Legea 10/2001. Decizia nr. 390/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 390/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 390/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 390
Ședința publică din 15 aprilie 2014
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta N. I. - K. - E. - M. - G. și de pârâtul P. M. L. împotriva sentinței civile nr. 2114/6.09.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată Primăria M. L., având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 8.04.2014, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru termenul de astăzi.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._ 26.03.2008, reclamanta N. I.-K.-E.-M.-G. a chemat in judecată pârâții Primăria M. L. și P. M. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desființarea Dispoziției nr. 462/27.02.2008 privind propunerea de acordare de despăgubiri pentru cota de 1/3 din imobilul construcție cu destinația de locuința si terenul aferent acestuia, situat in L., .. 1 și respingerea cererii de restituire in natura a suprafeței de 156 mp teren intravilan, situat in L., .. 1.
In principal, să se dispună restituirea in natura a suprafeței de 156 mp teren intravilan intabulat in CF 151 Lugojul R., nr. top 190 -191/a, iar pentru despăgubirile datorate pentru imobilul demolat ce reprezintă suma de 140 000 Ron sa dispună atribuirea in compensare a suprafeței de 305 mp teren intabulat in CF nr. 9406 Lugojul R., nr. top 190 - 191/b, ce a aparținut anterior naționalizării antecesorilor săi.
In subsidiar, in condițiile in care se va menține hotărârea de acordare a despăgubirilor bănești, s-a solicitat să se stabilească cuantumul acestor despăgubiri reactualizate la data plații, cine si in ce condiții pune in executare aceasta dispoziție.
In motivare, reclamanta a arătat că, așa cum rezulta din Notificarea nr. 95/12.02.2002, s-a solicitat restituirea in natura imobilul situat in L., înscris in CF nr. 151 Lugojul R., nr. top 190 - 191/a.
Despăgubirile se cereau numai pentru casa demolata.
Parata a dispus evaluarea atât a terenului cat si a imobilului demolat, iar reclamanta a depus in 16.01.2008 expertiza de evaluare a terenului "cu mențiunea ca ne păstram opțiunea anterioara, exprimata prin adresa inaintata Comisiei, in sensul restituirii in natura a terenului in cauza, nefiind de acord cu alte variante, terenul fiind posibil de restituit in natura."
Parata a precizat ca s-a dovedit calitatea de succesor al foștilor proprietari, dar a motivat nerestituirea in natura a imobilului, deoarece: este inclus in domeniul public, afirmație inadmisibila deoarece terenul nu este proprietatea Statului R., pe teren exista un parc si o "fântâna artezica"-afirmatie nereala, terenul este afectat de utilități subterane, afirmație contrazisa de Extras din Planul de CF Lugojul R. nr. top 190 - 191/a pe care il depune alăturat.
S-a depus de asemenea, ca proba ce contrazice afirmațiile din dispoziția contestata extras CF nr. 9406 Lugojul R., nr. top 190 -191/b teren 305 mp ce este alăturat terenului ce face obiectul prezentei cauze din care rezulta ca acest teren a fost concesionat unei societăți comerciale pe o perioada de 25 de ani, in anul 1996.
Pârâții Primăria M. și P. M. L. au formulat întâmpinare prin care au înțeles să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei M. L., iar cu privire la fondul cauzei s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea Dispoziției Primarului M. L. nr. 462/27.02.2008 ca fiind legală și temeinică, având în vedere următoarele:
Potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale - republicată, primăria este doar o denumire a unei structuri funcționale, cu activitate permanentă, ce este formată din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, astfel că aceasta nu are personalitate juridică și prin urmare, nici calitate procesuală activă sau pasivă, în nici o situație.
Cu privire la fondul cauzei de față, s-a solicitat să se dispună respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea Dispoziției Primarului M. L. nr. 462/27.02.2008 ca fiind legală și temeinică.
Prin această dispoziție s-a propus contestatoarei acordarea de despăgubiri pentru cota de 1/3 din imobilul construcție cu destinația de locuință și terenul aferent acestuia, fost situat in L., .. 1 și s-a dispus respingerea cererii de restituire in natură a suprafeței de 156 m.p. teren intravilan, situat în L., .. 1.
Prin notificarea judiciară nr. 95/12.02.2002 înregistrată la Primăria M. L. cu nr. 7026/15.02.2002 d-na N. I.-K.-E.-M.-G. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în L., . în C.F. nr. 151 L.R., nr. top. 190-19l/a, compus din teren intravilan in suprafață de 156 mp. și casa demolată.
