Expropriere. Decizia nr. 3/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 3/2014
ROMÂNIA
C. DE A. TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3
Ședința publică din 16 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
GREFIER: R. P.-D.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții L. M. și L. G., precum și de pârâtul S. R., prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România, împotriva sentinței civile nr. 1563/29.04.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul - apelant, lipsă, avocat G. D., lipsă fiind reclamanții .
Ministerul Public este reprezentat de procuror M. U. C. din cadrul Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, reprezentantul pârâtului-apelant depune la dosar delegație de reprezentare și declară că nu are de formulat obiecțiuni la raport și că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța, văzând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile de solicitat, acordă cuvântul pe apeluri:
Reprezentantul pârâtului-apelant solicită admiterea apelului formulat de S. R. în sensul respingerii acțiunii inzroductive, și pe cale de consecință să se respingă apelul reclamanților. Solicită instanței a observa că se pune în discuție, de principiu, un singur element și anume, dacă prețul oferit în condițiile exproprierii pentru utilitate publică, care înlătură consensualitatea negocierii sale, preț oferit prin decizie, este corect și astfel dacă este îndeplinită condiția impusă de lege dacă este corect sau nu. Cea de a doua condiție, privind plata în avans a prețului a fost îndeplinită și necontestată. Cu privire la corectitudinea prețului, s-au administrat probe, una dintre acestea fiind expertiza, care poate fi admisă, luată în considerare sau nu. De asemenea trebuie avute în vedere că acestea au fost posibilitățile Statului R., în ce privește cuantumul prețului oferit, și respectiv condițiile prevăzute de lege la momentul ofertei.
În concluzie prețul oferit prin decizie a fost corect, motiv pentru care se solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii reclamanților, inclusiv a capătului de cerere privind despăgubirile. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă C. de A. Timișoara solicită instanței a admite în parte apelul declarat de reclamanți, casarea hotărârii și în rejudecare să se acorde despăgubiri astfel cum au fost stabilite prin expertiza întocmită în calea de atac doar în ceea ce privește terenul expropriat nu și cu privire la daunele solicitate și care nu au fost dovedite în totalitate.
C.
În deliberare, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1563/29.04.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a admis în parte acțiunea civilă formulată, modificată de reclamanții L. M. și L. G. cu domiciliul procesual ales la C.. av Stanoiov L. în mun. A., ., Nr 4, . în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale București, cu sediul în sector 1, București ..38, având ca obiect despăgubiri rezultate din expropriere.
A anulat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 219/328 din 10.10.2011
A obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 5.809,65 lei, cu titlu de despăgubiri, cu dobândă legală aferentă, calculată de la data de 10.10.2011 și a respins restul pretențiilor solicitate.
În final, a obligat pârâtul la plata sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a da această soluție, instanța de fond a reținut că, prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr.219/328 din 10.10.2011 a Comisiei de aplicare a Legii nr.255/2010, s-a dispus exproprierea de la reclamanți a suprafeței de 2515 mp din terenul situat în Localitatea Pecica Jud. A., nr. cadastral 3675 și s-a stabilit ca limită a despăgubirilor suma de 0,16 euro/mp.
Reclamanții contestă această hotărâre susținând că suma oferită de expropriator este derizorie, atât față de valoarea de circulație a terenurilor, cât și față de sumele oferite pentru alte terenuri, în baza legilor de expropriere anterioare.
Cererea reclamanților se grefează pe dispozițiile art. 22 alin.1 din Legea nr. 255/2010 conform cărora, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute stabilite de expropriator se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale - Legea nr. 255/2010 - se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
P. urmare, în cauză sunt incidente prevederile art.26 alin.2 din Legea nr.33/1994, conform cărora:„alin.1-Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite; alin.2 ,,La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia,,.
Pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța a procedat conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, numind o comisie de trei experți, din care unul desemnat de instanță și câte unul nominalizat de reclamantă, respectiv de către pârâtul expropriator, iar din Raportul de Expertiză Tehnică Judiciară, rezultă că, valoarea pe 1 mp a terenului expropriat, este de 3,84 Euro/ 1 mp ( fila 195 dosar).
Conform concluziilor raportului de expertiză, valoarea de circulație a suprafeței de 2.515 mp, ar fi de 40.600 lei, echivalentul a 9111 euro ( fila 199), la care se adaugă daune de 11.505 lei.
Raportul de expertiză a fost semnat cu observații de către dl. expert M. B., - fila 206-210 - dânsul prin opinia separată subliniind faptul că, valoarea de circulație a terenurilor stabilită prin ,,grila notarilor,, este orientativă, neputând fi folosită în rapoartele de evaluare, că randamentul terenurilor este variabil, iar contractele de vânzare-cumpărare depuse, nu pot fi luate în calcul deoarece, în marea lor majoritate consfințesc înțelegeri anterioare făcute de părți atunci când terenul respectiv nu era intabulat, expertul ținând cont de orice prejudiciu economic potențial și direct provocat prin procedura de expropriere, cuantumul total al despăgubirilor cuvenite reclamanților fiind calculat la 39.871 lei - fila 211 dosar .
Deși experții desemnați de instanță, respectiv de reclamanți, au arătat că pentru estimarea valorii de piață, se utilizează două metode, metoda comparațiilor de piață și metoda capitalizării rentei funciare, iar după aplicarea celor două metode, în baza reconcilierii rezultatelor se estimează rezultatul final, instanța apreciază că, valoarea de circulație a suprafeței de 2.515 mp, de 40.600 lei, pentru un teren agricol situat în extravilanul unei localități ce nu este nici măcar reședință de județ, este în prezent una exorbitantă.
În totală contradicție cu aceste concluzii, raportul de evaluare globală a imobilelor valabil pe anul 2012, luat în considerare de notarii publici la autentificarea actelor juridice notariale privitoare la imobile și care are la bază date statistice culese din activitatea notarială din anul precedent 2011, stabilește pentru Orașul Pecica o valoare de 2.000 euro/ha, ceea ce în echivalent înseamnă 0,2 euro/mp, adică 0,9 lei/mp.
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art.44 din Constituție, dar și de art.1 Protocolul nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Ori, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat, a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.
Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă doar un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, dar și eventualul prejudiciu cauzat proprietarului-vânzător, reprezentat inclusiv de eventualul beneficiu de care a fost lipsit ca urmare a unei exproprieri intempestive, în raport de lucrările realizate și care urmau să aducă un beneficiu cert și previzibil.
Din analiza Contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar, de la filele 156-163 și care datează din perioada 2011-2012, rezultă că, s-au vândut diverse suprafețe de teren, unele mai reduse ca suprafață, de numai 5000 mp - Contractul de vânzare-cumpărare nr.2433/27.11.2012- până la suprafețe mai mari de teren arabil, si anume de 22.100 mp, prețul de vânzare variind între 2,5 euro/mp și 5,9 euro/mp .
Tribunalul nu a reținut valoarea de piață din contractul de vânzare – cumpărare de la filele 156-157 dosar întrucât contractul a fost încheiat în noiembrie 2012 cu mult după data exproprierii, este un contract izolat, mai mult terenul a fost achiziționat în vederea realizării de către vânzători a obiectului de activitate a Întreprinderii Individuale Kocsik M. „Agro pres”, teren care are deschidere de 50 m la DN 7 și acces direct la rețeaua de gaze naturale nefiind astfel comparabil cu terenul expropriat de la reclamanți.
La fel, nici contractul de vânzare-cumpărare din 17.05 2012- fila 154-155 prin care o societate a dobândit un teren nu este relevant deoarece acesta are categoria de folosință,, curți și construcții,, ceea ce nu este cazul în speță, ipoteza fiind identică și în ceea ce privește contractul de ipotecă de la 166-168.
Pe de altă parte contractul autentificat la 12 august 2011 încheiat între două societăți comerciale nu este relevant față de criteriul stabilit de art.26 alin.1 și 2 din L nr.33/1994.
Astfel, sintagma de ,, prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel, în aceeași unitate administrativ-teritorială.
În aceste condiții concluziile comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare a terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.
