Expropriere. Decizia nr. 58/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 58/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.58
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.04.2014
PREȘEDINTE: A.-M. N.
JUDECĂTOR: Dr.L. L.
GREFIER: A. B.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta I. E. în contradictoriu cu pârâtul intimat S. R. prin M.T.I. prin Compania Națională de Căi Ferate C. SA împotriva Sentinței civile nr. 3594/17.12.2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului A., având ca obiect expropriere – despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat Iuhasz A., pentru reclamanta apelantă, lipsind intimatul.
S-a prezentat din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, doamna procuror M. V..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 15.04.2014, ambele părți, conformându-se dispoziției instanței, au depus la dosar copia Deciziei de expropriere nr._ aferentă exproprierii terenului înscris în C.F. nr._ C..
Atât reprezentantul apelantei, cât și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, situație în care instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului A., fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pune aceleași concluzii ca și reprezentantul apelantei.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
P. Sentința civilă nr.3594 din 17.12.2013, T. A. a respins acțiunea civilă exercitată de reclamanta I. E. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin MTI prin Compania Națională de Căi Ferate C. SA, având ca obiect despăgubiri – expropriere, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, T. A. a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.01.2013 sub nr._ reclamanta I. E. a chemat în judecată pârâtul S. R. prin MTI prin Compania Națională de Căi Ferate C. SA, solicitând stabilirea valorii reale a despăgubirilor pentru suprafața de 3.388,67 mp teren situat în intravilanul orașului C., vizat de expropriere de către pârât conform H.G. nr. 832/07.08.2012 și să fie obligat pârâtul să îi achite o justă despăgubire pentru acest teren, în cuantum de 39,34 lei/mp, respectiv o valoare totală de 133.310,27 lei; obligarea pârâtului la plata prejudiciului cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas după expropriere, în suprafață de 6.111,33 mp, prejudiciu apreciat la suma de 122.226,6 lei (20 lei/mp); obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivare a arătat că prin H.G. nr. 832/07.08.2012 s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică "Reabilitarea liniei c.f. Frontiera - C. - S., parte componentă a Coridorului IV paneuropean pentru circulația trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h" -secțiunea: Frontiera - C.-A. - km 614 (tronsonul 1), expropriator fiind statul roman, reprezentat de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, prin Compania Naționala de Căi Ferate "C." - S.A.
În lista cuprinzând imobilele supuse exproprierii se află și suprafața de 3.388,67 mp din terenul aflat în proprietate înscris în C.F nr._ C. (fost 9797 C.), nr. cad._ (fost 84.504/4).
A subliniat că deși, suprafața de teren expropriată se afla în intravilanul localității C., conform Planului Urbanistic General al orașului C. aprobat prin Hotărârea nr. 271/28.12.2007 a Consiliului Local C., prin H.G. nr. 832/07.08.2012, în mod greșit a fost menționat ca acest teren ar face parte din extravilanul localității, iar raportat la acest considerent a fost calculată o despăgubire mult mai mică decât valoarea cuvenită pentru suprafețele de terenuri din intravilan.
Astfel, prin H.G. 832/07.08.2012 a fost stabilită o valoare de aproximativ 0,87 lei/mp teren expropriat, valoarea totală a despăgubirii fiind de 2.962,49 lei, mult sub prețul de tranzacționare a unui imobil similar.
Pentru dovedirea faptului că acest teren este în intravilanul localității C. a anexat extras C.F nr._ C. (fost 9797 C.), nr. cad._ (fost 84.504/4), și Adeverința nr. 9957/24.09.2012 emisă de Primăria Orașului C..
Valoarea despăgubirilor pentru terenurile situate în intravilanul localității C. stabilită tot prin hotărârea de guvern mai sus menționată este de aproximativ 39,34 lei/mp, iar raportat la această valoare/mp, o despăgubire justă și echitabilă, a considerat că ar fi trebuit a fi stabilită la valoarea de 133.310,27 lei.
P. urmare fiind menționată ca proprietara unui teren extravilan i-a fost stabilită cu titlu de despăgubire o sumă cu mult inferioară celei stabilite în favoarea proprietarilor de terenuri intravilane din aceeași localitate C., jud. A..
Despăgubirea acordată, a considerat că nu este justă, ci derizorie în comparație cu valoarea reală a imobilului - teren intravilan - deținut până la intervenția procedurii exproprierii.
De asemenea, a subliniat că nu poate fi avut în vedere doar interesul expropriatorului, ignorându-se adevăratul regim juridic al dreptul de proprietate al fostului proprietar, regim juridic care rezulta cu claritate din documentația cadastrala.
