Cereri. Decizia nr. 1712/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1712/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 1712/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1712
Ședința publică din 05 decembrie 2013
PREȘEDINTE: C. P.
JUDECĂTOR: M. G.
JUDECĂTOR: A.-M. N.
GREFIER: R. P.-D.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de reclamanții T. R., T. V. și N. N. împotriva deciziei civile nr. 1221/26 septembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr._ *, în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara, Primăria Timișoara, C. L. Timișoara, M. Timișoara reprezentat prin P..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanții-contestatori, lipsă, avocat Ernst T. și pentru intimați consilier juridic V. S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, verificarea actelor și lucrărilor de la dosar, s-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care, se constată depusă, prin Serviciul registratură la data de 28 noiembrie 2013, de către Primăria M. Timișoara, Întâmpinare, în două exemplare (f. 19-20).
Reprezentantul contestatorilor depune la dosar delegație de reprezentare și dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei și declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Instanța reținând că nu mai sunt alte aspecte preliminare de soluționat, acordă cuvântul pe contestația în anulare:
Reprezentantul contestatorilor solicită instanței admiterea contestației, subliniind că actul pe care instanța nu l-a observat și nu a făcut vorbire despre el în decizia pronunțată, se găsește depus la dosar. Cu privire la susținerile instanței cum că „această schimbare de nume nu poate fi considerată ca probată în prezentul dosar din moment ce nu există nici un act administrativ de schimbare de nume…” declară că poate fi considerată o eroare materială din partea instanței aspectul că nu a observat pașaportul depus la dosar.
Reprezentanta intimaților solicită instanței respingerea contestației conform motivelor scrise cuprinse în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. Decizia civilă nr. 1221/26 septembrie 2013 pronunțată în dosarul_ *, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul formulat de recurenții pârâți P. M. Timișoara, M. Timișoara prin P., C. local al M. Timișoara și Primăria M. Timișoara în contradictoriu cu intimații reclamanți T. R., T. V. și Nurith N. împotriva Sentinței civile nr.115 din 16.01.2013 a Tribunalului T., a modificat în tot sentința civilă recurată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanți T. R., T. V. și Nurith N. în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara, M. Timișoara prin P., C. L. al M. Timișoara și Primăria M. Timișoara, cu opinie separată a unui membru al completului de judecată, în sensul respingerii recursului.
Pentru a hotărî, majoritar, în sensul admiterii recursului Curtea a reținut că prin Sentința civilă nr.115 din 16.01.2013 a Tribunalului T. a fost admisă contestația precizata formulată de reclamanții T. R., T. V. și N. N. împotriva pârâților P. M. Timișoara, Primăria M. Timișoara, s-a dispus anularea dispoziției nr.141/27.01.2010 emisă de către P. M. Timișoara în temeiul Legii nr. 10/2001, a fost obligat P. M. Timișoara să emită o dispoziție de acordare de despăgubiri în favoarea reclamanților pentru cota de ¾ din imobilul situat în Timișoara, .. 25 CF 5152 Timișoara, nr. top._ și_ în condițiile Titlului VII al Legii 247/2005 .
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul T. a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. dosar_ la data de 10.03.2010 reclamanții T. R., T. V. și N. N. în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara, Primăria Timișoara, C. L. Timișoara și M. Timișoara prin P. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 141/27.01.2010 a primarului M. Timișoara solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Primarului M. Timișoara să emită o nouă dispoziție .
În motivare reclamanții au arătat că îndeplinesc cerințele Legii nr. 10/2001, pentru a obține în calitate de îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului situat în Timișoara, .. M.) nr. 25 înscris în CF nr. 5152 Timișoara, având nr. top_ și_.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001.
P. întâmpinarea depusă la 06.05.2010 M. Timișoara prin P., Primăria M. Timișoara și C. L. al M. Timișoara au solicitat respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării au arătat că prin Notificarea nr. 156/10.07.2001 depusă la Biroul executor Judecătoresc " Muntcanu D. " înregistrata cu nr. D06X1003836/17.07.2001 la Primăria M. Timișoara numitele Ama T. și Weisz E. A. F. au solicitat restituirea în natura a imobilului situat în Timișoara, .. 25, înscris CF nr. 5152 Timișoara nr. top._, nr. top._.
