Legea 10/2001. Decizia nr. 2323/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Curtea de Apel TIMIŞOARA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 2323/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 15-11-2012 în dosarul nr. 2323/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._ - 20.08.2012

DECIZIA CIVILĂ NR. 2323/R

Ședința publică din 15 noiembrie 2012

PREȘEDINTE: A.-M. N.

JUDECĂTOR: M. G.

JUDECĂTOR: C. P.

GREFIER: C. J.

S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta M. A. și de pârâta A. București împotriva sentinței civile nr. 794 din 08.03.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați S. R., reprezentat de C. L. al M. Timișoara, M. Timișoara, prin P., P. M. Timișoara, UTT Timișoara, T. V., T. A. C., L. F., C. C. G. și B. A. L., pentru Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă, pentru reclamanta recurentă lipsă, doamna avocat N. L., pentru pârâta intimată . avocat M. A. și, în reprezentarea pârâților intimați S. R., reprezentat de C. L. al M. Timișoara, M. Timișoara, prin P., și P. M. Timișoara, doamna consilier juridic V. S., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul pârâtei intimate . la dosar împuternicirea avocațială și întâmpinare, căreia instanța îi conferă rolul unor concluzii scrise, întrucât a fost depusă la dosar cu depășirea termenului prevăzut de art. 308 al. 2 C.p.c.

Reprezentanții părților prezente arată că nu mai au cereri de formulat.

Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.

Reprezentanta reclamantei intimate solicită admiterea recursului său și, în principal, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii pretențiilor intimatei . onorariul de avocat, având în vedere că nu se poate reproșa reclamantei culpa procesuală; în subsidiar, solicită reducerea cuantumul acestuia într-un cuantum rezonabil, pentru motivele arătate în scris în cererea de recurs. Nu solicită cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul pârâtei A., solicită respingerea acestuia.

Reprezentanta pârâților intimați S. R., reprezentat de C. L. al M. Timișoara, M. Timișoara, prin P., P. M. Timișoara lasă la aprecierea instanței soluția privind recursul reclamantei, având în vedere că acesta nu privește instituția pe care o reprezintă. Cu privire la recursul pârâtei, solicită respingerea acestuia, întrucât dispoziția emisă de primar este temeinică și legală.

Reprezentantul pârâtei . respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinarea calificată drept concluzii scrise. Cu privire la recursul reclamantei, subliniază faptul că obiectul dosarului este unul complex, au fost două cicluri procesuale cu multiple demersuri, fiind administrate diferite mijloace de probă, inclusiv cercetare la fața locului și expertize, astfel că apreciază că sunt justificate cheltuielile de judecată acordate. Nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.

CURTEA

În deliberare, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.794/08.03.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins acțiunea formulată de reclamanta M. A., cu domiciliul ales în Timișoara, Piața Ț. V. nr. 1, . la Cabinet avocat L. N., împotriva pârâților P. M. Timișoara, M. Timișoara, S. R., cu sediul în Timișoara, . nr. 1, județul T., A. pentru V. A. S., cu sediul în București, C. Aviator Ș. nr. 50, sector 1, S.C. U. T. Timișoara S.A., cu sediul în Timișoara, Calea A. nr. 48, județul T., T. V., domiciliată în Timișoara, ., ., T. A. C., domiciliată în Timișoara, .. A, ., L. F. domiciliată în Timișoara, ., . și C. P. V., în prezent decedat, cu ultimul domiciliu în Timișoara, ., județul T. moștenitori: C. C. G. și Bădioiu A. L., ambele cu domiciliul în Timișoara, ., județul T..

A respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată și în final a obligat reclamanta să-i plătească pârâtei S.C. U. T. Timișoara SA suma de 15.000 lei, cu titlu de onorariu de avocat.