Pe cale de consecință, a considerat că trebuie să fie despăgubită la valoarea reală a imobilului expropriat, cu luarea în considerare a amplasamentului intravilan al acesteia (nu extravilan) respectiv la 39,34 lei/mp, așa cum prevăd dispozițiile art. 44 alin. 3 din Constituție, art. l din Legea 33/1994 și respectiv art. l din Protocolul nr. 1 la CEDO.
A arătat că valoarea despăgubirilor pentru imobilele expropriate trebuie să acopere atât valoarea reală a terenului cât și prejudiciul produs prin expropriere potrivit art. 26 din Legea 33/1994.
Însă, contrar prevederilor art. 26 din Legea nr.33/1994, la stabilirea despăgubirii nu a fost avută în vedere diminuarea valorii de circulație a restului de teren neexpropriat, în suprafață de 6.111,33 mp, ce a rămas din totalul de 9.500 mp, diminuare ce reprezintă prejudiciul adus prin expropriere raportat la faptul ca în urma dezmembrării, terenul a fost fărâmițat, ceea ce a dus la o scădere a valorii lui.
D. urmare, a precizat că înțelege să solicite contravaloarea acestui prejudiciu ce constă în diminuarea valorii de circulație a restului de teren neexpropriat în valoare de 122.226, 6 lei (20 lei/mp) întrucât valoarea acestuia este afectată grav și ireversibil urmare a exproprierii suprafeței de 3.388,67 mp, prin pierderea căii de acces și a utilităților.
Mai mult decât atât a arătat că, întrucât acesta suprafață rămasă i-a fost ocupată de către pârât în mod abuziv, prin depozitarea utilajelor și a materialelor folosite la lucrările căii ferate i-a fost degradat și distrus acest teren, fiind adus în stadiul în care nu mai poate fi folosit.
În drept, a invocat dispozițiile art. 112 și următoarele Cod procedură civilă, art. 21-27 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publicăa, art.22 și următoarele din Legea nr. 255/2010, art. 44 alin. 3 din Constituție și art. l din Protocolul nr. l la CEDO.
Pârâtul, a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
P. întâmpinare, pe cale de excepție a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii având în vedere că potrivit art. 22, alin. (1) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local cu modificările și completările ulterioare "expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curse de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate",
Astfel, acțiunea civilă formulată apare ca prematur introdusă întrucât Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nu a fost încă emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real comisie prevăzută la art. 18 din Legea nr. 255/2010.
Totodată a învederat faptul că pot interveni modificări cu privire la suprafața ce urmează a fi expropriată, modificări ce pot afecta cuantumul despăgubirilor. Și față de acest aspect, a considerat că acțiunea reclamantei apare ca prematur introdusă.
Potrivit H.G. nr. 832/2012, în anexa cuprinzând imobilele proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică, la poziția nr. 1 figurează ca proprietar al imobilului, ce urmează a fi expropriat, doamna I. E., imobilul fiind situat pe raza localității C., județul A., cu categoria de folosință agricol, extravilan, nr. carte funciară_, tarlaua 84, . de 3388,67mp, pentru care a fost stabilită ca despăgubire suma de 2962,49 lei.
Cu privire la solicitările reclamantei, a precizat că sumele individuale aferente despăgubirilor au fost stabilite în urma întocmirii unui raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosință, de către un expert evaluator, specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, raport realizat conform art. 5, alin (1) și art. 11, alin. (7 - 9) din Legea nr. 255/2010 coroborat cu art. 8 alin. (1 - 3) din H.G. nr. 53/2011.
A menționat că la data la care a fost realizat raportul de evaluare, documentele care au stat la baza întocmirii acestuia indicau faptul că imobilul teren era situat în extravilanul orașului C., județul A..
A arătat că prevederile art. 29, alin. (2) din Legea nr. 255/2010, statuează că, „începând cu data publicării hotărârii prevăzute la art. 5 alin, (11 actele juridice prin care se face trecerea din extravilan în intravilan” precum și cele prin care se face trecerea din domeniul public în domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, referitoare la imobilele expropriate, potrivit studiului de fezabilitate, sunt lovite de nulitate absolută".
Totodată a menționat că hotărârea prevăzuta la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 se referă la HG 685/06.07.2011 privind aprobarea indicatorilor tehnico economici și obiectivului de investiție privind reabilitarea liniei cf Frontieră - C. – S..
În drept, a invocat dispozițiile art. 115 -118 Cod procedura civila precum și toate normele legale de care a făcut vorbire.
P. notele de ședință depuse la dosar, reclamanta și-a exprimat punctul de vedere legat de excepția prematurității introducerii acțiunii ridicate de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, și solicită respingerea excepției ca nefondată.