Potrivit adresei nr.221 din data de 08.05.2012, fila 149 dosar, emisă de BNP Asociații „D.” rezultă însă că, în zona Pecica, în perioada 2010-2012 prețul de vânzare declarat de către părți a variat de la 1.500 la 2.000 euro/ha, în funcție de amplasament și suprafața vândută, prețuri ceva mai mari (2.900–3.000 euro/ha) au fost declarate (este adevărat în situații mai rare) la tranzacții în care cumpărătorul era o societate comercială.
Din analiza probelor de mai sus, instanța va reține suma de 0,5 euro/mp, –echivalentul a 2,2 lei/mp ca fiind un indicator elocvent pentru stabilirea valorii aproximative de circulație a suprafeței de 2.515 mp. expropriată de la reclamanți pentru construirea autostrăzii A.–Nădlac.
În afară de această valoare de circulație a terenului, tribunalul reține a fi pertinente și juste aprecierile din cuprinsul raportului de expertiză conform cărora, în cuantumul despăgubirilor cuvenite trebuie incluse și sumele necesare reclamanților pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind: 2% comision unei societăți de intermedieri imobiliare, 1% cheltuieli notariale suportate de cumpărător și 2% o estimare a cheltuielilor suplimentare legate de deplasări, publicitate.
P. urmare, despăgubirea totală cuvenită reclamanților este de 5.533 lei obținută din înmulțirea suprafeței de 2.515 mp cu 2,2 lei/mp, la care se adaugă procentul de 5% arătat anterior, în concret de 276,65 lei.
În schimb nu se justifică includerea în cuantumul despăgubirilor a contravalorii producției agricole, nerealizate, respectiv dauna pentru lipsa de folosință a terenului.
Din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă că la momentul exproprierii, terenul ar fi fost însămânțat ori cultivat și că, urmare a exproprierii, reclamanții nu ar mai fi putut să culeagă recolta. De altfel, nu rezultă că terenul cu pricina ar fi fost cultivat până la momentul la care a intervenit exproprierea, ori că ar fi fost dat în arendă, astfel că acordarea de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu eventual și incert, legat de imposibilitatea cultivării terenului expropriat, nu își are nicio fundamentare legală.
De asemenea, instanța de fond nu a acordat daunele datorate cheltuielilor suplimentare de transport și daunele pentru lipsa de acces la parcelele rămase în proprietate, reținând pe de o parte că nu există dovezi că noile drumuri de acces pe care expropriatorul este obligat să le realizeze vor presupune o rută de deplasare mai lungă decât prezenta astfel că eventualele cheltuieli suplimentare de transport sunt incerte, iar pe de altă parte, instanța nu poate reține drept cert prejudiciul ce ar rezulta din construirea în viitor de către reclamanți a unui nou drum de acces pentru parcelele rămase în proprietatea lor.
Argumentele și susținerile reclamanților legate de faptul că unii proprietari au intrat deja în posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieței imobiliare din zonă. Valoarea disproporționat de mare a acelor despăgubiri a determinat Guvernul României să intervină legislativ pentru restabilirea echilibrului în procesul de expropriere și de stabilire a cuantumului despăgubirilor.
Cele susținute de către reclamanți, nu pot constitui temei sau fundament pentru acordarea unor despăgubiri mai mari decât cele cuvenite în mod rezonabil potrivit legii, respectiv la nivelul valorii reale de circulație a terenului care este dată de prețul pieței imobiliare din zonă.
În ce privește solicitarea de expropriere a terenului în suprafață de 497 mp, tribunalul a reținut că, potrivit art.22 din Legea nr.255/2010:„expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzut de art.19 se poate adresa instanței judecătorești în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferul dreptului de proprietate”.
Potrivit alin.3 al art.22 din Legea nr.255/2010, acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art.21-27 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Analizând dispozițiile art.22 din Legea 255/2010 prin raportare la dispozițiile art. 21-27 din Legea 33/1994, instanța va constata că prevederile acestei din urmă legi (33/94) se aplică doar în ceea ce privește stabilirea despăgubirii (anume efectuarea expertizei, modul de stabilire a despăgubirii etc.) neaplicându-se dispozițiile referitoare la exproprierea unei suprafețe mai mari de teren decât cea stabilită de expropriator.