Tribunalul a constatat în primă instanță că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. sub nr._, la data de 19.06.2008, reclamanta M. A. în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara, M. Timișoara reprezentat de P., S. R. reprezentat de C. L. al M. Timișoara, A. pentru V. A. S., U. T. Timișoara, C. P. V., T. V., T. A. C. și L. F. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 988/09.04.2008 emisă de P. M. Timișoara solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției antemenționate în parte referitoare la respingerea cererii de restituire în natură a suprafeței de teren de 98 mp incluse în parcela nr. top._/1/1/1/1/1 din CF_ Timișoara, precum și în partea referitoare la transmiterea către A. pentru V. A. S. a cererii de restituire în natură a terenului de 1540 mp înscris în CF_ Timișoara, nr. top nou_/1; să se constate nevalabilitatea titlului de preluare a acestor terenuri de către S. R.; să se dispună restituirea în natură a acelorași suprafețe; să se dispună restabilirea situației de carte funciară ; cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta arată că a deținut în coproprietate devălmașă împreună cu fostul său soț - C. V. devenit C. P. V. drept urmare a celei de a doua căsătorii a sa - cota de ½ parte din terenul intabulat inițial în CF_ Timișoara nr. top. 1796/2 iar urmare a divorțului s-a sistat coproprietatea devălmașă asupra cotei de ½ parte din imobilul antemenționat, așa încât le revine fiecăruia cota de ¼ parte.

Cealaltă cotă de ½ parte din imobil a aparținut intimatei T. V. și soțului acesteia T. C. care ulterior a decedat iar în consecință intimatei T. V. i se cuvine ¼ parte din imobil cu titlu de sistare comunitate de bunuri, iar ¼ parte li se cuvine cu titlu de moștenire intimatelor T. V. ca soție supraviețuitoare, T. A. C. și L. F. ca fiice ale defunctului T. C..

Reclamanta arată că imobilul a fost expropriat în baza decretului 437/1979, fără plata unei despăgubiri.

Ulterior preluării s-au efectuat mai multe operațiuni de carte funciară, dezmembrări și unificări cu alte parcele, așa încât suprafețele în litigiu au fost înscrie în CF_ Timișoara, nr. top._/1/1/1/1/1 ( suprafața de 98 mp ) și în CF_ Timișoara, nr. top. nou_/1( 1540 mp).

Aceste suprafețe de teren se pot restitui în natură pentru că nu sunt ocupate de construcții, servituți legale sau alte amenajări de utilitate publică.

Împrejurarea că U. textile Timișoara au un drept de folosință asupra acestor terenuri care figurează și în prezent în proprietatea S. român, nu împiedică restituirea lor în natură .

Reclamanta arată că P. M. Timișoara a dispus în mod greșit trimiterea la A. pentru V. A. S. a cererii pentru terenul de 1540 mp din CF_ Timișoara, cât timp acesta este în proprietatea S. R., iar U. T. nu au asupra lui decât un drept de folosință, restituirea în natură trebuia să fie dispusă de către P.. A. pentru V. A. S., nu este în măsură să acorde decât măsuri reparatorii prin echivalent, ceea ce nu este cazul în speță.

Prin adresa nr._/ 04.06.2008, A. pentru V. A. S., a exprimat, în ceea ce privește cererea reclamantei.

Cererea nu a fost motivată în drept.

A. pentru V. A. S. prin întâmpinarea depusă a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

În ceea ce privește excepție lipsei calității procesuale pasive a A. se arată că această instituție nu poate restitui în natură imobilele revendicate de foștii proprietari, această obligație revenind în speță exclusiv unității administrativ teritoriale.

Față de aceste dispoziții legale și obiectul cauzei, se poate constatat că A. nu are obligația legală de a soluționa o notificare în baza legii 10/2001 republicată, privind imobilele aflate în proprietatea S. R..

Se mai arată că prin notificare se solicită restituirea în natură sau măsuri reparatorii în echivalent, dar nu se dovedește că imobilele revendicate sunt evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate de A. pentru a fi incident în cauză art. 29 din Legea 10/2001.

Pe fondul cauzei se arată că notificarea se comunică instituției publice implicată în privatizare, numai conform art. 29 din lege, pentru acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, iar nu pentru restituirea în natură a imobilelor.

Mai arată pârâta că procedura administrativă prev. de art. 29 din Legea 10/2001, republicată, se aplică numai pentru imobilele care se află evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale de către A..

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. Legii 10/2001 republicată, art. 115 – 118 C.proc.civ. precum și celelalte dispoziții legale menționate.

