drept) al despăgubirii, pentru imobilele expropriate, și precizează explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, adică cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Or, în speță, prima instanță nu s-a conformat dispozițiilor legale mai sus menționate, în sensul că nu a stabilit despăgubirea pe baza raportului de expertiză cerut de art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, care să aibă în vedere valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat, precum și prețul cu care se vând imobile similare, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ci a avut în vedere adresa BNP D., cu caracter general, în baza căreia instanța a făcut un simplu calcul matematic.
În acest sens, este de menționat că însuși expertul B. M., care a semnat cu observații raportul de expertiză, a arătat, prin scriptul de la filele 183-184 din dosarul de fond, că rezultatele obținute prin raportul de expertiză sunt eronate, deoarece valoarea de circulație stabilită prin grila notarilor este orientativă și nu poate fi folosită în rapoartele de evaluare.
Or, observațiile aduse raportului de expertiză de către acest expert nu au fost luate în considerare de către prima instanță, care atât ea, cât și experții erau obligați, potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994, prin utilizarea metodei comparațiilor directe, să utilizeze comparabile cu adevărat similare, respectiv terenuri cu aceleași caracteristici, cu atât mai mult cu cât în apel reclamantul a depus un contract de vânzare-cumpărare încheiat de B.N.P. D. la 12 august 2011, în care prețul era de 2,5 euro/mp.
Astfel, prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat în apel s-a stabilit, pe baza metodei comparației directe, avându-se în vedere contractele de vânzare-cumpărare privind terenuri similare, că valoarea de piață a terenului expropriat este de_ euro (9538 mp x 3,70 euro/mp =_ euro).
Pe cale de consecință, C. va lua în considerare această valoare de_ euro, stabilită cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În ceea ce privește suma de 1934 euro menționată în suplimentul la raportul de expertiză, reprezentând valoarea daunelor pentru teren (pentru redobândire teren, pentru cheltuieli suplimentare de transport, pentru lipsa subvenției, pentru terenuri greu de cultivat, pentru lipsa de acces), C. reține că prin acțiunea introductivă nu a fost formulat un petit în acest sens, iar pe de altă parte, apreciază că nu s-a făcut dovada existenței acestor prejudicii și nici dovada caracterului cert al acestora.
Cât privește apelul pârâtului, C. apreciază că nu pot fi primite susținerile acestuia, potrivit cărora datele cuprinse în Raportul de evaluare întocmit de . sunt în conformitate cu dispozițiile legale, întrucât aceste susțineri au fost contrazise prin suplimentul de expertiză analizat mai sus, supliment care respectă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Față de cele de mai sus, în baza art. 296 Cod proc.civilă, C. va admite apelul declarat de reclamanții P. L., P. V. D., C. I., C. C., C. C., C. D., C. L. M. și C. M. D. împotriva Sentinței civile nr. 249 din 24.01.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ ; va schimba în parte sentința atacată, în sensul că va obliga pârâtul să plătească reclamanților suma de_ euro reprezentând contravaloarea terenului expropriat; va menține în rest sentința; va respinge apelul declarat de pârât împotriva aceleiași sentințe.
Văzând dispozițiile art. 274 C.p.c., va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorar de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții P. L., P. V. D., C. I., C. C., C. C., C. D., C. L. M. și C. M. D. împotriva Sentinței civile nr. 249 din 24.01.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamanților suma de_ euro reprezentând contravaloarea terenului expropriat.
Menține în rest sentința.
Respinge apelul declarat de pârâtul S. R. reprezentat de MTI prin C.- Regionala de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, G. O. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Red. G.O.- 27.02.2014;
Tehnored. C.J.-14.03.2014; 12 ex.
Primă instanță: Tribunalul A.; Judecător: N. C.
Se comunică:
- reclamanților apelanți P. L., P. V. D., C. I., C. C., C. C., C. D., C. L. M. și C. M. D.- A., .,.. Stanoiov L.
- pârâtului apelant S. R. reprezentat de MTI prin C.- Regionala de Drumuri și Poduri Timișoara- Timișoara, .. 18
- Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara
Emis 10 .="PlainText">
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 270/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 207/2014. Curtea de... → |
|---|
