Rectificare carte funciară. Decizia nr. 1677/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1677/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 1677/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1677
Ședința publică din 3 decembrie 2013
PREȘEDINTE: M. L.
JUDECĂTOR: D. C.
JUDECĂTOR:C. R.
GREFIER: I. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I. M. A. împotriva deciziei civile nr. 338/18.09.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții Ț. D. A., C. A., I. G., Kardoș I., C. E., I. A. O., R. C. L. și M. A., prin P., având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantul recurent I. M. A., av. C. P., în substituirea av. P. D. R., lipsă pârâții intimați Ț. D. A., C. A., I. G., Kardoș I., C. E., I. A. O., R. C. L. și M. A., prin P..
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că la data de 28.11.2013 a fost înaintată prin fax întâmpinare de către pârâtul intimat M. A., prin P..
Reprezentantul reclamantului recurent a depus la dosar împuternicire avocațială de substituire.
Instanța, din oficiu, pune în discuția părților raportat la dispozițiile art. 304 pct. 1 Cod pr. civ. necompetența materială a tribunalului în soluționarea cauzei și greșita compunere a completului de judecată, raportat la calea de atac prevăzută de dispozițiile art. 2821 Cod pr. civ. și față de valoarea obiectului pricinii, și acordă cuvântul pe excepția invocată.
Reprezentantul reclamantului recurent a solicitat admiterea excepției, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la Tribunalul A. în vederea judecării recursului, arătând că valoarea imobilului în litigiu este sub 100.000 lei.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
P. sentința civilă nr.1013/2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil_, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul I. M. A., în contradictoriu cu pârâții Ț. D. A., Kardoș I., R. C. L., Cenădan A., Cenădan E., I. G., I. A. O. și M. A., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamantul I. M. A. este proprietarul imobilului situat în mun. A., . B, jud. A., înscris în CF nr._ A. (nr. vechi_), nr. top. 2502/b.3.1.Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, proprietatea reclamanților se învecinează cu terenul situat în mun. A., . aflat în proprietatea pârâților Ț. D. A. și Kardoș I. (CF nr._ A.); cu terenul situat în mun. A., . aflat în proprietatea pârâtei R. C. L. (CF nr._ A.); cu terenul situat în mun. A., .. 62 aflat în proprietatea pârâților Cenădan A. și Cenădan E. (CF nr._ A.); cu terenul situat în mun. A., . nr. 90 aflat în proprietatea pârâților I. G. și I. A. O. (CF nr._ A.); domeniul public aparținând M. A.. Potrivit cărții funciare, terenul reclamantului are suprafața de 655 m2, dar acesta folosește, în fapt, potrivit expertizei, o suprafața de 797 mp.
Potrivit art. 879 alin. 1 NCC „Imobilul înscris în cartea funciară se poate modifica prin alipiri, dacă mai multe imobile alăturate se unesc într-un singur imobil sau dacă se adaugă o parte dintr-un imobil la un alt imobil ori, după caz, se mărește întinderea acestuia”, iar art. 914 C.civ prevede că „Proprietarul imobilului înscris în cartea funciară va putea cere oricând modificarea mențiunilor din cartea funciară privitoare la descrierea, destinația sau suprafața acestuia, în condițiile legii.” Art. 89 alin. 5 din Ordinul nr. 633/2006 al Agenției Naționale de cadastru și Publicitate Imobiliară prevede că „P. modificarea de carte funciară se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului înscris asupra acelui imobil”, iar alin. 6 din același articol arat că „Modificarea nu se va putea face decât la cererea titularului dreptului de proprietate, precum și în baza actelor doveditoare, astfel încât modificarea suprafeței înscrise în cartea funciară nu va fi considerată o rectificare de carte funciară.”
În speță, instanța de fond a constatat că situația terenului reclamantului nu se încadrează în aceste texte de lege care stau la baza cererii formulate. În primul rând, cererea se rezumă doar la „modificarea” suprafeței, termen care în înțelesul legii presupune existența unei erori, necorelări dintre cele menționate în cartea funciară și realitatea faptică. Această operațiune pur scriptică presupune păstrarea tuturor elementele de fapt din teren, care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate și doar îndreptarea unei erori strecurate cu ocazia măsurătorilor terenului (eroare de calcul a suprafeței). În al doilea rând, această modificare nu trebuie și nu poate să afecteze drepturile de proprietate ale altor persoane. Spre deosebire de această situație, în cazul reclamantului suprafața excedentară nu a rezultat din simpla măsurare a terenului între limitele materiale ale dreptului de proprietate, ci, conform expertizei și lămuririlor doamnei expert, rezultă din modificarea în fapt a limitelor de hotar, arătându-se că „s-a constatat faptul că plusul de suprafață provine de la imobilul din ./a”, fapt explicat prin aceea că „folosința faptică nu respectă direcția de parcelare” și că „spatele parcelelor este translatat față de limita juridică.”
