Legea 10/2001. Decizia nr. 54/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 54/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 54
Ședința publică din 16 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către contestatoarea T. M. împotriva sentinței civile nr. 2345/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul P. C. B., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile lipsesc.
Procedura de citare este legal îndeplinită. În temeiul art. 411 alin 1 pct. 2 teza finală, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa de la dezbateri.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, se constată depus, prin Serviciul registratură: la data de 15 octombrie 2013, de către pârâtul-intimat, întâmpinare, în copie fax, comunicată cu reclamanta la data de 24 octombrie 2013, conform procesului verbal depus la dosarul cauzei la fila 12.
Curtea, având în vedere dispozițiile art. 459 alin. 1 și 2, art. 466 alin. 1 și art. 469 alin. 1 N.c.pr.civ. pune în discuție, din oficiu, admisibilitatea în principiu a căii de atac promovată în cauză raportat la art.7 alin.2 din Legea nr.76/2012 și rămâne în pronunțare pe aceasta.
CURTEA
Deliberând asupra recursului reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._ /11 martie 2013, contestatoarea T. M. a chemat în judecată intimatul P. comunei B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună repunerea sa în termenul legal de a formula contestație și obligarea intimatului P. comunei B. să emită o dispoziție prin care să-i soluționeze notificarea nr. 97 din 13.02.2002, în sensul emiterii unei dispoziții privind constatarea că este persoana îndreptățită să i se restituie în natură o parte din suprafața revendicată, iar pentru diferență să primească despăgubiri prin echivalent pentru terenul expropriat, cuprins în CF nr._ B., nr. top. 44/3/4 în suprafață de 426 mp respectiv teren în schimbul celui expropriat de aceeași natură, și valoare cu cea revendicată. Cu cheltuieli de judecată.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 186, 194 Cod procedură civilă, art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Intimatul P. comunei B. a formulat în cauză întâmpinare solicitând respingerea acesteia ca fiind tardiv introdusă, susținând că dispoziția primarului comunei B. nr. 159/14.07.2003 a fost comunicată contestatoarei și confirmată primirea ei în 28.07.2013, iar contestatoarea nu a contestat-o.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 H.G. nr. 498/2003.
Referitor la excepția tardivității invocate de intimată, contestatoarea a arătat în „Răspunsul la întâmpinare” aflat la fila 36 dosar fond că prin prezenta acțiune a solicitat soluționarea notificării nr. 97/13.02.2002, iar prin dispoziția nr. 159/14.07.2003, P. comunei B. s-a pronunțat doar asupra dosarului execuțional.
Prin sentința civilă nr. 2345/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. s-a respins contestația formulată de contestatoarea T. M., împotriva intimatului P. comunei B., ca fiind tardiv introdusă.
Împotriva sentinței civile nr. 2345/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ , contestatoarea T. M. a declarat recurs la 18.07.2013, solicitând admiterea recursului și rejudecând, repunerea în termenul legal de formulare a contestației, iar pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost susținută în primă instanță, cu cheltuieli de judecată.
Fără a intra în examinarea motivelor de recurs invocate de contestatoare, pe cale de excepție, la termenul de judecată din 16 ianuarie 2014, în ședință publică, instanța a pus în discuție din oficiu admisibilitatea în principiu a căii de atac promovată în cauză, invocată în baza art. 496 alin.1 NCPC raportat la art.7 alin.2 din Legea nr.76/2012, rămânând în pronunțare asupra acestei excepții.
Potrivit dispozițiilor art. 457 alin.1 NCPC, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Art. 7 alin.1 și 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă - incident în cauză conform dispozițiilor art. 24 din cod - prevede că:
„Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară.”
Raportând la aceste norme dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificat prin art. XXVI din Legea nr. 202/2010, rezultă că hotărârea primei instanțe este supusă apelului și nu recursului.
Chiar dacă contestatoarea s-a conformat celor arătate în dispozitivul sentinței și a declarat recurs împotriva hotărârii și nu apel (cale de atac incidentă conform dispozițiilor legale sus-menționate), în cauză sunt incidente dispozițiile art. 457 alin.1 și 496 alin.1 NCPC, recursul declarat de reclamant fiind inadmisibil.
În baza art. 457 alin.3 NCPC, de la data comunicării prezentei hotărâri va începe să curgă termenul legal pentru exercitarea căii de atac a apelului împotriva hotărârii primei instanțe.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor menționate, instanța va respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea T. M. împotriva sentinței civile nr. 2345/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ , în contradictoriu cu pârâtul P. C. B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea T. M., cu domiciliul în Oradea, .. 1, jud. Bihor, CNP_ împotriva sentinței civile nr. 2345/22.05.2013 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ , în contradictoriu cu pârâtul P. C. B., cu sediul în B., ., nr. 123, jud. C.-S., CF_.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
R.
P.-D.
Red. M.G.28.01.2014
Tehnored. R.P.D. – 28.01.2014
4EX/SM
Se comunică
Contestatoare T. M., cu domiciliul în Oradea, .. 1, jud. Bihor, CNP_
Pârâtul P. C. B., cu sediul în B., ., nr. 123, jud. C.-S., CF_
| ← Expropriere. Decizia nr. 3/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Expropriere. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