A menționat că nu înțelege raționamentul pentru care pârâta a ridicat excepția prematurității pentru că toți pașii procedurali indicați în susținerea acestei excepții au fost parcurși.
A arătat că prin Notificarea nr. 1/6975/12.11.2012 pârâta i-a anunțat că prin H.G. nr. 832/07.08.2012 s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privata care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publica "Reabilitarea liniei c.f. Frontiera - C. – S., expropriator fiind statul roman, reprezentat de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, prin Compania Naționala de Căi Ferate „C.”-SA; că imobilul - teren proprietatea sa în suprafață de 3.388,67 mp, înscris în C.F nr._ C. (fost 9797 C.), nr. cad._ (fost 84.504/4) - urmează a fi expropriat; că despăgubirea pentru acest imobil, stabilită conform art. 5 alin. l din Legea nr. 255/2010, prevăzută în anexa 2 la H.G. nr. 832/2012, este în suma de 2.962,49 lei; că potrivit art. 8 alin. 2"2 din lege să elibereze terenul - fapt ce s-a întâmplat, iar reprezentanții pârâtei au lucrat pe acest teren; că potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 255/2010, în termen de 20 de zile calendaristice, să se prezinte la sediul pârâtei cu actele necesare în vederea unei juste despăgubiri - fapt ce l-a realizat în data de 11.01.2013; iar în urma întâlnirii, în termen de 5 zile lucrătoare, pârâta trebuia să emită decizia de expropriere, însă decizia nu i-a fost comunicată, iar faptul că aceasta nu a respectat acest termen, a considerat că nu îi poate fi imputat și a considerat că nu poate fundamenta o excepție a prematurității.
Întrucât de la întâlnirea din 11.01.2013 au trecut mai mult de 5 zile, respectiv peste 30 de zile de când pârâta avea obligația legală de a emite decizia de expropriere, a considerat că are dreptul de a formula și susține acest demers judiciar ce vizează stabilirea unei juste și corecte despăgubiri.
Mai mult decât atât, a arătat că prin apărările de fond, pârâta neagă explicit dreptul de a fi despăgubită cu o valoare corecta raportată la faptul că terenul este intravilan, astfel că a considerat că poziția acesteia este neechivocă în sensul de a nu se modifica despăgubirea situație în care a menționat că este vădit inutil să i se ceară să mai aștepte emiterea vreunei decizii de către pârâtă.
În situația în care, totuși, instanța consideră că ar trebui să se emită această decizie de către parata, a solicitat suspendarea soluționării acestei cauze.
A menționat că actul juridic ce a determinat trecerea acestui teren din extravilan în intravilanul localității C. este Hotărârea Consiliului Local C. nr.271/28.12.2007.
În urma adoptării PUG - Planului Urbanistic General - al localității C., în 28.12.2007, terenul în discuție și-a schimbat regimul juridic (din extravilan in intravilan), și nu în anul 2012, ori după data de 06.07.2011 când a fost emisa H.G.685/06.07.2011 privind aprobarea indicatorilor economici, astfel că a considerat că nu se poate vorbi pertinent despre vreo nulitate a vreunui act juridic în speță.
Totodată a arătat că dacă experții evaluatori ai paratei ar fi dat dovadă de o minimă diligență în momentul în care au realizat lucrările tehnice ar fi putut lesne afla ca localitatea C. are un PUG din 2007 și faptul ca terenul în discuție intra în intravilanul localității.
Analizând cererea, prin prisma motivelor invocate, tribunalul a constatat că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Astfel, prin notificarea emisă reclamantei de către pârât la data de 12.11.2012, acesteia i s-a adus la cunoștință faptul că în conformitate cu prevederile Legii 255/2010 și ale HG nr. 832/2012 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică „Reabilitarea liniei de cale ferată Frontieră – C. – S., imobilul – teren situat în extravilanul localității C., județul A., tarlaua 84 .. cadastral_, în suprafață de 3388,67 mp, prevăzut în anexa nr. 2 la hotărârea Guvernului, urmează a fi expropriat.
Despăgubirea pentru imobilul mai sus menționat, stabilită conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 255/2010, prevăzută în anexa 2 la Hotărârea Guvernului nr. 832/2012, este în sumă de 2962,49 lei.
La data de 03.01.2013 reclamanta a exercitat prezenta acțiune solicitând să fie obligat pârâtul să îi achite o justă despăgubire pentru teren, respectiv suma de_ lei, precum și o contravaloare a prejudiciului cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas după expropriere, în suprafață de 6111,33 mp, prejudiciu apreciat la suma de_,6 lei (20 lei/mp).