Prin întâmpinarea depusă la 25.08.2008 pârâtul C. P. V. a solicitat admiterea contestației formulată de reclamantă.

În motivare arată că terenul din litigiu a fost trecut în proprietatea S. R. prin expropriere, în baza Decretului 437/1979, dat fără plata unei despăgubiri, astfel încât titlul S. nu este valabil.

Ulterior preluării de către stat s-au efectuat mai multe operațiuni de carte funciară, dezmembrări și unificări cu alte parcele, astfel încât suprafețele în litigiu au fost înscrise în CF_ Timișoara nr. top._/1/1/1/1/1 ( suprafața de 98 mp ) și în CF_ Timișoara, nr. top. nou_/1( 1540).

Aceste suprafețe de teren se pot restitui în natură deoarece sunt libere, arată pârâtul.

Afirmația din dispoziția primarului că parcele de 98 mp este ocupată de construcția unor vestiare și a unei magazii aparținând bazei sportive UTT nu corespunde realității, căci această bază sportivă nu mai există. Iar faptul că . este transmisă în folosința UTT nu are relevanță, căci proprietar este tot S. R. și astfel retrocedarea este posibilă.

Potrivit prevederilor Legii 102/001 măsurile reparatorii în echivalent au un caracter subsidiar, principala măsură reparatorie prevăzută fiind restituirea în natură.

Pârâtul solicită încuviințarea efectuării unei expertize tehnice judiciare topo spre a se constata că și în fapt restituirea în natură este posibilă.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

P. M. Timișoara prin întâmpinarea depusă la 01.09.2008 a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului T. în soluționarea capătului 2 al cererii având ca obiect constatarea nevalabilității titlului de preluare a imobilului de către S. R., acțiune în constatare, care este de competența judecătoriei, astfel că solicită disjungerea capătului 2 de cerere și trimiterea ei la Judecătoria Timișoara spre competentă soluționare.

În ceea ce privește capătul 1 al cererii pârâtul solicită respingerea acestuia.

În motivare arată că prin sentința civilă nr. 644/11.07.1999, definitivă și irevocabilă a Tribunalului T. și extrasul de CF_ Timișoara rezultă că parcelele cu nr. top._/1/1/1/2 – grădină de 1126 mp și nr. top._/1/1/1/2 – curte de 114 mp, au fost reînscrise în favoarea foștilor proprietari T. C., T. V., C. Viore și reclamanta.

Mai arată pârâtul că pe nr. top._/1/1/1 și_/1 nu s-au eliberat autorizații de construcție pentru amenajarea bazei sportive din . Carpin).

Pârâtul arată că s-a propus restituirea în natură a terenului în suprafață de 223 mp având nr. top._/1/1/1/1/1/2 numiților T. V. în cotă de 10/32 parte, T. A. C. în cotă de 3/32; L. F. în cotă de 3/32, M. A. în cotă de 8/32 și C. P. în cotă de 8/32 parte.

P. terenul în suprafață de 678 mp precum și pentru suprafața de 98 mp din incinta UTT aparținând parcelei cu nr. top._/1/1/1/1/1( statul român) înscrisă în CF_ Timișoara, pârâtul arată că a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificată prin OUG 81/2007 numiților T. V. în cotă de 10/32 parte, T. A. C. în cotă de 3/32 parte, L. F. în cotă de 3/32 parte, M. A. în cotă de 8/32 parte și C. P. V. în cotă de 8/32 parte.

Totodată, prin dispoziția emisă s-a dispus transmiterea dosarului către A. pentru V. Activeelro S., spre competentă soluționare în ceea ce privește cererea referitoare la imobilul cu nr. top, nou_/1, înscris în CF nr._ Timișoara, în suprafață de 1540 mp, transmis în folosința Uzinelor T. Timișoara.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

Deși legal citați pârâții M. Timișoara reprezentat de P., S. R. reprezentat de C. L. al M. Timișoara, U. T. Timișoara, T. V., T. A. C. și L. F. nu au depus întâmpinări.

Analizând dosarul cauzei, tribunalul reține că prin Dispoziția pârâtului P. municipiului Timișoara nr. 988/09.04.2008 au fost soluționate notificările nr. 577/31.07.2001 și nr. 168/07.06.2001, formulate în baza Legii 10/2001 și expediate de B. J. C. și D. D..

