Expropriere. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 1/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 1/2014

ROMÂNIA

C. DE A. TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 1

Ședința publică din 16 ianuarie 2014

PREȘEDINTE: C. P.

JUDECĂTOR: M. G.

GREFIER: R. P.-D.

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta M. S. și de pârâtul S. R., reprezentat de Ministerul Transporturilor prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Direcția R. de Drumuri și Poduri Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 1703/16.05.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamanții intimați Ș. L., T. S., I. D. I., Țigu I. S. și O. R. S., având ca obiect expropriere.

La apelul nominal făcut în ședința se prezintă, pentru reclamanta-apelantă și reclamanții-intimați, lipsă, avocat G. A. în substituire avocat G. A. și pentru pârâtul-recurent, lipsă, avocat G. D..

Ministerul Public este reprezentat de procuror M. U. C. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, reprezentantul reclamanților depune la dosar Note de ședință/concluzii scrise și declară că nu are de formulat obiecțiuni la raport și că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.

Reprezentantul pârâtului-apelant depune la dosar delegație de reprezentare și declară că nu are de formulat obiecțiuni la raport și că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.

Instanța, văzând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de solicitat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Reprezentantul reclamantei-apelante M. S. și în reprezentarea reclamanților-intimați Ș. L., T. S., I. D. I., Țigu I. S. și O. R. S. solicită admiterea apelului declarat de reclamantă. Chestiunea aplicării sau neaplicării corecte a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 a fost rezolvată, expertiza depusă la dosar îndeplinește condițiile legale, experții evaluând și indicând, raportat la contracte reale de vânzare cumpărare, prețurile terenurilor. Cât privește valoarea ce se solicită a fi acordată prin apelul formulat, atât expertul desemnat de instanță, expertul parte al reclamantei și expertul parte al pârâtului au un punct de vedere comun, suma de 155.390 lei este prevăzută atât în raportul de expertiză cât și în opinia separată a d-lui expert B.. Diferența în litigiu este dată de cei 3,7 euro/mp, pentru teren. Pentru daune, aprecierea expertului parte al reclamantei și expertului desemnat de instanță este reală, având în vedere că există la dosar dovada și soluția instanței de fond face trimitere la aceasta, respectiv adeverințele care atestă că acest teren din anul 1991 până în anul 2012 a fost lucrat. Deci se pot acorda daunele solicitate pentru paguba produsă pentru distrugerea recoltei. În ceea ce privește interzicerea de construire pe lățimea benzii, este realizat în mod corect calcului. Dauna, în ceea ce privește scăderea valorii terenurilor rămase neexpropriate este corectă, în acest sens existând o singură remarcă și anume, experții au avut în vedere cheltuielile de transport reprezentate de faptul că autostrada împarte o parcelă unitară în două. Astfel proprietarii rămân cu două parcele separate, și nici în proiect și nici de către autoritățile publice nu s-a avut în vedere construirea de podețe de subtraversare a autostrăzii, proprietarii, pentru a lucra cele două parcele, fiind nevoiți să facă ocol de 6-7 km. Aceasta ține de efectul exproprierii, și aceste daune trebuie acordate. Reclamanții nu împărtășesc punctul de vedere că ei trebuie să se adreseze autorității publice locale, motivat de faptul că dețineau o suprafață compactă de teren, pe care avea acces direct. Cu acordarea cheltuielilor de judecată, în total de 1050 lei pentru onorariul de experți și 600 lei pentru onorariu de avocat.

Cu privire la apelul declarat de pârât, se solicită respingerea acestuia având în vedere că c.pr.civ. spune că nimeni nu-și poate agrava situația în propriul apel. Trebuie observat că valoarea stabilită de expertul parte al pârâtului este superioară valorii acordate de prima instanță, astfel că altfel, orice valoare s-ar da pe cererea de apel formulată de S. R., ar fi mai mare decât ce s-a stabilit prin hotărârea instanței de fond.