P. adresele înregistrate cu nr. D06X1003836/07.03.2002, D06X1-3836/586/04.11 2002, DO6X1-3836/586/04.04.2003, DO6X1-3836/04.05.2005, DO6X1-3836/09.01.2006, D06X1-3836/23.01.2008, SC2008-_/01.09.2008 instituția pârâtă a solicitat completarea dosarului cu acte de identitate în copie legalizată, certificat de moștenitor original sau copie legalizata, clarificarea numelor și prenumelor notificatorilor; procura – mandatar - declarație – notarială - daca s-au primit despăgubiri.
Din examinarea C.F. nr. 5152 Timișoara și a celorlalte înscrisuri depuse la dosarul administrativ s-a constatat ca notificatoarele nu fac dovada preluării abuzive.
Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 analizând Dosarul cu numărul 586 a constatat că nu au fost depuse acte de identitate în copie legalizată, certificat de moștenitor original sau copie legalizata, clarificarea numelor și prenumelor notificatorilor, procura mandatar, declarație notarială dacă s-au primit despăgubiri.
Pârâții au arătat că prin referatul Comisiei de aplicare a Legii 10/2001 nr. ..01.2010 s-a propus respingerea notificării nr. 156 din 10.07.2001 depusă la Biroul executor judecătoresc M. D., înregistrată la Primăria M. Timișoara cu nr. D06X1003836 din 17.07.2001, de către Ama T. și E. A. F., deoarece autoarele notificării nu au completat dosarul cu actele solicitate și nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat.
Pârâții au mai arătat arată că sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită și totodată se admit numai copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor.
Pârâții au arătat că prin Sentința Civila nr. 1952/PI/16.10.2()()() a Tribunalului T. pronunțata în dosar nr._ s-a admis cererea de chemare în judecata formulata de reclamanții T. R.. T. V. și N. N. ( moștenitorii numitei T. A. ) și a fost obligat P. M. Timișoara " să răspundă notificării nr. 156/07.10.2001 depusa la B. M. D.. privind imobilul înscris în C.F. nr. 5152"Timișoara ".
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
P. sentința civilă nr. 1404/2011Tribunalul T. a admis acțiunea formulată de reclamanții T. R., T. V. și N. N. împotriva pârâților P. M. Timișoara, Primăria M. Timișoara. A dispus anularea dispoziției nr.141/27.01.2010 emisă de pârâtul P. M. Timișoara în temeiul Legii nr. 10/2001. A obligat emitentul actului desființat ( în calitate de reprezentant al unității deținătoare notificate ca în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001 republicată, să emită o nouă dispoziție de acordare a despăgubirilor pentru imobilul situat în Timișoara, .. 25 CF 5152 Timișoara, nr. top._ și_ în condițiile Titlului VII al Legii 247/2005 astfel cum a fost modificată, pe seama petiționarilor.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin Dispoziția nr. 141/27.01.2010 emisă de P. M. Timișoara s-a respins notificarea nr. 156 din 10.07.2001 depusă prin B. M. D. de către notificatoarele T. A. și Weisz E. A. pe considerentul că acestea nu au făcut dovada preluării abuzive a bunului și nici pe cea a calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat. Or, în speță operează efectul pozitiv al puterii lucrului judecat ce derivă din sentința civilă nr. 1952/PI/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ ce a purtat asupra refuzului unității deținătoare de a statua asupra notificării depuse de cele două petente notificatoare și prin care s-au tranșat irevocabil chestiunile vizând vocația petiționarelor de a accede la beneficiul Legii 10/2001 și s-a stabilit apoi faptul că proprietatea imobiliară din litigiu intră în starea de incidență a Legii 10/2001 precum și calitatea subiectului procesual pasiv chemat să retrocedeze bunul. A reținut ca petenții din dosarul de față sunt succesorii celor două notificatoare astfel cum rezultă din actele depuse la dosar .
S-a reținut că instanța este chemată să stabilească doar măsura reparatorie ce se impune a fi acordată în speță și care apare a fi cea a despăgubirilor, în condițiile în care cota de ¾ părți din imobilul în discuție a fost înstrăinată astfel că restituirea în natură nu mai este posibilă.
