Reziliere contract. Decizia nr. 2332/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA

. declaratiilor martorilor Utiu M. si B. M. Gerlinde audiati in cauza si din raspunsurile intervenientilor si paratilor la interogatoriu a rezultat ca relatiile dintre parti au fost initial bune, fara ca intervenientii sa se planga de modul in care le este prestata intretinerea, acest aspect reiesind si din sesizarea initiala facuta de intervenienti catre reclamant (f. 10, 152-162, 173, 174 dosar prima instanta ).

D. raspunsul intervenientilor la interogatoriu si din sesizarile inregistrate de acestia la reclamant rezulta ca neintelegerile dintre parti au aparut in luna august 2009 cand parata ar fi blestemat-o pe intervenienta. S-a mai sustinut faptul ca paratii au refuzat sa le mai dea intervenientilor hrana din luna februarie 2010.

Aceste afirmatii nu au fost probate de catre reclamant sau de intervenienti conform art. 1169 C.civ. Dimpotriva, din declaratia martorei Utiu M. rezulta ca in casa intervenientilor era curatenie, facuta de ambele familii, ca paratii au lucrat gradina imobilului, iar din declaratia martorei B. M. Gerlinde rezulta ca paratii au asigurat intretinutilor alimentele necesare, curatenia si incalzirea.

Aspectele retinute in cele 2 anchete sociale efectuate de catre reclamant nu constituie constatari personale ale reprezentantilor acestuia, ci se bazeaza in special pe declaratiile intervenientilor, neconfirmate de declaratiile cu caracter general date de persoanelor care au fost audiate in cadrul anchetelor (f. 11, 31 dosar prima instanta )

Conform inscrisurilor depuse la filele 96-112 si 115-119 ale dosarului, pe perioada derularii contractului de intretinere paratii si-au indeplinit obligatia de a plati cheltuielile de intretinere pentru imobilul dobandit, situatie care se mentine si in prezent, asa cum intervenientii au recunoscut la interogatoriu.

D. actele medicale depuse la filele 25, 26, 124-135 si 139-151 ale dosarului rezulta ca intervenientii sufera . afectiuni medicale, iar martora V. O. a confirmat afectiunile medicale ale intervenientilor si a declarat ca acestia au nevoie lunar de medicamente care sunt compensate doar partial, destul de costisitoare, ridicand in acest scop retete de la colega martorei, retete care au fost luate de catre parata de la martora . (f. 192 dosar prima instanta ).

Cu toate acestea, intervenientii nu au probat ca le-ar fi solicitat paratilor sa le cumpere sau sa le achite contravaloarea medicamentelor necesare tratamentului afectiunilor lor ori a costului analizelor sau asistentei medicale de care intretinutii ar fi avut nevoie, si cu atat mai putin un refuz al paratilor in acest sens. Dimpotriva, toate chitantele de plata a analizelor medicale si a medicamentelor depuse de catre intervenienti la dosar au date ulterioare lunii august 2009 cand a aparut starea conflictuala a partilor, ori chiar ulterior introducerii actiunii care face obiectul prezentului litigiu (f. 121-123, 136-138, 169-172 dosar prima instanta ).

Pretinsul comportament necorespunzator al paratei fata de intervenienti nu constituie o incalcare a obligatiei de prestare a intretinerii, ci eventual un act de ingratitudine care ar produce efecte juridice doar in cazul actelor cu titlu gratuit, ceea ce nu e cazul in speta. Acest comportament nu a fost probat in mod direct in cauza, martora Utiu M. fiind singura care a declarat ca atat A. Catita, cat si B. S., i s-au plans una de cealalta ca ar jigni-o si ar insulta-o.

In masura in care relatiile dintre parti nu mai permit convietuirea acestora, intervenientii pot sa puna capat acestei stari de fapt intrucat au pastrat uzufructul imobilului si pot limita contactul cu paratii la momentul prestarii efective a intretierii la domiciliul lor, fara a fi necesar ca paratii sa locuiasca impreuna cu ei.

De asemenea, in cazul in care in mod justificat nu ar fi multumiti de calitatea intretinerii prestate de parati sau daca intervenientii refuza nejustificat sa accepte prestarea intretinerii, partea care nu este in culpa are posibilitatea de a solicita transformarea in bani a obligatiei de intretinere.

Pentru considerentele aratate anterior, deoarece nu s-a probat neexecutarea culpabila contractului de intretinere de catre parati, nefiind indeplinite conditiile prev. de art. 969 al. 2 si art. 1020-1021 C.civ., instanța a respins acțiunea formulata de reclamantul S. A. T. din cadrul Primariei Municipiului si insusita de intervenientii A. V. si A. Catita ca nefondată, inclusiv petitul subsidiar privind restabilirea situatiei anterioare care este o consecinta a primului petit, urmand soarta acestuia.

Deoarece reclamantul si intervenientii se afla in culpa procesuala, in baza dispoz. art. 274 C.pr.civ. instanta a respins ca nefondata cererea de cheltuieli de judecata formulata de aceastia si a luat act de faptul ca paratii nu au solicitat astfel de cheltuieli.

Impotriva hotararii a declarat recurs reclamantul M. Timișoara-S. A. Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, solicitand admiterea acțiunii formulată în sensul rezilierii contractului de întreținere, restabilirea situației anterioare a dreptului de proprietate, cu plata eventualelor cheltuieli de judecată.