Mai precis, trebuie arătat că art.24 al.4 din Legea nr.33/1994 reglementează posibilitatea ca, în cazul în care, expropriatorul cere exproprierea numai a unei părți din teren construcție, proprietarul expropriat poate să solicite instanței exproprierea totală, urmând ca instanța să aprecieze dacă exproprierea în parte este posibilă.
Ori, dispoziția legală susmenționată nu poate fi aplicată în prezenta cauză, întrucât Legea 255/2010, ca lege specială în raport cu Legea nr.33/1994, nu prevede decât posibilitatea contestării despăgubirii, iar nu și contestarea altor aspecte legate de transferul dreptului de proprietate către expropriator; în acest sens, este elocvent art.22 al.1 din Legea nr. 255/2010, care prevede expres că nu se poate contesta transferul dreptului de proprietate asupra imobilului, voința legiuitorului fiind evidentă în sensul că,singurul aspect contestabil de către expropriat, este cuantumul despăgubirii, sub cele două componente ale sale, stabilite prin Legea nr.33/1994, anume: valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului ( art.26).
Așadar, instanța de fond a reținut că reclamanții nu au la îndemână nici un temei legal de a pretinde exproprierea unei suprafețe mai mari sau mai mici de teren decât cea stabilită de expropriator, putând pretinde doar despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere; acest aspect rezultă cu claritate din faptul că legiuitorul a înțeles să facă trimitere la aplicarea art.21-27 din Legea nr.33/1994, doar în ce privește stabilirea despăgubirii, precizare care nu era necesară dacă s-ar admite posibilitatea contestării și a suprafeței expropriate, conform art.24 al.3 din Legea 33/1994.
D. urmare, solicitarea reclamantei de expropriere a unei suprafețe suplimentare de 497 mp este neîntemeiată, motiv pentru care instanța de fond a decis să o respingă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, deopotrivă, atât reclamanții L. M. și L. G., cât și pârâtul S. R., prin CNADNR SA.
Ambii apelanți au criticat prin motivele de apel exclusiv metoda de determinare a valorii terenului expropriat care a fost utilizată de către instanța de fond, precum și cuantumul despăgubirilor care au rezultat.
Astfel, reclamanții au susținut că s-au încălcat disp.art.26 și 27 din L.33/1994, tribunalul exercitând un rol activ disproporționat, în favoarea pârâtei, atunci când a decis să ignore concluziile expertizei și și-a însușit pe de altă parte valori ale terenului care au rezultat din grilele de tranzacționare ale unui Birou notarial din localitatea Pecica și fără măcar să compare cele două rezultate între ele.
Astfel, tribunalul nu a reușit să identifice și să acorde proprietarului expropriat valoarea reală a imobilului și nici daunele suplimentare aduse proprietarului, așa cum statuează și disp.art.9 alin.3 din L.198/2004, care face trimitere la art.26 din L.33/1994.
Pârâtul a criticat la rândul său aceeași manieră de determinare a valorii terenului expropriat care a fost utilizată de către instanța de fond, precum și cuantumul despăgubirilor care au rezultat, insistând însă asupra faptului de prețul stabilit prin Hotărârile de despăgubiri nr. 60/94 din data de 08.10.2011, 61/95 din data de 08.10.2011 și 62/96 din data de 08.10.2011 emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 256/2010 cu privire la valoarea despăgubirilor sunt corecte în ceea ce privește suprafața totală de_ mp, respectiv faptul că suma de 12.945,23 lei este justă și cuprinzătoare.
În raport cu critica formulată prin cele două apeluri, curtea, și la solicitarea apelanților, a dispus efectuarea unui supliment de expertiză, de către o comisie compusă din 3 experți judiciari, în alcătuirea prevăzută de art.25 din L.33/1994, obiectivul fiind acela de a se stabili valoarea terenului expropriat strict prin metoda comparației directe, aptă să conducă la stabilirea valorii reale a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, în condițiile în care, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului.
Concluzia la care au ajuns cei trei experți, în mod unanim a fost că valoarea reală a imobilului – teren de 3.012 mp este de 52.214 lei, respectiv de 11.732 EURO sau 3,895 EURO/mp.
P. aceeași expertiză s-a mai stabilit că există și daune suplimentare de 2.611 lei pentru ipoteza redobândirii aceleiași suprafețe.
Acest raport suplimentar de expertiză nu a fost contestat de către părțile litigante.
C., analizând cele două apeluri, în urma administrării probatoriului suplimentar și cu aplicarea disp.art.282 și urm. C.pr.civ. rap. la art. 296 C.pr.civ., va constata că apelul reclamanților este întemeiat, pe când cel al pârâtului este nefondat.
Astfel, curtea va pleca în propria analiză de la textul. art. 26 alin. 2 din Legea nr.33/1994, care prevede imperativ că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar pentru calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
În acest context, curtea va constata că exigența acestui text a fost întrunită în apel, cu ocazia administrării probei cu suplimentul de expertiză tehnică judiciară, care, după ce a analizat tranzacții efective în aceeași perioadă și în aceeași unitate administrativ - teritorială(contractele de vânzare – cumpărare fiind depuse în anexă de către experți), a concluzionat unanim că valoarea reală a imobilului – teren de 3.012 mp este de 52.214 lei, respectiv de 11.732 EURO sau 3,895 EURO/mp, concluziile comisiei de experți având de această dată la bază strict prețurile de tranzacționare efectivă a terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrativ-teritorială la momentul efectuării lucrării.
P. aceeași expertiză s-a mai stabilit că există și daune suplimentare de 2.612 lei pentru ipoteza redobândirii aceleiași suprafețe.
În privința acestei daune suplimentare, curtea va constata că reclamanții, raportat la ipoteza redobândirii aceleiași suprafețe, nu pot pretinde a fi incluse și sumele necesare acestora pentru a-și reîntregi proprietatea diminuată ca efect al exproprierii, prin cumpărarea în aceeași zonă, de pe piața liberă, a unei alte suprafețe de teren egală ca întindere cu cea preluată în domeniul public și care cuprind 5 % comisioane, în condițiile în care reclamanții nu au prezentat nicio probă, în raport cu disp.art.1169 C.civ., prin care să sugereze măcar o tentativă de achiziție de teren, pentru a compensa terenul pierdut prin expropriere.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.296 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de pârâtul S. R., prin CNADNR SA împotriva sentinței civile nr.1563/29.04..2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ și va admite apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de către reclamanți.
P. urmare, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va stabili valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru exproprierea terenului de 3.012 mp la suma de 52.214 lei.
C. va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În temeiul prev. art. 274 C.pr.civ. va obliga pârâtul să plătească reclamantei și suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de pârâtul S. R., prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România S.A. cu sediul în Timișoara, .. 18, J. T. împotriva sentinței civile nr. 1563/29.04.2013, pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._
Admite apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de reclamanții L. M. și L. G., ambii cu domiciliul procesual ales la C.I.A. L. Stanoiov, în A. . D., nr. 4, ..
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că stabilește valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților la suma de 52.214 lei pentru terenul expropriat de 3.012 mp.
Menține în rest sentința apelată.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților și suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 16.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. P. M. G.
GREFIER,
R.
P.-D.
Red. C.P 21 .01.2014
Tehnored. R.P.D. – 05.02.2014
Prima instanță: Tribunalul A.: Judecător:D. M..
6EX/SM
Se comunică:
- Reclamant-apelant: L. M. cu domiciliul procesual ales la C.I.A. L. Stanoiov, în A. . D., nr. 4, ..
- Reclamant-apelant: L. G., cu domiciliul procesual ales la C.I.A. L. Stanoiov, în A. . D., nr. 4, .
- Apelant – pârât: S. R., prin C. Națională de A. și Drumuri Naționale din România S.A. cu sediul în Timișoara, .. 18, J. T.
- Ministerul Public prin P. de pe lângă C. de A. Timișoara.
| ← Cereri. Decizia nr. 85/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Legea 10/2001. Decizia nr. 54/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
