Rectificare carte funciară. Decizia nr. 2392/2012. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2392/2012 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 22-11-2012 în dosarul nr. 2392/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECTIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2392
Ședința publică din 22 noiembrie 2012
P.:M. G.
JUDECĂTOR:A.-M. N.
JUDECATOR:C. P.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentele pârâte H. S. M. și P. A. împotriva Deciziei civile nr.333/A din 10.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta Drapoș M. și cu pârâții B. G. A., B. C., C. L. al M. Timișoara, S. T. S., O. N., D. V. și I. I., având ca obiect rectificare CF.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată Drapoș M. asistată de avocat O. Draghița, pentru pârâtele recurente H. S. M. și P. A. se prezintă avocat B. C., iar pentru pârâtul intimat C. L. al M. Timișoara se prezintă consilier juridic S. V..
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 15.11.2012 de către reclamanta intimată Drapoș M., întâmpinare, la care se află atașată împuternicirea avocațială de reprezentare a apărătorului ales – avocat O. Draghița și chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
La data de 19.11.2012 a fost depusă la dosar de către pârâtele recurente H. S. M. și P. A. dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentanta pârâtelor recurente solicită atasarea dosarului în care se află depusă întreaga expertiză efectuată, arătând că instanța trebuie să studieze întreaga expertiză, din care ea a depus la dosar doar o parte, iar dosarul a fost restituit Judecătoriei Timișoara.
Reprezentanta reclamantei intimate se opune acestei cereri, considerând, în opinia sa, că se dorește doar tergiversarea judecării cauzei.
Reprezentanta pârâtului intimat lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii.
Curtea, în deliberare, în raport cu inscrisurile depuse la dosar, respinge cererea privind atasarea dosarului formulată de către reprezentanta pârâtelor recurente cu privire la care se invocă autoritatea de lucru judecat.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri recurate și rejudecând, respingerea acțiunii promovate de reclamanta Drapoș M., pentru motivele invocate în scris la dosar pe care le reiterează și oral în fața instanței, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, conform întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat în cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.333/A din 10.04.2012, Tribunalul T. a respins apelul formulat de apelantele H. S. M. si P. A. împotriva sentinței civile nr._/28.10.2010, pronunțata de Judecătoria Timișoara, in dosar nr._, in contradictoriu cu reclamanta intimata Drapos M. si cu parații intimați B. G. A., B. C., S. T. S., O. N., D. V., I. I. si C. L. al M. Timișoara.
A respins cererea apelantei P. A. privind acordarea cheltuielilor de judecata.
A obligat apelantele sa-i plătească intimatei Drapos M. suma de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul T. a reținut că prin actiunea civila principala inregistrata la Judecătoria Timișoara la data de 15.06.2009, reclamanta DRAPOS M. i-a chemat in judecata pe paratii B. G. A. si B. C., S. T. S., P. A. si C. S. M. (casatorita H.), O. N., D. V. si I. I., C. L. AL M. TIMISOARA, solicitand sa se dispuna modificarea CF nr._ Timisoara (provenita din conversia de pe hartie a CF nr. 835 Freidorf) cu privire la intinderea parcelei nr.top. 362/a, in sensul inscrierii suprafetei de teren reale, de 4014 mp, in locul celei scriptice, de 2877 mp, cât figureaza in carte funciara.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului inscris in CF nr._ Timisoara (provenita din conversia de pe hartie a CF nr. 835 Freidorf) nr.top. 362/a, descris drept „casa, anexe gospodaresti, curte si gradina in suprafata de 2877 mp, situata in Timisoara, .”- cu titlu de mostenire dupa socrii sai, Drapos I. si Drapos I., nascuta P., iar printr-o expertiza efectuata in dosar nr._/2003 al Judecatoriei Timisoara (purtat cu o alta persoana decat paratii din dosarul de fata), intinderea parcelei de teren a fost masurata la 4014 mp.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 33-34 din Legea nr. 7/1996.
Paratii au fost chemati in judecata in calitate de titulari ai dreptului de proprietate asupra imobilelor invecinate, asa cum rezulta din extrasele de carte funciara de la filele 16-20, iar C. L. al M. Timisoara, in calitate de administrator al domeniului public (drumurile publice limitrofe parcelei – respectiv strazile Sofocle si D. G.).
Parata P. A. a depus intampinare si cerere reconventionala pentru granituire si obligatie de a face, la termenul din 24.09.2009 legitimarea sa procesuala fiind intregita de cererea reconventionala depusa de parata H. S. M. la termenul din 16.12.2009.
Cele doua reclamante reconventionale au solicitat stabilirea liniei de hotar intre imobilul proprietatea reclamantei Drapos M. si imobilul situat in Timisoara, ., inscris in CF nr._ Timisoara, solicitand ca reclamanta sa fie obligata sa elibereze suprafata ocupata din terenul paratelor (a carei suprafata urma sa fie precizata dupa efectuarea expertizei).
De asemenea, paratele-reclamante reconventionale au solicitat obligarea reclamantei-parata reconventionala sa ridice constructiile ridicate pe terenul proprietatea lor, pe care il ocupa fara acordul lor – aceasta constructie fiind reprezentata de un garaj edificat de reclamanta cu depasirea limitelor de proprietate.
Paratul S. T. S. a depus, la randul sau, intampinare (f.58), prin care a aratat ca nu se opune, in principiu, actiunii formulate de reclamanta, cu conditia sa nu-i fie afectata intinderea propriei parcele.
Paratii B. G. si B. C. al depus intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii, cu motivarea, in esenta, ca nici reclamanta, nici vreo alta persoana din zona nu are surplus de teren si ca, prin actiunea introdusa, reclamanta urmareste sa încorporeze in terenul ei o portiune din drumul public, cu care se invecineaza (fila 74).
Paratii O. N., D. V. si I. I. nu s-au prezentat la judecata, nu au depus intampinare, nu au invocat exceptii, nu au propus probe in aparare.
Prin sentința civilă nr._/28.10.2010 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria Timișoara a admis in parte actiunea civila principala, înaintata de reclamanta Drapos M. împotriva paraților S. T. S., B. G. A., B. C., P. A., H. S. M., Statul R., reprezentat de C. L. al M. Timișoara, O. N., D. V. si I. I., pentru modificarea cartii funciare, sens in care a dispus modificarea CF nr._ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 835 Freidorf) cu privire la întinderea parcelei nr.top. 362/a, in sensul înscrierii suprafeței de teren reale, de 3785 mp, in locul celei scriptice, de 2877 mp, in conformitate cu raportul de expertiza efectuat de Dl. expert Stremtan I., care face parte integranta din prezenta hotarare. A respins cererea de modificare a întinderii acestei parcele la suprafața de 4014 mp. A admis cererea reconvenționala formulata de paratele-reclamante reconvenționale P. A. si H. S., împotriva reclamantei-parata reconvenționala Drapos M., pentru stabilire linie de hotar si obligație de a face. A stabilit ca linia de hotar dintre imobilul înscris in CF_ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 671 Freidorf) nr.top. 361/2, descris drept „Curți construcții cu casa, in suprafața de 504 mp, .” – proprietari P. A. ½ si C. (H.) S. M. - ½ si imobilul înscris in CF nr._ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 835 Freidorf) nr.top. 362/a, proprietara Drapos M., este linia ce trece prin punctele 4-44-5-6-7 din schița anexa la raportul de expertiza, fila 97, care face parte integranta din prezenta sentința. A obligat parata-reconvenționala sa modifice acoperișul garajului edificat pe linia de hotar dintre cele doua proprietati, prin retragerea acestuia pana la limita de hotar. In caz contrar, autorizează pe reclamantele-reconventionale sa execute aceasta lucrare, pe cheltuiala paratei Drapos M.; fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele :
Reclamanta a depus extrase de carte funciara cu care a făcut dovada ca este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului înscris in CF nr._ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 835 Freidorf) nr. top. 362/a, descris drept „casa, anexe gospodărești, curte si gradina in suprafața de 2877 mp, situata in Timișoara, .”, drept dobândit prin succesiune.
