Legea 10/2001. Decizia nr. 104/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-01-2014 în dosarul nr. 104/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ - 22.1.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 104/R
Ședința publică din 29 ianuarie 2014
PREȘEDINTE: G. O.
JUDECĂTOR: RUJIȚA R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
GREFIER: C. J.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. Judita împotriva sentinței civile nr. 2320/27.09.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții intimați U. A. Teritorială a Municipiului Timișoara, S. Român, prin C. L. al Municipiului Timișoara, P. Municipiului Timișoara, Primăria Municipiului Timișoara și S. Român, prin M. E. și Finanțelor, prin DGFP T., pentru Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică la a doua strigare, se prezintă pentru reclamanta recurentă S. Judita, lipsă, doamna avocat B. C., în substituirea domnului avocat L. I., și, în reprezentarea pârâților intimați U. A. Teritorială a Municipiului Timișoara, S. Român, prin C. L. al Municipiului Timișoara, P. Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara, doamna consilier juridic V. S., lipsă fiind pârâtul intimat S. Român, prin M. E. și Finanțelor, prin DGFP T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se constată că reclamanta recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, note scrise; pârâții intimați P. Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara au depus, de asemenea prin registratura instanței, întâmpinare și note de ședință.
Instanța pune în discuție cererea reclamantei recurente privind sesizarea Curții Constituționale.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că renunță la cererea de sesizare a Curții Constituționale, având în vedere că Legea nr. 165/2013 a fost modificată prin Legea nr. 368/2013.
Reprezentantele părților prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri și că s-a renunțat la cererea de sesizare a Curții Constituționale, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond; în subsidiar, solicită casarea cu reținere spre rejudecare, cu administrarea probelor solicitate în fața primei instanțe.
Reprezentanta pârâților intimați U. A. Teritorială a Municipiului Timișoara, S. Român, prin C. L. al Municipiului Timișoara, P. Municipiului Timișoara și Primăria Municipiului Timișoara solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
În deliberare constată că, prin Sentința civilă nr. 2320 din 27.09.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtilor P. Municipiului Timisoara, C. L. al Municipiului Timisoara, Municipiul Timisoara si S. R. reprezentat prin M. F. Publice, reprez.prin D.G.F.P. si prin C. L. al Municipiului Timisoara.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. Judita impotriva pârâtilor arătati ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasivă.
A admis în parte cererile de chemare în judecată formulate de reclamanta S. Judita împotriva pârâtului P. Municipiului Timisoara atât în dosarul_ cât și în dosarul conex,_, astfel cum au fost precizate.
A anulat în parte dispozitiile 2183/29.10.2003 si 601/09.04.2010 emise de P. Municipiului Timisoara, respectiv în ceea ce priveste solutia de respingere a notificarii vizand terenul în suprafata de 2667 mp din CF vechi 4946 Timisoara, top_.
A dispus înaintarea dosarelor administrative întocmite în baza notificarilor depuse de reclamantă privind terenul în suprafată de 2667 mp din CF vechi 4946 Timisoara, top_, către Secretariatul Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor, pentru acordarea către reclamantă de măsuri compensatorii sub forma de puncte.
A menținut prevederile dispozitiilor contestate privind respingerea notificărilor vizând restul imobilelor.
A respins în rest cererile de chemare in judecata conexate.
A obligat pârâtul P. Municipiului Timisoara la plata sumei de 1850 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli partiale de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere considerentele de mai jos.
Analizand contestatiile conexate, astfel cum au fost precizate si explicitate acestea de-a lungul procesului, tribunalul a reținut că acestea poartă asupra cererilor de restituire, în principal în natură si subsecvent în echivalent, a imobilelor arătate de reclamantă la filele 148-149 din dosarul_ al Tribunalului Timis, vol. I, respectiv: terenul în suprafată de 148 mp, cu nr. top_, înscris initial în CF 4946; terenul în suprafată de 2667 mp, cu nr. top_, înscris în CF 4946; terenul în suprafată de 2733 mp si constructiile care afirmativ au existat pe acesta, cu nr. top_-_, înscrise initial în CF 4946 Timisoara; terenul de 293 mp, cu nr. top_-_, înscris initial în CF 4946 Timisoara.
., tribunalul a constatat că în privinta tuturor acestor imobile reclamanta a formulat în termen notificari în baza Legii 10/2001.
Analizând situatia juridică a fiecaruia dintre imobilele revendicate, instanta a constatat că terenul în suprafată de 148 mp a facut initial parte din CF 467 Timisoara (fila 46 din dosarul_ ), fiind transcris în CF 4946, iar mai apoi transnotat în CF_, în proprietatea Statului R., fără ca în cartea funciara să fie arătat temeiul preluării si fără ca reclamanta să facă dovezi în acest sens.
Aceeasi este situatia si în privinta topurilor_-_, care au facut si ele parte initial din CF 4946 (fila 120 din dosarul_ si fila 61 din dosarul_ ), apoi, la preluarea de catre stat, au fost transcrise în CF_ (fila 64 din dosarul_ ), iar ulterior transcrise în cărti funciare noi (filele 72-90 din dosarul_ ). Nici în privinta acestor imobile în cartea funciară nu a fost arătat temeiul preluării iar reclamanta nu a făcut dovezi sub acest aspect.
Astfel fiind, câtă vreme reclamanta nu a probat faptul ca imobilele anterior aratate au fost preluate de la antecesorii sai in conditiile definite de art. 2 din Legea 10/2001, care dau dreptul la masuri reparatorii in baza acestei legi, nefacand dovada minima a actului sau temeiului preluarii, au fost menținute dispozitiile de respingere a notificarilor vizând aceste imobile.
Cât priveste însă terenul în suprafata de 2667 mp, cu nr. top_, înscris în CF 4946 Timisoara (fila 61 din dosarul_ ), acesta a fost preluat de S. R. de la Ehrenfeld M., în baza Decretului 218/1960 si în baza Decretului 712/1966, fiind înglobat în top_-_ si transnotat apoi în diverse cărti funciare.
Conform actelor de stare civila depuse la filele 412-413 dosar si a certificatului de calitate de mostenitor nr 26/13.05.2003 emis de BNP P. G. (fila 46 dosar_/2003), reclamanta este fiica lui Ehrenfeld M. si nepoata de fiu a lui Ehrenfeld Adolf.
Atât Decretul 218/1960 cat si Decretul 712/1966 contravin Constitutiei Romaniei din 1952, respectiv din 1965, care cuprindeau norme de protectie a proprietatii private, precum si art. 481 din Codul Civil, conform caruia nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreaptă si prealabilă despagubire.
Astfel fiind, terenul în suprafata de 2667 mp, cu nr. top_, înscris în CF 4946 Timisoara, a intrat în proprietatea Statului R. fără titlu valabil, deschizând reclamantei, în calitate de mostenitor al fostului proprietar tabular, conform art. 2 lit i din Legea 10/2001, dreptul de a obtine masuri reparatorii în baza acestei legi.
După cum rezultă din concluziile rapoartelor de expertiza topografica (expert S. D. A.) si în constructii (expert Banut Eugeniu), restituirea în natura a nr top_, înscris în CF 4946 Timisoara, nu este posibila, întrucât pe acest teren se afla amplasate în prezent Bulevardul L. R., parcări, bransamente (apa, canal, energie termica, telefonie si electricitate) indispensabile pentru desfasurarea unei activitati normale la Magazinul Profi, Statia Peco Agip si alte spatii comerciale din zona.
P. declaratia data la 29.10.2002 în fata Judecatoriei Regionale a Orasului Viena, reclamanta a arătat ca nici domnia sa si nici tatăl său nu au primit niciun fel de despagubiri pentru imobilele preluate (filele 41-42 din dosarul_/2003).
Tribunalul a reținut că pe parcursul solutionarii prezentului litigiu a apărut Legea 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, dispozitiile acesteia aplicându-se, conform art. 4 din lege, si cauzelor aflate pe rolul instantelor.
Legea 165/2013 păstrează regula consfintită de Legea 10/2001 vizând restituirea în natură a imobilelor, arătând însă că, în situatia în care nu poate fi dispusă restituirea în natură, vor fi acordate masuri compensatorii sub forma de puncte, care se determina potrivit art. 21 al. 6 si 7 din lege (art. 16 din Legea 165/2013).
Potrivit art. 10 alin 2 din Legea 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
S-a arătat de către expertul topograf ca, față de densitatea de constructii din parcelele ce fac obiectul litigiului, precum si a retelelor edilitare si cailor de comunicatii (strazi, alei, trotuare) care împreuna le deservesc, este imposibila restituirea în natura a unor portiuni din terenul fostilor proprietari.
Având în vedere aceste dispozitii, precum si concluziile rapoartelor de expertiză în constructii si topografică, tinand cont de situatia juridică actuală a imobilelor în litigiu, anterior expusă, în temeiul art. 26 din Legea 10/2001 tribunalul a admis în parte cererile de chemare în judecata formulate de reclamanta S. I. împotriva pârâtului P. Municipiului Timisoara, atât in dosarul_, cât si in dosarul conex,_, astfel cum au fost precizate, a anulat în parte dispozitiile 2183/29.10.2003 si 601/09.04.2010 emise de P. Municipiului Timisoara, respectiv în ceea ce priveste solutia de respingere a notificarii vizand terenul în suprafată de 2667 mp, cu nr. top_, din CF vechi 4946 Timisoara.
In conformitate cu prevederile art. 4 din Legea 165/2013 raportat la art. 16, art. 17 al. 1 si art. 21 al. 1 din aceeasi lege, a dispus înaintarea dosarelor administrative întocmite în baza notificărilor depuse de reclamanta privind terenul în suprafata de 2667 mp, cu nr. top_, din CF vechi 4946 Timisoara, catre Secretariatul Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor, pentru acordarea de masuri compensatorii sub forma de puncte.
Au fost respinse în rest contestatiile conexate, astfel cum au fost precizate, respectiv în ceea ce priveste restituirea în natură a restului imobilelor, acordarea de masuri compensatorii ori despagubiri banesti în situatia subsidiara în care nu poate fi dispusă restituirea integrala a imobilului, aceste petite fiind nefondate pentru considerentele anterior arătate, tinand de aplicabilitatea dispozitiilor Legii 165/2013.
De asemenea, a fost respinsă si cererea subsidiară de obligare a pârâtului la emiterea unei noi dispozitii, instanta transând ea însăsi contestatia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. Judita, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii în modalitatea operării compensării pentru cota de 1/1 parte din imobilele care au fost preluate abuziv de S. Român (și care nu mai pot fi restituite în natură) cu alte imobile, de valoare egală cu cele imposibil de restituit.
În motivare, reclamanta recurentă a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C.p.c., arătând, în primul rând, că hotărârea este nelegală, întrucât, deși a admis cererile sale de încuviințare a unor expertize cu privire la stabilirea valorii părților din imobilele ce nu mai puteau fi restituite în natură, cât și a unor expertize de evaluare, dezmembrare și acordare ca măsură reparatorie, conform art. 26 teza I din Legea nr. 10/2001 combinat cu art. 1.7 din HG nr. 250/2007, ulterior a revenit asupra acestor probe și drepturi câștigate.
Că, această revenire a fost motivată impropriu și eronat de pretinsa aplicabilitate a Legii nr. 165/2013, cu încălcarea principiului neretroactivității și a regulii tempus regit actum.
A mai arătat că instanța nu s-a pronunțat în legătură cu acordarea de măsuri reparatorii pentru toate imobilele preluate abuziv (.- 148 mp, . mp, Calea Șagului nr. 19- 2733 mp+construcții, Calea Șagului nr. 19- 293 mp), neputându-i-se imputa faptul că în CF nu s-a menționat temeiul preluării imobilelor de către stat și că a operat o simplă preluare în fapt, ceea ce conduce la prezumția preluării abuzive.
Totodată, a susținut că prin legislația adoptată de România ulterior aderării la Convenție (Legea nr. 30/1994), respectiv prin Legea nr. 10/2001 (art. 1,2, 21 și 26) s-a recunoscut în favoarea sa dreptul la măsuri reparatorii, mai mult, prin art. 26 s-a recunoscut un drept la măsuri reparatorii prin compensare cu un alt imobil, situație pentru care a și optat în mod expres, ea având deja un bun în sensul art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție și potrivit Hotărârii pilot din 12.10.2010, în cauza M. A. și alții împotriva României.
De asemenea, a învederat că hotărârea primei instanțe este nelegală și prin prisma admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a unora dintre pârâți și diminuării cheltuielilor de judecată.
Pârâții intimați P. Municipiului Timișoara, Municipiul Timișoara și C. L. al Municipiului Timișoara au formulat întâmpinare căreia Curtea i-a conferit rolul unor concluzii scrise, pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 308 al. 2 C.p.c., solicitând respingerea recursului cu motivarea că prima instanță a aplicat corect dispozițiile Legii nr. 165/2013.
În urma examinării sentinței atacate prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 5,7 și a art. 312 al. 2,3,5 și 6 1 C.p.c., Curtea apreciază că se impune soluția casării hotărârii cu trimitere spre rejudecare, pentru argumentele ce succed.
Potrivit art. 1 al. 2 din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 368 din 18.1.2013, ”în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea investită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare (...), precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III”, iar conform art. 4 din același act normativ, dispozițiile prezentei legi se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor.
Astfel, având în vedere că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei sub aspectul acordării de măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri, așa cum s-a solicitat prin acțiunea introductivă, în baza art. 304 pct. 5,7 și 9 și art. 312 al. 2,3,5 și 6 1 C.p.c., Curtea va admite recursul reclamantei, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta S. Judita împotriva Sentinței civile nr. 2320 din 27.09.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
G. O. RUJIȚA R. F. Ș.
GREFIER,
C. J.
Red. G.O.- 31.01.2014;
Tehnored. C.J.- 06.02.2014; 2 ex.
Primă instanță: Tribunalul T.
Judecător: M. R.
| ← Expropriere. Decizia nr. 149/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Cereri. Decizia nr. 155/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA → |
|---|