Întrucât prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția prematurității în baza art. 22 al. 1 din Legea 285/2010, reclamanta prin reprezentant a solicitat suspendarea judecării cauzei – cerere respinsă de instanță prin încheierea dată în ședința publică din data de 18.03.2013, deoarece în lipsa unui acord al părților, nu a existat temei legal pentru suspendare.
Întrucât exista posibilitatea ca pe parcursul soluționării cauzei, pârâtul să emită hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, în cauză s-a administrat întreaga probațiune necesară, respectiv s-a efectuat o expertiză având ca obiective stabilirea despăgubirilor având în vedere valoarea de circulație a terenurilor cu aceeași categorie de folosință cu cel al reclamantei; stabilirea prejudiciului cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas după expropriere; stabilirea categoriei de folosință a terenului.
Însă, până în prezent, pârâtul nu a emis hotărârea arătată, astfel că instanța a pus în discuție reprezentantului reclamantei, oportunitatea suspendării soluționării cauzei în temeiul art. 242 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, dar acesta a arătat că nu a ajuns la un consens cu reprezentantul pârâtului – poziția sa fiind consemnată în practicaua hotărârii.
Instanța a avut în vedere dispozițiile legale incidente în cauză respectiv art. 20 și art. 22 al. 1 din Legea 255/2010, conform cărora hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii se comunică solicitantului, se afișează în extras la sediul consiliului local pe raza căruia se află situat imobilul expropriat și în extras pe pagina proprie de internet a expropriatorului.
Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii.
P. urmare, în lipsa hotărârii amintite și având în vedere că reprezentantul reclamantei nu a susținut și cu atât mai puțin dovedit că a exercitat o acțiune împotriva pârâtului întemeiată pe dispozițiile art. 1 și 8 din Legea 554/2004, acțiune ce ar fi justificat suspendarea prezentei cauze, T. A. a apreciat că în prezent reclamanta nu poate invoca un temei legal pentru admiterea cererii sale.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată și a constatat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr.3594 din 17.12.2013 pronunțată de T. A. a declarat apel reclamanta I. E. solicitând admiterea cererii de apel si casarea cu trimitere spre rejudecare către T. A., iar în subsidiar, admiterea cererii de apel, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii precizate, să fie obligat pârâtul să îi achite o justă despăgubire pentru suprafața de 3.388,67 mp teren situata in intravilanul orașului C., in valoare totala de 134.708 lei (respectiv 9 euro/mp); să se dispună obligarea paratului la plata prejudiciului cauzat prin diminuarea valorii terenului rămas după expropriere, în suprafața de 6.111,33 mp, în suma de 122.226,6 lei ( 20 lei/mp); să se dispună obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu în suma totala de 5.480 lei, reprezentând onorarii experți ( 2 x 1.500 lei) si onorariu avocațial 2.480 lei.
În motivare se arată că din motivarea hotărârii s-ar putea deduce că demersul reclamantei a fost considerat prematur introdus, situație in care formulează critici de nelegalitate si netemeinicie atât in sensul casării cu trimitere spre rejudecare, cat si de modificare a hotărârii si de admitere a acțiunii precizate.
Apelanta arată că excepția prematuritatii introducerii acțiunii, ridicata de parata CN C. S.A. prin întâmpinarea depusa la dosar, este nefondata deoarece în termen de 5 zile lucrătoare de la data întâlnirii de la 11.01.2013 conform procesului-verbal nr.1/2013 înregistrat la parata sub nr. 18/92/11.01.2013, CNCF C. trebuia sa emită decizia de expropriere. Reclamanta nu știe dacă până la data de 24.01.2014 când a primit Adresa nr. 17/1/804/01.11.2013 a fost sau nu emisă decizia de expropriere, iar faptul ca parata intimata nu a respectat acest termen nu îi poate fi imputat și nu poate fundamenta o excepție a prematuritatii ridicata tocmai de partea care trebuia sa isi indeplineasca o obligație legală.
Întrucât de la întâlnirea din 11.01.2013 au trecut mai mult de 11 luni de zile, respectiv mult peste 30 de zile de când parata avea obligația legala de a emite decizia de expropriere, reclamanta avea dreptul de a formula si susține in continuare acest demers judiciar ce vizează stabilirea unei juste si corecte despăgubiri.
Mai mult decât atât, prin apărările de fond, parata intimata oricum neaga explicit dreptul reclamantei de a fi despăgubită cu o valoare corecta raportata la faptul ca terenul este intravilan, astfel ca poziția acesteia este neechivoca in sensul de a nu se modifica despăgubirea, situație in care era vădit inutil a mai aștepta emiterea vreunei decizii de către parata.