In motivarea recursului, reclamantul a aratat ca în mod eronat instanța a reținut faptul că anchetele sociale efectuate în cauză nu constituie constatări ale reprezentanților Serviciului pentru Protecția Persoanelor Vârstnice din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, ci se bazează în special pe declarațiile intervenienților. S-a aratat că, pentru a avea o opinie reală asupra situației create, reprezentanții serviciului au efectuat mai multe deplasări inopinate la domiciliul persoanelor vârstnice cât și la domiciliul întreținătorilor. In urma investigațiilor, în cuprinsul anchetei sociale (nr. SV2009-185/31.08.2009), efectuate în baza legii, la solicitarea Autorității Tutelare, au fost inserate următoarele concluzii: cheltuielile privind întreținerea apartamentului sunt acoperite în proporție de 50-50% de către cele două familii; medicamentele și costul spitalizărilor au fost plătite în totalitate de către familia A.; existența unei relații conflictuale între întreținuți și întreținători. Acest fapt a condus la ideea că nu sunt respectate toate clauzele actului notarial, fiind întemeiate astfel motivele pentru care se solicită rezilierea contractului de întreținere.

La baza întocmirii anchetei sociale au stat și declarațiile persoanelor intervievate și specificate în acțiunea inițială înaintată instanței, nu doar declarațiilor întreținătorilor, cum eronat a reținut instanța de judecată. Autoritatea Tutelară a înaintat declarațiile scrise ale persoanelor care au susținut cele invocate mai sus. Astfel, doamna U. M. (persoana propusă în calitate de martor) a declarat scris că dorește să vină în sprijinul familiei A. V. si Catița care este tratată necorespunzător de familia B. ai carei membrii nu-și onorează obligațiile specificate în contract. Aceste aspecte sunt susținute în scris și de domnul H. G., propus de asemenea în calitate de martor.

Totodată, întreținătorii au depus acte medicale care să ateste starea de sănătate precară și nevoia de a fi regulat monitorizați și de a respecta tratamentul medical de specialitate.

Instanța a apreciat în mod eronat faptul că soții A. aveau obligația de a solicita îndeplinirea obligației de a asigura medicamente, în condițiile în care aceasta obligație era specificată în mod expres în cuprinsul contractului. Intreținerea este obligatoriu a se presta zilnic, fapt pentru care întreținătorii trebuiau să aibă cunoștință de necesitățile întreținuților și din punct de vedere medical.

Astfel, nu au fost asigurate zilnic toate trebuințele necesare unui trai decent și în special medicația necesară, nefiind creat nici un climat armonios din punct de vedere psihologic pentru întreținuți.

In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art.304, ind.1 din Codul de Procedură Civilă.

Impotriva hotararii au declarat apel intervenienții A. V. și A. Catița, solicitand admiterea apelului, desființarea sentinței atacate si pe fond admiterea acțiunii formulate in sensul rezilierii contractului de întreținere, restabilirea situației anterioare de carte funciara, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea apelului, intervenientii au aratat, cu privire la calificarea caii de atac, ca in cadrul contractului de intretinere viagera s-a menționat ca valoarea imobilului la care se realizează si taxarea este de 143.702 lei. Astfel, in condițiile art. 282/1 Cod pr. civ. calea de atac este apelul deoarece valoarea litigiului civil este mai mare de l00.000 lei.

Apelantii-intervenienti au apreciat ca prima instanța a înlăturat in mod greșit anchetele sociale efectuate de către autoritatea tutelara, pe motiv ca acestea nu ar fi constatări personale ci doar susțineri a altor persoane, cata vreme în cadrul acestor anchete sociale s-a menționat faptul că reprezentanții Serviciului Public pentru Protecția Persoanelor Varstnice au fost prezenți in mai multe rânduri la domiciliului pârtilor. Cu aceasta ocazie s-a si constat neindeplinirea de către fam. B. a obligațiilor asumate prin contract. Astfel, reprezentanții autorității tutelare, urmare a unor deplasări inopinate la domicliul partilor, au tras următoarele concluzii cheltuielile privind intretinerea apartamentului sunt acoperite in proporție de 50-50% de către cele două familii, medicamentele si costul spitalizărilor au fost plătite in totalitate de către familia A., existența unei relații conflictuale intre intretinuti si intretinători.

Mai mult, aceste susțineri sunt dovedite chiar si prin faptul ca fam. B. si-a luat angajamentul ca isi vor îndeplini obligațiile contractuale (pe care au recunoscut implicit ca nu si le indeplinesc). Astfel, soții B. au declarat in scris ca "incepand cu data de 22.09.2009, vor asigura ingrijirea si intretinerea soților A. asa cum este prevăzut in contractul de întreținere astfel: vor asigura alimentele necesare conform regimului alimentar la cererea acestora, achitarea tuturor cheluielilor de intretinere, asigurarea săptămânal sau in funcție de necesitați a igienei locuinței si personale, medicamentatia si îngrijirea medicala in funcție de necesitați. Partile au ajuns totodată si la o intelegere referitor la modul de achitare a facturii de apa si încălzire. Intretinatorii au declarat ca pensiile întreținuților vor ramane acestora pentru a le folosi dupa bunul lor plac si se obliga ca relațiile dintre cele doua familii sa fie de buna intelegere.

Cu toate acestea, fam. B. nu si-au îndeplinit obligațiile asumate nici prin contract si nici cele menționate in fata autorității tutelare astfel ca, in dată de 12.02.2010, soții A. au sesizat din nou Autoritatea T. referitor la faptul ca intretinatorii nu au respectat obligația asumata in scris in urma consilierii si au revenit la comportamentul necorespunzator, neonorand nici angajamentul si nici sarcinile contractuale. In acesta situație, Autoritatea T. a solicitat din nou Serviciului Public pentru Protecția Persoanelor Vârstnice prin adresa cu nr. AT2010-432/16.02.2010, efectuarea unei noi anchete sociale. In cuprinsul anchetei sociale cu nr. SV2010-15/04.03.2010, s-au menținut aceleași concluzii si s-a considerat ca intretinatorii nu si-au indeplinit obligațiile contractuale, fiind întemeiate motivele pentru care se solicita rezilierea.