Reprezentantul pârâtului-apelant solicită admiterea apelului formulat de S. R., și pe cale de consecință să se respingă apelul reclamantei. Solicită instanței a observa că se pune în discuție, de principiu, un singur element și anume, dacă prețul oferit în condițiile exproprierii pentru utilitate publică, care înlătură consensualitatea negocierii sale, preț oferit prin decizie, este corect și astfel dacă este îndeplinită condiția impusă de lege dacă este corect sau nu. Se solicită, referitor la aprecierea valorică, trebuie reținut că autostrada dus la o creștere valorică economică din toate punctele de vedere. Față de aceste considerente susținerile că dat fiind că nu se poate trece direct de la o parcelă la alta implică costuri de transport suplimentare. Astfel nu cade în competența instituțiilor care au construit autostrada să acorde aceste despăgubiri, autoritățile publice locale aveau obligația, la momentul negocierii și semnării actelor să prevadă aceste subtraversări.

Cu privire la aspectul legat de faptul dacă autoritatea publică locală poate să facă subtraversări ale autostrăzii fără acceptul proprietarului acesteia, reprezentantul pârâtului declară că nu problema acceptului se pune ci cine suportă costurile subtraversărilor. De asemenea, se pune problema valorii acestor despăgubiri, valoare care este condiționată de mijlocul de transport utilizat, de distanța ce se parcurge și de ce tip de carburant este folosit. Exprimarea generică a fost preluată, ca atare de experți, care s-au referit tot general la această valoare. Susținerile reprezentantului reclamanților nu sunt nici logice și nici morale, iar legal acestea nu sunt susținute.

Față de aceste considerente se solicită respingerea acțiunii reclamanților în totalitate, având în vedere că o parte din solicitări nu au temei legal și o parte nu au fost dovedite.

Cu privire la valoarea culturilor, acestea au fost incluse în preț, neexistând, la momentul negocierii discuții cu privire la ce culturi și ce valoare aveau acestea. Astfel la momentul negocierii toată lumea a acceptat prețul și oferta, în condițiile date.

Reprezentanta Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara solicită instanței a admite în parte apelul declarat de reclamantă, casarea hotărârii și în rejudecare să se acorde despăgubiri astfel cum au fost stabilite prin expertiza întocmită în calea de atac doar în ceea ce privește terenul expropriat nu și cu privire la daunele solicitate și care nu au fost dovedite în totalitate.

În deliberare, constată următoarele:

P. sentința civilă nr. 1703/16.05.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă exercitată de reclamanți Ș. L., M. S., T. S., I. D.-I., Țigu I.-S. și O. R.-S. împotriva Statului R. ca pârât prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția R. de Drumuri și Poduri Timișoara.

A anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 210/10.10.2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, Consiliul local Pecica județul A..

A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 128.481 lei cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de teren expropriată în întindere de 9448 mp.

A obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1500 lei, cheltuieli de judecată.

Tribunalul a reținut pentru a pronunța această soluție că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 105/157/07.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010, s-a dispus exproprierea de la antecesoarea reclamanților a suprafeței de 9448 mp situată în localitatea Pecica, jud. A., având număr cadastral_ cu acordarea unei despăgubiri în sumă de 6736,42 lei, luându-se în calcul o valoare de 0,16 euro / mp.

Reclamanții contestă această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.

Cererea reclamanților se grefează pe dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, conform cărora expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.

Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr. 255/2010 – se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. P. urmare, în cauză sunt incidente prevederile art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994, conform cărora - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite alin. 2 - La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a procedat conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către pârâtul expropriator.

Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 9448 mp este de 157.625 lei, echivalentul a 35.438 euro (f.79), la care se adaugă daune în sumă de 9580 lei echivalentul a 2155 euro.

Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către dl. expert B. M. care subliniază faptul că nu tratează corect abordarea prin piață, deoarece comparabilele folosite nu sunt similare cu terenul expropriat. Comparabilele folosite se referă la terenurile ce au potențial de conversie din teren agricol în teren pentru uz industrial, respectiv sunt cuprinse în PUZ sau PUD fapt care le crește mult valoarea. La data exproprierii terenul expropriat nu a fost cuprins în planuri de dezvoltare urbanistică, iar simplul fapt că este în zona de construcție a autostrăzii nu dă acestui teren un potențial de conversie în teren pentru uz industrial. Comparabilele care sunt cu adevărat similare sunt terenurile agricole extravilane. Din acest motiv apreciază că rezultatele obținute sunt eronate.

Opinia experților a fost extinsă sub aspect argumentativ privind metodele de calcul utilizate și rezultatul lor, prin răspunsul pe care l-au formulat la obiecțiunile aduse acestuia de către pârâtă, fiind depusă la filele 94-96, respectiv la filele 97-102, în ce îl privește pe domnul B. M., care a exprimat o opinie separată privind modul de stabilire a cuantumului despăgubirilor, pentru care consideră că trebuie avută în vedere valoarea terenului conform grilei notarilor VNOT, valoarea de randament și dauna lipsei de exploatare, nefiind de acord cu opinia majoritară care recurge, pentru stabilirea despăgubirilor la metoda comparațiilor de piață, metoda capitalizării directe a rentei funciare și abordarea prin metoda valorii de investiție, fără a lua în considerare prețurile de vânzare indicate de Camera Notarilor Public –sediu secundar A. motivarea pe care o oferă, cum că aceste valori rezultă din aplicarea grilei de impozitare a notarilor publici și ca atare reprezintă doar niște valori minime de impozitare fără a putea fi aplicabile la stabilirea unei valori de piață a terenului din litigiu, nefiind fondată cu atâta mai mult cu cât dispozițiile legii 255/2010 trimit la grila notarilor.

În ce privește opiniile exprimate de experți, tribunalul a apreciat că experții desemnați de instanță și de reclamanți sunt de părere că pentru estimarea valorii de piață se utilizează două metode, cea a comparațiilor de piață și a capitalizării rentei funciare, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor se estimează rezultatul final, care conform acestora este de 167.105 lei, echivalentul a 37.593 euro, ca sumă între valoarea terenului, de 3,75euro/mp, cu valoarea daunelor ce derivă din redobândirea terenului, cheltuielile suplimentare de transport și lipsa de acces, dauna pentru terenuri greu de cultivat neputând fi avută în vedere, deoarece suprafața de teren rămasă în proprietatea reclamanților în urma exproprierii este mai mare de 500 mp.

În opinia expertului desemnat de pârât, pentru a cărei argumentare a făcut trimitere și la textele din lege ce sunt incidente pentru stabilirea despăgubirilor, anume art.26 din Legea 33/1994 și art.11 alin.8 din Legea 255/2010, pentru determinarea prețului cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, metoda comparațiilor de piață constituie o procedură uzitată în acest domeniu, dar nu este eficientă pe raza localității Pecica datorită absenței unui număr suficient de oferte similare, situație în care utilizarea valorii orientative din grila notarilor public reprezintă o metodă corectă de calcul.

De asemenea, în opinia aceluiași expert pentru stabilirea despăgubirilor trebuie cuantificat și prejudiciul economic potențial și direct provocat de expropriere cuantumul total al despăgubirilor fiind stabilit prin cumularea despăgubirilor pentru suprafața expropriată, care se compune din valoarea de tranzacționare a terenului conform grilei notarilor, și prejudiciul cauzat proprietarului prin lipsa exploatării viitoare, adică prin determinarea venitului pe care îl are proprietarul prin exploatarea terenului, stabilită prin metoda capitalizării venitului multianual. Stabilirea prejudiciului economic potențial presupune determinarea veniturilor pentru situația că terenul ar fi exploatat în continuare de proprietarul care a fost obligat să vândă-valoarea de randament stabilită prin metoda capitalizării venitului multianual raportat la producțiile obținute în urma cultivării terenului agricol - care sunt comparate cu valoarea de circulație a terenului-stabilită conform grilei notarilor. În zona Pecica, conform adreselor emise de Primărie la 16.11 2012 și 08.06.2012, data efectuării calculelor estimative de către experți în procedura prealabilă exproprierii, dar și a datelor comunicate de Centrului local APIA și de Direcția pentru Agricultură A. și a datelor existente pe site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale existau culturi de grâu, porumb, rapiță, pepeni, floarea soarelui, soia, sfeclă de zahăr și lucernă.