Reclamanta a solicitat însă suspendarea cauzei, cerere respinsa de instanța in luna martie 2013 si apoi din nou in decembrie 2013, perioada de timp in care reclamanta apelantă a efectuat cheltuieli reprezentând onorarii experți de peste 3.000 lei si numeroase deplasări la A., pentru ca in final demersul judiciar sa fie respins ca prematur.
Se mai arată că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare având in vedere ca totuși a fost emisa Decizia de expropriere nr. 1/1050 din 25.02.2013, cu 10 luni înainte de a se respinge demersul judiciar ca introdus prematur, iar prezenta acțiune reprezintă in fapt tocmai contestarea cuantumului exproprierii propuse de parata intimata.
Reclamanta apelantă a solicitat instanței ca, în cazul în care nu va retine motivele de casare cu trimitere spre rejudecare, să reanalizeze întreaga situație de fapt si de drept dedusa judecații si sa dispună modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii precizate.
P. H.G. nr.832/07.08.2012 s-a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privata care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publica "Reabilitarea liniei c.f. Frontiera -C. - S., parte componenta a Coridorului IV paneuropean pentru circulația trenurilor cu viteza maxima de 160 km/h" - secțiunea: Frontiera -C.-A. - km 614 (tronsonul 1), expropriator fiind statul roman, reprezentat de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, prin Compania Naționala de Cai Ferate "C." - SA. În lista cuprinzând imobilele supuse exproprierii se afla si suprafața de 3.388,67 mp din terenul aflat in proprietatea subsemnatei înscris in C.F nr._ C. (fost 9797 C.), nr. cad._ (fost 84.504/4).
Deși suprafața de teren expropriata se afla in intravilanul localității C.. conform Planului Urbanistic General al orașului C. aprobat prin Hotărârea nr. 271/28.12.2007 a Consiliului Local C., prin H.G. nr. 832/07.08.2012 in mod greșit a fost menționat ca acest teren ar face parte din extravilanul localității, iar raportat la acest considerent a fost calculata o despăgubire mult mai mica decât valoarea cuvenita pentru suprafețele de terenuri din intravilan.
Astfel, prin H.G. 832/07.08.2012 a fost stabilită o valoare de aproximativ 0,87 lei/mp teren expropriat - poz. 1 din Anexa 2 al H.G., valoarea totală a despăgubirii fiind de 2.962,49 lei, mult sub prețul de tranzacționare a unui imobil similar. Despăgubirea acordata reeclamantei nu este justă, ci derizorie în comparație cu valoarea reala a imobilului - teren intravilan - deținut pana la intervenția procedurii exproprierii.
Reclamanta a invocat în acest sens dispozițiile art. 1 din Legea 33/1994, art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificat de România și art. 44 alin. 3 din Constituția României. Nu poate fi avut în vedere doar interesul expropriatorului, ignorându-se adevăratul regim juridic al dreptul de proprietate al fostului proprietar, regim juridic care rezulta cu claritate din documentația cadastrala.
In ceea ce privește valoarea reala a terenului expropriat s-a dispus efectuarea unei expertize evaluatorii compusa din 3 experți, insa concluziile celor trei sunt divergente, situație in care cele doua variante de răspuns trebuie coroborate si cu alte probe - in speța valoarea orientativa folosita de CNP A. pentru terenuri intravilane in C. respectiv chiar valoarea stabilita de parata pentru celelalte doua terenuri intravilane din orașul C.. Astfel, Raportul de expertiza tehnica judiciara - evaluare intocmit de exp. C. D.-L. si S. F. ( ce indica o valoare de 9 euro/mp teren) se coroborează atat cu valoarea orientativa pentru teren intravilan folosita de CNP A. - 9 euro, cat si cu valoarea stabilita chiar de parata pentru celelalte doua terenuri intravilane din orașul C. menționate in aceeași Anexa nr.2 (poz. 2 si 3) a HG nr.832/07.08.2012 ce a stabilit si despăgubirea pentru subsemnata (poz. 1), si anume 39,39 lei/mp respectiv 39,34 lei/mp. Toate cele trei evaluări se circumscriu unei valori de 39 - 40 lei/mp teren, echivalentul a 9 euro/mp, in schimb concluziile expertului Ț. Ș. nu se coroborează cu nici o alta proba.
P. urmare, se solicită instanței sa constate ca reclamanta trebuia despăgubită la valoarea reală a imobilului expropriat, cu luarea in considerare a amplasamentului intravilan al acesteia, respectiv la 9 euro/mp, așa cum prevăd dispozițiile art. 44 alin.3 din Constituție, ari. 1 din Legea 33/1994 si respectiv art.1 din Protocolul nr. 1 la CEDO. Nu in ultimul rând, valoarea despăgubirilor pentru imobilele expropriate trebuie să acopere atât valoarea reală a terenului cât și prejudiciul produs prin expropriere potrivit art. 26 din Legea 33/1994. Insa, contrar prevederilor art. 26 din Legea nr.33/1994, la stabilirea despăgubirii nu a fost avută în vedere diminuarea valorii de circulație a restului de teren neexpropriat, în suprafață de 6.111,33 mp, ce a rămas din totalul de 9.500 mp, diminuare ce reprezintă prejudiciul adus reclamantei prin expropriere raportat la faptul ca în urma dezmembrării, terenul a fost fărâmițat, ceea ce a dus la o scădere a valorii lui. Ca urmare, reclamanta solicită a fi despăgubită cu contravaloarea acestui prejudiciu ce constă în diminuarea valorii de circulație a restului de teren neexpropriat în valoare de 122.226, 6 lei (20 lei/mp) întrucât valoarea acestuia este afectată grav și ireversibil urmare a exproprierii suprafeței de 3.388,67 mp, prin pierderea căii de acces și a utilităților. Mai mult, întrucât acesta suprafața rămasa a fost ocupata de către parat in mod abuziv, prin depozitarea utilajelor si a materialelor folosite la lucrările caii ferate i-a fost degradat si distrus acest teren, fiind adus in stadiul in care nu mai poate fî folosit.
In drept a invocat dispoz. art. 282 si urm. C.pr.civ.
Intimatul a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat si menținerea ca temeinica si legala a sentinței nr. 3594/17.12.2013 pronunțata de T. A..
În considerente se arată că pe cale de excepție invocă excepția prematuritatii introducerii întrucât Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nu a fost inca emisa de Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real, comisie prevăzuta la art. 18 din Legea 255/2010.
Totodată arată că pot interveni modificări cu privire la suprafața ce urmează a fi expropriate, modificări ce pot afecta cuantumul despăgubirilor. Si fata de acest aspect, acțiunea reclamantei apare ca prematura introdusa.
Pe fondul cauzei arată că activitatea privitoare la exproprierea bunurilor imobile este reglementata de Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica necesara realizării unor obiective de interes national, județean si local cu modificările si completările ulterioare, H.G.nr.53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 255/2010, cu modificările si completările ulterioare si Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, cu modificările si completările ulterioare.
Potrivit H.G.nr.832/2012 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate private care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publica " Reabilitarea liniei c.f. Frontiera -C.-S. ,parte componenta a Coridorului IV paneuropean pentru circulația trenurilor cu viteza maxima de 160 km/h -secțiunea: Frontiera-C.-A. -km.614 (tronsonul 1), in anexa cuprinzând imobilele proprietate privata care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publica, la poziția nr. 1 figurează ca proprietar al imobilului ce urmează a fi expropriat doamna I. E., imobilul fiind situat pe raza localității C. Județul A., cu categoria de folosința agricol extravilan, nr.carte funciara_, tarlaua 84, . de 3388,67 mp pentru care a fost stabilita ca despăgubire suma de 2.962,49 lei.
Sumele individuale aferente despăgubirilor au fost stabilite in urma întocmirii unui raport de evaluare a imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ - teritoriala, pe fiecare categorie de folosința, de către un expert evaluator, specializat in evaluarea proprietăților imobiliare, membru al ANEVAR, raport realizat conform art.5 alin (1) si art. 11, alin (7-9) din Legea nr.255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica necesara realizării unor obiective de interes national, judetean si local cu modificările si completările ulterioare coroborat cu art.8 alin (1-3) din H.G.nr.53/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 255/2010 ,cu modificările si completările ulterioare. Asa cum se arata in art. 8 alin (1) din H.G.nr.53/2011, expertul evaluator care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art. 11 alin(7) din lege este obligat sa se raporteze la expertizele intocmite si actualizate de camerele notarilor publici potrivit art.77 indice 1 alin.(5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare. Raportul întocmit ulterior a fost bazat pe anunțuri din ziare, adrese care nu se știu unde sunt pe amplasamentul orașului, nu se cunosc rețelele edilitare, starea drumurilor, apropierea de zonele comerciale, de central civil al orașului, or terenul evaluat este la periferia orașului, teren agricol fara nici un fel de rețele edilitare (apa canal, gaze, electricitate etc.) si cu drumuri de exploatare agricola (fara pasaje si fundații ), așa cum arata expertul Ț. Ș. in concluziile sale pentru termenul din data de 17.09.2013, aflate la dosarul de fond.
