Expropriere. Sentința nr. 2606/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2606/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 80/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr.80
Ședința publică din 22 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: M. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. M. împotriva sentinței civile nr.2606/15.11.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. R., P. COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA și C. L. RECAȘ, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat G. D. pentru pârâtul intimat S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, iar pentru pârâtul intimat C. L. Recaș se prezintă avocat C. Amina, lipsă fiind reclamanta recurentă M. M..
Ministerul Public este reprezentat de procuror D. L. C., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 14.01.2014 notele de ședință formulate de reclamanta recurentă, la care s-a anexat în xerocopie un set de înscrisuri. Câte un exemplar se înmânează reprezentanților pârâților intimați.
De asemenea, s-a depus la dosar la data de 21.01.2014 întâmpinarea formulată de pârâtul intimat C. L. Recaș, la care s-a anexat împuternicirea avocațială nr._/17.02.2014.
Instanța, având în vedere că întâmpinarea a fost depusă cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art.308 al.2 C.pr.civ., constată că are natura unor concluzii scrise.
Reprezentantul pârâtului intimat S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA depune la dosar împuternicire avocațială șiconcluzii scrise. Învederează instanței că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta pârâtului intimat C. L. Recaș și procurorul, de asemenea, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat G. D., pentru pârâtul recurent S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicită respingerea recursului pentru motivele expuse în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar.
Avocat Con Amina, pentru pârâtul intimat C. L. Recaș, solicită respingerea recursului reclamantei, invocând lipsa calității sale procesuale pasive în cauză. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Procurorul solicită admiterea recursului declarat de reclamantă și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 03.07.2012 la Tribunalul T. sub nr._, reclamanta M. M. a chemat în judecată pârâții S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, și C. L. Recaș și a contestat Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.71/298/01.10.2011, solicitând anularea acesteia în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate în urma exproprierii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că i s-a expropriat un teren în suprafață de 2.311 mp pentru construirea autostrăzii Lugoj-Timișoara, pentru care i s-au stabilit despăgubiri de 2.205,85 lei.
A mai arătat că își dovedește dreptul de proprietate asupra terenului expropriat cu certificatul de moștenitor nr.2/31.05.2006.
Reclamanta a precizat că solicită despăgubiri mai mari, apropriate de prețul pieței în zonă.
În drept, a invocat art.22 al.1 și 3 din Legea nr.255/2010, Legea nr.33/1994 și art.9 al.3 din Legea nr.198/2004.
P. precizarea depusă la dosar la 15.03.2013, reclamanta a arătat că terenul de 2.311 mp, pentru care solicită despăgubiri, face parte dintr-o suprafață mai mare, respectiv tarlaua 2821/2 de 1 ha și 1600 mp, înscrisă în certificatul de moștenitor (fila 66).
La 04.11.2013 a depus la dosar o nouă precizare (filele 96 și 97), prin care a arătat că acțiunea se întemeiază pe art.31 din Legea nr.255/2010, art.3-8 din Legea nr.198/2004 și art.44 al.3 și 6 din Constituție.
Conform art.31 din Legea nr.255/2010, a arătat reclamanta, orice documentație tehnică sau de evaluare realizată sau aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a acestei legi, se consideră valabilă.
În acest context a arătat că nu acceptă să se realizeze o altă expertiză în baza art.25 din Legea nr.33/1994, lege care oferă doar cadrul general în materie de expropriere.
P. sentința civilă nr.2606/15.11.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamanta M. M. împotriva pârâților S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, și C. L. Recaș.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.71/298/01.10.2011 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr.255/2010 din cadrul Consiliului L. Recaș, s-a dispus exproprierea și s-a aprobat acordarea unei despăgubiri în cuantum de 2205,85 lei pentru terenul în suprafață de 2311 mp cu nr. cadastral_, despăgubirea urmând a-i fi consemnată lui M. G..
Reclamanta este unicul moștenitor al lui M. G., după cum reiese din certificatul de moștenitor nr.2/31.05.2006.