Făcând o descriere a situației juridice a imobilului, arată că în speța de față fiind vorba de un imobil preluat prin naționalizare în anul 1950, care a suferit modificări esențiale, în sensul că imobilul construcție a fost demolat și radiat, iar terenul a fost comasat, rectificat și ulterior dezmembrat, fiind afectat în prezent de utilități publice, prin construirea unui platou cu dale, a unei fântâni arteziene și a amenajării unui parc, ce fac parte dintr-un ansamblu arhitectural al zonei, pârâții consideră că se impune a se reține incidența prevederilor ari. 10 alin. (1) și art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora, „în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea in natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent."
A învederat că din economia Legii nr. 10/2001 rezultă că nu intră în competența și atribuțiile entității investite cu soluționarea notificării, de a stabili cuantumul acestor despăgubiri și ,, cine și în ce condiții pune în executare această dispoziție ", cum pretinde contestatoarea, deoarece există cadrul legal în acest sens, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005 care reglementează ,, Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv ".
Reclamanta N. I. - K. - E. - M. –G. a invocat excepția de nelegalitate a HCL L. nr. 9/21.02.2002 si respectiv, a HG nr. 977/05.09.2002, in ceea ce privește imobilul in litigiu, respectiv POZIȚIA nr. 550 (in cadrul ambelor Hotărâri) "Zona verde expres", având ca elemente de identificare extras CF 151 - 142, top 190 - 191, in suprafața de 6800 mp, cu referire stricta la imobilele ce fac obiectul prezentului dosar, respectiv imobilul înscris in CF 151 Lugojul R., nr. top 190 - 191/a și, in suprafața de 156 mp, și la imobilul înscris in CF 9406 Lugojul R., nr. top 190 - 191/b, in suprafața de 305 mp.
A fost atașat dosarul nr._ al Curții de Apel Timișoara prin care s-a soluționat excepția de nelegalitate invocată cu privire la 977/2002.
Prin sentința civilă nr. 2114/6.09.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria M. L. invocată de aceasta.
A constatat nulitatea acțiunii formulate de reclamanta N. I.-K.-E.-M.-G., în contradictoriu cu pârâta Primăria M. L..
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul P. M. L., a anulat în parte Dispoziția nr.462/27.02.2008 emisă de pârât, respectiv art.2, a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 156 mp teren intravilan înscris in Cf nr.151 Lugojul Român, nr.top 190-191/a, situat în L., ..1.
A respins cererea de acordare în compensare a suprafeței de 305 mp teren înscris în Cf nr.9406 Lugojul Român nr.top 190-191/b, precum și cererea de acordare a despăgubirilor bănești.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul deliberând cu prioritate asupra excepției invocate de pârâții Primăria M. L., P. M. L., în conformitate cu art. 137 alin. 1 Cod pr. civ., a constatat că ea este întemeiată, dar trebuie calificată ca privind capacitatea procesuală de folosință a Primăriei, fiind de altfel motivată și în acest sens.
Astfel, în întâmpinarea depusă de pârâți se arată că primăria este o structură funcțională ce nu are personalitate juridică. Aceste aspecte de fapt au în vedere capacitatea procesuală, iar nu calitatea procesuală pasivă, și sunt în măsură să conducă la nulitatea acțiunii formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Primăria M. L. în temeiul art. 41 C.proc.civ. și dispozițiilor Legii nr. 215/2001.
Prin urmare, tribunalul a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință ca urmare a calificării excepției invocate de pârâta Primăria M. L. și în consecință, a constatat nulitatea acțiunii în această parte.
Din actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut că prin notificarea înregistrată la B. B. N. T. sub nr. 95/12.02.2002 reclamanta N. I.-K.-E.-M.-G. a solciitat restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 151 LR nr. top 190-191/a compus din teren intravilan în suprafață de 156 mp și casă demolată.
Prin Dispoziția nr.462/27.02.2008 pârâtul P. M. L. a dispus acordarea de despăgubiri pentru cota de 1/3 din imobilul construcție cu destinația de locuință potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005, aceeași măsură fiind adoptată și pentru suprafața de 156 mp teren intravilan, pentru care cererea de restituire în natură a fost respinsă.
În considerentele dispoziției contestate s-a reținut că reclamanta este îndreptățită la cota de 1/3 din terenul și casa demolată de la adresa din L., .. 1, dar pe întreaga suprafață de teren preluată de Statul Român prin naționalizare, precum și pe terenul din vecinătăți a fost amenajat un parc, imobilul fiind inclus în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public, terenul de 156 mp fiind afectat de construcția unei fântâni artezice, precum și de utilități subterane.
Așa cum rezultă din actele depuse de reclamantă la filele 156 și următoarele, respectiv sentința civilă nr. 24/2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara rămasă irevocabilă terenul revendicat de reclamantă a fost scos din domeniul public, fiind anulată în parte HG nr. 977/2002.
Pârâtul P. M. L. a susținut imposibilitatea de restituire în natură a suprafeței de 156 mp, ce corespunde cotei de 1/3 din teren, prin aceea că sunt edificate construcții, sunt amenajate spații verzi.
Tribunalul a reținut că nu a fost făcută dovada autorizării acestor construcții, astfel că nu este incident art. 10 alin.2 teza I din Legea nr. 10/2001 privind imposibilitatea de restituire în natură a terenului menționat, dar acest a suferit modificări, prin Legea nr. 165/2013, de imediată aplicare, așa cum rezultă din dispozițiile art. 4. Mai exact, art. 48 din Legea nr. 165/2013 se referă la spații verzi stabilite conform art. 3 lit. a-f din Legea nr. 24/2007, ceea ce nu este cazul în speță.
În ceea ce privește existența unor rețele de utilități subterane, concluziile expertului L. G. sunt în sensul că pe nr. topografice din CF 151 și 9406 Lugojul Român nu există rețele de utilitate publică.
Prin urmare, au fost înlăturate prin probele administrate și prin demersurile întreprinse de reclamantă toate impedimentele care nu permiteau restituirea în natură a suprafeței de 156 mp teren intravilan înscris in Cf nr.151 Lugojul Român, nr.top 190-191/a, situat în L., ..1.
Cum și Legea nr.165/2013 a reluat principiul care trebuie să guverneze materia reparării prejudiciilor statuând în art. 2 că la baza acordării măsurilor prevăzute de lege stă principiul prevalenței restituirii în natură, tribunalul apreciază că se impune anularea art. 2 din dispoziție.
În ceea ce privește cererea de acordare în compensare a suprafeței de 305 mp teren înscris în Cf nr.9406 Lugojul Român nr.top 190-191/b ce reprezintă cota de 2/3 din imobilul preluat de stat, tribunalul a constatat că această măsură reparatorie nu mai este posibilă față de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 165/2013, care sunt în sensul că cererile de restituire în natură care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte. La fel statuează și art. 1 alin.2 din lege. De asemenea, din dispozițiile art. 3 p.6 tribunalul reține că doar în materia fondului funciar restituirea presupune și acordarea unui teren pe un alt amplasament.
Raportat la aceste argumente, s-a reținut că nu este posibilă nici stabilirea despăgubirilor, care nu se vor mai acorda, urmând ca reclamanta să beneficieze de măsura reparatorie prin puncte, dar s-a apreciat că nu se impune modificarea dispoziției din acest punct de vedere, ea având loc implicit prin . legii noi.
Prin prisma acestor argumente, în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta N. I.-K.-E.-M.-G..
A anulat în parte Dispoziția nr.462/27.02.2008, a dispus restituirea în natură către reclamantă a suprafeței de 156 mp teren intravilan înscris in Cf nr.151 Lugojul Român, nr.top 190-191/a, situat în L., ..1.
A respins cererea de acordare în compensare a suprafeței de 305 mp teren înscris în Cf nr.9406 Lugojul Român nr.top 190-191/b, precum și cererea de acordare a despăgubirilor bănești.
Împotriva sentinței civile nr. 2114/6.09.2013 pronunțată de Tribunalul T., au declarat recurs reclamanta N. I. - K. - E. - M. - G. și pârâtul P. M. L..
Reclamanta N. I. - K. - E. - M. - G. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a acesteia, cu consecința admiterii integrale a acțiunii formulate și precizate.
În motivare arată că prin prezentul recurs, criticile formulate se referă la admiterea excepției lipsei calității procesuale de folosința a Primăriei Mun. L. și constatarea nulității acțiunii față de acest parat, precum si la respingerea solicitării de atribuire in compensare a suprafeței de 305 mp inscris in CF 9406 Lugojul R., nr. top 190-191/b.
In ceea ce privește admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosința a Primăriei Mun. L., apreciază că aceasta este nelegala, întrucât Primăria Mun. L. este parte în procedura de restituire, motiv pentru care in opinia sa are calitate procesuala pasiva.
Cu privire la atribuirea in compensare a terenului înscris in CF 9406 Lugojul R., nr. top 190 - 191/b in suprafața de 305 mp, pentru clădirea demolata, apreciază că aceasta este justificata fiind o soluție care conduce la rezolvarea definitiva a situației restituirilor aferente reclamantei conform notificării depuse, de asemenea, si acest teren este scos din domeniul public (tot in baza demersurilor reclamantei, concretizate in dosarul nr. 441._ ) și neafectat de utilități publice, fiind alăturat celui înscris in CF 151 Lugojul R., nr. top 190 - 191/a (provenind de altfel din dezmembrarea nr. top 190 - 191).
Apreciază că atribuirea în compensare a acestei suprafețe pentru imobilul demolat reprezintă in realitate tot o restituire în natură, având în vedere că antecesorul reclamantei a deținut cota sa parte de 1/3 din întreg nr. top 190 -191.
În speță, față de faptul ca restituirea în natură a clădirii nu este posibila, consideră că se poate acorda în compensare terenul solicitat, cu atât mai mult cu cât, acest teren provine din dezmembrarea acelorași nr. topografice.
Consideră că apariția Legii nr. 165/2013 care limitează masurile compensatorii prin echivalent la compensarea prin puncte nu sunt aplicabile in prezentul dosar, întrucât in speța nu este vorba despre aceasta modalitate de despăgubire. Instanța este competenta sa acorde, prin modificarea art. 1 din dispoziția atacata, in locul despăgubirilor (neindicate ca si cuantum) bunuri in compensare. Arată că situația juridica a bunului indicat pentru compensare, care a fost de asemenea a antecesorului reclamantei recurente și care, înainte de dezmembrare, făcea parte din aceeași . teren restituită, poate fi considerată un corp funciar, un corp de proprietate, conform definiției date de practica acestei noțiuni cuprinse în Decretul Lege nr. 115/1938 și Legea 7/1996.
Susține că în prezenta cauză s-a solicitat cuantificarea despăgubirilor deja acordate de către P. Mun. L. prin Dispoziția nr. 462/27.02.2008, iar acordarea de despăgubiri bănești în speță a fost deja stabilita si din acest punct de vedere Legea nr. 165/2013 nu poate retroactiva. În situația în care nu s-a solicitat instanței modificarea dispoziției in acest sens, instanța nu poate da mai mult decât s-a cerut și nu poate modifica Dispoziția atacata în sensul de a înlocui despăgubirile bănești pentru construcția demolata cu compensare prin puncte. De asemenea, legea noua nu se aplica in maniera indicata de către instanța, prin modificarea implicita a dispoziției prin . legii noi, deoarece aceasta ar presupune ca toate dispozițiile date să se modifice în sensul aplicării legii noi, ceea ce nu e indicat de către art. 4, aceste dispoziții din lege ar constitui și o ingerința a puterii legislative în atribuțiile puterii executive.
Pârâtul P. M. L. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul menținerii Dispoziției Primarului nr. 462/27.02.2008.
În motivare, a arătat că tribunalul în mod greșit a reținut că suprafața de 156 m.p. este liberă în sensul Legii nr. 10/2001 și că terenul poate fi restituit în natură, deoarece terenul în cauză a fost comasat, rectificat și ulterior dezmembrat, fiind afectat în prezent de utilități publice, prin construirea unui platou cu dale, a unei fântâni arteziene și a amenajării unui parc, ce fac parte dintr-un ansamblu arhitectural al zonei, motiv pentru care se impune a se reține incidența prevederilor art. 10 alin. (1) și art. 18 lit. b) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Simplul fapt că nu au putut face dovada autorizării acestor construcții existente pe teren nu constituie un motiv suficient pentru a considera că în speță nu este incident art. 10 alin.2 teza I din Legea nr. 10/2001. Imposibilitatea prezentării acestui act, nu poate constitui o prezumție absolută privind inexistența actului în cauză, deoarece acest fapt se datorează unui caz fortuit, respectiv incendierea arhivei instituției în decembrie 1989, când a avut loc revoluția în municipiul L., având în vedere că aceste edificate au fost realizate în perioada comunistă.
Mai mult, punerea în aplicare a soluției primei instanțe, ar conduce la situația în care proprietară pe teren ar fi reclamanta iar asupra construcțiilor existente, ar rămâne proprietar unitatea administrativ teritorială, astfel că terenul ar rămâne grevat de sarcini, existând un edificat realizat de un constructor de bună credință, fapt ce ar îngrădii reclamanta să utilizeze toate prerogativele dreptului de proprietate.
Arată că, la soluționarea notificării depusă de reclamantă, instituția pârâtă a respectat toate prevederile legale existe la aceea dată, ținând cont de natura terenului solicitat a fi restituit, respectiv faptul că este situat într-o zonă afectată de utilități publice, care face parte dintr-un ansamblu arhitectural, care nu poate fi ulterior valorificat, nici în situația în care ar reveni în proprietatea reclamantei.
Consideră că nu există motive pentru anularea în parte a Dispoziției Primarului M. L. nr. 462/27.02.2008, întrucât aceasta este legală și temeinică.
în drept, invocă art. 299 și următoarele C.pr.civ., art. 304, pct.9 și 3041 C.pr.civ, Legea 10/2001 cu modificările și completările ulterioare, pct. 10.1 si 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Prin întâmpinare, reclamanta N. I. - K. - E. - M. – G., a solicitat respingerea recursului pârâtului și admiterea recursului său, cu motivarea că terenurile ce fac obiectul prezentului dosar au fost în mod irevocabil scoase din domeniul public, acest aspect nemaiputând fi pus în discuție. Susținerile recurentei in sensul că din expertiza topografica administrata in cauza ar rezulta pretinsa « afectare » a terenului sunt contrazise tocmai de expertiză, întrucât concluzia acestei lucrări este clară: « Imobilele (...) nu sunt afectate de rețele de utilitate publica. », iar răspunsul la obiecțiuni înaintat de către expert este în același sens, acesta indicând că nu orice branșament este de utilitate publica, aceasta din urma având în vedere satisfacerea nemijlocită a nevoilor și intereselor publice.
Prin întâmpinare, pârâții P. M. L. și Primăria M. L., au solicitat în principal, admiterea excepției nulității recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului formulat de către reclamantă, cu consecința menținerii în parte a sentinței civile atacate.
Consideră recursul ca fiind nul, întrucât potrivit art. 3021 lit.c) Cod pr. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, recurenta nu precizează niciun temei de drept în motivarea recursului, ci doar reiterează motivele din cererea de chemare în judecată.
Cu privire la fondul cauzei, arată că prima instanță în mod corect a recalificat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei municipiului L., iar ca și consecință a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acesteia, deoarece aceasta nu are personalitate juridică, fiind doar o denumire a unei structuri administrative, deci nu are capacitatea de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv atribuirea în compensare a terenului înscris în CF 9406 Lugojul Român, nr. top 190-191/b în suprafață de 305 mp, pentru clădirea demolată, consideră sentința primei instanțe ca fiind întrutotul întemeiată.
Examinând sentința civilă atacată prin prisma motivelor invocate, ale art. 304 Cod pr. civ. și 3041 Cod pr. civ., sub toate aspectele, în conformitate cu art. 299 și urm. Cod pr. civ., Curtea constată că în ceea ce privește recursul declarat de reclamantă acesta este nefondat, fiind însă întemeiat recursul pârâtului, excepția nulității recursului invocată de pârât nefiind întemeiată în raport de motivele invocate prin recursul declarat.
Prima critică formulată de reclamantă ce vizează admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosința a Primăriei Mun. L., se constată că este întemeiată, excepția fiind corect soluționată de tribunal, în raport de dispozițiile Legii nr. 215/2001 și art. 41 Cod pr. civ.
Referitor la atribuirea în compensare a terenului de 305 mp, Curtea constată că prin dispoziția nr. 467/27.02.2008 emisă de P. M. L., s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantei potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru cota de 1/3 din imobilul construcție cu destinația de locuință, fost situat în L. .. 1.
Prin aceeași Dispoziție, s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 156 mp, teren intravilan situat în L. .. 1 și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 153,7 mp teren intravilan situat în L. .. 1, reclamantei.
Reclamanta a solicitat prin contestația formulată împotriva Dispoziției Primarului, anularea acesteia în sensul restituirii în natură a suprafeței de 156 mp, intabulată în CF 151 Lugojul Român, nr. top 190-191/a, iar pentru despăgubirile datorate pentru imobilul demolat, a solicitat atribuirea în compensare a suprafeței de 305 mp teren intabulat în CF 9406 Lugojul Român, nr. top 190-191/b, ce a aparținut antecesorilor săi.
Prin concluziile expertizei efectuată de expert Ț. G., s-a menționat că în prezent pe teren există amenajată o fântână arteziană și terenul liber este dalat, iar lucrările au fost executate înainte de anul 1990 (fila 52 dosar fond).
De asemenea, cu privire la . 305 mp, nr. top 190-191/b, suprafață solicitată în compensare, expertul U. I. a precizat că pe terenul în cauză erau edificate la data expertizei o fântână arteziană, un spațiu verde și parțial un platou cu dale.
Aceleași concluzii au fost reținute și de expertul L. G., care a identificat pe imobilul cu nr. top 190-191/a și cel cu nr. top 190-191/b, o fântână arteziană cu placă memorială, terenul din jurul fântânii fiind placat cu dale, iar pe terenul cu nr. top 190-191/b, există un zid ce delimitează platoul cu dale de spațiul verde.
Art. 10 (1) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data promovării acțiunii dispune că:
În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
De asemenea, dispozițiile art. 18 (b) din lege, prevăd că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent și în situația în care imobilul nu mai există la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția imobilelor distruse ca urmare a unor calamități naturale.
În același sens, sunt și dispozițiile din legea menționată republicată care în art. 10 (2) prevăd că, în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, spațiilor verzi, așa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a) – f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată cu modificările și completările ulterioare, precum și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Astfel, conform art. 3 (a) din Legea nr. 24/2007 modificată prin Legea nr. 313/2009, spațiile verzi se compun din spații verzi publice cu acces nelimitat: parcuri, grădini, scuaruri, fâșii plantate.
Pe de altă parte, dispozițiile art. III din Legea nr. 303/2009 de modificare a Legii nr. 24/2007 prevăd că până la realizarea registrelor locale ale spațiilor verzi, schimbarea destinației spațiilor verzi definite ca atare în Legea nr. 24/2007 poate fi făcută doar pe baza unei documentații de urbanism legal aprobată, care să stabilească și lucrările de utilitate publică necesare.
Din coroborarea dispozițiilor legale menționate, raportat la considerentele arătate, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins cererea de acordare în compensare a suprafeței de 305 mp către reclamantă, greșită fiind însă soluția pronunțată de tribunal în ceea ce privește restituirea în natură a suprafeței de 156 mp teren intravilan înscris în CF nr. 151 Lugojul Român, nr. top 190-191/a. Așa cum rezultă din anexa la Hotărârea nr. 9/2002 a C.L.M. L., imobilul înscris în CF nr. 151 – 142, nr. top 190-191 are destinația de „Zona verde expres” care nu i-a fost schimbată până în prezent conform legii anterior menționate, destinația în acest scop a terenului solicitat spre restituire împiedicând, în mod justificat, retrocedarea lui ca atare persoanei/persoanelor îndreptățite, și aceasta, indiferent de apartenența lui la domeniul privat al statului (cum este și cazul celui în litigiu).
Este adevărat că prin sentința civilă nr. 24/24.01.2011 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr._/59/2009, s-a dispus anularea în parte a H.C.L.M. L. nr. 9/2002 cu privire la terenul în discuție însă nu s-a făcut dovada schimbării destinației terenului din domeniul public, urmare a pronunțării deciziei menționate.
Raportat la cele reținute mai sus și la decizia Curții Constituționale nr. 88/2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 teza 2 din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că în mod corect au fost reținute prin dispoziția atacată ca fiind incidente dispozițiile Titlului VII al legii nr. 247/2005, nefiind astfel întemeiate motivele invocate de reclamantă în vederea anulării acesteia.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art. 312 (1) Cod pr. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta N. I. - K. - E. - M. - G. împotriva sentinței civile nr. 2114/6.09.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, și pe cale de consecință, constatând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., va admite recursul declarat de pârâtul P. M. L. împotriva aceleiași hotărâri pe care o va modifica în parte în sensul că, va respinge contestația formulată de reclamanta N. I. - K. - E. - M. – G. și va menține în rest dispozițiile sentinței civile atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta N. I. - K. - E. - M. - G. împotriva sentinței civile nr. 2114/6.09.2013 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții P. M. L. și Primăria M. L..
Admite recursul declarat de pârâtul P. M. L. împotriva aceleiași hotărâri pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge contestația formulată de reclamanta N. I. - K. - E. - M. – G..
Menține în rest dispozițiile sentinței civile atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. M.L./15.05.2014
Tehnored. I.P. 2 ex./16.05.2014
Prima instanță: Tribunalul T., jud. A. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 66/2014. Curtea de... | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 53/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