Având în vedere precizarea făcuta la punctual 1 din acțiune potrivit căreia imobilul teren este situat in intravilanul orașului C. si nu in extravilan, așa cum este prevăzut in H.G.nr.832/2012, se menționează că la data la realizării raportului de evaluare, documentele care au stat la baza întocmirii acestuia indicau faptul ca imobilul teren situate in extravilanul orașului C., județul A..
Intimatul invocă art.39 alin(2) din Legea nr.255/2010 care stipulează ca "începând cu data publicării hotărârii prevăzute la art. 5 alin (1), actele juridice prin care se face trecerea din extravilan in intravilan, precum si cele prin care se face trecerea din domeniul public in domeniul privat al unităților administrative-teritoriale, referitoare la imobilele expropriate, potrivit studiului de fezabilitate, sunt lovite de nulitate absoluta". Hotărârea prevăzuta la art. 5 alin.(1) din Legea nr.255/2010 se refera Ia HG 685/06.07.2011. Din documentația comunicata intimatului si implicit din dosarul instanței lipsesc atât Hotărârea Consiliului Local C. nr. 271/28.12.2007, cât si încheierea de carte funciara prin care a fost efectuata modificarea categoriei imobilului teren, încheiere ce atesta faptul ca imobilul si-a schimbat încadrarea ulterior apariției HG.685/06.07.2011.
Din actele depuse la dosar chiar de către apelanta, si care nu au fost avute in vedere de către cei doi experți, care isi mențin concluziile din raportul de expertiza (C. D. L. și S. F.), rezulta chiar si indubitabil ca terenul supus exproprierii este un teren agricol situat in extravilanul localității. Așa cum s-a constatat si la deplasarea la fata locului a experților desemnați (Procesul Verbal din 28.03.2013), terenul evaluat se afla la periferia orașului, este un teren agricol fara nici un fel de rețele edilitare (apa, canal, gaze, electricitate, etc.) ci doar drumuri de exploatare agricola (fara pavaj si fundații).
Conform adeverinței nr. 9957/24.09.2012 emisa de Primăria Orașului C., terenul in suprafața de 9500 mp înscris in CF. nr._, nr.cad._ este situat in intravilanul localității, conform Planului Urbanistic General al orașului- C. aprobat prin Hotărârea nr. 271/28.12.2007 a Consiliului Local C., dar aceasta adeverința a fost eliberata „pentru a-i servi la înscrierea in intravilan a imobilului". Deci terenul in speța nu este înscris in intravilanul localității, apelanta nu a întreprins nicio diligenta anterioara in acest sens, iar din toate evidentele Primăriei si OCPI A. reiese ca terenul este arabil extravilan.
Certificatul de Urbanism nr. 2/11.01.2013, avut in vedere de cei doi experți la elaborarea si fundamentarea raportului de expertiza, este lovit de nulitate absolută conform art.29 alin.2 din Legea nr.255/2010.
Mai mult, art.8 din lege are dispoziții imperative referitor la metodele de evaluare a imobilului care s-au folosit sau urmează a fi folosite. Singura metoda de evaluare aplicabila in speța de fata (având in vedere ca este prevăzuta . care se aplica cu prioritate) este metoda raportării la expertizele întocmite si actualizate de camerele notarilor publici.
In concluzie, apelanta încearcă sa speculeze faptul ca terenul in cauza nu va fi tranzacționat pe o piața libera, deoarece expropriatorul este constrâns sa achiziționeze . de timp o anumita proprietate, in întregul ei sau numai anumite dezmembrăminte ale acesteia, cunoaște situația actuala si anticipează o posibila schimbare de categorie de folosința a terenului ca urmare a dezvoltării investiției si va încerca sa o fructifice cerând un preț superior pieței.
In drept invocă dispozițiile art.205 Cod Procedura Civila, precum si pe toate normele legale menționate în întâmpinare.
Deliberând asupra apelului, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din perspectiva art.295 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
P. întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, intimatul a invocat excepția prematurității acțiunii civile întrucât Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nu a fost încă emisă de Comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real comisie prevăzută la art. 18 din Legea nr. 255/2010 și pentru că pot interveni modificări cu privire la suprafața ce urmează a fi expropriată, modificări ce pot afecta cuantumul despăgubirilor.
Deși tribunalul a arătat că respinge acțiunea ca neîntemeiată deoarece reclamanta nu poate invoca temei legal pentru admiterea cererii sale, în considerente a motivat soluția prin invocarea art.22 alin.1 din Legea 255/2010 și a împrejurării că în speță nu există hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii și nici nu s-a făcut dovada că reclamanta a exercitat o acțiune împotriva pârâtului în temeiul art.1 și 8 din Legea 554/2004.