Reclamanta a criticat cuantumul despăgubirilor acordate prin hotărârea anterior menționată, solicitând anularea acestei hotărâri și obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri apropiate de prețul pieței.
Conform art. 22 din Legea nr.255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii (iar moștenitorii expropriatului defunct în același termen, care curge însă de la data acceptării succesiunii), acțiunea fiind soluționată potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea nr.33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Potrivit art.25 din Legea nr.33/1994, pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Criteriile care vor fi avute în vedere de experți la stabilirea despăgubirii sunt prevăzute în art.26 din aceeași lege.
Conform art.27 din Legea nr.33/1994, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî, fără ca despăgubirea acordată de către instanță să fie mai mică decât cea oferită de expropriator ori mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.
În speță, refuzând în mod constant efectuarea expertizei pusă în discuție de către instanță, reclamanta a invocat dispozițiile art.31 din Legea nr.255/2010, conform cărora expropriatorul poate folosi orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a acestei legi, solicitând a se ține cont de evaluarea inițială din faza administrativă și de acordul exprimat de aceasta pentru plata respectivelor despăgubiri.
Tribunalul a apreciat însă că dispozițiile art.31 sunt prevăzute în favoarea expropriatorului, iar în ceea ce privește cererea de constatare a acordului vizând plata despăgubirilor, nu a fost dovedit un astfel de acord intervenit între părți.
Având în vedere că sarcina dovedirii pretențiilor revine reclamantei - aceasta pretinzând că suma acordată drept despăgubire este mult inferioară valorii de piață a imobilului - și că reclamanta nu a administrat niciun fel de probe în dovedirea afirmațiilor sale, opunându-se administrării probei cu expertiza evaluatorie propusă de către instanță în temeiul art.22 din Legea nr.255/2010, lege ce cârmuiește prezentul litigiu, Legea nr.198/2004 fiind abrogată prin art.35 din Legea nr.255/2010, tribunalul a respins cererea de chemare în judecată a reclamantei.
Împotriva sentinței civile nr.2606/15.11.2013 a Tribunalului T. a declarat recurs în termenul legal reclamanta M. M..
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că acțiunea sa în despăgubiri pentru terenul de 2.311 mp expropriat s-a bazat pe acordul său asupra condițiilor prevăzute de HG nr.1230/2010 și asupra raportului de evaluare realizat conform prevederilor acestei hotărâri, pe care l-a adus la cunoștința Comisiei de aplicare a HG nr.1230/2010 de pe lângă C. L. Recaș prin notificarea nr._/11.02.2011.
A arătat că prima instanță, încălcând art.172 C.pr.civ. i-a respins cererea de a fi depus la dosar raportul de evaluare a proprietății imobiliare nr.902/17.12.2010, primul raport de evaluare realizat și care este cel legal și în vigoare potrivit art.31 din Legea nr.255/2010.
P. anexa nr.1 (raportul de evaluare nr.902/17.12.2010) la HG nr.1230/2010, au fost individualizate imobilele, proprietarii acestora, precum și sumele individuale defalcate pe fiecare imobil, stabilite cu titlul de despăgubire, procedându-se la afișarea listei imobilelor, precum și a ofertelor de despăgubire pe categorii de imobile la sediul Consiliului L. Recaș, cu specificația ca proprietarii de imobile sau alte persoane care justifică un interes legitim să depună o notificare la Primăria Orașului Recaș cu privire la acceptul sau neacceptul ofertei afișate. Faptul că la poziția 71 din lista afișată apărea numele defunctului său soț, M. G., a condus la acceptul său, materializat prin notificarea depusă la Primăria Orașului Recaș cu nr._/11.02.2011 pentru Comisia de aplicare a HG nr.1230/2010.
Împrejurarea că ulterior expropriatorul, ca urmare a realizării unui nou raport de evaluare imobiliară, a înțeles să diminueze drastic despăgubirile oferite inițial, modificând HG nr.1230/2010 prin HG nr.521/18.05.2011, după ce despăgubirea inițială a fost acceptată, încalcă dispozițiile art.31 din Legea nr.255/2010, dar și principiul neretroactivității legii civile, consacrat constituțional.
În drept, reclamanta a invocat art.299-316 C.pr.civ. și art.31 din Legea nr.255/2010.
Pârâtul C. L. Recaș a formulat întâmpinare, căreia însă instanța i-a conferit natura unor concluzii scrise, întrucât a fost depusă la dosar cu depășirea termenului prevăzut de art.308 al.2 C.pr.civ. A solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.3041 și art.306 al.2 C.pr.civ., față de actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursul reclamantei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, reținând că nu a intervenit un acord între reclamantă, în calitate de expropriată, și expropriator cu privire la cuantumul despăgubirilor stabilit prin raportul de evaluare anexă la HG nr.1230/2010.
Într-adevăr, nu a intervenit un asemenea acord.
Chiar dacă procedurile de expropriere pentru Autostrada Timișoara-Lugoj au fost inițiate sub imperiul Legii nr.198/2004, nu această lege este aplicabilă în cauză și deci nici HG nr.1232/2010, emisă în baza acestei legi, întrucât nu sub imperiul acestei legi a avut loc exproprierea propriu-zisă a terenului pentru care se solicită despăgubiri.
P. urmare, nu se poate reține o încălcare a principiului neretroactivității legii civile.
Hotărârea nr.71/298/01.10.2011 de stabilire a despăgubirilor pentru terenul de 2.311 mp al lui M. G. a fost emisă în baza Legii nr.255/2010 (așa cum rezultă din chiar cuprinsul hotărârii), lege care a abrogat Legea nr.198/2004.
În baza Legii nr.255/2010 a fost emisă și o nouă Hotărâre a Guvernului cu nr.521/2011, în care la poziția 71 din anexă apare individualizat soțul reclamantei, M. G., cu despăgubiri în cuantum de 2.205,85 lei, sumă cuprinsă și în hotărârea menționată anterior.
Art.22 al.1 din Legea nr.255/2010 prevede dreptul expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirilor de a se adresa instanței judecătorești, acțiunea urmând a fi soluționată potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea nr.33/1994, care reglementează inclusiv procedura administrării probei cu expertiză.
Reclamanta însă a precizat expres că nu solicită proba cu expertiză, opunându-se probei atunci când din oficiu a fost pusă în discuție de către instanță.
Reclamanta recurentă susține că între ea și expropriator a intervenit acordul pentru cuantumul despăgubirilor cuprins în raportul de evaluare nr.902/2010, anexă la HG nr.1230/2010.
Își bazează aceste susțineri pe înscrisul pe care îl numește notificare, adresat comisiei de aplicare a HG nr.1230/2010, înregistrat la Primăria Recaș sub nr._/11.02.2011 (fila 7 din dosarul de recurs).
Înscrisul respectiv însă, așa cum rezultă din conținutul său, este doar o comunicare a faptului că reclamanta M. M. este moștenitoarea soțului său M. G. și o cere ca documentația de expropriere să se facă pe numele său.
Reclamanta mai invocă în sprijinul acțiunii sale art.31 din Legea nr.255/2010.
Acest text legal însă prevede doar posibilitatea expropriatorului de a folosi orice documentație tehnică sau de evaluare realizată sau aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a legii, iar nu obligativitatea acestora.
Față de aceste considerente, în baza art.312 al.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta M. M. împotriva sentinței civile nr.2606/15.11.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, și C. L. Recaș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta M. M. împotriva sentinței civile nr.2606/15.11.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și C. L. Recaș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
F. Ș. G. O. RUJIȚA R.
Grefier,
M. M.
Red.RR/24.01.2014
Tehnored.MM/2 ex/06.02.2014
Instanță fond: Tribunalul T. – jud.M. R.
| ← Expropriere. Decizia nr. 106/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Uzucapiune. Decizia nr. 110/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