Prin notificarea 577/31.07 2001 pârâtele T. V., T. A. C., L. F. și reclamanta M. A. au solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor înscrise în CF_ Timișoara, nr. top. 1795/2/2, 1796/2/1 și 1796/2/2, iar prin notificarea nr. 168/07.06.2001 pârâtul C. P. V. a revendicat terenul de 634 mp, situat în Timișoara, ., înscris în CF_ Timișoara.

Tribunalul reține că în cadrul procedurii administrative, respectiv judiciare, reglementate de Legea 10/2001, ceea ce se verifică este: caracterul preluării imobilului (abuziv/neabuziv), calitatea titularului cererii de persoană îndreptățită (proprietar deposedat/moștenitor), modalitatea reparării prejudiciului (în natură/prin echivalent).

Prin cererea introductivă reclamanta a solicitat anularea în parte a Dispoziției Primarului municipiului Timișoara nr. 988/09.04.2008, în partea referitoare la respingerea cererii de restituire în natură a suprafeței de 98 mp de teren, incluse în parcela_/1/1/1/1/1, înscrisă în CF_ Timișoara, dar și cu privire la trimiterea către pârâta A. a cererii de restituire în natură a terenului de 1540 mp, înscris în CF_ Timișoara, nr. top._/1.

De asemenea, reclamanta a solicitat constatarea nevalabilității titlului de preluare a acestor terenuri și restabilirea situației anterioare de carte funciară.

Ceea ce se contestă în speța de față de către părțile în litigiu este doar modalitatea de restituire a celor două suprafețe de teren menționate, de 98, respectiv 1540 mp, în sensul dacă restituirea se poate face în natură sau, din contră, ea nu poate fi făcută decât prin echivalent.

Cu alte cuvinte, nu se contestă nici caracterul abuziv al preluării imobilelor din proprietatea titularilor celor două notificări, nici calitatea acestora de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii 10/2001, astfel că tribunalul nu le va analiza.

Câtă vreme prin dispoziția contestată s-a recunoscut caracterul abuziv al preluării imobilelor revendicate, cererea reclamantei de constatare a acestui aspect este neîntemeiată.

Prin urmare, tribunalul va analiza și se va pronunța strict cu privire la cele două suprafețe de teren de 98 mp și se 1540 mp.

Din dosarul administrativ care a stat la baza dispoziției Primarului municipiului Timișoara nr. 988/09.04.2008, mai exact din planurile parcelare întocmite, cu propunerea de dezmembrare, tribunalul reține că porțiunea de teren de 98 mp, despre care face vorbire dispoziția menționată, face parte din terenul cu nr. top._/1/1/1/1/1, înscris în CF_ Timișoara, în favoarea S. R..

Acest teren este ocupat de vestiarul bazei sportive U. T. Timișoara.

Acest vestiar a fost identificat și de cele două expertize efectuate în cauză.

Potrivit art. 10 al. 2 din Legea 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent, iar al. 3 prevede că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii, după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.

De asemenea, conform art. 10 al. 5 din Legea 10/2001, se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilite potrivit standardelor internaționale de evaluare.

Cum s-a arătat, întreaga porțiune de 98 mp este ocupată de vestiar, fiind necesar activității specifice bazei sportive U. T. Timișoara, iar din expertiza în construcții efectuată în cauză rezultă că vestiarul nu este o construcție ușor demontabilă.

Prin urmare, soluția pârâtului P. municipiului Timișoara de propunere a acordării de despăgubiri pentru terenul de 98 mp este în acord cu dispozițiile legale citate.

Cât privește terenul de 1540 mp menționat în Dispoziția Primarului municipiului Timișoara nr. 988/09.04.2008, tribunalul reține că el face parte din terenul cu nr. top._/1, înscris în CF_ Timișoara, în proprietatea pârâtei . SA.

Această societate este o societate privată, cu capital integral privat, ca urmare a procedurii de privatizare la care a fost supusă.

Potrivit art. 29 al. 1 din Legea 10/2001, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 al. 1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzător valorii de piață a imobilelor solicitate, iar al. 3 prevede că măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care a efectuat privatizarea.