Curtea constată așadar că în realitate prima instanță a considerat că acțiunea reclamantei este prematură, nefiind dovedită existența hotărârii de stabilire a despăgubirilor prevăzută de dispozițiile art.22 din Legea nr.255/2010, astfel încât nu a soluționat fondul cererii de chemare în judecată, respectiv stabilirea valorii reale a despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru exproprierea ternului în discuție și obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat prin expropriere conform art.21-27 din legea 33/1994, art.22 din Legea 255/2010, art.44 alin.3 din Constituție și art.1 Protocolul 1 la CEDO.
În fața instanței de apel a fost depusă la dosar Decizia de expropriere nr.1/1050 din data de 25.02.2013 privind terenul din C., județul A. cu nr. cadastral_, în suprafață de 3388,68 mp, pentru care a fost calculată o valoare de despăgubire de 2962,49 lei, decizie comunicată reclamantei apelante cu adresa nr._ /8.04.2014 a Ministerului Transporturilor reprezentat de Compania Națională de Căi Ferate C. SA București
Conform art.18 din Legea 255/2010, în termen de 5 zile de la emiterea deciziei de expropriere, expropriatorul numește comisia de verificare a dreptului de proprietate ori a altui drept real în temeiul căruia cererea a fost formulată și constată acceptarea sau, după caz, neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietar sau titularii altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii. Așa cum s-a arătat mai sus, decizia de expropriere a terenului reclamantei a fost emisă la data de 25 februarie 2013, iar termenul de 5 zile prevăzut de textul legal mai sus menționat a expirat de un an. Împrejurarea co dispoz. art.19 din Legea 255/2010 nu stabilește un termen pentru emiterea hotărârii de despăgubire nu înseamnă că expropriatorul are posibilitatea de a amâna la nesfârșit această obligație, dispozițiile speciale ale Legii 255/2010 impunându-i o anumită conduită în cadrul procedurii de expropriere. Pe de altă parte, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a arătat că nu este de acord cu cuantumul despăgubirii stabilite prin HG 832/7.08.2012 de 2962,49 lei, aceeași cu cea menționată în anexa deciziei de expropriere. P. urmare, Curtea constată că nu este întemeiată excepția prematurității acțiunii reclamantei atât timp cât, deși a emis decizia de expropriere în urmă cu peste un an de zile, intimatul pârât nu a numit comisia care să constate neacceptarea cuantumului despăgubirii de către proprietarul menționat în această decizie și același intimat invocă această culpă a sa ca o justificare pentru a se respinge acțiunea reclamantei în temeiul unei excepții.
Reclamanta a solicitat tocmai să se constate că nu este de acord cu cuantumul despăgubirii (același cu cel menționat în decizia de expropriere) și să se stabilească în conformitate cu art.22 din Legea 255/2010 rap. la art. 21-27 din Legea nr.33/1994 valoarea reală a despăgubirilor cuvenite proprietarului pentru expropriere. Curtea constată că exproprierea creează în sarcina statului obligația de a acorda expropriatului o despăgubire dreaptă, conform art. 44 alin.3 din Constituție. Art.22 alin.3 din Legea nr. 255/2010 prevede criteriile de determinare a despăgubirii, prin trimiterea la dispoz. art.26 din legea nr.33/1994: valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții ținând seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. P. urmare, Curtea constată că este întemeiat motivul de apel vizând greșita soluționare a cauzei în baza excepției prematurității cererii de chemare în judecată, având în vedere dispozițiile legale menționate și starea de fapt concretă din prezentul litigiu.
Având în vedere considerentele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art.297 alin.1 C.pr.civ., deoarece tribunalul a soluționat acțiunea fără a se pronunța pe fondul cererii de chemare în judecată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Dată fiind soluția de trimitere spre rejudecare, în această fază procesuală nu pot fi acordate cheltuieli de judecată, ele urmând a fi avute în vedere la soluționarea pricinii de către prima instanță, când se va cunoaște partea căzută in pretenții, conform art.274 alin.1 Cod proc.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă I. E., cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Iuhasz A. din Timișoara, ..11, . în contradictoriu cu intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Transporturilor reprezentat de Compania Națională de Căi Ferate C. SA București - S. Regională de Căi Ferate Timișoara, cu sediul în Timișoara, ., jud.T. împotriva Sentinței civile nr.3594 din 17.12.2013 pronunțată de T. A..
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, T. A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A.-M. N. DR.L. L.
GREFIER,
A. B.
RED: A.M.N./ 30.04.2014
TEHNORED: A.B./30.04.2014/4 ex./2 .> Primă instanță: T. A.
Judecător – T. B.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 443/2014. Curtea de Apel... | Partaj judiciar. Decizia nr. 310/2015. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