În consecință, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001 a fost anulată dispoziția atacată, iar emitentul actului desființat a fost obligat, în calitate de reprezentant al unității să emită o nouă dispoziție de acordare a despăgubirilor pentru proprietatea constând în imobilul situat în Timișoara, .. 25 CF 5152 Timișoara, nr. top._ și_ în condițiile Titlului VII al Legii 247/2005 astfel cum a fost modificată, pe seama petiționarilor.
Împotriva acestei hotărâri pârâtul P. M. Timișoara a formulat recurs înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 11.10.2011 în dosarul_ .
P. decizia civila 575/22.02.2012, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de pârâtul P. M. Timișoara împotriva sentinței civile nr. 1404/9.03.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
A casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
Pentru a se pronunța astfel Curtea de Apel Timișoara examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 3041, 306 al. 2 C.p.c., față de dispozițiile art. 299 și urm. C.p.c., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate a reținut următoarele:
Admițând cererea reclamanților și dispunând anularea Dispoziției nr. 141/27.01.2010 dată în baza Legii nr. 10/2001 de P. M. Timișoara și obligarea acestuia la emiterea unei nou dispoziții, prima instanță a dat eficiență efectului pozitiv al puterii de lucru judecat ce derivă din sentința civilă nr. 1952/PI/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
P. sus-menționata sentință (menținută prin decizia civilă nr. 1/A/11.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ ) a fost admisă cererea formulată de reclamanții T. R., T. V. și N. N. împotriva pârâtului P. M. Timișoara, acesta fiind obligat să răspundă notificării nr. 156/7.10.2011 privind imobilul din prezentul litigiu.
Din examinarea considerentelor hotărârii menționate rezultă că, dispunând astfel, prima instanța a reținut calitatea reclamanților de moștenitori ai defunctei T. A., persoană ce ar fi notificat pârâtul în baza Legii nr. 10/2001 și că, întrucât termenul de 60 zile prevăzut de art. 25 alin. 1 din lege s-a împlinit iar reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată, pârâtul este obligat să răspundă la notificare, cererea reclamanților adresată instanței nefiind prematur formulată.
P. pârât s-a conformat celor dispuse prin hotărârea judecătorească și a emis dispoziția ce face obiect al prezentului litigiu.
Notificarea formulată de A. T. și Weisz E. A. F. a fost respinsă întrucât notificatoarele nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului, a calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat.
Contrar celor reținute de prima instanță, aceste aspecte - caracterul abuziv al preluării, calitatea de proprietar al antecesoarei reclamanților - nu au fost examinate prin hotărârea reținută ca având putere de lucru judecat, hotărâre ce a stabilit doar că notificarea vizând imobilul în litigiu trebuie soluționată prin emiterea unei dispoziții în baza Legii nr. 10/2001.
Pentru aceste considerente, văzând că dispunând conform celor mai sus arătate prima instanță nu a examinat fondul cererii reclamanților și nici apărările pârâților, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1,2,3,5 C.p.c. raportat la art. 304 pct. 9 C.p.c., a fost admis recursul declarat de pârâtul P. M. TIMIȘOARA împotriva sentinței civile nr. 1404/9.03.2011 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ ; s-a casat sentința recurată și a trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
Cauza a fost înregistrata la Tribunalul T. la data de 21.03.2012 în dosarul 1677 /30/2010*.
Analizând actele și lucrările dosarului, în rejudecare, Tribunalul T. a reținut că prin dispoziția nr.141/27.01.2010 emisă de către P. M. Timișoara în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a respins notificarea nr.156/10.07.2001 depusă prin B. M. D. de către notificatoarea T. A. pentru cota de ¾ din imobilul situat în Timișoara, .. 25 CF 5152 Timișoara, nr. top._ și_. În motivarea acestei dispoziții s-a reținut ca nu s-a făcut dovada preluării abuzive a bunului și nici pe cea a calității de persoane îndreptățite.