Prin urmare, și sub aspectul soluției adoptate cu privire la terenul de 1540 mp, Dispoziția Primarului municipiului Timișoara nr. 988/09.04.2008 este corectă.

Prin expertizele efectuate în cauză experții au identificat terenuri libere, însă, așa cum s-a arătat, obiectul cauzei îl reprezintă cele două suprafețe de teren de 98, respectiv 1540 mp, astfel cum au fost ele identificate și evidențiate în dosarul administrativ instrumentat pentru adoptarea Dispoziției nr. 988/09.04.2008.

În consecință, tribunalul a respins acțiunea, iar in temeiul art. 274 c. pr. civ. tribunalul a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.

Tribunalul a obligat însă reclamanta să-i plătească pârâtei S.C. U. T. Timișoara SA 15.000 lei, cu titlu de onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, atât reclamantă, cât și pârâta A. București.

Reclamanta – recurentă a criticat sentința tribunaljului doar sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate intimatei ., In mod greși prima instanță m-a obligat la plata cheltuielilor de judecată.

In justificarea acestei poziții, a arătat în primul rând având în vedere calitatea domniei sale de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, astfel că în mod justificat am promovat contestația din dosarul de față, câtă vreme la acea dată pârâta S.C. U. T. Timișoara S.A. nu avea intabulat dreptul de proprietate asupra terenului revendicat de mine. Acest drept a fost evidențiat în cartea funciară pe parcursul procesului, sus-numita pârâtă refuzând să prezinte certificatul de atestare a dreptului său de proprietate și astfel să poată fi evitată purtarea procesului.

Numai în cadrul acestui proces s-a clarificat regimul juridic al suprafețelor de teren pe care le revendic, prin probele tehnice administrate, ceea ce nu s-a putut realiza anterior în etapa administrativă a procedurii.

In aceste condiții, nu se poate reține o culpă procesuală a mea, astfel încât să se justifice obligarea mea la plata integrală a cheltuielilor de judecată.

In al doilea rând, am luat cunoștință de cuantumul cheltuielilor de judecată doar odată cu comunicarea sentinței; dacă aș fi cunoscut valoarea lor aș fi solicitat reducerea acestora în primă instanță, însă dovezile de plată au fost depuse după dezbaterea cauzei în fond odată cu concluziile scrise, în termenul de amânare a pronunțării.

Considera că aceste cheltuieli nefiind dovedite până la dezbaterea în fond, nu puteau fi acordate în baza unor dovezi administrate după dezbaterea fondului, cu încălcarea disp. art. 167 C. proc. civ.

Totodată la stabilirea sumei acordate cu titlu de cheltuieli, tribunalul avea obligația de a ține seamă de proporționalitatea acesteia cu prestația avocatului, ceea ce nu a făcut. Astfel, pârâta S.C. U. T. Timișoara S.A. nu a depus întâmpinare, ci doar concluzii scrise după repunerea cauzei pe rol, mod de apărare care nu justifică un onorariu de avocat de 15.000 lei.

De aceea, cere aplicarea art. 274 alin. 3 C. proc. civ., text în al cărui sens instanța de judecată are dreptul de a micșora onorariul, dacă este nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.

Cheltuielile de judecată trebuie să fie în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.

De altfel, chiar efectuarea plății în data de 02.02.2012 când s-a dezbătut fondul cauzei creează dubii în privința obiectului prestației pentru care s-a achitat onorariul, câtă vreme procesul a început în anul 2008. Mai arăt că, așa cum rezultă din dosar, reclamanta a mai promovat o acțiune în contencios administrativ pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, dosar în care pârâta în cauză nu a solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat, fiindu-i acordată doar suma de 2,15 lei. Prin urmare nesolicitarea cheltuielilor de judecată în acel dosar nu justifică acordarea lor în dosarul de față.

Pe de altă parte, pârâta A. București și-a motivate în drept recursul cu disp.art.304 pct.9 C.pr.civ, susținând că hotărârea Instanței de fond este nelegala, fiind interpretate si aplicate eronat dispozițiile art. 29 din Legea nr.10/2001/R si nelegal, a fost menținută dispoziția nr. 988/09.04.2008 emisa de P. M. Timișoara referitoare la transmiterea notificării reclamantei către Instituția noastră spre competenta soluționare in ceea ce privește cererea acesteia referitoare la Imobilul-teren de 1540 mp.