Așadar, privind comparativ opiniile exprimate de experți, și având în vedere contractele de vânzare-cumpărare depuse la filele 120-127 dosar la solicitarea instanței, de către birouri notariale din Pecica privind terenuri din raza acestei localități, instanța, având în vedere și dispozițiile legale cuprinse în art. 26 din Legea nr. 33/1994, consideră lămuritoare și realistă opinia exprimată de expertul B. M..

Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.

Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea către proprietarul expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri, dar și valoarea prejudiciului ce îi este adus prin lipsirea de veniturile pe care le-ar fi avut în situația în care ar fi continuat exploatarea terenului.

Evaluarea situației reclamanților din perspectiva faptului că în valoarea despăgubirilor ce li se cuvine nu ar putea fi cuantificat și prejudiciul care le-a fost adus prin lipsirea de veniturile pe care le-ar fi obținut din exploatarea terenului dacă acesta rămânea în proprietatea lor, deoarece au posibilitatea să cumpere un alt teren, echivalează cu nerecunoașterea dreptului la o justă despăgubire, în condițiile în care terenul s-a aflat în patrimoniul antecesoarei lor din anul 1991 în urma reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legii fondului funciar și a fost exploatat, de aceasta, dar și de reclamanți ca succesori cu titlu universal, în scopul obținerii de venituri din activități agricole.

Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă prețul echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiul de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.

Acesta este motivul pentru care instanța a acordat valoare probantă opiniei exprimate de expertul B. M. și va reține prețul de 6380 lei pentru terenul expropriat conform grilei notarilor publici, în cuantificarea despăgubirilor urmând să fie avute în vedere valoarea de randament și dauna lipsei de exploatare, fără să fie incluse daunele pentru cheltuieli suplimentare medii de transport, în sumă de 681 lei, pentru care nu s-a adus nicio argumentare, rezultând astfel o valoare a despăgubirilor în sumă de 128.481 lei, adică suma de 3 euro/mp, preț care se coroborează atât cu cel care rezultă din contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar, privind terenuri situate în extravilanul localității Pecica, încheiate în perioada martie 2011 - mai 2012, cât și cu cel indicat de pârâtă în obiecțiunile la raportul de expertiză depuse la fila 87 dosar, de 3,5 euro/mp.

Susținerile reclamanților privind acordarea unor sume cu mult mai mari cu titlu de despăgubiri pentru terenuri situate în aceeași localitate, între 5 euro și 70 euro /mp, nu pot constitui temei sau fundament pentru acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele cuvenite în mod rezonabil potrivit legii, respectiv la nivelul valorii reale de circulație a terenului care este dată de prețul pieței imobiliare din zonă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, deopotrivă, atât reclamanta M. S., cât și pârâtul S. R., prin C. SA.

Ambii apelanți au criticat prin motivele de apel metoda de determinare a valorii terenului expropriat care a fost utilizată de către instanța de fond, precum și cuantumul despăgubirilor care au rezultat.

Astfel, reclamanta a susținut și criticat exclusiv faptul că s-au încălcat dispozițiile art. 26 și 27 din L.33/1994, tribunalul exercitând un rol activ disproporționat, în favoarea pârâtei, atunci când a decis să ignore concluziile expertizei și și-a însușit pe de altă parte valori ale terenului care au rezultat din grilele de tranzacționare ale unui Birou notarial din localitatea Pecica și fără măcar să compare cele două rezultate între ele.

Astfel, tribunalul nu a reușit să identifice și să acorde proprietarului expropriat valoarea reală a imobilului și nici daunele suplimentare aduse proprietarului, așa cum statuează și dispozițiile art. 9 alin.3 din Legea nr. 198/2004, care face trimitere la art. 26 din L.33/1994.

Pârâtul a criticat la rândul său aceeași manieră de determinare a valorii terenului expropriat care a fost utilizată de către instanța de fond, precum și cuantumul despăgubirilor care au rezultat, insistând însă asupra faptului de prețul stabilit prin Hotărârile de despăgubiri nr. 60/94 din data de 08.10.2011, 61/95 din data de 08.10.2011 și 62/96 din data de 08.10.2011 emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 256/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor sunt corecte în ceea ce privește suprafața totală de_ mp, respectiv faptul că suma de 12.945,23 lei este justă și cuprinzătoare.