C. de ¾ din imobil a fost proprietatea antecesoarei reclamanților, numita A. T., în prezent decedata, care la data trecerii imobilului în proprietatea Statului Român, respectiv anul 1965 purta numele de Weisz E. A. F., nume pe care ulterior în Israel l-a schimbat în cel de A. T., așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
C. de ¾ din imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român prin renunțarea numitei Weisz E. A. F. la această cota, așa cum rezultă din cuprinsul extrasului CF.
P. urmare, aceasta renunțare la cota de ¾ din imobil în favoarea Statului Român a fost făcută de numita A. T. pentru a obține pașaportul de plecare definitivă în Statul Israel, practică de notorietate în aceea perioadă comunistă, și are natura juridică a unei donații.
Așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar aceasta donație nu a fost încheiată în formă autentică în sensul art.813 din vechiul Cod civil.
Tribunalul a concluzionat că în acest context, este înafara de orice îndoială că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv de către Statul Român în sensul art. 2 alin.1 lit.”c” din Legea nr.10/2001. Nu există nici un înscris la dosar din care să rezulte că donația s-a făcut în forma autentica prevăzută de art. 813 din vechiul cod civil pentru a deveni incidentă teza finala a art. 2 alin.1 lit.”c” din Legea nr.10/2001, ceea ce înseamnă că în speță este incidentă teza din același text de lege privind donațiile neîncheiate în forma autentică.
De asemenea, este evident că antecesoarea reclamanților, A. T., în calitate de fosta coproprietara a imobilului, cât și reclamanții în calitate de moștenitori ai acesteia potrivit înscrisurilor depuse la dosar, sunt persoane îndreptățite în sensul art. 3 din Legea nr.10/2001.
Pentru aceste argumente, tribunalul în baza art. 35 și 26 din Legea nr.10/2001 a dispus anularea Dispoziției nr.141/27.01.2010 emisă de către P. M. Timișoara și întrucât această cotă nu mai poate fi restituită în natură, a obligat emitentul actului desființat să emită o noua dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri în favoarea reclamanților pentru cota de ¾ din imobilul situat în Timișoara, .. 25 CF 5152 Timișoara, nr. top._ și_ în condițiile Titlului VII al Legii 247/2005.
Împotriva sentinței civile nr. 115 din data de 16.01.2013 pronunțată de Tribunalul T. au formulat recurs pârâții P. M. Timișoara, M. Timișoara prin P., C. L. al M. Timișoara și Primăria M. Timișoara solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii de chemare în judecată formulată de reclamanți, cu consecința menținerii Dispoziției nr. 141/27.01.2010 ca temeinică și legală.
Pe cale de excepție au invocat lipsa calității procesuale a Primăriei M. Timișoara, a Consiliului L. al M. Timișoara și a M. Timișoara prin P., având în vedere că prin acțiunea formulată de reclamanții intimați se contestă Dispoziția nr. 141/27.01.2010 emisă de P. M. Timișoara.
Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 77 din Legea 215/2001 a administrației publice locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale comunității locale". P. urmare, Primăria M. Timișoara nu poate avea capacitate procesuală și pe cale de consecință nici calitate procesuală pasivă.
P. Decizia civilă nr. 575/R/22.02.2012, pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul formulat de către pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1404/09.03.2011 și a casat sentința recurată trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului T.. Contrar celor reținute de către instanța de fond, aspectele privind caracterul abuziv al preluării și calitatea de proprietar al antecesoarei reclamanților nu au fost examinate prin Sentința civilă nr. 1952/PI/2009 pronunțată în dosarul nr._, prin care s-a stabilit doar că notificarea vizând imobilul în litigiu trebuie soluționată prin emiterea unei dispoziții în baza legii nr. 10/2001. Astfel, instanța de recurs, ținând cont că prima instanță nu a examinat fondul cererii reclamanților și nici apărările instituției noastre a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul T.. P. Sentința civilă nr. 115/16.01.2013, Tribunalul T. a admis contestația precizată formulată de reclamanții T. R., T. V. și N. N. și a dispus anularea Dispoziției nr. 141/27.01.2010 și obligarea Primarului M. Timișoara la emiterea unei noi dispoziții de acordare de despăgubiri în favoarea reclamanților pentru cota de 3/4 din imobilul situat în Timișoara, .. 25, înscris în CF 5152 Timișoara, nr. top._ și_ în condițiile Legii nr. 10/2001.