Parații sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilelor învecinate, astfel:
- in partea dreapta – imobilul situat in Timișoara, ., evidențiat in CF_ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 836 Freidorf) nr. top. 362/b, descris drept „Curți construcții cu casa, in suprafața de 1439 mp” – proprietari B. C. ½ si B. G. ½ ;
- in parte stânga – imobilul situat in Timișoara, ., evidențiat in CF_ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 671 Freidorf) nr.top. 361/2, descris drept „Curți construcții cu casa, in suprafața de 504 mp” – proprietari P. A. ½ si C. (H.) S. M. - ½ ;
- tot in partea stânga, in continuarea imobilului sus-arătat, imobilele înscrise in CF_ Timișoara ((provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 1791 Freidorf) nr.top. 361/1/1 – Arabil in suprafața de 1376 mp, proprietate a paraților O. N., D. V. si I. I., respectiv in CF_ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 3208 Freidorf) nr.top. 360/b/2-361/1/2 – Arabil in suprafața de_ mp, proprietate a paratului S. T. S..
In fata parcelei reclamantei este . spatele acesteia – un drum de pamant fara nume, cu lățimea de patru metri (. care se face vorbire in intampinarile depuse fiind perpendiculara pe . nr.top. 359 .
Situația proprietatii rezulta din extrasele de carte funciara, iar amplasarea parcelelor este descrisa in raportul de expertiza efectuat de dl. expert Stremtan I..
Răspunzând obiectivelor fixate de instantele fond prin încheierea de ședința din 05.11. 2009, dl. expert a procedat la identificarea si măsurarea parcelelor (atât . pe cele învecinate, care aparțin paraților), stabilind ca atât . parcelele paraților au o suprafața mai mare decât cea tabulara, evidențiata in tabelul de la fila 93 dosar fond.
Dl. expert a stabilit, prin măsurătoare, ca întinderea parcelei reclamantei este de 3785 mp teren, fata de suprafața tabulara de 2877 mp si a făcut propunerea de modificare a cartii funciare la suprafața arătata, stabilind, totodată, ca, prin modificarea solicitata, nu se aduce atingere existentei ori întinderii parcelelor de teren învecinate (care au, la randul lor, suprafețe măsurate mai mari decât cele tabulare), nici domeniului public.
In drept, instanța de fond a reținut în primul rând, principiul forței probante a înscrierilor din cartea funciara ce va obliga instanta de judecata sa considere ca dreptul real înscris in cartea funciara se considera a fi exact. Acest principiu, consacrat de art. 32 din Decretul lege nr. 115/1938, a fost reiterat de Legea nr.7/1996 – Legea cadastrului.
Daca înscrierile de carte funciara au forța probanta cu privire la existenta dreptului, nu acelasi lucru se poate spune cu privire la conținutul si la limitele materiale ale acestui drept.
Creație a doctrinei si jurisprudenței sub imperiul Decretului-lege nr. 115/1938, aceasta regula a fost inserata in mod expres in art. 32 din Legea nr.7/1996, potrivit căruia „efectul de opozabilitate al înscrierilor este inoperant cu referire la: a)suprafața terenurilor, destinația, categoria de folosința, valoarea sau alte asemenea aspecte; b) restricții aduse dreptului de proprietate prin raporturile de vecinătate, expropriere sau prin prevederi legale privind protecția ecologica, sistematizarea localităților sau alte asemenea aspecte”.
Așa incât, potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996, (1) În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
(2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
(3) Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate.
(4) Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Cum, in cazul de fata, neconcordanta întinderii reale a parcelei de teren înscrise in cartea funciara cu întinderea tabulara nu afectează esența dreptului care poarta asupra acestui imobil, iar prin raport de expertiza s-a dovedit existenta acestei neconcordante, instanta de fond a admis actiunea si a dispus modificarea cartii funciare, in sensul înscrierii suprafeței de teren reale.
Aceasta suprafața a fost limitata insa la suprafața măsurata prin raportul de expertiza de fata – 3785 mp, singurul raport opozabil paraților din procesul de fata.
Instanta de fond a respins cererea reclamantei de a se modifica întinderea parcelei la suprafața de 4014 mp, așa cum a fost solicitat prin actiunea inițiala, deoarece raportul de expertiza efectuat in dosar nr._/2003 al Judecătoriei Timișoara – . revendicare purtat împotriva numitului S. Manoila, nu este opozabil paraților din acest dosar.
Cererea reconvenționala formulata de paratele P. A. si H. S. M. avand ca obiect stabilirea liniei de hotar si obligație de a face(desființare de construcții) – a fost admisa pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 584 c. civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietatii lipite cu a sa. Cheltuielile granituirii se vor face pe jumătate.