În raport cu critica formulată prin cele două apeluri, curtea, și la solicitarea apelanților, a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, de către o comisie compusă din 3 experți judiciari, în alcătuirea prevăzută de art.25 din L.33/1994, obiectivul fiind acela de a se stabili valoarea terenului expropriat strict prin metoda comparației directe, aptă să conducă la stabilirea valorii reale a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, în condițiile în care, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului.

Concluzia la care au ajuns cei trei experți, în mod unanim a fost că valoarea reală a imobilului – teren de 9.448 mp este de 155.390 lei, respectiv de 34.958 EURO sau 3,70 EURO/mp.

P. aceeași expertiză s-a mai stabilit că există și daune suplimentare de 10.100 lei pentru ipoteza redobândirii aceleiași suprafețe, apoi suma de 1,703 lei cheltuieli suplimentare de transport, determinat de dificultatea reclamantei de a accede la . mp, care i-a rămas în continuare în proprietate și care se află situată de partea cealaltă a culoarului autostrăzii și fără să existe posibilitate de subtraversare, fiind astfel nevoită să efectueze un ocol, plus 3.266 lei daună pentru lipsa veniturilor pe un an de zile, alături de o altă daună de 23.309 lei ca urmare a scăderii valorii loturilor rămase în urma divizării precum și 21.758 lei, dauna datorată interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță

Acest raport suplimentar de expertiză nu a fost contestat de către părțile litigante.

C., analizând cele două apeluri, în urma administrării probatoriului suplimentar și cu aplicarea dispozițiilor art. 282 și urm. C.pr.civ. raportat la art. 296 C.pr.civ., va constata că apelul reclamantei este întemeiat, pe când cel al pârâtului este nefondat.

Astfel, curtea va pleca în propria analiză de la textul art. 26 alin. 2 din Legea nr.33/1994, care prevede imperativ că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar pentru calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

În acest context, curtea va constata că exigența acestui text a fost întrunită în apel, cu ocazia administrării probei cu suplimentul de expertiză tehnică judiciară, care, după ce a analizat tranzacții efective în aceeași perioadă și în aceeași unitate administrativ – teritorială (contractele de vânzare – cumpărare fiind depuse în anexă de către experți), a concluzionat unanim că valoarea reală a imobilului – teren de 9.448 mp este de 155.390 lei, respectiv de 34.958 EURO sau 3,70 EURO/mp, concluziile comisiei de experți având de această dată la bază strict prețurile de tranzacționare efectivă a terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.

Dintre aceste daune suplimentare, curtea va constata că reclamanta poate beneficia cu temei justificat de suma de 1.703 lei cu titlu de cheltuieli suplimentare de transport, determinat de dificultatea reclamantei de a accede la . mp, care i-a rămas în continuare în proprietate și care se află situată de partea cealaltă a culoarului autostrăzii și fără să existe posibilitate de subtraversare, fiind astfel nevoită să efectueze un ocol semnificativ.

În ceea ce privește dauna de 10.100 lei pentru ipoteza redobândirii aceleiași suprafețe, curtea va constata, contrar tribunalului, că nu trebuie incluse și sumele necesare reclamantei pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5 % comisioane, în condițiile în care reclamanta nu a prezentat nicio probă, în raport cu disp.art.1169 C.civ., prin care să sugereze măcar o tentativă de achiziție de teren, pentru a compensa terenul pierdut prin expropriere.

În zona Pecica, conform adreselor emise de Primărie la 16.11 2012 și 08.06.2012, data efectuării calculelor estimative de către experți în procedura prealabilă exproprierii, dar și a datelor comunicate de Centrului local APIA și de Direcția pentru Agricultură A. și a datelor existente pe site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale existau culturi de grâu, porumb, rapiță, pepeni,floarea soarelui, soia, sfeclă de zahăr și lucernă.