A apreciat ca obligațiile A. conform Legii nr. 10/2001/R, se limitează numai la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare de despăgubiri conform art. 29 din Legea nr,l0/2001/R (obligație de a face) si in condițiile Legii speciale nr. 247/2005, privind regimul de stabilire si plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, pentru Imobilele aflate In proprietatea unei societăți comerciale privatizate de Instituția noastră.

Astfel, art.29 din Legea nr. 10/2001 prevede: (1) P. imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.

(2)Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.

(3)în situația imobilelor prevăzute la alin. (1) și (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător.

Procedura administrativa prevăzuta de art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicata, se aplica numai pentru Imobilele care se afla evidențiate In patrimoniul, deci In proprietatea, unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale de către A..

In mod greșit instanța de fond a reținut ca terenul in suprafața de 1540 mp înscris in CF_ Timișoara, nr. top nou_/1 se afla in proprietatea . SA.

In cauza, asa cum rezulta din adresa Primarului M. Timișoara nr. SC200B-_ din 01.07,2008, înregistrata cu nr. R30134/10.07.2008, extras CF, anexate prezentei, acest teren figurează In proprietatea S. R. sl "in folosința industriei ușoare pentru U. T. Timișoara".

F. de dispozițiile legale invocate se poate constata ca A. nu are obligația legala de a soluționa o notificare In baza Legii nr. 10/2001, republicata, privind imobilele aflate in proprietatea S. R., competenta in aceasta situație aparținând primăriei.

In acest sens instituția recurenta a emis decizia nr. 204/23.07.2008 prin care a declinat competenta de soluționare a notificării reclamantei către Primăria M. Timișoara, in conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 4 si art. 22 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, republicata, intrucat imobilul revendicat se afla in proprietatea statului.

S-a mai apreciat ca hotărârea recurata a fost pronunțata cu încălcarea dispozițiile art. 21 alin. 4, art. 22 alin. 4 si art. 29 din Legea nr. 10/2001, motiv de nelegatitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. Civ, deoarece terenul in suprafața de 1540 mp inscris in CF_ Timișoara, nr. top nou_/1 figurează In proprietatea S. R. sl "in folosința industriei ușoare pentru U. T. Timișoara".

Prin urmare in cauza nu sunt Incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, ci ale art. 21 alin. 4 sl art. 22 alin. 4, care prevăd ca în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui consiliului județean."

Astfel, In mod greșit, cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. 4, art. 22 alin. 4 sl art. 29 din Legea nr. 10/2001, prin sentința recurata, a fost a fost menținută dispoziția nr. 988/09.04.2008 emisa de P. M. Timișoara referitoare la transmiterea notificării reclamantei către Instituția noastră spre competenta soluționare In ceea ce privește cererea acesteia referitoare la Imobilul-teren de 1540 mp.

P. acest Imobil aflat In proprietatea S. R. competenta de soluționare a notificării Intimatele -reclamante aparține Primăriei M. Timișoara.

Celelalte părți implicate, deși legal citate, nu au formulat întâmpinări, însă prin concluzii oreale și scrise au solicitat respingerea celor două recursuri.

Curtea, analizând cele două recursuri cu care a fost investită, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. C.pr.civ. rap.la art.312 C.pr.civ., va constatat că recursul reclamantei este fondat parțial, în timp ce recursul pârâtei A. este neîntemeiat.

În acest sens, curtea, în raport cu recursul reclamantei, centrat pe chestiunea cheltuielilor de judecată acordate de tribunalul în beneficul pârâtei ., va constat că acesta este parțial justificat.

Curtea va observa, contrar susținerilor reclamantei - recurente că apărătorul ales al pârâtei . și-a început prestația în prezentul ltigiu încă din anul 2008 și a emis factura la data de 19.11.2011, pentru sum de 15.000 lei, plata fiind efectuată de către clientul UTT SA la data de 09.02.2012.

