Legea 10/2001. Decizia nr. 1613/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1613/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 1613/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1613
Ședința publică din 20.11.2013
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER:A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. A. împotriva sentinței civile nr. 388/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ și a încheierii de ședință din 29.05.2013 pronunțată în același dosar, în contradictoriu cu reclamantul B. G. și pârâții P. B. H. și C. DE APLICARE A LEGII NR. 10/2001 B. H., având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 01.11.2013, de către recurent, cerere de repunere pe rol.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 388/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B. G. împotriva pârâtelor P. B. H., prin Primar și C. pentru aplicarea Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei B. H., instanța dispunând ca pârâtele să emită dispoziție în baza Legii nr. 10/2001 privind imobilul intravilan L. de Sus Fânețe înscris în CF nr.16/17 Pecinișca nr.top.113 în suprafață de 2156 m.p., transnotat în CF 102-103 Pecinișca, transnotat în CF nr.1141 Pecinișca; prin aceeași sentință a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul D. A..
Prin cererea din 02.05.2013 (data poștei) reclamantul D. A. a solicitat îndreptarea erorilor din sentință și lămurirea dispozitivului acesteia.
În susținerea cererii a invocat, în esență, că, în contra celor reținute de instanță, a formulat și el notificare în baza Legii nr. 10/2001; că, deși s-a solicitat obligarea pârâtelor la emiterea unei dispoziții de restituire în natură, instanța le-a obligat doar la emiterea unei dispoziții în baza Legii nr. 10/2001; că în dispozitivul hotărârii nu s-a menționat că și reclamantul D. A. este coproprietar al terenului în litigiu.
Prin încheierea dată în 29.05.2013, instanța a respins cererile astfel formulate.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul C.-S. la 09.01.2012, reclamanții B. G. și D. A. au chemat în judecată P. Orașului B. H. prin Primar și C. pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei B. H., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va da să fie obligate pârâtele să elibereze dispoziție privind reconstituirea dreptului de proprietate, restituirea în natură, acordarea de acțiuni la Fondul Proprietatea, acordare de teren la schimb asupra terenului intravilan L. de Sus Fânețe, cu top.113, în suprafață de 2.156 m.p., înscris în CF 16/17 Pecinișca transnotat în CF102-103 Pecinișca, transnotat în CF 1141 Pecinișca.
Prin sentința civilă nr.388/28.03.2012, instanța a admis cerereaconform celor mai sus-arătate.
Potrivit dispozițiilor art.281 alin.1 Cod procedură civilă, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Potrivit dispozițiile art.2811 alin.1 Cod procedură civilă, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau sa înlăture dispozițiile potrivnice.
Față de dispozițiile sus menționate, s-a constatat că în baza art.281 alin.1 Cod procedură civilă, pot fi corijate numai acele greșeli la care se referă exemplificativ textul citat, respectiv acele erori care s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării și care nu afectează legalitatea și temeinicia ei.
Pe această cale nu pot fi remediate erori de fond, acestea pot fi remediate doar prin intermediul căilor de atac. În cauză părțile nu au formulat nici o cale de atac, ceea ce înseamnă că au fost de acord cu cele menționate în hotărârea instanței.
Motivele invocate de reclamant în cererea sa nu pot să formeze obiectul unei cereri de îndreptare a erorii materiale în accepțiunea art.281 alin.1 Cod procedură civilă, ele privind soluția dată procesului, urmărindu-se modificarea hotărârii.
În ceea ce privește motivele invocate pentru lămurirea dispozitivului, s-a constatat că nici aceste motive nu pot să facă obiectul prezentului proces, deoarece ele privesc aspecte ce tind la modificarea soluției dată de instanță.
Cu prilejul pronunțării hotărârii nr.388/28.03.2012, instanța a analizat toate solicitările formulate de reclamanți, pronunțându-se numai în conformitate cu obiectul cererii, neputând a se pronunța asupra unor cereri care nu au fost formulate.
Dispozitivul hotărârii nu conține dispoziții potrivnice, cuprinzând toate datele necesare care să permită executarea hotărârii conform solicitării părților din cererea de chemare în judecată.
În consecință, față de dispozițiile art.281, art.2811 Cod procedură civilă, instanța a dispus conform celor de mai sus-arătate.
Împotriva încheierii a declarat recurs reclamantul D. A. care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând anularea ei cu consecința recunoașterii dreptului său de proprietate în cotă de ½ parte asupra imobilului în litigiu, obligarea pârâților la emiterea unei dispoziții prin care să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților în cotă de ½ parte pentru fiecare și obligarea acestora la plata de despăgubiri bănești sau la acordarea de teren în schimb.
În motivare a invocat că nu a beneficiat de un proces echitabil, că au fost nesocotite prevederile art. 1 din Protocolul 1 adițional la CEDO, cu consecința deposedării sale de dreptul său de proprietate și că, deși a susținut și dovedit că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 și că este coproprietar al terenului, instanța nu a ținut seama de aceste susțineri.
A învederat că instanța a obligat pârâtele doar la emiterea dispoziției, nu și la acordarea de despăgubiri sau de teren în schimb, astfel cum s-a solicitat.
La termenul din 23.10.2013, judecata a fost suspendată în baza disp. art. 242 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ.
Recurentul a formulat cerere de repunere pe rol la data de 28.10.2013, iar prin cererea adresată instanței la 11.11.2013 (data poștei) a solicitat anularea (casarea) în tot a sentinței civile nr. 388/28.03.2012 și a încheierii din 29.05.2013 și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C.-S..
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 3041, 306 alin. 2 C. pr. civ., față de disp. art. 299 și urm. C. pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Disp. art. 281 C. pr. civ. vizează erori materiale, greșeli involuntare care nu vizează fondul dreptului dedus judecății.
Disp. art. 2811 C. pr. civ. sunt incidente în situația în care dispozitivul hotărârii judecătorești necesită lămuriri sub aspectul înțelesului, întinderii sau aplicării sale ori cuprinde dispoziții potrivnice.
În cauză, prima instanță a reținut în mod corect că sentința pronunțată nu cuprinde erori în sensul art. 281 C. pr. civ. și că dispozitivul acesteia este clar și neechivoc.
Se observă că, în realitate, criticile recurentului vizează statuările pe fond ale instanței, reclamantul – recurent fiind nemulțumit de soluția dată cererii de chemare în judecată, astfel că recursul trebuia îndreptat împotriva sentinței și nu a încheierii date în baza art. 281, 2811 C. pr. civ.
Corespunde realității că în cuprinsul recursului declarat împotriva încheierii recurentul a făcut aprecieri și cu privire la sentință, iar prin înscrisul depus la 11.11.2013 a criticat-o ca nelegală, solicitând casarea ei.
Se observă, însă, că hotărârea primei instanțe a fost comunicată reclamantului la 19.04.2012 (f 111 dos. fond), iar recursul a fost declarat la 27.06.2013 – data poștei (f. 6 dosar), cu mult după expirarea termenului de recurs de 15 zile prevăzut de disp. art. 301 C. pr. civ, după cum tardive fiind și criticile formulate prin înscrisul înregistrat la 11.11.2013.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 301, 304, 3041, 306 alin. 2 C. pr. civ., instanța va respinge recursul declarat de reclamantul D. A. împotriva sentinței civile nr. 388/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ și a încheierii de ședință din 29.05.2013 pronunțată în același dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D. A. împotriva sentinței civile nr. 388/28.03.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosarul nr._ și a încheierii de ședință din 29.05.2013 pronunțată în același dosar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. FȘ/22.11.2013
Teh. AMT/2 ex./03.12.2013
Prima instanță: Tribunalul C.-S. - jud. A. C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1699/2013. Curtea de Apel... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1666/2013. Curtea... → |
|---|