Apelantii au invederat ca si aceasta a doua ancheta sociala s-a făcut in baza unor declarații de martori si nu doar din simplele susțineri ale părților, cum in mod greșit a stabilit instanța.

D. declarația martorei Utiu M. a rezultat si faptul ca fam. B. a inchis centrala termica pentru a nu plati prea mult, astfel incat in casa partilor era frig. Acest aspect a fost constat personal de către martora si cu toate acestea instanța nu a ținut cont de acest aspect.

Referitor la starea medicala a soților A., instanta de fond a stabilit ca aceștia au nevoie de o ingrijire atenta si un tratament adecvat, tatament care necesita anumite costuri. Astfel, potrivit certificatului medical nr. 762/02.03.2010, eliberat de cabinet medical Dr. B. C., A. Catita suferă de ., hipertensiune arteriala gr. II, neoplasm mamar operat, diabet zaharat in tratament cu antidiabetice orale. Conform certificatului medical 763/02.03.2010, A. V. suferă de ciroza hepatica decomponsata vascular si parenchimatos, insuficienta hepatica cronica, diabet zaharat secundar. Aceste diagnostice presupun obținerea lunara a unei rețete pentru fiecare in parte si acoperirea diferentelor de pret a medicamantelor. D. dovezile de la dosar rezulta ca soții A. se prezintă la cabinetul medical lunar si isi ridica singuri rețetele medicale. O dovada in plus a neasigurarii necesitaților medicale sunt si chitanțele pe care le-au depus la dosar si din care rezulta ca fam. B. nu a achitat medicamentele necesare fam. A.. Instanța a apreciat in mod greșit ca soții A. aveau obligația de a solicita îndeplinirea obligatiei de a asigura medicamante, in condițiile in care aceasta obligație era asumata automat prin contract. In plus, scopul încheierii a fost cu totul altul decât acela de a obține niște bani de la fam. B., astfel incat sa fie in interesul intenvenientilor de a transforma întreținerea în renta viagera.

Pentru aceste motive au solicitat admiterea apelului, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.

In drept, apelul a fost intemeiat pe dispozitile art. 282 si urm. Cod pr. Civ.

Intimații-pârâți B. C. și B. S. au formulat intampinare, solicitând respingerea în tot a recursului formulat de către reclamantul-recurent M. Timișoara, prin Primar, în calitate de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, ca fiind nefondat, menținerea ca temeinică si legală a sentinței, cu obligarea reclamantului-recurent la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat.

In motivarea intampinarii, intimatii parati B. C. și B. S. au solicitat a observa că niciunul dintre motivele de recurs invocate de către reclamantul-recurent nu este incident în prezenta speță.

Prima instanță în mod întemeiat și cu o corectă interpretare a probelor administrate în cadrul cercetării judecătorești a respins acțiunea formulată de către reclamant, interpretând în mod corect atât proba cu interogatoriul părților litigante, proba testimonială a pârâților-intimați (întreținătorii) și a intervenienților (întreținuții) cât și proba cu înscrisuri, care coroborate, au concurat la concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile pentru rezoluțiunea judiciară a contractului de întreținere viageră prevăzute de art.969 alin.2, art.l020 și art.l021 Cod civil, nedovedindu-se refuzul culpabil al pârâților-intimați de executare a obligației contractuale de întreținere.

In realitate, din probele administrate reiese faptul că „...în casa intervenienților or (întreținuții) era curățenie", că „pârâții —intimați au lucrat grădina imobilului" și că „...pârâții-intimați au asigurat întreținuților alimentele necesare, curățenia și încălzirea”, că „pârâții-intimați și-au îndeplinit obligația de a plăti cheltuielile de întreținere pentru imobilul dobândit, situație care se menține și în prezent" (aspect recunoscut chiar de către intervenienții-întreținuți), au mai aratat intimatii.

Pârâta-intimată B. S. (întreținătoarea) este sora intervenientei A. Catița (întreținuta), și prin urmare, au considerat că dispozițiile art.34 raportat la art.3 din Legea nr. 17/2000 republicată și modificată nu sunt aplicabile prezentei spețe, întrucât intervenienții au familie și se află în întreținerea acestora (adică a pârâților-intimați B.).

In ceea ce privește cele doua anchete sociale efectuate de către reclamant, intimatii au apreciat ca în mod corect a reținut prima instanță că acestea nu constituie constatările personale ale reprezentanților reclamantului, ci se bazează în special pe declarațiile făcute de către intervenienții-întreținuți, relatări ce nu au fost confirmate de persoanele care au fost audiate în cadrul efectuării anchetelor.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept sus arătate, au solicitat instanței de judecată respingerea în tot a recursului formulat de către reclamantul M. Timișoara, prin Primar, în calitate de Autoritatea Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara, ca fiind nefondat și menținerea ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond.

In drept, intampinarea a fost intemeiata pe prevederile art. 115 și urmatoarele, art.274 Cod pr.civ.

Prin incheierea de sedinta din 14.10.2011 instanta, avand in vedere caracterul patrimonial al litigiului si valoarea nudei proprietati a imobilului, situata peste_ lei, fata de dispozitiile art. 282 C.pr.civ. a calificat apel calea de atac incidenta in speta.

In apel apelantii intervenienti au solicitat incuviintarea probei testimoniale, pentru dovedirea neindeplinirii de catre intimatii-parati a obligatiilor de intretinere, iar intimatii-parati au solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si a probei testimoniale pentru a dovedi indeplinirea obligatiilor contractuale, probe incuviintate si administrate in cauza; au fost audiati astfel martorii B. C. E. si P. S. pentru apelantii-intervenienti si Kuchler M. C. pentru intimatii-parati.

Tribunalul a respins proba testimoniala solicitata de intimatii-parati cu privire la pretinsele violente asupra intretinutilor.

Prin decizia civilă nr. 467/A/1.06.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, au fost admise apelurile declarate de reclamantul M. Timișoara- S. de A. Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara și intervenienții A. V. și A. Catița, s-a dispus schimbarea în tot a sentinței civile nr. 6722/22.03.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, rezoluțiunea contractului de întreținere viageră nr. 1857/6.06.2008 autentificat de BNP S. Notinger, radierea din CF ind._ nr. cad._/1/II a dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților B. și a dreptului de uzufruct viager și a interdicției de înstrăinare înscrise în favoarea fam. A..

S-a dispus, totodată, obligarea pârâților B. la plata către intervenienții A. a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată, fiind respinsă cererea reclamantei pentru obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță și apel.

În considerentele deciziei civile, tribunalul a reținut că declaratiile martorilor audiati in calea de atac dovedesc neindeplinirea obligatiilor de intretinere de catre paratii-intimati in conformitate cu indatoririle ce le reveneau conform contractului.

Astfel, martorul P. S. (fila 55 apel) a aratat ca spre sfarsitul anului 2008 relatiile intre parti s-au schimbat, intretinatorii incepand sa nu mai respecte obligatiile din contract.

Aceasta denaturare a relatiilor se desprinde, de altfel, din intregul material probator administrat in cauza, nefiind contestata nici de catre parti.

Acelasi martor a declarat ca in repetate randuri intretinuta s-a oprit la locuinta martorului pentru a se odihni in drum spre casa, venind de la tramvai cu plasa de cumparaturi si ca plange mereu spunand ca intretinutii nu ii ingrijesc, desi au avut incredere in ei. Martorul a aratat ca l-a vazut si pe intretinut, pe A. V., venind cu plasa de la cumparaturi si ca i-a vazut pe ambii intretinuti venind de la farmacie cu plasa cu medicamente.

Declaratia acestui martor se coroboreaza cu depozitia martorului B. C. E. (fila 38 apel), medicul curant atat al intervenientilor cat si al intimatilor si cu cea data in fata primei instante de catre martorul V. O., medicul de familie al intervenientilor. Toate aceste declaratii au aratat, contrar celor expuse de martorul Kuchler M. C., ca intretinutii isi platesc singuri consultatiile medicale si analizele.

Desi martorii B. M. Gherlinde (fila 174 prima instanta) si Kuchler M. C. (fila 40 apel) au declarat ca au constatat personal cu ocazia vizitelor facute in casa partilor ca exista mancare gatita, probele administrate in cauza nu dovedesc de catre cine era preparata aceasta hrana, neprobandu-se faptul ca mancarea era gatita de catre parati conform obligatiilor contractuale. Mai mult, martorul P. S. a declarat in fata instantei de apel ca intretinutul A. V. prepara hrana si ca tot acesta face si curatenia, aspect constatat personal de catre martor; tot astfel, martorul Kuchler M. C. a aratat ca, vizitand casa partilor inainte de sarbatori, intretinuta facea prajitura.

Cu toate ca martorul Kuchler a declarat ca a vazut-o de mai multe ori pe intretinatoarea B. S. mergand de la piata inspre casa incarcata de cumparaturi, aspectele relatate nu semnifica faptul ca aceste cumparaturi erau destinate intretinutilor, cata vreme acestia, la randul lor, isi faceau singuri piata, conform declaratiei martorului P..

Intretinutii au invocat si faptul ca nu le este asigurata incalzirea locuintei pe timpul iernii la un nivel care sa le asigure confortul termic, iar sustinerile acestora se coroboreaza cu depozitia martorului Utiu M. (fila 173 prima instanta), care a aratat ca in mai multe randuri paratii-intretinatori i-au atras atentia sa nu dea caldura foarte tare la centrala, intrucat gazul este costisitor.

D. toate probele administrate in cauza rezulta ca in prezent partile, desi locuiesc in aceeasi casa, se gospodaresc separat, fara ca din vreuna dintre probe sa rezulte ca intretinatorii ar fi intentionat sa continue prestarea intretinerii si ca aceasta ar fi fost refuzata de catre intretinuti.

Astfel fiind, tribunalul a apreciat ca, desi paratii-intimati si-au indeplinit initial obligatiile de intretinere catre apelantii-intervenienti, achitand si in prezent utilitatile aferente imobilului, pe parcursul derularii contractului acestia nu si-au mai indeplinit obligatiile de intretinere astfel cum au fost individualizate in actul incheiat, neasigurand in mod constant alimentele si asistenta medicala necesare intretinutilor.

Neindeplinirea obligatiilor contractuale de catre intretinatori rezulta si din declaratia data de acestia in fata delegatilor Autoritatii Tutelare din cadrul Primariei Municipiului T., institutie sesizata de catre intretinuti cu privire la neprestarea intretinerii. Astfel, in declaratia data la data de 22.09.2009 (filele 35-36 prima instanta), intretinatorii arata ca incepand cu data de 22.09.2009 vor asigura ingrijirea si intretinerea apelantilor-intervenienti A. V. si A. Catita asa cum este prevazuta in contractul de intretinere incheiat, ca vor asigura alimentele necesare conform regimului alimentar al acestora, achitarea tuturor cheltuielilor de intretinere, igiena locuintei si personala, medicamente si ingrijire medicala in functie de necesitati.

Avand in vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat ca in speta s-a dovedit neindeplinirea culpabila de catre intretinatori a obligatiei de intretinere si ca aceasta neindeplinire este suficient de importanta incat sa conduca la rezilierea contractului, conform art. 1020 si 1021 C.civ.

Împotriva acestei hotărâri, pârâții B. C. și B. S. au declarat recurs în termen legal la data de 14.08.2012, solicitând:

-în principal - casarea hotărârii recurată cu trimiterea spre rejudecare la Tribunalul T. în vederea completării probatoriului (conform art.315 alin.l Cod pr.civ.) și pronunțării unei hotărâri temeinice și legale;

-în subsecvent - modificarea în tot hotărârea recurată și rejudecând, respingerea apelurilor formulate de reclamant și cei doi intervenienți ca fiind nefondate și menținerea ca temeinică și legală hotărârea pronunțată de Judecătoria Timișoara în acest dosar;

-obligarea intervenientilor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în toate cele trei grade de jurisdicție (instanța de fond, în apel și în recurs), conform art.274 Cod pr.civ. constând în timbrajul legal și onorariul de avocat.

În motivarea recursului, pârâții au criticat argumentul instanței de apel potrivit cu care nu s-a dovedit că hrana existentă în casa întreținuților era preparată de întreținători, deși în realitate, din răspunsurile la interogatoriu al celor doi intervenienți (4,5,6 și 7) și din declarațiile martorilor audiați în fața instanței (B. M. Gherlinde și Kuchler M. C., care cu propriile simțuri au constatat că în unicul frigider din casă era atât mâncare gătită cât și diverse alimente, că la frigider aveau oricând acces intervenienții, că era curat în casă, că a văzut-o pe pârâta B. S. venind de la piața încărcată cu cumpărături), reiese că cei doi intervenienți refuzau să mănânce din mâncarea care li se gătea (și nu pentru că nu era bună sau era arsă, ci pentru că intervenientului A. Vaier îi plăcea mai mult ce gătea soția lui, iar intervenientei A. Catița îi plăcea să își gătească uneori singură mâncare), nefăcând nici aplicațiunea principiului in dubiopro reo.

Mai mult, cei doi intervenienți au confirmat faptul că refuză să mănânce ce le pregătesc pârâții, aspect care dovedește că cele afirmate de martora P. S. sunt nereale.

Apoi, faptul că martora Kuchler M. a văzut-o o dată pe intervenienta A. Catița, de sărbători că făcea o prăjitură, nu poate fi reținută ca o probă cum că pârâții nu își îndeplinesc obligațiile din Contract, întrucât obligarea asigurării hranei, așa cum apare în Contract, nu poate duce la o interpretare restrictivă a Contractului, în sensul că intervenienții nu vor mai fi lăsați să aprindă aragazul și nici nu vor mai avea voie să încălzească sau să gătească ceva, pentru că oricine i-ar vedea ar face sesizare la Primărie și s-ar anula Contractul de întreținere.

Se critică modul de a interpreta atât de restrictiv clauzele din Contract, atâta timp cât voința părților la încheierea Contractului și ulterior a fost alta. De asemenea, în mod greșit, instanța de apel nu a reținut PROPRIA CULPĂ A INTERVENIENTILOR. care si-au preconstituit probe, pentru a induce în eroare instanța de judecată în vederea obținerii ANULĂRII CONTRACTULUI de ÎNTREȚINERE VIAGERĂ, deși pârâții și-au respectat toate obligațiile contractuale, respectiv, au ASIGURAT ALIMENTELE NECESARE CONFORM REGIMULUI LOR ALIMENTAR LA CEREREA ACESTORA, au ACHITAT TOATE CHELTUIELILE DE ÎNTREȚINERE (energie electrică, gaz, ), au asigurat IGIENA LOCUINȚEI și IGIENA PERSONALĂ, au asigurat MEDICAMENTELE si ÎNGRIJIRE MEDICALĂ în funcție de necesități.

Instanța de judecată a interpretat greșit înscrisul intitulat Contract de întreținere viageră, deși toate clauzele lui erau clare și nu sufereau ambiguități precum si celelalte înscrisuri depuse la dosar de către pârâți (facturile de energie electrică, facturile de la Aquatim, de la E.ON Gaz, din care reiese că suma achitată de către pârâți în perioada octombrie 2009 - și până în prezent este cu mult mai mare, decât cele pățite de intervenienți în anul 2008. Facturile de la E.ON Gaz și de la Aquatim din iarna lui 2009, 2010 și 2011 dovedesc că sumele plătite pentru încălzirea imobilului a fost foarte mare, cu mult peste sumele achitate în iarna lui 2008, tocmai pentru a li se asigura intervenienților căldura necesară). Aceste înscrisuri dovedesc că cele afirmate de martora P. S. sunt nereale și mincinoase.

De asemenea, instanța de judecată a interpretat în mod greșit și înscrisul sub semnătură privată intitulat „Declarație", scrisă și semnată în data de 22.09.2009 de către pârâta B. S. la cererea Autorității Tutelare, în urma consilierii efectuată de către aceasta, și care confirmă că obligațiile pârâților sunt: de a le asigura intervenienților alimentele necesare (conform regimului alimentar) la cererea intervenienților;de a plăti toate cheltuielile de întreținere;de le asigura săptămânal sau în funcție de necesități igiena locuinței și personală;de a le asigura medicamente și îngrijire medicală în funcție de necesități.

Raportat la clauzele prevăzute în contract și confirmate de părți în fața Autorității Tutelare, pârâții nu si-au asumat obligația de a le găti (ci doar de a le asigura alimentele necesare) și de a le asigura medicamente si îngrijire medicală ÎN FUNCȚIE DE NECESITĂȚI, deci când au nevoie. în acest sens, pârâții i-au dus la medic de fiecare dată când cei doi intervenienți au solicitat (aspect dovedit atât de martorii pârâților cât și cele două martore - doctorul de familie și asistenta -), iar când au vrut să ridice pârâții rețetele de la medic pentru a merge la farmacie si a cumpăra medicamentele prescrise acolo, doctorul (martora audiată în fața instanței de apel) a refuzat să le înmâneze aceste rețete spunându-le că ea le dă numai personal celor doi intervenienți. Prin urmare, refuzul doctorului de a le da rețetele nu poate fi reținută ca o culpă a pârâților.

De asemenea, nici refuzul intervenienților de a le da pârâților rețetele pentru a le cumpăra medicamente nu poate fi reținută ca o culpă în sarcina pârâților.

În ceea ce privește contravaloarea medicamentelor necesare intervenien-ților, învederează instanței de recurs faptul că mai mult de 90% din ele erau și sunt compensate 100%. Deci, nu se plătește pentru achiziționarea lor, iar pentru restul de 10% dintre ele, suma ce se achita era de maxim 30-50 lei pe lună, bani pe care ei îi dădeau în mână intervenienților imediat după ce ei le cumpărau si le aduceau inclusiv bonul fiscal unde era trecută valoarea.

În ceea ce privește contravaloarea reală a medicamentelor necesare celor doi intervenienți, învederează instanței faptul că au făcut demersuri la Casa Județeană de Sănătate pentru a le comunica copie de pe rețetele prescrise de medicul de familie (martorul ce a fost audiat în fața instanței de apel, și care a făcut afirmații mincinoase cu privire la ce medicamente a prescris celor doi intervenienți și care era cuantumul lor), însă li s-a refuzat comunicarea lor spunându-li-se că le vor comunica numai la solicitarea instanței.

Deși au solicitat această probă cu înscrisuri (care consideră ei că ar fi dovedit atât faptul că majoritatea medicamentelor erau compensate, cât și faptul că celelalte medicamente care nu erau compensate au fost achiziționate la sume foarte mici de bani, respectiv 30-50 lei si nu 150-400 lei cum a afirmat medicul de familie), instanța de apel, în mod greșit, nemotivat și nejustificat le-a respins-o, aspect care a dus la interpretarea greșită și la reținerea că ei nu le-ar fi asigurat medicamentele necesare.

Consideră că aceste înscrisuri sunt mai mult decât pertinente, concludente si utile soluționării în mod corect si legal această cauză, motiv pentru care, în principal - solicită instanței de recurs a face demersuri în vederea obținerii lor, iar în subsecvent - în situația în care instanța va aprecia că aceste probe nu pot fi efectuate în această cale de atac, să dispună casarea hotărârii instanței de apel cu trimiterea spre reiudecare Tribunalului T. în vederea completării probatoriului cu proba menționată mai sus și pronunțării unei soluții temeinice și legale. Se reține că este de neconceput ca o instanță de judecată să înlăture proba cu înscrisurile (emanate tocmai de la martorul audiat în fața instanței de apel) și să dea probitate juridică afirmațiilor unui martor - medic de profesie, a cărui declarație a fost inconsecventă, dar și indirectă (întrucât tot ce a declarat în fața instanței le-a aflat doar de la A. Vaier, și nu cu propriile simțuri sau din alte surse).

Astfel, în mod greșit a reținut instanța de judecată a înlăturat înscrisurile depuse de pârâți cât și declarațiile martorilor propuși, reținând că nu au asigurat medicamentele și îngrijirea medicală deși din înscrisurile aflate la dosar și din celelalte probe reiese că toate obligațiile asumate de pârâți prin Contractul de întreținere viageră au fost îndeplinite, iar intervenienții sunt de rea- credință, încercând să inducă în eroare instanța de judecată prin preconstituire de probe și invocarea propriei culpe.

Prin întâmpinarea depusă în cauză la 8.11.2012, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii recurate, subliniind că tribunalul a făcut o corectă interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor legale incidente, respectiv art. 1020 C.civil raportat la art. 969 C.civ., pe baza probelor administrate de ambele părți.

Prin concluziile scrise depuse la termenul de judecată de azi, 15.11.2012, intimații A. V. și A. Catița au solicitat respingerea recursului ca nefondat, nefiind incident vreun temei de casare ori modificare a hotărârii recurate, iar instanța de apel, pe baza probatoriului- testimonial și cu înscrisuri – administrat, a reținut corect că pârâții, debitori ai obligației de întreținere, nu și-au executat întocmai obligațiile asumate față de intervenienți, prin contractul de rentă viageră încheiat.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârâți, raportat la obiectul cauzei, temeiul de drept indicat și actele depuse în susținere, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

În calea extraordinară a recursului, criticile ce pot fi formulate de partea recurentă nu pot viza decât ipotezele prevăzute de art.304 C.pr.civ., care concretizează aspecte de nelegalitate în legătură cu hotărârea atacată (aspecte de ordin procedural și/sau substanțial).

Scopul acestei căi de atac este, esențialmente, de control a legalității hotărârii atacate cu recurs, ceea ce înseamnă că orice susținere care relevă pretinse erori ale instanței de apel în aprecierea probelor administrate în cauză – sub toate aspectele susținute de pârâta recurentă – istoricul cauzei dedusă judecății, toate cu consecințe directe în planul configurării/reconfigurării situației de fapt a dosarului pendinte, excede analizei instanței de recurs.

Instanțele anterioare au prezentat în mod exhaustiv întreaga situație de fapt a dosarului pendinte, expunând în mod concret și considerentele legale pentru care au ajuns la soluția pronunțată în primă instanță, respectiv, în apel, pe fondul raportului juridic litigios.

Noua formulare a textului art.304 C.pr.civ. accentuează caracterul nondevolutiv al căii extraordinare de atac a recursului, tocmai pentru faptul că părțile au beneficiat de o judecată în primă instanță și una în apel (ambele judecăți de fond), finalizată prin configurarea situației de fapt a dosarului și cu o rezolvare judiciară definitivă a conflictului existent între părțile cu interese contrare.

O situație de nelegalitate, în esență, pentru a fi analizată în recurs trebuie susținută prin invocarea expresă a textului de lege încălcat sau aplicat greșit, la situația de fapt pe deplin stabilită în fața instanțelor anterioare.

În fața unei instanțe de recurs nu pot fi aduse spre analiză decât exclusiv aspecte de nelegalitate, nu de netemeinicie, și aceasta pentru că recurenții au beneficiat în mod concret de sistemul dublului grad de jurisdicție, calea de atac a recursului fiind în mod expres desemnată de legiuitor drept o cale extraordinară de atac.

Pe fondul cauzei, Curtea reține că tribunalul, în virtutea caracterului devolutiv, având plenitudine- alături de instanța de fond- în administrarea, analizarea probelor și stabilirea corectă a stării de fapt deduse judecății, a reținut corect că pârâții, debitori ai obligației de întreținere, nu și-au executat întocmai obligațiile asumate față de intervenienții A., astfel cum acestea au fost menționate în mod expres în cuprinsul contractului de întreținere viageră încheiat la data de 6.06.2008.

Potrivit dispozițiilor art. 1020 C.civ., care reglementează dreptul comun în materie de rezoluțiune/reziliere, condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una din părți nu își îndeplinește angajamentul, iar conform prevederilor art. 1021 C.civ., în acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese. Desființarea trebuie să se ceartă înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.

Rezoluțiunea reprezintă o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu executare dintr-o dată, constând în desființarea retroactivă a acestuia. Pentru admisibilitatea rezoluțiunii judiciare este necesară îndeplinirea anumitor cerințe: 1.una dintre părți să nu își fi executat obligațiile ce îi revin potrivit convenției; 2. neexecutarea să fie imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația; 3. debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege.

Rezoluțiunea unei convenții nu se poate pronunța dacă neexecutarea de către una dintre părțile contractante ale obligației sale se datorează și unei culpe concurente a celeilalte părți, determinată fie de neîndeplinirea propriilor îndatori contractuale, fie de formularea unor pretenții care exced cadrului contractual stabilit inițial prin voința comună a părților.

Totodată, pentru a se dispune rezoluțiunea, se impune ca neexecutarea obligației, chiar parțială, să fi fost considerată esențială la încheierea contractului. Instanța de judecată are întotdeauna un drept de apreciere asupra măsurii în care neexecutarea parțială justifică desființarea convenției.

Se reține că, prin contractul de intretinere viagera autentificat sub nr. 1857/06.06.2008 la B.N.P. Notingher T. intervenientii A. V. si A. Catita, in calitate de credirentieri, au transmis paratilor B. S. si B. C., in calitate de debirentieri, dreptul de nuda proprietate asupra imobilului inscris in C.F. nr._ T., nr. cad._/1/II, constand din apartamentul nr. 2, situat in T., ., la dreapta intrarii compus, din 3 camere, 1 antreu, 1 coridor, 1 bucatarie, 1 camara de alimente, 3 magazii, 1 WC in curte, cu 10/100 parti comune, rezervandu-si un drept de uzufruct viager si impunand paratilor o interdictie de instrainare si grevare a imobilelor pe timpul vietii credirentierilor, debirentierii obligandu-se sa-i intretina si ingrijeasca la domiciliul lor, in conditii bune pe toata durata vietii cu toate cele necesare traiului zilnic, astfel: sa le asigure alimentele, imbracamintea, incaltamintea necesara, asistenta medicala si medicamentele la domiciliu sau la spital, toate acestea pe cheltuiala lor. In cazul in care, vor fi imobilizati la pat, intretinatorii au obligatia sa-i ingrijeasca personal sau sa angajeze o persoana pe care o vor plati din banii proprii. Tot intretinatorii vor plati cheltuielile de intretinere: telefonul, cablul TV, curentul, precum si alte cheltuieli ce se vor ivi, legate de imobilul ce-l dobandesc. Dupa incetarea lor din viata, intretinatorii sunt obligati sa-i inmormanteze conform obiceiului locului, cu cinstea cuvenita (f. 7, 8).

În cauza dedusă judecății, în rejudecare, corect tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite cerințele rezoluțiunii judiciare, stabilindu-se și dovedindu-se în baza probelor administrate, în culpa pârâților, debitori ai obligației de întreținere, o neexecutare întocmai a obligațiilor contractuale de către aceștia față de familia A..

Astfel, martorii propuși de către reclamantă, ale căror declarații se coroborează între ele, au arătat că știu de la intervenienți, au perceput personal sau din alte surse decât partea care i-a propus, că erau nemulțumiți de modul în care intervenienții își îndeplineau obligațiile de întreținere, astfel cum și le-au asumat prin contractul încheiat, pornind tocmai de la vârsta înaintată și starea precară de sănătate a ambilor membri de familie- fam. A., afecțiunile grave de care aceștia suferă și care, prin natura lor, presupun și necesită o îngrijire permanentă, deosebită, atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic, pentru fiecare în parte.

Astfel, deși se invocă în apărare împrejurarea achitării cheltuielilor de întreținere și a facturilor lunare, probele (testimoniale) administrate dovedesc împrejurarea că intervenienții au contribuit și ei, în cotă de 50%, la suportarea acestor cheltuieli, deși, potrivit clauzelor din contract, obligația era în sarcina exclusivă a pârâților.

De asemenea, împrejurarea că medicamentația necesară întreținuților, lunar, este costisitoare, nu poate constitui un motiv care să justifice contribuția și a acestora la plata medicamentelor (iar uneori integral), această obligație- esențială, de altfel, revenind în sarcina pârâților.

Neîndeplinirea de către pârâți a obligației asumate față de familia A., astfel cum au fost consemnate în contractul încheiat, a făcut ca între părți, la scurt timp de la momentul încheierii contractului de întreținere viageră (06.06.2008) să apară neînțelegeri, intervenienții A. solicitând ajutor și sprijin Serviciului A. Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara. Cu acea ocazie- în data de 22.09.2009, pârâții B. și-au luat angajamentul executării întocmai a obligațiilor de întreținere, respectiv vor asigura alimentele necesare conform regimului alimentar la cererea acestora, achitarea tuturor cheltuielilor de întreținere, asigurarea săptămânal sau în funcție de necesități a igienei locuinței și a igienei personale, medicamentația și îngrijirea medicală în funcție de necesități. Părțile au ajuns totodată și la o înțelegere referitor la modul de achitare a facturii de apă și încălzire. Întreținătorii au declarat că pensiile întreținuților vor rămâne acestora pentru a le folosi după bunul lor plac și se obligă ca relațiile dintre cele două familii să fie de bună înțelegere.

Cu toate acestea, întreținătorii nu și-au îndeplinit obligațiile asumate, nici inițial- prin contractul încheiat, nici ulterior, în urma concilierii din data de 22.09.2009, astfel încât în luna februarie 2010, familia A. a sesizat- din nou, S. A. Tutelară, care, în urma anchetei sociale efectuate, a concluzionat că întreținătorii nu-și îndeplineau obligațiile de îngrijire asumate față de cei doi soți A., sub aspectul modului de alimentație, de asigurare medicamente și control medical, confort termic al locuinței și, nu în ultimul rând, un climat de înțelegere și respect, atât de necesare unor persoane înaintate în vârstă și cu o stare de sănătate gravă.

Noțiunea de întreținere include multiple prestații, în executarea corespunzătoare a obligației de întreținere, când izvorul ei este un contract, implică, pe lângă prestația materială, și o componentă psihologică, dată de caracterul intuitu personae al convenției de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere.

D. această perspectivă, în cauză, s-a dovedit că pârâta a avut un comportament violent verbal la adresa intervenientei A. Catița, pe care a blestemat-o, instaurându-se astfel o atmosferă tensionată între părți, creându-i intervenientei un sentiment de stres, de incertitudine în raport cu vârsta sa înaintată și starea precară de sănătate.

Întreținerea unei persoane implică nu numai o prestație materială, ci și o latură psihologică, care se întemeiază pe un raport de încredere și apropiere. Obligația asumată de întreținători de a asigura membrilor familiei A. îngrijire și întreținere cu toate cele necesare traiului include, în conținutul său, și îndatorirea de a se preocupa să le asigure acestora o atmosferă caldă, deoarece nu poate exista un trai liniștit într-un climat de certuri, de reproșuri, de gesturi care umilesc persoana.

În temeiul contractului de întreținere, se impune ca debitorii întreținători să asigure creditorilor confortul psihic necesar pentru a se simți ocrotiți, în siguranță, să le creeze un climat de liniște și armonie.

Cuvintele grele- de blestem, folosite la adresa intervenientei, sunt de natură evidentă a crea întreținuților o stare evidentă de disconfort, un sentiment de teamă și incertitudine, de real stres, ducând în final la cererea de sprijin către S. A. Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Timișoara.

Elementul esențial avut în vedere de instanță pentru a stabili dacă este sau nu oportună sancțiunea rezoluțiunii constă în gravitatea neexecutării obligației asumate, care se apreciază în raport de obligațiile contractuale, considerate în acord cu voința părților. Rezoluțiunea va fi pronunțată însă în toate cazurile în care, din cauza importanței neexecutării, contractul este lipsit de însuși fundamentul sau scopul său.

În cauză, din probele administrate, în mod corect a reținut tribunalul că pârâții debitori nu și-au executat obligația de întreținere a intervenienților, asumate atât prin contractul încheiat la 6.06.2008, cât și prin consilierea scrisă din luna septembrie 2008, constând în asigurarea de alimente, încălzit, iluminat, îngrijire medicală cu medic și medicamente, astfel încât în mod corect s-a dispus rezoluțiunea convenției.

Concluzionând, Curtea reține că în speța dedusă judecății sunt îndeplinite condițiile art. 1020 C.civ. pentru a se dispune rezoluțiunea contractului, având în vedere că debitorii întreținători nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul încheiat.

Prin urmare, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente niciunul din temeiurile de casare ori modificare a deciziei civile recurate, și în baza art. 299, 312 al. 1 C.p.c., va respinge recursul pârâților ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții B. C. și B. S. împotriva deciziei civile nr. 647/A/1.06.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 noiembrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. G. C. P. RUJIȚA R.

GREFIER,

C. J.

Red. M.G.-10.12.2012;

Tehnored. C.J.- 17.12.2012; 2 ex.

Instanță de apel: Tribunalul T.

Judecători: M. R.; A. C.

Primă instanță: Judecătoria Timișoara

Judecător: C. F. N.