Astfel, suprafața mai mare în fapt nu se datorează unei erori, ci a rezultat prin modificarea limitelor de hotar (anterior fiind înclinate pe linia frontului stradal, iar în prezent fiind perpendiculare). P. urmare, suprafața în plus provine de la imobilul învecinat.
În speță, față de obiectul acțiunii, instanța de fond a apreciat că nu este în măsură să transforme această simplă posesie sau folosință faptică într-un veritabil drept de proprietate (prin mărirea suprafeței efective) și nici să modifice liniile de hotar conform folosinței faptice.
Față de toate acestea, având în vedere că suprafața faptică este diferită de cea scriptică din cauza modificărilor limitelor juridice a dreptului de proprietate, iar suprafața excedentară nu aparține nr. topografic 2502/b.3.1 (proprietatea reclamantului),ci nr.topografic 2502/b.3.2 (proprietatea pârâtei R. C. L.) instanța de fond a respins cererea astfel cum a fost formulată și nefiind solicitate cheltuieli de judecată, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul I. M. A. solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1013 din 07.02.2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, în sensul admiterii acțiunii precizate, respectiv rectificarea suprafeței înscrisă în C.F._ cu nr.top.2502/b.3.1 din 655 mp în 788 mp conform măsurătorilor și folosinței faptice; să fie îndrumat biroul C.F. al O.C.P.I. A. să efectueze cuvenitele mențiuni în Cartea Funciară după rămânerea irevocabilă a sentinței, invocându-se în drept dispozițiile art. 295 și art. 296 și următoarele Cod procedură civilă .
În motivarea cererii de apel, apelantul – reclamant a arătat că a formulat acțiunea introductivă în condițiile în care conform normelor actuale ale OCPI în situația în care diferența de teren depășește procentul de 5 % documentația cadastrală se respinge fiind necesară o hotărâre judecătorească care să dispună în acest sens. Astfel potrivit Ordinului nr.785 din 11.05.2011 al M.A.I. din 11.05.2011 pentru modificarea și completarea Regulamentului nr. 634/2006 al Directorului General al ANCPI privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, intrat în vigoare la data de 09.07.2011, respectiv în baza art. 1>1 lit.e coroborat cu art. 25 lit.d este necesară o sentință judecătorească care împreună cu documentația cadastrală să fie depuse la Biroul de Carte Funciară al OCPI A. unde se vor efectua cuvenitele modificări. Pentru că situația imobilului nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului (aspecte dovedite cu probele aflate la dosar) reclamantul apreciază că în mod nejustificat instanța de fond a respins acțiunea.
P. serviciul registratură al instanței la data de 29.05.2013, intimatul M. A. reprezentat prin P. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.
P. decizia civilă nr. 338/18.09.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul A. a respins apelul reclamantului I. M. A. în contradictoriu cu intimații - pârâții Ț. D. A., Kardoș I., R. C. L., Cenădan A., Cenădan E., I. G., I. A. O. și M. A. prin P. împotriva Sentinței civile nr. 1013/2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil_, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că principala critică adusă hotărârii primei instanțe vizează doar greșita interpretare a explicațiilor expertului din cauză cu privire la vecinătăți, iar în plus există depusă în apel declarația vecinei R. C. L., care arată că este de acord cu admiterea apelului.
Ori, aceste aspecte nu sunt de natură a schimba raportul juridic dintre părți și nici regimul juridic al terenului. Declarația notarială a unui vecin nu este de natură a duce la împroprietărirea reclamantului – apelant, cu atât mai mult cu cât diferențele de teren, rezultă din mișcări succesive ale liniilor de hotar. Chiar dacă vecina R. este de acord, suprafața sa de teren în coproprietate se realizează prin preluarea de la alte proprietăți. Mai mult suprafața de teren măsurată nu este rezultatul unei erori materiale, așa cum corect a reținut prima instanță, iar modificările dacă s-ar face ar duce la afectarea altor suprafețe din vecinătăți.
Nefiind motive care să ducă la schimbarea sentinței, în baza art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul reclamantului I. M. A. în contradictoriu cu intimații pârâții Ț. D. A., Kardoș I., R. C. L., Cenădan A., Cenădan E., I. G., I. A. O. și M. A. prin P. împotriva Sentinței civile nr. 1013/2013 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul civil_ .
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I. M. A., care a solicitat admiterea acestuia, și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii precizate, rectificarea suprafeței înscrisă în CF_ cu top. 2502/b.3.1 din 655 mp în 788 mp conform expertizei întocmite în cauză și a procesului verbal de recepție nr. 516/2013, și îndrumarea biroului C.F. al O.C.P.I. A. sa efectueze cuvenitele mențiuni în Cartea Funciara după rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
În motivare a arătat că hotărârea dată în apel este nelegală deoarece instanța nu a luat în considerare toate criticile invocate de reclamant în apel, analizând doar critica privind greșita interpretare a explicațiilor expertului, motiv pentru care hotărârea apare ca nemotivată.
Pe de alta parte, în considerarea faptului că după finalizarea cauzei în prima instanță pârâta Rascutoi C. L., a dat o declarație în fața notarului public prin care a arătat că este de acord cu admiterea apelului (având în vedere că s-au făcut măsurători în teren prin care se arată în mod concret că se respectă suprafețele tuturor vecinilor dar mai ales al acestei pârâte), apreciază că soluția instanței de apel se datorează unei greșite interpretări a actului dedus judecății. Apreciază nemotivată atât sentința din primă instanță, cât și cea de menținere a acesteia din apel, deoarece nu aduc lămuriri concrete raportat la starea de fapt existentă.
În drept, s-a invocat art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
P. întâmpinare, pârâtul intimat M. A., prin P., a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că față de obiectul acțiunii, suprafața de teren care se cere a fi rectificată în sensul majorării numărului de mp din 655 în 792 mp, deci suprafață mai mare, nu se datorează în urma unei erori, ci este rezultatul modificării limitelor de hotar; prin urmare, suprafața în plus provine de la imobilul învecinat.
La termenul de judecată din 03.12.2013, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților, în condițiile art. 304 alin. 1 C.proc.civ., necompetența materială a tribunalului în soluționarea cauzei și greșita compunere a completului de judecată, raportat la calea de atac prevăzută de dispozițiile art. 2821 Cod pr. civ. și față de valoarea obiectului pricinii.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate în termen legal, precum și a motivului de ordine publică arătat, în ordinea stabilită de art. 312 alin. 3 C.proc.civ., față de obiectul cauzei și de prevederile art. 282 ind. 1 C.proc.civ., curtea constată că prezentul recurs este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 282 ind. 1 C.proc.civ., în cazul cererilor având o valoare de până la 100.000 lei, există o singură cale de atac, recursul, de competența tribunalului, fiind o situație de excepție de la sistemul triplului grad de jurisdicție.
Curtea reține că, față de considerentele Deciziei nr. 32/9 iunie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii (decizie obligatorie pentru instanțele de judecată, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 C.proc.civ.), cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentului dosar are un caracter evaluabil în bani.
Astfel, prin decizia RIL arătată, dată în aplicarea prev. art. 282 ind. 1 alin. 1 C.proc.civ., s-a apreciat că, pentru determinarea competenței materiale și a căilor de atac potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 282^1 alin. 1 din codul de procedură civilă nu se are în vedere denumirea generică a cererii, ci valoarea obiectului acesteia, indiferent dacă ea este în constatarea sau realizarea dreptului.
Intenția legiuitorului a fost aceea de a extinde sfera de aplicare a dispozițiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă prin includerea tuturor litigiilor patrimoniale evaluabile în bani, atât în materie civilă, cât și în materie comercială, indiferent dacă acestea vizează acțiuni în realizarea dreptului, acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței dreptului, acțiuni în constituire sau de transformare, acțiuni personale, reale sau mixte etc., singura condiție impusă fiind doar aceea ca obiectul litigiului să aibă o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Așadar, pentru determinarea competenței materiale după valoare și, implicit, a căilor de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în cauzele civile și comerciale, se va avea în vedere natura dreptului care fundamentează acțiunea, particularizând-o și transferându-i din caracterele sale.
Raportat la considerentele ce au fundamentat decizia dată în soluționarea recursului în interesul legii arătate, curtea constată că se impune a conchide că prezenta acțiune, este evaluabilă în bani, iar valoarea litigiului nu depășește suma de 100.000 lei.
Față de această valoare, Tribunalul A. trebuia să procedeze la calificarea corectă a căii de atac și să judece litigiul în complet legal constituit, din trei magistrați. Soluționând calea de atac ca și apel, s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 282 ind. 1 C.proc.civ., precitate, cu consecința judecării pricinii de către un complet nelegal constituit, fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 1 C.proc.civ., motiv pentru care se impune casarea deciziei atacate, cu trimitere la Tribunalul A., spre rejudecarea căii de atac, ca fiind recurs.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale arătate, a prevederilor art. 304 pct. 1 și 9 coroborate cu cele art. 312 alin. 1-3 și 5 C.pr.civ., curtea va admite recursul declarat de reclamantul I. M. A. împotriva deciziei atacate, pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre judecarea recursului la Tribunalul A., fără a mai cerceta temeinicia motivelor privind fondul cauzei, față de prioritatea motivului de casare reținut a fi întemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul I. M. A. împotriva deciziei civile nr. 338 din 18.09.2013 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții Ț. D. A., C. A., I. G., Kardoș I., C. E., I. A. O., R. C. L. și M. A., prin P..
Casează decizia civilă atacată și trimite cauza la Tribunalul A. în vederea judecării recursului declarat de reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 3 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. L. D. C. C. R.
GREFIER,
I. P.
Red. 09.12.2013
Tehnored. I.P. 2 ex./11.12.2013
Instanța de apel: Tribunalul A., jud. H. O., A. Ș.
Prima instanță: Judecătoria A., jud. H. Ș.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1683/2013. Curtea de... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1699/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