Deși este adevărat că prezentul litigiu s-a derulat pe perioada a 4 ani, totusi, la stabilirea sumei acordate cu titlu de cheltuieli, tribunalul avea obligația de a ține seamă de proporționalitatea acesteia cu prestația avocatului în raport de complexitatea speței, ceea ce nu a făcut.

Astfel, pârâta S.C. U. T. Timișoara S.A. s-a apărat atât cu întâmpinare, cât și cu concluzii scrise după repunerea cauzei pe rol, mod de apărare care însă nu justifică un onorariu de avocat de 15.000 lei.

De aceea, curtea va constata că se impune aplicarea art. 274 alin. 3 C. proc. civ., text în al cărui sens instanța de judecată are dreptul de a micșora onorariul, dacă este nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat, în limita unui cuantum rezonabil și care va fi apreciat la suma de 5.000 lei, diferența de 10.000 lei urmând a fi suportată de pârâta ..

În ceea ce privește recursul pârâtei A. București, curtea va constata că acesta este neîntemeiat întrucât în cauză nu sunt incidente disp.art.304 pct.9 C.pr.civ., în sensul indicat de către această pârâtă – recurentă.

Astfel, curtea va constatat la rândul ei că in dosarul administrativ care a stat la baza dispoziției Primarului municipiului Timișoara nr. 988/09.04.2008, mai exact din planurile parcelare întocmite, cu propunerea de dezmembrare, porțiunea de teren de 98 mp, despre care face vorbire dispoziția menționată, face parte din terenul cu nr. top._/1/1/1/1/1, înscris în CF_ Timișoara, în favoarea S. R., fiind ocupat de vestiarul bazei sportive U. T. Timișoara și a fost identificat și de cele două expertize efectuate în cauză.

Or, întreaga porțiune de 98 mp este ocupată de vestiar, fiind necesar activității specifice bazei sportive U. T. Timișoara, iar din expertiza în construcții efectuată în cauză rezultă că vestiarul nu este o construcție ușor demontabilă.

Prin urmare, curtea va constata că tribunalul a decis corect, în sensul că soluția pârâtului P. municipiului Timișoara de propunere a acordării de despăgubiri pentru terenul de 98 mp este în acord cu dispozițiile legale citate.

Cât privește terenul de 1540 mp menționat în Dispoziția Primarului municipiului Timișoara nr. 988/09.04.2008, curtea va constata că tribunalul a apreciat justificat că el face parte din terenul cu nr. top._/1, înscris în CF_ Timișoara, în proprietatea pârâtei . SA.

Această societate este o societate privată, cu capital integral privat, ca urmare a procedurii de privatizare la care a fost supusă.

P. aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 C.pr.civ. rap.la art.304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de reclamanta M. A. împotriva sentinței civile nr.794 din 08.03.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, pe care o va modifica în parte, în sensul că va reduce cheltuielile de judecată la care urmează să fie obligate reclamanta – recurentă, de la suma de 15.000 lei la suma de 5.000 lei, reprezentând onorariu avocat pentru intimata ., diferența de 10.000 lei urmând să rămână în sarcina acestei intimate.

Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.

În temeiul prev. art.312 rap.la art.304 pct.9 C.pr.civ., va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâta A. București împotriva aceleiași sentințe.

Va constata că în această etapă procesuală nu sunt aplicabile disp.art.274 C.pr.civ. întrucât recurenta – reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta M. A. împotriva sentinței civile nr. 794 din 08.03.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .

Modifică în parte sentința recurată, în sensul că reduce cheltuielile de judecată la care urmează să fie obligată reclamanta- recurentă la suma de 5.000 lei, reprezentând onorariu avocat pentru intimata ., diferența de 10.000 lei rămânând în sarcina acestei intimate.

Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.

Respinge recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de către pârâta A. București.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15.11.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A.-M. N. M. G. C. P.

GREFIER,

C. J.

Red. C.P.- 21.11.2012;

Tehnored. C.J.- 03.12.2012; 2 ex.

Primă instanță: Tribunalul T.

Judecător: L. V.

← Reziliere contract. Decizia nr. 2332/2012. Curtea de Apel...		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2311/2012. Curtea de Apel... →

Legea 10/2001. Decizia nr. 2323/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 2323/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA