Legea 10/2001. Decizia nr. 30/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 30/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 30/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 14.11.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 30/A
Ședința publică din 27 februarie 2013
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
GREFIER: C. J.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții B. M. S., S. T. și C. I. L. și pârâta A. P. V. A. S. BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.129 din 2 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtele intimate ., U. A. T. A M. V. și P. M. V., P. P., având ca obiect Legea nr.10/2001.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20.02.2013, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
În termenul de pronunțare, reclamanții apelanți au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise și note scrise privind cheltuielile de judecată; pârâta apelantă . a depus, de asemenea, concluzii scrise.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 129 din 02.02.2010, Tribunalul V. a respins excepția lipsei calității procesual pasive, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și excepția prematurității acțiunii formulate de reclamanți; a respins contestația formulată de reclamanți, în contradictoriu cu S.C. Confecții S.A. V., U. A. T. a M. V., P. M. V., privind anularea Dispoziției nr. 290/2001; a respins contestația formulată de reclamanți, în contradictoriu cu S.C. Confecții S.A. V., având ca obiect restituirea terenului în suprafață de 4.332,88 mp; a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Unității A. Teritoriale a M. V. și a respins contestația formulată de reclamanți, în contradictoriu cu U. A. T. a M. V., privind restituirea suprafeței de 4.332,88 m.p.; a admis contestația formulată de reclamanți în contradictoriu cu A. pentru V. A. S. București; a constatat calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților pentru imobilul teren în suprafață de 3.692 mp, prin acordarea de despăgubiri în condițiile art. 29 al. 1 din Legea nr. 10/2001 și Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și a obligat pârâta A. pentru V. A. S. să achite reclamantei B. M. S. suma de 9.430 lei cheltuieli de judecată, iar celorlalți reclamanți câte 2.500 lei.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că autorii reclamanților au avut în proprietate o suprafață totală de 5.025 mp din care au donat S. Român o suprafață de 3.175,88 mp teren pentru ridicarea unei fabrici de confecții, conform actului de donație nr. 87/1963 și suprafața de 1.157 mp conform actului de donație nr. 1558/1973, iar prin sentințele nr. 833 din 29.02.2008 și nr. 255/2009 ale Judecătoriei V., s-a constatat nulitatea absolută a acestor acte de donație.
P. Sentința civilă nr. 1427 din 09.12.2002 a Tribunalului V., rămasă irevocabilă, s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 630,97 mp teren situat în V., ..
P. Dispoziția nr. 490/2001 s-a dispus restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 703 mp teren.
Așadar, din totalul suprafeței de 4.322,88 mp cât au deținut autorii reclamanților și care a fost donată statului, ce se afla situată în V., .. 19, aceștia mai sunt îndreptățiți a solicita doar suprafața de 3.691,91 mp, întrucât din probele administrate nu rezultă că autorii reclamanților ar mai fi avut în proprietate alte suprafețe de teren.
Din actele de preluare abuzivă emise de autoritățile statului în perioada comunistă, rezultă că preluarea celor două imobile de la autorii reclamanților s-a făcut în mod abuziv, fără titlu valabil și anume 3.177,88 mp teren și 1.157 mp teren, ce se află în prezent în proprietatea S.C. Confecții S.A. V..
S-a conchis că reclamanții pot fi considerați persoane îndreptățite în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 pentru a solicita restituirea suprafeței de 3.692 mp teren, situat în V., ., ce a aparținut autorilor lor, S. I. și E..
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a S.C. Confecții S.A. V., s-a reținut că este neîntemeiată și a fost respinsă ca atare.
La data formulării pretențiilor lor, reclamanții aveau cunoștință doar de faptul că terenul proprietatea lor era înregistrat în patrimoniul S.C. Confecții S.A. V. indiferent cu ce titlu, și abia ulterior au aflat că această societate a fost integral privatizată încă din anul 1997.
S-a reținut că, excepția prematurității formulării contestației este neîntemeiată, deoarece nu se i se poate îngrădi unei persoane dreptul de a se adresa unui tribunal pentru considerentul că entitatea deținătoare nu a emis încă o dispoziție, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, tribunalul a constatat că aceasta nu constituie o excepție distinctă, ci vizează doar efectele spre care tinde pârâta de a se respinge contestația.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că Dispoziția nr. 490/2001, fiind modificată printr-o sentință civilă, cuprinde statuări doar cu privire la restituirea în natură a suprafeței de 631 mp teren, situată în V., . și cu privire la restituirea suprafeței de 703 mp teren prin măsuri reparatorii în echivalent, suprafețe ce se aflau în posesia unității administrativ-teritoriale. P. urmare, obiectul cauzei nu îl constituie anularea Dispoziției nr. 490/2001, ci lipsa unui răspuns din partea persoanei juridice notificate, și anume S.C. Confecții S.A. V. și a Autorității pentru V. A. S. București.