În ce îi privește pe reclamanți, din adeverințele depuse la filele 130-134 se reține că pe terenul expropriat în perioada 1991-2012 au cultivat grâu și porumb, terenul care a rămas în proprietatea acestora fiind în continuare cultivat, ceea ce nu înseamnă însă că s-a dovedit fără putință de tăgadă că terenul de 9.448 mp ar fi fost cultivat cu aceste culturi. P. urmare, câtă vreme acest prejudiciu nu este dovedit cu certitudine, curtea va respinge pretenția reclamantei –apelante cu privire la acordarea daunei de 3.266 lei pentru lipsa veniturilor pe un an de zile.

C. va respinge și pretenția pentru dauna de 23.309 lei ca urmare a scăderii valorii loturilor rămase în urma divizării, pentru că nu s-au făcut dovezi cu privire la intenția reclamantei de a înstrăina suprafața rămasă de14.552 mp, după cum va respinge și pretenția pentru suma de 21.758 lei, dauna datorată interdicției de construire pe lățimea benzii de siguranță, câtă vreme reclamanta nu a demonstrat prin probe că ar fi obținut anterior exproprierii un PUZ prin care să se scoată terenul din circuitul agricol și care să fie încadrat într-o altă categorie de folosință, care să fie apt mai apoi pentru a susține construcții civile și/sau industriale.

Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.296 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de pârâtul S. R., prin C. SA împotriva sentinței civile nr.1703/16.05.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ și va admite apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de către reclamantă.

P. urmare, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va stabili valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru exproprierea terenului de 9.448 mp la suma de 155.390 lei, precum și daune suplimentare de 1.703 lei cu titlu de cheltuieli suplimentare de transport, obligația de plată incumbând pârâtului.

C. va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În temeiul prev. art.274 C.pr.civ. va obliga pârâtul să plătească reclamantei și suma de 1.650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul declarat de pârâtul S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. cu sediul în Timișoara, .. 18, J. T. împotriva sentinței civile nr. 1703/16.05.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta-apelantă M. S., cu domiciliul procesual ales în A., Bv. General V. M. nr. 9 . și reclamanți intimați Ș. L., T. S., I. D. I., Țigu I. S. și O. R. S., toți cu domiciliul procesual ales la C.A. G. D., în A., bv. V. M., nr. 9, ., având ca obiect expropriere.

Admite apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de reclamanta M. S..

Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că stabilește valoarea despăgubirilor cuvenite reclamantei la suma de 155.390 lei pentru terenul expropriat precum și daune suplimentare în valoare de 1703 lei cu titlu de cheltuieli de transport suplimentare, plata acestor sume fiind impusă în sarcina pârâtului.

Menține în rest sentința apelată.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei și suma de 1650 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică din 16.01.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. P. M. G.

GREFIER,

P.-D.

Red. C.P 21 .01.2014

Tehnored. R.P.D. – 05.02.2014

Prima instanță: Tribunalul A.: Judecător:S. Năbădan.

10EX/SM

Se comunică:

Reclamanta-apelantă: M. S., cu dom. proc. ales la C.A. G. D., în A., bv. V. M., nr. 9, ..

Apelant – pârât: S. R., prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. cu sediul în Timișoara, .. 18, J. T.

Reclamant-intimați: Ș. L., cu dom. proc. ales la C.A. G. D., în A., bv. V. M., nr. 9, ..
Reclamant-intimați: T. S., cu dom. proc. ales la C.A. G. D., în A., bv. V. M., nr. 9, ..
Reclamant-intimați: I. D. I., cu dom. proc. ales la C.A. G. D., în A., bv. V. M., nr. 9, ..
Reclamant-intimați: Țigu I. S. cu dom. proc. ales la C.A. G. D., în A., bv. V. M., nr. 9, ..
Reclamant-intimați: O. R. S., cu dom. proc. ales la C.A. G. D., în A., bv. V. M., nr. 9, ..

Ministerul Public prin P. de pe lângă C. de A. Timișoara.

← Legea 10/2001. Decizia nr. 54/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA		Expropriere. Decizia nr. 106/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA →

Expropriere. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Expropriere. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA