Rectificare carte funciară. Decizia nr. 53/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 53/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 20.03.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 53/A
Ședința publică din 16 aprilie 2014
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul M. Timișoara, prin P., împotriva sentinței civile nr. 2575/11.1.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele B. Națională a R., Sucursala Regională T., și S.C. Streliția S.R.L., pentru rectificare carte funciară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică la a doua strigare, se prezintă pentru reclamantul apelant M. Timișoara, prin P., doamna consilier juridic V. S. și în reprezentarea pârâtei intimate B. Națională a R., Sucursala Regională T., doamna consilier juridic F. Gabiela, lipsă fiind pârâta intimată S.C. Streliția S.R.L.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că reclamantul apelant a depus la dosar la data de 15.04.2014, prin registratura instanței, ordinul de plată nr. 915, în valoare de 7560,50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, și timbru judiciar de 5 lei.
Se comunică întâmpinarea depusă prin registratură de pârâta B. Națională a R., Sucursala Regională T., reprezentantei reclamantului apelant.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită efectuarea în cauză a unei expertize tehnice topografice.
Reprezentanta pârâtei intimate B. Națională a R., Sucursala Regională T. se opune admiterii cererii de probațiune, având în vedere că dreptul de proprietate al Băncii Naționale Române a fost stabilit irevocabil prin hotărâri judecătorești.
Curtea, în deliberare asupra cererii de probațiune, o respinge ca inutilă, având în vedere înscrisurile depuse în fața primei instanțe.
Reprezentantele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamantului apelant M. Timișoara, prin P., solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii precizate, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și apel, pentru motivele arătate pe larg în cerea de apel, pe care le susține și oral, pe scurt, în fața instanței; mai arată că prin hotărârile judecătorești menționate nu s-a stabilit dreptul de proprietate al pârâtei B. Națională a R., ci doar dreptul de folosință.
Reprezentanta pârâtei B. Națională a R., Sucursala Regională T. solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar; arată că dreptul de proprietate al pârâtei asupra imobilului în litigiu este stabilit cu putere de lucru judecat prin hotărâre judecătorească.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată la 21.06.2012 la Judecătoria Timișoara sub nr._, reclamantul M. Timișoara, prin P., a chemat în judecată pârâtele B. Națională a R.- Sucursala Regională T. și S.C. Streliția S.R.L. și a solicitat rectificarea CF nr._ Timișoara, nr. top457/II/B, spațiu cu altă destinație de 200 mp, în sensul constatării nulității absolute a dreptului de proprietate dobândit de pârâta B. Națională a R. prin efectul HG nr. 308/1991 și reîntabulării dreptului de proprietate al Statului Român, prin M. Timișoara.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta . închiriat de la pârâta B. Națională a R.- Sucursala Regională T. spațiul în suprafață de 202 mp, situat în Timișoara, ., prin doua contracte de închiriere, spațiul fiind situat la parterul imobilului, separat de cel bancar.
P. adresele emise la data de 08.11.1999 și 29.05.1999 pârâta B. Națională a R.- Sucursala T. a recunoscut că spațiul respectiv nu a fost niciodată folosit ca spațiu bancar, fiind separat, respectiv o unitate locativă de sine stătătoare.
Din extrasul CF nr. 192 top. 457 Timișoara rezultă că în anul 1992, prin adresa nr. 347/25.02.1992, Sucursala T. a BNR a solicitat fostului Notarial de Stat T. întabularea dreptului de proprietate a BNR cu privire la suprafața construită de 859.47 m.p din imobilul situat în Timișoara, .. 1 ( actualmente .. 1).
Din adresa menționată nu rezultă ca BNR Sucursala Județului T. a fost împuternicită să ceară intabularea suprafeței construite de 859,47 m.p. fără teren (nefiind indicat mandatul dat de BNR) și în plus actele indicate în adresa nu au justificat dreptul de proprietate al BNR.
S-a invocat un proces verbal din 14 iulie 1959, prin care s-a predat și preluat o suprafață de 859,47 m.p. din imobil.
Acest proces-verbal nu reprezintă un titlul de proprietate, întrucât potrivit art. 7 din Constituția R. din 1952, constituiau proprietate de stat în acel moment, printre alte bunuri și "...Băncile...", actul respectiv referindu-se la dreptul de folosință dat de către BNR pentru a nu mai plăti chiria la ILLT, unitate subordonată Consiliului Local Timișoara.
De altfel, aceasta măsură a fost dispusă prin Hotărârea Consiliului de Miniștrii al RPR nr. 906/18.05.1956.
Suprafața deținută de pârâta . spațiu comercial nu a fost inclusă niciodată în spațiul destinat activității bancare.
Pârâta BNR a depus ca anexa la cererea de intabulare Decizia nr. 528/_/4.08.1956 din care rezultă măsura luată de scoatere din fondul de bază al ILLT și predarea imobilului, însă nu în proprietate, ci în folosință, atașând și HG nr.308/ aprilie 1991 care privește doar folosința imobilului și nu valorează dobândirea proprietății de către societățile bancare.
Astfel, adresa cu nr. 347/25.02.1992 a Sucursalei Județului T. a BNR nu justifică intabularea dreptului de proprietate al pârâtei BNR asupra imobilului înscris în CF nr. 192 - top. 457 Timișoara.
D. urmare, încheierea dată de fostul notariat de Stat T. din data de 17 martie 1992, operată în CF nr. 192 - top.457 Timișoara, poziția IV, prin care BNR și-a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului din Timișoara, ..1, cât și toate notările succesive cu referire la acest imobil privitoare la dreptul de proprietate al BNR sunt documente necorespunzătoare adevărului.
Toate aceste documente atestă în mod evident nulitatea absolută a dreptului de proprietate al BNR asupra imobilului, cei 200 m.p. fiind intabulați în mod eronat de către BNR.
În drept, a invocat art. 34 și 36 din Legea nr. 7/1996 și HG nr. 308/1991.
P. precizarea depusă la dosar pentru termenul din 18.10.2012 (filele 58 și 59), reclamantul a arătat că solicită rectificarea CF nr._-C1-U15, nr. top 457/II/B și 457/II/A, în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al Statului Român asupra acestor spații cu altă destinație.
A solicitat, de asemenea, să se constate nulitatea absolută a procesului verbal din 14.07.1959, prin care s-a predat și preluat suprafața de 857,47 mp din imobilul situat în Timișoara, ., nr. 1, și a adresei nr. 347/25.02.1992, în care s-a menționat doar suprafața construită de 859,47 mp, fără teren.
Ca temei de drept al acțiunii, a invocat, alături de art. 34 și 36 din Legea nr. 7/1996, și art. 480 C.civ.
Printr-o nouă precizare de acțiune (fila 35 din dosarul Tribunalului T.), a arătat că cere rectificarea CF nr._ Timișoara.
Pârâta S.C. Streliția S.R.L. a formulat și cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamantului M. Timișoara, prin P., și a solicitat admiterea acțiunii reclamantului (filele 72-74).
În motivarea cererii, a arătat că pârâta B. Națională a R. s-a înscris ca proprietară asupra imobilului în litigiu prin fraudă la lege, întrucât nu a avut niciodată terenul în proprietate, ci doar în folosință.
În drept, a invocat art. 49 și urm.C.p.c.
Cererea de intervenție a fost încuviințată în principiu prin încheierea din 4.11.2013.
Pentru termenul din 23.09.2013, reclamantul a depus la dosar note de ședință, prin care a declarat că renunță la judecata acțiunii în contradictoriu cu pârâta S.C. Streliția SRL.
P. sentința civilă nr._/15.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Timișoara a declinat competența soluționării acțiunii formulate de reclamantul M. Timișoara, prin P., împotriva pârâtelor B. Națională a R.- Sucursala Regională T. și S.C. Streliția S.R.L. în favoarea Tribunalului T..
S-a reținut că valoarea imobilului în litigiu, indicată de pârâta B. Națională a R.- Sucursala Regională T., este de 1.101.000 lei, devenind astfel aplicabil art. 2 al. 1 lit. b C.p.c. în materie de competență.
P. sentința civilă nr. 2575/11.11.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul M. Timișoara, prin P., împotriva pârâtei B. Națională a R..
A respins cererea de intervenție accesorie, în interesul reclamantului, formulată de intervenienta .>
A luat act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii împotriva pârâtei .>
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că asupra imobilului cu nr.top.457/II/B, înscris în CF nr._ - C1- U15 Timișoara (provenită din conversia pe hârtie a CF nr._ Timișoara), constând în spații cu altă destinație în suprafață de 116,35 mp, situate la parterul imobilului din Timișoara, Bv.Revolutiei din 1989, nr.1, este proprietar tabular pârâta B. Națională a R. – Sucursala T., conform Sentinței civile nr.6674/13.04.1998, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/1997.
P. această sentință s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul Consiliul Local Timișoara în contradictoriu cu pârâta B. Națională a R. și s-a dispus radierea pârâtei din CF nr.192 Timișoara, nr.top.457 și reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilelor cu destinația de locuință.
Totodată, instanța a constatat că pârâta B. Națională a R. a dobândit un drept de proprietate asupra spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, situate în imobilul din Timișoara, .,înscris în CF nr.192 Timișoara, nr.top.457.
Ulterior imobilul a fost dezmembrat, lotul I, respectiv imobilul cu nr.top.457/I fiind transcris în CF nr._ Timișoara, în proprietatea Statului Român, iar lotul II, respectiv imobilul cu nr.top.457/II, care face obiectul prezentului litigiu, a fost transcris în CF nr._ Timișoara, în proprietatea Băncii Naționale a R. - Sucursala T..
Imobilul cu nr.top.457/II, așa cum rezultă din extrasul CF nr._ Timișoara, a fost ulterior subapartamentat, formându-se două loturi, respectiv lotul 2A (nr.top.457/II/A), care s-a transcris în CF nr._ Timișoara, în favoarea . București și lotul 2B (nr.top.457/II/B), care a fost reînscris în CF nr._ Timișoara, în favoarea Băncii Naționale a R. - Sucursala T..
Reclamantul, deși menționează ca și temei de drept art.34 din Legea nr.7/1996 pentru rectificarea cărții funciare, acesta nu invocă niciuna dintre situațiile prevăzute de acest text legal, ci contestă dreptul de proprietate al pârâtei B. Națională a R. - Sucursala T., asupra imobilul cu nr.top.457/II/B, constând în spații cu altă destinație; atât timp cât dreptul de proprietate al Băncii Naționale a R. - Sucursala T. asupra acestui imobil a fost consfințit prin hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă, respectiv prin sentința civilă nr.6674/13.04.1998, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/1997, aspectele invocate de reclamant în sensul dobândirii „în mod eronat” a dreptului de proprietate de către pârâtă nu mai pot face obiectul dezbaterii în cadrul prezentului litigiu, intrând în puterea lucrului judecat, în sensul că, în relația dintre părți, ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un litigiu, nu mai poate fi contrazis într-un litigiu ulterior, neexistând posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora.
Referitor la constatarea nulității absolute a procesului verbal din data de 14.07.1959, privind predarea către B. de Stat din Timișoara a suprafeței de 859,47 mp din imobilul situat în Timișoara, ..1 și a adresei nr.347/25.02.1992, prin care B. Națională a R. - Sucursala Județului T., a solicitat Notariatului de Stat Timișoara intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului, instanța a constatat că cererea este neîntemeiată, atât timp cât reclamantul nu a invocat și nici nu a dovedit încălcarea vreunei norme juridice imperative de ordine publică, care să atragă sancțiunea nulității absolute.
Ca atare, pentru motivele menționate, prima instanță, văzând prevederile art. 1200 pct.4, art.1202 alin.(2) C.civ și ale art.1169 C.civ., a dispus respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului.
Împotriva sentinței civile nr. 2575/11.11.2013 a Tribunalului T. a declarat apel în termenul legal reclamantul M. Timișoara, prin P..
În motivarea apelului, a arătat că prin sentința civilă nr. 6674/13.04.1998 a Judecătoriei Timișoara nu s-a stabilit dreptul de proprietate al pârâtei B. Națională a R.- Sucursala Regională T. asupra spațiului în discuție, ci restabilirea dreptului de proprietate al Statului Român, prin Consiliul Local Timișoara, asupra spațiilor cu destinația de locuință.
Reclamantul a arătat că ceea ce contestă este întabularea pârâtei B. Națională a R.- Sucursala Regională T. asupra întregului imobil în baza HG nr. 308/25.04.1991 privind folosirea de către societățile bancare a spațiilor locative care au fost construite sau adaptate în scopul comerțului de bancă.
Reclamantul susține că prin încheierea nr. 5418/17.03.1992 a OCPI s-a întabulat dreptul de proprietate al Bancii Naționale a R.- Sucursala Regională T. în baza HG nr. 308/1991, fără să se facă dovada cumpărării, deci în mod eronat.
Tot în mod eronat s-a reținut însă că dreptul de proprietate al pârâtei B. Națională a R. a fost consfințit prin hotărâre judecătorească, respectiv sentința civilă (irevocabilă) nr. 6674/13.04.1998 a Judecătoriei Timișoara.
Pe de altă parte, a arătat că spațiul în litigiu nu a fost niciodată folosit ca spațiu bancar, fiind o unitate locativă de sine stătătoare, care în prezent este închiriată pârâtei/intervenientei .>
A mai arătat că procesul verbal din 14.07.1959, prin care s-a predat și preluat o suprafață de 859,47 mp din imobil, nu reprezintă un titlu de proprietate pentru pârâtă, cu atât mai mult cu cât spațiul respectiv nu a fost niciodată destinat activității bancare, iar prin Hotărârea Consiliului de Miniștri al Republicii Populare România nr. 906/18.05.1956 i-a fost dat doar în folosință.
P. urmare, arătat reclamantul, neexistând acte justificative, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei B. Națională a R. nu corespunde adevărului.
În drept, a invocat art. 282 și 284 C.p.c., art. 34 și 36 din Legea nr. 7/1996, HG nr. 308/1991, art. 480 și 948 și urm. C.civ.
Pârâta B. Națională a R.- Sucursala Regională T. a formulat întâmpinare, prin care a invocat în primul rând, în baza art. 11 din Legea nr. 146/1997, excepția nulității apelului pentru netimbrare, întrucât reclamantul apelant M. Timișoara, prin P., nu a achitat taxa judiciară de timbru de 50% din taxa achitată la prima instanță.
Pe fond, a arătat că nu este nici indicată și nici dovedită vreuna din situațiile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Pe de altă parte, a arătat că dreptul său de proprietate este consfințit prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, întrând în puterea lucrului judecat.
În ceea ce privește procesul verbal din 14.07.1959 și adresa nr. 347/25.02.1992, a arătat că nu s-a dovedit încălcarea vreunei norme juridice imperative de ordine publică.
A mai arătat că aspectele privind întabularea sa asupra spațiului din Timișoara, ., nr. 1 au făcut și obiectul unor cercetări penale în două dosare (nr. 8596/P/2010 și 413/P/2011), în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
De asemenea, și . . SRL au formulat o acțiune cu același obiect ca a celei de față, care însă a fost respinsă irevocabil.
Reclamantul apelant a timbrat în mod legal apelul, astfel că excepția netimbrării a rămas fără obiect, neimpunându-se a mai fi analizată.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, cu dispozițiile art. 295 al. 1 C.p.c. și cu probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că apelul este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Acțiunea reclamantului M. Timișoara, prin P., astfel cum a fost precizată, este o acțiune pentru rectificarea CF nr._ Timișoara, nr. top 457/II/A și 457/II/B, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei B. Națională a R.- Sucursala Regională T. și reînscrierii dreptului de proprietate al Statului Român, prin M. Timișoara, asupra spațiilor cu altă destinație întabulate în această carte funciară.
Reclamantul contestă atât prin acțiune, cât și prin apel că pârâta ar deține un titlu legal asupra acestui imobil, iar în drept invocă art. 34 și 36 din Legea nr. 7/1996 (în forma de la data înregistrării acțiunii).
Contrar susținerilor reclamantului apelant și așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, pârâta B. Națională a R.- Sucursala Regională T. are un titlu valabil asupra imobilului în discuție.
Așa cum rezultă din CF col. nr. 192 Timișoara, dreptul de proprietate al pârâtei B. Națională a R.- Sucursala T. asupra spațiilor cu altă destinație a fost întabulat în această carte funciară încă din anul 1992 în baza HG nr. 308/1991.
Ulterior, acest drept de proprietate a fost confirmat și pe calea justiției în urma unei acțiuni inițiate de Consiliul Local Timișoara împotriva pârâtei B. Națională a R., finalizată prin sentința civilă nr. 6674/13.04.1998, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/1997, sentință definitivă și irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea reclamantului și în parte cererea reconvențională a pârâtei, s-a dispus radierea pârâtei din CF nr. 192 Timișoara, nr. top 457 și reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilelor cu destinația de locuință.
De asemenea, s-a constatat că pârâta B. Națională a R. a dobândit un drept de proprietate asupra spațiilor cu altă destinație din imobilul înscris în CF nr. 192 Timișoara, nr. top 457.
P. urmare, contrar susținerilor reclamantului din apel, prin această hotărâre judecătorească s-a dispus reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român, dar numai asupra stațiilor cu destinația de locuință din imobilul în discuție, însă în același timp s-a stabilit și dreptul de proprietate al pârâtei B. Națională a R. asupra spațiilor cu altă destinație din același imobil.
Ulterior, tot pe cale judecătorească (sentința civilă nr. 5853/1.05.2000 a Judecătoriei Timișoara în dosarul nr. 8556/1997) s-a dispus sistarea indiviziunii asupra imobilului din CF nr. 192 Timișoara, ținându-se seama de ceea ce s-a dispus prin hotărârea anterioară, deschizându-se două cărți funciare individuale noi.
În consecință, pârâta B. Națională a R.- Sucursala Regională T. deține un titlu valabil asupra imobilului în litigiu, respectiv asupra tuturor spațiilor cu altă destinație, înscrise în CF ind._, nr. top457/II, titlu care nu a fost desființat, iar cererea reclamantului de rectificare a cărții funciare nu este întemeiată, întrucât nu a intervenit niciuna din situațiile prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996, așa cum corect a reținut și prima instanță.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 C.p.c., Curtea va respinge apelul declarat de reclamantul M. Timișoara, prin P., împotriva sentinței civile nr. 2575/11.11.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele B. Națională a R., Sucursala Regională T., și S.C. Streliția S.R.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul M. Timișoara, prin P., cu sediul în Timișoara, ., nr. 1, jud. T., împotriva sentinței civile nr. 2575/11.11.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele B. Națională a R., Sucursala Regională T., cu sediul în Timișoara, ., nr. 1, jud. T., și S.C. Streliția S.R.L., cu sediul în Timișoara, ., nr. 1, ..
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Se comunică:
- reclamantului apelant reclamantul M. Timișoara, prin P., - Timișoara, ., nr. 1, jud. T.
- pârâtei intimate B. Națională a R., Sucursala Regională T.- Timișoara, ., nr. 1, jud. T.
- pârâtei intimate S.C. Streliția S.R.L.- Timișoara, ., nr. 1, .
emis 3 .>
Red. R.R.- 29.04.2014;
Tehnored. C.J.- 05.05.2014; 5 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.;Judecător: Ș. L.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 390/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cereri. Decizia nr. 442/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