Imediat după chemarea în judecată a S.C. Confecții S.A. V., reclamanții au luat la cunoștință de faptul că aceasta era integral privatizată, condiții în care instituția publică implicată în procesul de privatizare trebuia să răspundă la notificarea reclamanților, motiv pentru care s-a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu S.C. Confecții S.A. V..
Tribunalul a respins cererea reclamanților și în contradictoriu cu U. A. T. V. și P. M. V., motivat de faptul că obiectul cauzei nu îl constituie anularea Dispoziției nr. 490/2001 emisă de Primarul M. V., care s-a pronunțat doar cu privire la terenul deținut de aceasta, pentru diferența solicitată, ce se află în posesia S.C. Confecții S.A. V., urmând să se pronunțe aceasta sau instituția implicată în procesul de privatizare.
P. urmare, tribunalul a analizat pretențiile reclamanților în contradictoriu cu A. pentru V. A. S. București, prin raportare la dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, care are calitate procesual pasivă în cauză.
Situația persoanelor care au în patrimoniu un bun imobil ce intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și care conservă dreptul de proprietate asupra acestuia, deoarece a fost dobândit cu bună-credință, este diferită de situația unei societăți comerciale privatizate, care are în patrimoniu un bun imobil ce intră sub incidența aceluiași act normativ și pentru care legea prevede, în favoarea persoanei îndreptățite la restituire, un drept la despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
De aceea, tribunalul a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu S.C. Confecții S.A. V., U. A. T. V. și P. M. V., având ca obiect anularea Dispoziției nr. 490/2001 emisă de Primarul M. V. și de restituire în natură a terenului în suprafață de 4.332,88 mp; a admis contestația formulată de reclamanți în contradictoriu cu A. pentru V. A. S. București și a constatat calitatea de persoane îndreptățite a acestora pentru imobilul teren în suprafață de 3.692 mp situat în V., ., prin acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
P. decizia civilă nr. 151 din 10.11.2010, Curtea de Apel Iași – Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelurile formulate de reclamanții B. M.-S., C. L.-I., S. C. T., S. D.-M. și A. pentru V. A. S., reținând, în esență, următoarele:
Reclamanții au formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 490 din 12.11.2001 emisă de Primarul M. V., solicitând desființarea acesteia și restituirea în natură a imobilului situat în V., .. 19, compus din construcții casă și teren în suprafață de 1.824 mp.
Potrivit Dispoziției nr. 490 din 12.11.2001 emisă de Primarul M. V., s-a respins cererea reclamanților de restituire în natură a imobilului situat în V., . Avântului) nr. 19 și, întrucât în acest imobil își are sediul o instituție publică (Cantina de Ajutor Social), măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întreg imobilul, precum și pentru terenul în suprafață de 703 mp.
P. sentința civilă nr. 1427 din 09.12.2002 pronunțată de Tribunalul V., rămasă irevocabilă, s-a admis acțiunea reclamanților și s-a modificat în parte Dispoziția nr. 490/2001 emisă de Primarul M. V., în sensul că s-a restituit în natură imobilul situat în V., .. 19, în perimetrul A.B.C.D., în suprafață de 630,97 mp, s-au menținut celelalte mențiuni din dispoziția contestată și s-a disjuns cererea de intervenție forțată formulată împotriva S.C. Confecții S.A. V..
Așadar, în mod irevocabil s-a restituit reclamanților în natură imobilul situat în V., ., în suprafață de 630,97 mp, iar pentru suprafața de 703 mp s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autorități prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Rezultă, așadar, potrivit actelor de donație succesive, respectiv nr. 87 din 15.02.1963 pentru suprafața de 3.175,88 mp și nr. 1558 din 18.08.1973 pentru suprafața de 1.157 mp, că autorii reclamanților au donat statului suprafața de 4.332,88 mp situată în V., .. 19, adică același imobil-teren pe care l-au cumpărat în anul 1922 și care ulterior, în anul 1947, a fost transferat fiilor lor, potrivit partajului voluntar. Deși reclamanții au susținut că autorii lor au avut în proprietate pe lângă această suprafață totală de teren ce a fost donată statului, și alte suprafețe de teren, aceștia nu au făcut nici un fel de dovezi în acest sens.
Ca atare, s-a concluzionat că reclamanții mai puteau revendica o suprafață de aproximativ 3.700 mp teren, având în vedere suprafețele de teren ce le-au fost restituite deja și concluziile expertizei efectuate în cauză, conform variantei I.
La fila 175 din dosarul nr. 1817/2003 al Curții de Apel Iași se află copia notificării formulate de reclamanți, adresată Primăriei V., din conținutul căreia rezultă că aceștia solicită pentru suprafața de 3.176 mp, ocupată de Fabrica de Confecții V., măsuri reparatorii.
S-a mai reținut că reclamanții au avut o poziție oscilatorie cu privire la întinderea și modalitatea de restituire a fostei proprietăți a autorilor lor, față de faptul că inițial aceștia au solicitat chiar atribuirea de acțiuni la S.C. Confecții S.A. V. (fila 4 dosar nr. 5340/2002 al Tribunalului V.).
P. decizia nr. 830/2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 60 Titlul I al Legii nr. 247/2005 și a constatat că prin abrogarea sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil” din cuprinsul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, acesta încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 și art. 16 alin. 1 din Constituție. Dispozițiile art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 modifică prevederile art. 27 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, devenit, în urma republicării legii în Monitorul Oficial nr. 798 din 02.09.2005, art. 29, cu un conținut diferit sub aspectul modului de restituire a bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada 1945-1989 și care fac parte din patrimoniul unor societăți comerciale privatizate.
Dacă în art. 27 din lege se făcea distincție între imobilele preluate cu titlu și cele preluate fără titlu, în sensul că acestea din urmă se puteau restitui în natură, cu procedura prevăzută de lege, dispozițiile art. 29 prevăd că persoanele îndreptățite beneficiază exclusiv de dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a acestora.
Cu privire la modalitatea de restituire, s-a concluzionat că, în mod corect tribunalul a statuat calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților pentru imobilul teren în suprafață de 3.692 mp, prin acordarea de despăgubiri în condițiile art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și al Titlului VII din Legea nr. 247/2005, de către A. pentru V. A. S. București, în calitate de instituție publică ce a efectuat privatizarea și a constatat că, cererea de chemare în judecată a reclamanților față de S.C. Confecții S.A. V. este neîntemeiată, respingând-o ca atare. De asemenea, s-a mai reținut că, legal, tribunalul a dispus obligarea Autorității pentru V. A. S. București la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, aceasta fiind în culpă prin tergiversarea soluționării notificării ce i-a fost adresată, indiferent de soluția pe care ar fi adoptat-o.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanții B. M. S., S. T., S. D. M. și C. L. I. și pârâtele S.C. Confecții V. S.A. și A. pentru V. A. S..
În dezvoltarea criticilor formulate, reclamanții B. M. S., S. T., S. D. M. și C. L. I. au arătat că decizia recurată este nelegală, potrivit art. 304 pct. 7 și 9 din Codul de procedură civilă, iar în dezvoltarea criticilor formulate au arătat că, prin decizia recurată s-au respins în tot apelurile reclamanților, fără a fi analizat motivul de apel potrivit căruia prima instanță a admis lipsa calității procesuale pasive a Unității A. Teritoriale a M. V., însă nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului M. V..
În concret, instanța de apel nu a răspuns criticilor privind modalitatea de soluționare a acestei excepții în fața primei instanțe.
S-a mai arătat că Dispoziția nr. 490/2001 a răspuns notificării reclamanților, ce avea ca obiect întregul teren în suprafață de 5.000 mp situat în V., .. 19, pe care aceștia au contestat-o.
Pârâta S.C. Confecții V. S.A. a fost introdusă în această cauză după redactarea și depunerea la dosar a raportului de expertiză S. D., din care a rezultat că suprafața de teren de aproximativ 4.332,88 mp era deținută de aceasta.
Așadar, Primarul M. V. are calitate procesuală pasivă, întrucât prin Dispoziția nr. 490/2001 a respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 pentru un imobil ce nu se află în detenția sa și pentru care nu avea calitatea de unitate deținătoare.
Or, în aplicarea dispozițiilor art. 20 și următoarele din Legea nr. 10/2001, primăria, reținând că imobilul nu este în posesia sa, va trimite deținătorului bunului notificarea ce i s-a adresat de persoana îndreptățită a solicita măsuri reparatorii, fără însă a respinge cererea de restituire în natură a imobilului, cu privire la care urmează a dispune deținătorul.
S-a conchis, pe această critică, că Primarul M. V. are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la suprafața de teren ce face obiectul cauzei, s-a arătat că, prin decizia recurată instanța de apel a respins în mod eronat motivele de apel ce vizau întinderea suprafeței de teren ce face obiectul cauzei.
Astfel, instanța a considerat că suprafața cu privire la care reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite în înțelesul Legii nr. 10/2001 este de 3.692 mp și nu de 4.332,88 mp, greșit, câtă vreme aceștia au făcut dovada că în anul 1952, autorii lor dețineau o suprafață de 4.832 mp în ., fostă V. L., conform procesului-verbal de impunere din 12.11.1952, depus în fața instanței de apel la termenul din 08.09.2010.
S-a conchis că, prin depunerea acestui act, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, în conformitate cu care în absența unor probe contrare, existența și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea prevăzută în actul prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, s-a făcut dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de 4.832 mp teren, situată în ., fostă V. L..
S-a mai arătat că s-a făcut dovada preluării abuzive a imobilului în litigiu și cu cartea de judecată civilă nr. 69 din 11.06.1952 a Judecătoriei V., prin care s-a preluat imobilul casă și teren, ce mai târziu avea să devină cantina de ajutor social, deținut de P. M. V., imobil restituit prin sentința civilă nr. 1427/2002, precum și cu actele de donație din 1963 și 1973, prin care s-a preluat suprafața de teren de 4.332,88 mp în vederea construirii unei fabrici de confecții.
S-a conchis că suprafața de teren ce face obiectul cauzei este de 4.332,88 mp și nu de 3.692 mp, astfel cum în mod eronat s-a reținut de prima instanță.
Cu privire la modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii, în natură sau în echivalent, s-a arătat că, prin modalitatea de stabilire a măsurilor reparatorii, instanța de apel a pronunțat o decizie cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, art. 29 – fost 27 – din Legea nr. 10/2001.
Atât tribunalul, cât și instanța de apel au reținut că terenul nu poate fi restituit în natură, întrucât S.C. Confecții V. S.A. este o societate privatizată conform dispozițiilor legale, însă instanțele au făcut astfel o greșită aplicare în timp a legii civile, nesocotind totodată efectele născute prin Decizia Curții Constituționale nr. 830/2008, potrivit căreia dispozițiile art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 au fost declarate neconstituționale.
S-a conchis că instanțele de fond și apel în mod eronat au ignorat faptul că terenul a fost preluat fără titlu valabil, prin contractele de donație nr. 87/15.02.1963 și nr. 1558/18.08.1973; că în vederea analizării posibilității restituirii unui bun imobil în natură de către o societate privatizată, este necesar a se analiza dacă acesta a fost preluat cu sau fără titlu valabil, iar în situația preluării bunului fără titlu valabil, restituirea în natură a acestuia este posibilă chiar dacă unitatea deținătoare este o societate privatizată, și că, în cauză se impune restituirea în natură a terenului întrucât acesta a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil.
S-a mai arătat că decizia recurată cuprinde motive contradictorii, în sensul că deși s-a reținut că, prin Decizia nr. 830/2008 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005 și a constatat că prin abrogarea sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil” din cuprinsul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, „aceasta încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 și art. 16 alin. 1 din Constituție”, totuși instanța de apel a făcut aplicarea art. 27 din lege, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005.
P. criticile formulate, pârâta A. pentru V. A. S. a arătat că decizia atacată este vădit nelegală întrucât în cursul judecării în fond a cauzei, în primul ciclu procesual, pârâta S.C. Confecții S.A. V. a formulat cerere de introducere în cauză a Autorității pentru V. A. S., cerere ce nu a fost comunicată și, deși a solicitat instanței în rejudecare comunicarea cererii formulate de pârâta S.C. Confecții S.A. V., aceasta nu i-a fost comunicată.
S-a mai arătat că hotărârile pronunțate în fond și în apel sunt nelegale, atâta timp cât A. pentru V. A. S. nu poate fi acuzată de pasivitate, având în vedere faptul că de la data înregistrării notificării și până în prezent aceasta a uzat de toate prerogativele legale, depunând eforturi susținute în vederea soluționării notificării.
Astfel, în vederea soluționării notificării formulate de reclamanți, în virtutea rolului activ, dând dovadă de bună credință, A. pentru V. A. S., prin adresele nr._/25.09.2008 și nr._/25.09.2008 a solicitat reclamanților, în vederea soluționării pretențiilor exprimate de aceștia prin notificarea formulată, documente în completarea dosarului.
Față de aceste aspecte, s-a solicitat instanței să pună în vedere reclamanților să depună la dosarul cauzei expertiza întocmită de expertul S. D., prin care s-a delimitat suprafața ce se restituie în natură.
Or, A. pentru V. A. S. nu se poate pronunța legal asupra notificării petenților, în lipsa unor înscrisuri ce au fost expres solicitate acestora, întrucât emiterea unor decizii în lipsa actelor doveditoare, prevăzute de art. 23 din lege, constituie infracțiune, potrivit art. 36 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
S-a conchis că, față de cele arătate, nesoluționarea până la această dată a notificării în cauză, nu poate fi imputată Autorității pentru V. A. S., astfel că în mod cu totul neîntemeiat instanța de fond a obligat A. pentru V. A. S. București la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamanților și că, în speță, se impune „admiterea apelului formulat de A. pentru V. A. S. București, iar pe fond, respingerea acțiunii introductive de instanță față de A. pentru V. A. S. București”.
P. criticile formulate, recurenta-pârâtă S.C. Confecții V. S.A. a arătat că la termenul din 10.11.2010, aceasta, prin apărător, a solicitat instanței obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei plus T.V.A., depunând în acest sens la dosarul cauzei documente justificative, iar din cuprinsul dispozitivului hotărârii rezultă faptul că instanța a omis să se pronunțe cu privire la plata cheltuielilor de judecată solicitate.
Cu ocazia dezbaterilor, recurenții-reclamanți, prin apărătorul ales, au invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de S.C. Confecții V. S.A., arătând că partea putea cere completarea dispozitivului, iar prin întâmpinare, excepția nulității aceluiași recurs pentru neîncadrarea criticilor formulate într-unul din motivele prevăzute de art. 304 Cod proc.civilă.
P. Decizia civilă nr. 7539 din 26 octombrie 2011, pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâta S.C. Confecții V. S.A. invocată de recurenții-reclamanți B. M. S., S. T. și C. L. I..
A respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. Confecții V. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 151 din 10.11.2010, pronunțată de Curtea de Apel Iași.
A admis recursurile declarate de reclamanții B. M. S., S. T., C. L. I. și S. D. M. – decedat, calitatea sa procesuală fiind preluată de ceilalți trei recurenți-reclamanți, în calitate de moștenitori, și de pârâta A. pentru V. A. S. împotriva Deciziei civile nr. 151 din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, pe care a casat-o.
A trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
P. a pronunța această hotărâre, examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâta S.C. Confecții V. S.A., ce face de prisos analiza celeilalte excepții, respectiv a nulității acestuia, potrivit art. 306 alin. 1 Cod proc.civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat următoarele:
P. criticile formulate, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii sale formulată prin apărător la termenul din 10 noiembrie 2010, de a fi obligați intimații la plata cheltuielilor de judecată.
Față de dispozițiile art. 2812 (1) Cod proc.civilă, potrivit cărora „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare”, se constată că pârâta S.C. Confecții V. S.A. avea deschisă calea procedurală prevăzută de acest text de lege, de completare a deciziei recurate, și nu calea de atac a recursului pentru nesoluționarea de către instanța de apel a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
De aceea, recursul declarat de pârâta S.C. Confecții V. S.A. apare ca inadmisibil, dispunându-se admiterea excepției inadmisibilității recursului și respingerea sa în consecință.
În ceea ce privește recursurile declarate de reclamanți și de pârâta A. pentru V. A. S., instanța de recurs a constatat următoarele:
Recursul formulat de reclamanți se întemeiază în drept pe disp. art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civilă, iar recursul declarat de pârâta A. pentru V. A. S. se întemeiază în drept pe disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civilă, încadrarea în drept a criticilor formulate fiind făcută de către instanță în condițiile art. 306 (3) Cod proc.civilă.
Astfel, prin motivele de apel, reclamanții au criticat sentința primei instanțe pe aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Unității A. Teritoriale a M. V., fără să se pronunțe asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Primarului M. V., precum și că au făcut dovada întinderii dreptului de proprietate al autorilor lor, pentru suprafața de 4.332,88 mp teren, deținută de pârâta S.C. Confecții S.A. V., cu acte, printre care și cartea de judecată civilă nr. 69/1952 a Judecătoriei V., fără ca instanța de apel să analizeze aceste motive de apel, cu încălcarea prevederilor art. 295 (1) Cod proc.civilă, potrivit cărora, instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, precum și a prevederilor art. 261 pct. 5 Cod proc.civilă, care prevăd obligația instanței de judecată de a arăta în cadrul hotărârii motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, nerespectarea acestor dispoziții legale sancționând cu nulitatea hotărârea pronunțată, conform art. 105 alin. 2 Cod proc.civilă.
Cum aceste critici au fost reluate și în recurs, câtă vreme instanța de apel nu le-a analizat, s-a constatat că instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar.
În ceea ce privește critica privind contradictorialitatea considerentelor deciziei recurate, susținută de reclamanți, s-a constatat că aceasta este nefondată întrucât decizia recurată nu cuprinde motive contradictorii.
Dimpotrivă, susținerea recurenților pe acest aspect a vizat nelegalitatea deciziei recurate, potrivit art. 304 pct. 9 Cod proc.civilă și nu nelegalitatea aceleiași decizii, potrivit art. 304 pct. 7 Cod proc.civilă, iar în ceea ce privește motivul de recurs formulat de reclamanți și întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civilă, s-au constatat următoarele:
Articolul 27 din Legea nr. 10/2001, în redactarea anterioară modificărilor intervenite prin Legea nr. 247/2005, prevede că „pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiat în patrimoniul unor societăți privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri sau servicii, acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare imobilelor solicitate”, iar prin Decizia nr. 830/2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, prin care art. 27 din legea inițială a devenit art. 29 din legea republicată și a constatat că, prin abrogarea sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil” din cuprinsul art. 29 (1) din Legea nr. 10/2001, acestea încalcă dispozițiile art. 15 (2) și 16 (1) din Constituție.
Însă, instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de drept, așa cum s-a arătat mai sus, astfel că instanța de recurs nu poate hotărî asupra fondului pricinii prin aplicarea corectă a legii, potrivit art. 314 Cod proc.civilă, chiar dacă a constatat că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a disp. art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată, în sensul că, deși a reținut că acest text de lege a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 830 din 8.07.2008 pronunțată de Curtea Constituțională, în speță a făcut aplicarea aceluiași text de lege modificat.
P. urmare, s-a constatat că în speță se impune stabilirea pe deplin a situației de fapt cu privire la modul de preluare de către stat a imobilului în litigiu și la întinderea dreptului de proprietate, prin administrarea probatoriului adecvat, iar cu privire la felul măsurilor reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții, privitor la solicitarea acestora de a li se restitui în natură imobilul în litigiu, chiar dacă acesta era deținut de o societate comercială integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, instanța de trimitere, dacă va constata că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, pentru aplicarea corectă a legii, va ține seama că art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, prin care art. 27 din legea inițială a devenit art. 29 din legea republicată, cu un alt conținut, a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 830/2008 pronunțată de Curtea Constituțională.
În ceea ce privește recursul declarat de A. pentru V. A. S. prin care s-a solicitat respingerea acțiunii față de aceasta, câtă vreme situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, pentru soluționarea unitară a cauzei, acesta a urmat soarta recursului reclamanților.
P. considerentele expuse, instanța, fără a mai analiza celelalte critici formulate de reclamanți și de pârâta A. pentru V. A. S., ce urmează să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării apelurilor, în baza art. 312 (1) Cod proc.civilă a admis recursurile declarat de reclamanți și de pârâta A. pentru V. A. S., a casat decizia recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării s-a dispus să se administreze probatoriul necesar în sensul celor mai sus expuse și să se țină seama de toate mijloacele de apărare invocate de părți.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la data de 26.01.2012, fiind efectuată o expertiză în construcții și una topografică și fiind respinsă cererea de efectuare a unei noi expertize topografice prin încheierea din 13 iunie 2012.
P. încheierea nr. 3772 din 2 octombrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, s-a admis cererea de strămutare a cauzei la Curtea de Apel Timișoara, astfel că, prin încheierea din 24.10.2012, Curtea de Apel Iași a scos cauza de pe rol și a fost înaintată Curții de Apel Timișoara, unde a fost înregistrată la data de 14.11.2012.
P. notele de ședință depuse la termenul din 5.12.2012, reclamanții apelanți, au arătat că motivele lor de apel au vizat trei critici aduse sentinței pronunțate de Tribunalul V., și anume: greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Unității A. Teritoriale a M. V. și Primarului M. V.; greșita pronunțare a Tribunalului V. asupra întinderii (suprafeței) dreptului de proprietate (3692 mp și nu 4332,88 mp); greșita modalitate de stabilire a măsurilor reparatorii (în echivalent și în natură).
Astfel, apelanții au solicitat invalidarea expertizei în construcții și expertizei topo-cadastrale, efectuate în apel cu încălcarea limitelor cererii de apel și a limitelor hotărârii de casare (art. 295 și 315 Cod proc.civilă).
La rândul său, prin notele de ședință, pârâta intimată S.C. Confecții V. S.A. a precizat că expertiza topografică din apel a fost efectuată pentru stabilirea stării de fapt, statuând că raportul de expertiză inițial, efectuat de prima instanță, a fost eronat, iar, în privința construcțiilor, a învederat că au fost construite în mod legal, pe baza autorizației de construire nr. 62/12.10.1973, fiind lucrări cu caracter definitiv.
P. scriptele de la filele 56, 81-85 din dosar, apelanții au invocat caracterul demontabil al magaziilor C5 și C6, conform Proiectului standard nr. 2105/1, și au solicitat efectuarea unor noi expertize, probe care au fost respinse, față de îndrumările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare și față de faptul că această cerere în probațiune a fost respinsă și de Curtea de Apel Iași.
Examinând cu prioritate, conform art. 137 Cod proc.civilă, excepțiile inadmisibilității acțiunii, prematurității acțiunii și lipsa calității procesuale pasive a pârâtei S.C. Confecții S.A. V., reiterate în apel, Curtea apreciază că se impune soluția respingerii lor, avându-se în vedere că prin Sentința civilă nr. 129/02.10.2010 a Tribunalului V., atacată cu apel, au fost respinse aceste excepții, iar în condițiile în care pârâta S.C. Confecții S.A. V. nu a declarat apel împotriva acestei sentințe și nici apelul reclamanților nu vizează respingerea lor, soluția Tribunalului V. a dobândit autoritate de lucru judecat cu privire la aceste excepții.
În ceea ce privește fondul pricinii, Curtea are în vedere că prin Decizia de casare nr. 7539/26.10.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a îndrumat instanța de rejudecare să lămurească întinderea dreptului de proprietate, precum și dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu valabil, în vederea aplicării corecte a art. 27 din Legea nr. 10/2001 în redactarea anterioară modificărilor intervenite prin Legea nr. 247/2005.
Astfel, Curtea constată că art. 27 din Legea nr. 10/2001, în forma inițială, la data intrării în vigoare a legii, prevede că „P. imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate”.
Ulterior, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, devenit în urma republicării acestei legi art. 29 alin. 1, a fost modificat prin art. I pct. 60 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, având următorul conținut: „P. imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. 1 și 2 persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate”.
Acest din urmă text al articolului 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în forma adoptată prin Legea nr. 247/2005, a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 803/8 iulie 2008 a Curții Constituționale, care a statuat că, prin abrogarea sintagmei „imobilele preluate cu titlu valabil” din cuprinsul art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, aceasta încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 și art. 16 alin. 1 din Constituție.
Astfel, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în reglementarea anterioară modificării survenite prin Legea nr. 247/2005, rezultă că obligația de a restitui în natură imobilele preluate abuziv intră și în sarcina societăților comerciale integral privatizate, cu condiția ca bunul imobil solicitat să fi fost preluat de stat fără titlu valabil.
Or, în speță, este evident că terenul în litigiu, revendicat de reclamanți, a fost preluat fără titlu valabil, avându-se în vedere că prin Sentințele irevocabile nr. 833/29.02.2008 și nr. 255/26.01.2009, pronunțate de Tribunalul V., s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de donație, pentru lipsa cauzei datorate lipsei intenției de a gratifica în aceste acte cu titlu gratuit.
În ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate, Curtea apreciază că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a suprafeței totale de 4332,88 mp.
Ca să ajungă la această concluzie, Curtea are în vedere că, potrivit procesului verbal de impunere din anul 1952, autorii reclamanților aveau în proprietate suprafața de 4838 mp, situată pe .. 19, din care, potrivit cărții de judecată civilă nr. 69 din 11 iunie 1952 a Judecătoriei V., s-a admis sesizarea secției financiar și s-a autorizat vânzarea terenului în suprafață de 630,97 mp pentru neplata impozitului, suprafață de teren care a fost restituită prin Sentința civilă nr. 1427 din 09.12.2002, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr. 1510/2002, reținându-se preluarea abuzivă a acestui teren. (f. 67, 68, 113-117 dosar nr. 91.189/2002 al Curții de Apel Iași).
Pe lângă suprafața de 4838 mp anterior menționată din .. 19, așa cum rezultă din procesul verbal de impunere nr. 52 din 29 iulie 1945, autorii reclamanților au deținut în proprietate și suprafața de 703 mp situată pe .. 12 (f. 118 dosar nr._ al Curții de Apel Iași).
Astfel, din însumarea suprafeței de teren aflate la nr. 19 (4838 mp) cu cea de la nr. administrativ 12 (703 mp) rezultă că autorii reclamanților aveau o suprafață totală de teren de 5541 mp.
Raționând altfel, dacă în anul 1952, prin cartea civilă nr. 69/11.06.1952, a fost preluată abuziv suprafața de 630,97 mp, restituită în anul 2002, nu ar fi fost posibil ca, în anii 1963 și 1973, prin contractele de donație nr. 87/1963 și nr. 1558/1973, autorii reclamanților să fi donat statului suprafața totală de 4332,88 mp, a cărei restituire se solicită în această cauză.
Având în vedere limitele cererii de apel, consacrate de regula tantum devolutum quantum apellatum, în sensul că prin cererea de apel reclamanții nu au criticat amplasamentul terenului în litigiu stabilit de expertiza topografică efectuată în primă instanță, ci doar întinderea suprafeței lui, dar ținând cont și de limitele deciziei de casare, conform art. 315 Cod proc.civilă, Curtea urmează să înlăture expertiza în construcții și topografică, efectuate în apel, pe de o parte, că acestea sunt inutile cauzei, iar pe de altă parte pentru că expertiza topografică este eronată în privința amplasamentului terenului și în privința calculului suprafeței de restituit (4335,88 mp în loc de 4332,88 mp cât a fost donată), în care este inclusă și suprafața de 56,88 mp retrocedată unei alte persoane.
P. urmare, Curtea urmează să omologheze varianta a II-a din raportul de expertiză nr. 40 din 09.12.2009, efectuat de expertul Chitariu C. în primă instanță.
Față de cele de mai sus, în baza art. 296 Cod proc.civilă, Curtea va respinge excepțiile inadmisibilității acțiunii, prematurității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a S.C. Confecții S.A. V., va admite apelul reclamanților și va schimba în parte sentința apelată în sensul că va admite contestația formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții S.C. Confecții S.A. V., U. A. T. a M. V., P. M. V. prin P. și A. pentru V. A. S..
Va anula în parte Dispoziția nr. 490/12.11.2001 emisă de Primarul M. V., în sensul că va dispune restituirea în natură către reclamanți a terenului în suprafață de 4332,88 mp (neocupat de construcții), identificat prin raportul de expertiză nr. 40 din 09.12.2009, varianta a II-a efectuat de expertul Chitariu C., și delimitat în anexa nr. 9 la raport de punctele de contur 20, 11, 12, 13, 16, 15, 17, 18, 19, 20, raport ce face parte integrantă din această hotărâre.
Va menține în rest dispozițiile sentinței apelate, cu privire la respingerea excepțiilor.
Totodată, Curtea va respinge apelul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva hotărârii primei instanțe, deoarece aceasta este în culpă pentru tergiversarea soluționării notificării adresate de reclamanți, indiferent de soluția pe care ar fi adoptat-o, iar pe de altă parte, această instituție a realizat privatizarea pârâtei S.C. Confecții S.A. V., asupra imobilului proprietatea reclamanților, preluat fără titlu valabil de la autorii reclamanților.
Fiind părți căzute în pretenții, în baza art. 274 Cod proc.civilă, Curtea va obliga pârâții la plata sumei de 34.997 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele, compensând cheltuielile de judecată plătite de ambele părți pentru expertizele efectuate de experții Ruginosu M. și D. E., înlăturate.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile inadmisibilității, prematurității și lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta ..
Admite apelul declarat de reclamanții B. M. S., S. T., S. D. M. și C. L. I. împotriva sentinței civile nr. 129 din 2 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că admite contestația formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții S.C. Confecții SA V., U. A. T. a M. V., P. M. Vasului prin P. și A. pentru V. A. S. și în consecință:
Anulează în parte Dispoziția nr. 490/12.11.2001 emisă de Primarul M. V., în sensul că dispune restituirea în natură către reclamanți a terenului în suprafață de 4332,88 mp, identificat prin raportul de expertiză nr. 40 din 09.12.2009, varianta a II-a, efectuat de expertul Chitariu C., și delimitat în anexa nr. 9 la raport de punctele de contur 20,11,12,13,16,15,17,18,19,20, raport ce face parte integrantă din această hotărâre.
Menține în rest dispozițiile sentinței, cu privire la respingerea excepțiilor.
Respinge apelul declarat de pârâta A. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 34.997 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R.
GREFIER,
C. J.
Se comunică:
- reclamanților apelanți – B. M. S., S. T. și C. I. L.
– București, .. 241A, .- la av. C. B.
- pârâtei intimate – . – sediu ales în Timișoara, .. 2, . & Asociații SCPA
- pârâtelor intimate - U. A. T. a M. V.
- V., .. 2, jud. V.
- P. M. V., prin P. - V., .. 2, jud. V.
- pârâtei apelante – A. pentru V. A. S.- București, .. Ș., nr.50, sector 1
Emis 7 .="PlainText">
Red. G.O.- 18.03.2013;
Tehnored. C.J.- 19.03.2013; 9 ex.
Primă instanță: Tribunalul V.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 347/2013. Curtea de... → |
|---|