Tribunalul T. a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică neținând cont de dispozițiile legale aplicate în materie și de probatoriul administrat.
P. Dispoziția nr. nr. 141/27.01.2010 emisă de P. M. Timișoara a fost respinsă Notificarea nr. 156/10.07.2001 depusă la B. „M. D." înregistrată cu nr. D06X1003836/17.07.2001 la Primăria M. Timișoara înaintată de A. T. și Weisz E. A. F. domiciliate în Israel, întrucât notificatoarele nu au făcut dovada preluării abuzive, a calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat. În repetate rânduri a solicitat completarea dosarului administrativ cu acte de identitate în copie legalizată, certificat de moștenitor în original sau copie legalizată, clarificări în ceea ce privește numele notificatorilor, procură mandatar, declarație notarială din care să rezulte dacă au fost primite sau nu despăgubiri, înscrisuri care însă nu au fost depuse. Ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, deși reprezentantul reclamanților a solicitat amânarea cauzei pentru exprimarea punctului de vedere cu privire la probatoriu și pentru a depune înscrisuri doveditoare a calității de persoană îndreptățită a reclamanților, fiind acordate în acest sens trei termene (26 septembrie 2012, 07 noiembrie 2012 și 09 ianuarie 2013), la dosarul cauzei nu a fost depus niciun înscris suplimentar ci doar concluzii scrise formulate pentru termenul din data de 09 ianuarie 2013, dată la care instanța de judecată a și rămas în pronunțare. Cu toate acestea, Tribunalul T. a admis acțiunea reclamanților, reținând conform susținerilor reprezentantului acestora că numita A. T. ar fi una și a aceeași persoană cu Weisz E. A. F. și că acest aspect ar rezulta din înscrisurile depuse la dosar. în dosarul cauzei însă nu a fost depus niciun înscris din care să rezulte că numita Weisz E. A. F. și-ar fi schimbat numele în A. T.. Din CF 5152 Timișoara reiese că nr. top. 1990 grădină și 1991 casă cu curte în .. 5, au fost proprietatea lui L. R., cota de 1/4 părți și a lui Weisz E. A. F., cota de 3/4 părți. în anul 1965 Weisz E. A. F. renunță conform art. 60 din Decretul Lege nr. 115/1938 în favoarea Statului, iar Loichița R. vinde cota de LA părți unei persoane fizice.
Tribunalul T. în mod greșit reține că renunțarea la cota de ¾ din imobil în favoarea Statului Român a fost făcută de numita A. T. și că această renunțare ar avea natura juridică a unei donații, donație care nu a fost încheiată în formă autentică în sensul prevederilor art. 813 din vechiul Cod civil, astfel că ar fi incidente prevederile art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Așa cum rezultă din cartea funciară 5152 Timișoara, numita Weisz E. A. F. a renunțat conform art. 60 din Decretul Lege nr. 115/1938 la cota sa partea din imobil în favoarea Statului Român și nicidecum nu a donat dreptul său de proprietate.
Potrivit art. 60 din Decretul Lege nr. 115/1938 „Proprietarul poate renunța la dreptul său printr-o declarație înfățișată instanței pentru ca să fie intabulată în cartea funciară încetarea dreptului de proprietate. în acest caz . înscrierea dreptului de proprietate în folosul ei".
Mai mult decât atât în art. 2 alin.1 lit. c) din Legea nr. 10/2001 se face referire la imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul Civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, or numita Weisz E. A. F. a renunțat la cota sa parte din imobilul și nicidecum nu a donat această cotă Statului Român în baza Decretului nr. 478/1954 sau în baza unui alt act normativ în vigoare în perioada respectivă.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a făcut referire la faptul că nu există nici un înscris la dosar din care să rezulte că donația s-a făcut în formă autentică prevăzută de art. 813 din vechiul Cod civil, de vreme ce în speța de față nu este vorba de o donație, ci de o renunțare la drept.
