Expropriere. Decizia nr. 106/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 106/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 08.01.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 106/R
Ședința publică din 29 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții S. M. și D. O. și pârâtul S. R., reprezentat de MTI prin C., Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Sentinței civile nr. 2922 din 29.10.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, pentru expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se prezintă, pentru pârâtul recurent, domnul avocat G. D., lipsă fiind reclamanții recurenți.
Ministerul Public este reprezentat de doamna procuror B. E., de la P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar împuternicirea avocațială.
Atât reprezentantul pârâtului recurent, cât și reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului pârâtului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată; solicită respingerea recursului reclamanților.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului pârâtului așa cum a fost formulat în scris și respingerea recursului reclamanților.
După închiderea dezbaterilor, dar înainte de ridicarea ședinței, se prezintă pentru reclamanții recurenți domnul avocat P. E. care pune concluzii de admitere a recursului reclamanților, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar. Cu privire la recursul pârâtului, solicită respingerea acestuia.
CURTEA
În deliberare constată că, prin Sentința civilă nr. 2922 din 29.10.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții S. M. și D. O. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, având ca obiect despăgubiri rezultate din expropriere.
A anulat în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 114/174 din 07.10.2011.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma totală de 19.949 Euro, echivalentul a 91.536 lei, la un curs de 4,5885 lei/1 euro, din care suma de 17.430 euro cu titlu de despăgubiri, aferente terenului expropriat situat în loc. Pecica, jud. A., în suprafață de 4711 mp, cu nr. cadastral A821/1/2, iar suma de 2.519 euro, reprezentând daunele rezultate în urma exproprierii.
A respins restul pretențiilor solicitate.
A obligat pârâtul la plata sumei de 1.200 lei, cu titlul de cheltuielile de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, în rejudecare, a reținut următoarele:
P. încheierea ședinței publice din data de 17 septembrie 2013, s-a dispus celor trei experți să efectueze un supliment de expertiză potrivit considerentelor deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, iar la data de 10 octombrie 2013, s-a depus la dosar această probă.
P. Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 114/174/07.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 4711 mp, din terenul situat în Localitatea Pecica Jud. A., Pecica, având nr.cadastral_ și s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,17 euro/mp, iar reclamanții au contestat această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamanților este grefată, într-adevăr, pe dispozițiile art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 conform cărora, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr.255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
În cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora: „alin.1 - Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; alin.2 ,, La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia,,.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, se reține din Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară, de la filele 154-180 dosar prima instanță că, valoarea pe 1 mp a terenului expropriat, este de 3,84 Euro/1 mp.
Din analiza contractelor de vânzare-cumpărare de la dosarul de primă instanță încheiate în anul 2011 si 2012, rezultă următoarele: 1 mp de teren situat in extravilanul orașului Pecica, jud.A., a fost tranzacționat în anul 2011 si 2012 la Birouri Notariale diferite cu prețul de 2,5 Euro/mp teren + TVA, 2,38 Euro/mp teren si 5 Euro/mp teren, sau 4,39 Euro/mp teren.
Astfel, suma de 3,84 Euro/1 mp din Raportul de Expertiză depus la dosarul cauzei se încadrează în sumele tranzacționate de 2,38 Euro/ 1mp - 4,39 Euro/ 1 mp .
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire justă, conform art.481 din Codul civil, ori, se remarcă faptul că Legea nr.255/2010 nu a modificat criteriile de determinare a despăgubirii, acestea fiind în continuare, la fel ca în cazul Legii nr. 198/2004: prețul de vânzare a imobilelor de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art.771 alin. (5) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal modificată, aceste criterii stând la baza HG nr.488/2011.
Împrejurarea dacă actuala evaluare estimativă a terenurilor realizată prin HG nr.488/2011 este una corectă sau nu, se determină în cadrul acțiunii civile exercitate potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.255/2010 împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în ipoteza în care această hotărâre preia valoarea despăgubirii stabilită prin hotărârea guvernului, iar expropriatul este nemulțumit de aceasta.
Potrivit îndrumărilor Curții de Apel Timișoara din decizia de casare s-a efectuat un supliment de expertiză, în cadrul căruia experții pentru stabilirea valorii de piața a terenului expropriat, au utilizat metoda comparațiilor directe și prin metoda capitalizării rentei funciare.
În urma procesului de evaluare a rezultat, conform fisei anexate, valoarea de piață unitară pentru terenul evaluat de 3,70 euro/mp.
Experții au mai precizat că valoarea obținută este similară cu cele obținute prin metoda comparațiilor cu analiza statistica, metoda comparațiilor cu utilizarea de oferte vânzare terenuri respectiv metoda de randament (ultimele doua utilizate în raportul de expertiza inițial).
Astfel rezultă că valoarea de piață estimată în raportul de expertiza tehnică judiciară este corecta - 3,70 euro/mp prin metoda comparațiilor directe, respectiv 3,84 euro/mp prin metoda capitalizării rentei funciare.
Având în vedere valoarea de piața unitara obținută în prezentul supliment la raportul de expertiză elaborat în acest dosar (3,70 euro/mp) și explicațiile referitoare la daune din raportul de expertiza inițial, rezultă: Valoare teren în euro – 17.430 și valoare teren lei – 79.978; de asemenea, valoare daune euro – 2519, valoare daune lei – 11.558.
Răspunzând la obiectivele stabilite de instanța de judecata, experții au precizat că valoarea finală a despăgubirilor solicitate conform obiectivelor stabilite de instanța de judecata este 91.536 lei (19.949 euro), valori apropriate de cele stabilite în raportul de expertiza întocmit în acest dosar (83.006 lei sau 18.090 euro).
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții S. M. și D. O. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, având ca obiect despăgubiri rezultate din expropriere.
A dispus anularea în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 114/174 din 07.10.2011.
A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma totală de 19.949 Euro, echivalentul a 91.536 lei, la un curs de 4,5885 lei/1 euro, din care suma de 17.430 euro cu titlu de despăgubiri, aferente terenului expropriat situat în loc. Pecica, jud. A., în suprafață de 4711 mp, cu nr. cadastral A821/1/2, iar suma de 2.519 euro, reprezentând daunele rezultate în urma exproprierii.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâtul la plata sumei de 1.200 lei, cu titlul de cheltuielile de judecată parțiale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții S. M. și D. O., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii și a petitului nr. 3 din acțiune, respectiv obligarea pârâtului și la plata dobânzii legale calculate asupra diferenței dintre despăgubirile acordate de instanță și despăgubirile de 3358,94 lei propuse inițial de pârâtă, dobândă calculată de la data de 10.01.2012 și până în ziua plății efective.
În motivare, reclamanții recurenți au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.p.c., arătând că în raport de dispozițiile art. 1 din OG nr. 13/2001 și art. 21 din Legea nr. 255/2010 trebuia admis și petitul privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale începând cu data de 10.01.2012.
De asemenea, împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs și pârâtul S. R. reprezentat de C. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivare, pârâtul recurent a arătat că datele cuprinse în Raportul de evaluare întocmit de . sunt în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare (Legea nr. 255/2010) și sunt susținute și de exemple de oferte de vânzare a terenurilor din zonă.
A mai arătat că, potrivit art. 5 din Legea nr. 255/2010, expropriatorul are obligația de a aproba prin hotărâre de guvern și lista proprietarilor imobilelor care constituie coridorul de expropriere, iar prin H.G. nr. 416/2010 s-a aprobat amplasamentul lucrării, declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării „Autostrada Nădlac – A.”, precum și suma globală estimată cu titlu de despăgubire.
În concret, a susținut că, potrivit Raportului de evaluare pentru estimarea valorii de despăgubire conform Legii nr. 255/2010 a terenurilor afectate de construcția autostrăzii pe U.A.T. A., întocmit în 2011, suprafața totală ce urmează a fi expropriată este de_ mp, având o valoare de despăgubire de 684.356,29 lei raportul fiind întocmit în concordanță cu reglementările Standardelor Internaționale de Evaluare (Standardul Internațional IVS1) de către ing. G. N., membru ANEVAR, astfel că valoarea specială a terenurilor, compusă din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului, este mai mare decât valoarea de piață.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9 și art. 312 C. pr. civ.
Intimații au fost citați cu mențiunea de a depune întâmpinare, însă nu au dat curs solicitării instanței.
În urma examinării sentinței recurate, în limitele invocate prin cererile de recurs și ale dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C.p.c., Curtea apreciază că se impune soluția respingerii ambelor recursuri, pentru argumentele de mai jos.
În ceea ce privește recursul reclamanților, Curtea reține că, într-adevăr, prin petitul nr. 3 din acțiune reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale, dar prima instanță a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.
Or, potrivit art. 281 2 C.p.c., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, se poate cere completarea hotărârii, iar conform art. 281 2a C.p.c. completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281- 281 2 C.p.c., astfel încât soluția care se impune este aceea a respingerii recursului reclamanților.
În ceea ce privește recursul pârâtului, Curtea are în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire (…)”, iar conform art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010 „în termen de 20 de zile calendaristice de la data notificării prevăzute la alin. (1), proprietarii imobilelor cuprinse în listă au obligația prezentării la sediul expropriatorului, în vederea stabilirii unei juste despăgubiri.”
De asemenea, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 33/1994 stabilește că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alineatul 2 al aceluiași articol prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.”
Din cuprinsul actelor normative mai sus menționate (în concordanță cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O.), reiese că ele consacră caracterul just (drept) al despăgubirii, pentru imobilele expropriate, și precizează explicit că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, stabilind obligația legală atât în sarcina instanței, cât și în sarcina experților de a ține seama de prețul cu care se vând, de regulă, imobilele similare (de același fel, adică cu aceleași caracteristici) în zona respectivă.
Or, în speță, prima instanță s-a conformat dispozițiilor legale de mai sus, precum și dispozițiilor deciziei de casare, omologând în mod justificat suplimentul la raportul de expertiză prin care s-a stabilit, pe baza metodei comparației directe, avându-se în vedere contractele de vânzare-cumpărare privind terenuri similare, că valoarea de piață a terenului expropriat este de_ euro lei, iar valoarea daunelor rezultate în urma exproprierii reprezintă suma de 2519 euro.
Astfel, Curtea apreciază că nu pot fi primite susținerile pârâtului recurent, potrivit cărora datele cuprinse în Raportul de evaluare întocmit de .. sunt în conformitate cu dispozițiile legale, întrucât aceste susțineri au un caracter general și au fost contrazise prin suplimentul la raportul de expertiză analizat mai sus, supliment care respectă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.
În virtutea principiului „tantum devolutum quantum appellatum”, Curtea nu a mai supus analizei daunele rezultate în urma exproprierii, câtă vreme nu au fost formulate critici în acest sens.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312 al. 1 C.p.c., Curtea va respinge ambele recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanții S. M. și D. O. și pârâtul S. R., reprezentat de MTI prin C., Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara împotriva Sentinței civile nr. 2922 din 29.10.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. G.O.- 31.01.2014;
Tehnored. C.J.- 06.02.2014; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul A.
Judecător: L. L.
| ← Expropriere. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Sentința nr. 2606/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