Din examinarea CF 5152 Timișoara rezultă că autoarea notificării T. A. nu a fost niciodată proprietara tabulară a imobilului revendicat, iar cota de 3/4 părți din imobil a fost preluată de Stat prin renunțarea proprietarei tabulare Weisz E. A. F. în favoarea Statului.
Deși prin Sentința civilă nr. 1952/PI/l 6.10.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ se constată că reclamanții sunt moștenitorii numitei T. A., aceasta nu a fost niciodată proprietara tabulară a imobilului revendicat motiv pentru care reclamanții nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001, deoarece conform art. 3 și 4 din această lege doar foștii proprietari ai imobilului preluat abuziv sau moștenitorii acestora sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.
De altfel, din cartea funciară nu rezultă că Statul Român a preluat abuziv cota de 3/4din imobil, așa cum este definită în art.2 din Legea nr. 10/2001, ci prin renunțarea făcută în favoarea sa de către Weisz E. A. F., în temeiul art. 60 din Decretul Lege nr. 115/1938.
În drept recurenții au invocat prevederile art. 304 pct.8 și 9 C.p.civ. și Legea nr. 10/2001, republicată și modificată.
P. concluziile scrise depuse la dosar reclamanții intimați au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate care este temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța decizia civilă nr. 1221/26 septembrie 2013 pronunțată în dosarul_ *, Curtea de Apel a reținut că în ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâților M. Timișoara prin P., C. local al M. Timișoara și Primăria M. Timișoara, invocată de recurenți, aceasta este întemeiată având în vedere că emitentul dispoziției contestate este P. M. Timișoara, precum și coroborarea dispozițiilor art. 25 și art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001. P. urmare, acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestor pârâți se impunea a fi respinsă din aceste considerente.
Referitor la invocarea de către recurenții a lipsei calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii a reclamanților succesori ai notificatoarei defuncte A. T., Curtea a reținut următoarele:
Este adevărat că prin Sentința civilă nr.1952/PI din 16.10.2009 a Tribunalului T., definitivă și irevocabilă, s-a stabilit că reclamanții T. R., T. V. și Nurith N. sunt succesorii notificatoarei A. T., însă această hotărâre judecătorească nu a statuat asupra calității de persoană îndreptățită a notificatoarei menționate, ci doar a obligat P. M. Timișoara să răspundă la notificarea formulată în baza Legii 10/2001. Această împrejurare este constată cu autoritate de lucru judecat prin decizia de casare nr.575/R din 22.02.2012 pronunțată în prezentul dosar de Curtea de Apel Timișoara, în cuprinsul considerentelor arătându-se cu claritate că „prin sentința civilă nr. 1952/PI/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ (menținută prin decizia civilă nr. 1/A/11.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ ) a fost admisă cererea formulată de reclamanții T. R., T. V. și N. N. împotriva pârâtului P. M. Timișoara, acesta fiind obligat să răspundă notificării nr. 156/7.10.2011 privind imobilul din prezentul litigiu. Din examinarea considerentelor hotărârii menționate rezultă că, dispunând astfel, prima instanța a reținut calitatea reclamanților de moștenitori ai defunctei T. A., persoană ce ar fi notificat pârâtul în baza Legii nr. 10/2001 (…) Contrar celor reținute de prima instanță, aceste aspecte - caracterul abuziv al preluării, calitatea de proprietar al antecesoarei reclamanților - nu au fost examinate prin hotărârea reținută ca având putere de lucru judecat, hotărâre ce a stabilit doar că notificarea vizând imobilul în litigiu trebuie soluționată prin emiterea unei dispoziții în baza Legii nr. 10/2001”.
Așadar, după casarea cu trimitere spre rejudecare Tribunalul T. trebuia să verifice și să stabilească dacă antecesoarea reclamanților, notificatoarea A. T., avea calitate de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001pentru cota de ¾ din dreptul de proprietate aspra imobilului înscris în CF 5152 Timișoara.Or, deși în considerentele sentinței recurate s-a reținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă schimbarea numelui din Weisz E. A. F. (așa cum este înscris numele proprietarului tabular în cotă parte de 3/4 în CF 5152 Timișoara) în A. T., această schimbare de nume nu poate fi considerată ca probată în prezentul dosar din moment ce nu există nici un act administrativ de schimbare de nume în acest sens apostilat conform art.3 alin.1 din Convenția din 5.10.1961 la care România a aderat conform OG 66/1999. Chiar și pe parcursul judecării recursului reclamanților li s-a acordat un termen pentru a depune la dosar înscrisul din care să rezulte schimbarea numelui notificatoarei A. T., însă aceștia nu s-au conformat deși aveau obligația dovedirii calității de persoană îndreptățită conform art.4 alin.2 din Legea 10/2001 și art.4.2 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi aprobate prin HG 250/2007. La dosar au fost depuse doar înscrisuri din care rezultă schimbarea numelui a doi dintre reclamanți, nu însă și a notificatoarei A. T.. Or, atât timp cât există dovezi pentru schimbarea numelui acestor persoane, în aceeași modalitate putea fi probată și invocata schimbare a numelui doamnei Weisz E. A. F. în A. T..
Având în vedere considerentele menționate mai sus, art. 4 alin. 2 din Legea 10/2001 și art. 4.2 din Normele Metodologice de aplicare a acestei legi aprobate prin H.G. nr. 250/2007, precum și lipsa dovezii calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii 10/2001 a notificatoarei A. T., Curtea constată că recursul pârâților este întemeiat și sub acesta aspect, iar acțiunea reclamanților formulată împotriva Primarului M. Timișoara în calitate de emitent al dispoziției 141 din 27.01.2010 a fost respinsă.
P. urmare, în temeiul art.312 alin.1-4, Curtea a admis recursul formulat de recurenții pârâți P. M. Timișoara, M. Timișoara prin P., C. local al M. Timișoara și Primăria M. Timișoara împotriva Sentinței civile nr.115 din 16.01.2013 a Tribunalului T., a modificat în tot sentința civilă recurată în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanți T. R., T. V. și Nurith N. în contradictoriu cu pârâții P. M. Timișoara, M. Timișoara prin P., C. L. al M. Timișoara și Primăria M. Timișoara.
Având în vedere soluția pronunțată, precum și faptul că recurenții pârâți nu au solicitat cheltuieli de judecată, instanța de recurs nu a acordat astfel de cheltuieli.
În motivarea opiniei separate s-a reținut că intimații T. R., T. V. și N. N. au dovedit că sunt moștenitorii legali și testamentari ai defunctei T. A., atât potrivit Testamentului autentificat la data de 22.06.2005 în fața Notarului Public Reuven Ben-A. din Tel Aviv, Israel, documentul fiind apostilat conform Convenției de la Haga, cât și potrivit sentinței civile nr. 1952/16.10.2009 a Tribunalului T. în dosar nr._, prin care s-a statuat în mod irevocabil de către instanțele din România că aceiași reclamanți au calitatea de moștenitori ai defunctei T. A. și deci, au calitatea de persoane îndreptățite conform art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Apoi, controversa legată de identitatea de persoană dintre defuncta antecesoare a reclamanților – T. A. și proprietarul tabular Weisz E. A. F. este rezolvată prin analizarea actelor de stare civilă depuse de reclamanți.
Astfel, din certificatele de naștere ale reclamanților rezultă că tatăl acestora s-a numit Weisz Ladislau, iar mama acestora a fost Weisz Loichița E. A. F., iar Testamentul autentificat la data de 22.06.2005 în fața Notarului Public Reuven Ben-A. din Tel Aviv, Israel, asociat cu Certificatul de deces emis de Statul Israel la data de 28 august 2008 și cu extrasul de Înregistrare în Registrul Populației emis de Statul Israel la data de 6 noiembrie 1997 atestă fă după emigrarea în Israel, întreaga familie Weisz și-a schimbat numele de familie în cel de T., iar prenumele au fost de asemenea schimbate, în acord cu religia mozaică, iar Weisz E. A. F., născută în Timișoara la 04.04.1923 și decedată la 22.06.2008 în Israel este una și aceeași persoană cu A. T..
O confirmare suplimentară este oferită și de Adeverința nr._ /2007 emisă de Direcția de Pașapoarte din cadrul MAI, care atestă că reclamantul T. R. este fiul Elvirei A. F., iar Testamentul autentificat la data de 22.06.2005 în fața Notarului Public Reuven Ben-A. din Tel Aviv, Israel atestă că același T. R. este fiul și moștenitorul doamnei A. T..
Pentru aceste considerente, în raport cu dispozițiile art.299 și următoarele raportat la art. 312 C.pr.civ., opinia separată a fost în sensul respingerii recursului declarat de pârâtul P. M. Timișoara împotriva sentinței civile nr.115/16.01.2013 pronunțată de Tribunalul T., cu argumentul că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite.
Împotriva Deciziei civilă nr. 1221/26 septembrie 2013 pronunțată în dosarul_ * de către Curtea de Apel Timișoara au formulat contestație în anulare contestatorii T. R., T. V. și N. N..
În motivare au arătat că aceasta decizie se datorează indubitabil unei greșeli materiale si anume ca instanța nu a observat si nici nu face vorbire in cuprinsul deciziei sale de pașaportul emis pe numele mamei contestatorilor decedata de autoritățile romane si din care rezulta - fara putința de tăgada - ca ea si-a schimbat numele din Weisz E. A. F. in A. T.. Iar in ceea ce privește calitatea de persoana indreptatita la masuri reparatorii in baza Legii nr.10/2001 a notificatoarei A. T., acest lucru rezulta din extrasul CF precum si din sentințele pronunțate anterior cu autoritate de lucru judecat, ori cum nici despre acestea nu se amintește in decizia pronunțata la 26.09.2013 este evident ca dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale .
Se mai arată că in decizia respectiva s-a formulat si o opinie separata .
In drept au fost invocate dispoz. art. 318 C. .
Intimata Primăria M. Timișoara a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, nelegală, nefondată și neîntemeiată și menținerea ca temeinica si legală a Deciziei Civile nr. 1221/26.09.2013 a Curții de Apel Timișoara.
În motivare au arătat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 317 si 318 C.P.Civ. cu privire la admisibilitatea cererii.
Analizând contestația în anulare formulată, instanța reține următoarele:
Așa cum s-a arătat mai sus, contestatorii a invocat dispozițiile art.318 prima teză din C.pr.civ. potrivit cărora hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Curtea reține că prin intermediul contestației în anulare nu pot fi invocate greșeli de judecata ale instanței de recurs, noțiunea de greșeli materiale prev. de art.318 C.pr.civ. avand un alt interes. Noțiunea de greșeală materială din teza întâi a art.318 alin.1 C.pr.civ. nu se referă la greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, ci are în vedere acele greșeli materiale de ordin procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate (în acest sens TS dec.58/E/14.01.1988). Deci greșeala materială înseamnă eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța (TS, dec. nr.715/22.03.1972).
Motivele invocate de contestatori în cerere privesc considerentele pentru care instanța de recurs a admis recursul și a modificat în tot sentința primei instanțe, susținând că în mod greșit s-a considerat că nu a fost probată calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza Legii 10/2001 a antecesoarei lor, doamna A. T.. Însă pe calea contestației în anulare nu se poate critica legalitatea și temeinicia deciziei de recurs, deoarece în caz contrar s-ar transforma într-o cale ordinară de atac îndreptată împotriva deciziilor instanțelor de recurs.
Pentru considerentele arătate, instanța constată că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.318 teza I C.pr.civ., invocat de contestatori ca temei al contestației în anulare formulate, astfel încât Curtea va respinge contestația în anulare împotriva Deciziei civile nr.1221 din 26.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii T. R., T. V. și Nurith N. în contradictoriu cu intimații P. M. Timișoara, Primăria Timișoara, C. L. Timișoara și M. Timișoara reprezentat prin P. împotriva Deciziei civile nr.1221 din 26.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. M. G. A.-M. N.
GREFIER,
R.
P.-D.
Red. A.M.N. – 19.12.2013
Tehnored. R.P.D. – 17.12.2013 / 2 ex.
Instanță de recurs: Curtea de Apel Timișoara, judecători: A.-M. N., C. P., L. L.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1666/2013. Curtea... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1792/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