Așadar, prin operația granituirii, se urmărește determinarea prin semne exterioare a hotarului dintre cele doua fonduri vecine ce aparțin unor proprietari diferiți, ea putându-se realiza fie pe cale amiabila, fie prin hotarare judecătoreasca.
De asemenea, operația de grănițuire are loc atât in situația in care linia de hotar lipsește cu desavarsirea, cat si in situația in care aceasta exista, dar este contestata si constituie subiect de controversa intre titularii fondurilor învecinate.
Intre imobilele de pe . (aparținând reclamantelor reconvenționale P. si H.) si nr. 3 (aparținând paratei reconvenționale Drapos) exista o linie de hotar – contestata de reclamantele reconvenționale – iar in lucrarea de specialitate s-a propus drept linie de hotar - linia ce trece prin punctele 4-44-5-6-7 din schița anexa la raportul de expertiza, astfel incat instanta de fond a constatat ca sunt îndeplinite condițiile art. 584 c.civ. pentru a stabili linia de hotar pe cale judecătoreasca.
Apreciind ca linia de hotar propusa rezolva litigiile dintre parți si asigura pentru reclamantele reconvenționale folosința unei suprafețe de teren de 530 mp (fata de suprafața tabulara de 504 mp), depășind chiar cu 0,38 m calcanul casei (zidul casei figurând, in planurile cadastrale vechi ale localității, la limita parcelei).
De asemenea, observând ca stabilirea liniei de hotar in varianta propusa la fila 97 dosar fond reprezintă o soluționare echitabila a diferendelor, instanța de fond a validat propunerea făcuta de dl. expert.
In fine, in raportul de expertiza a fost evidențiata construirea unui garaj de către reclamanta, pe linia de hotar dintre cele doua proprietati, cu acoperișul (marcat la fila 97 dosar fond cu linie albastra – punctele 47-48-49-84) peste acoperișul casei reclamantelor reconvenționale P. si H..
Deși dl. expert se exprima eufemistic (fila 92 dosar fond: „Am comunicat reclamantei ca nu este normal ca acoperișul anexei sa depaseasca streașina casei mai vechi a paraților de la nr. 1”), instanta de fond a reținut ca, prin edificarea garajului-anexa in maniera arătata, cu acoperișul anexei deasupra acoperișului casei alăturate, parata reconvenționala a produs reclamantelor reconvenționale un prejudiciu care nu va putea fi înlăturat decât prin retragerea acoperișului pana la limita de hotar stabilita in expertiza, motiv pentru care a obligat-o sa retragă acoperișul in limitele aratate.
In caz contrar, reclamantele reconvenționale au fost îndrituite sa efectueze modificarea acoperișului garajului, dispusa de instanța de fond, pe cheltuiala paratei reconvenționale Drapos M..
Cheltuieli de judecata nu au fost solicitate, prin urmare nu au fost acordate de instanța de fond.
Împotriva hotărârii au declarat recurs - recalificat apel - pârâtele P. A. și H. S. M., înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 07.03.2011, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii promovate de reclamantă; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că reclamanta nu a stabilit corect cadrul procesual respectiv lipsa calității procesuale pasive și lipsa calității procesuale pasive integrale.
A invederat faptul că recurenta nu este proprietar a imobilului înscris în CF_ ( provenită din conversia pe hârtie a CF 671 Freidorf nr. top. 361/2 întrucât a transmis dreptul de proprietate asupra acestui imobil anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
S-a menționat că reclamanta nu a chemat în judecată toți vecinii cu care se învecinează ., cadrul procesual stabilit de aceasta nu este corect, iar hotărârea instanței de fond nu poate fi opozabilă persoanelor care nu au luat parte la judecată și pe acel de consecință nu poate fi intabulată în CF.
Reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate prin acte justificative asupra suprafeței de teren pentru care ridică pretențiile în prezentul litigiu.
Întrucât diferența de suprafața în plus solicitată de reclamantă depășește 2 % din totalul suprafeței înscrisă în CF hotărârea nu poate fi alt act doveditor pentru rectificarea suprafeței ci numai un alt act translativ de proprietate, ori supliment la certificatul de moștenitor.
Titlul de proprietate al reclamantei îl reprezintă hotărârea pronunțată în dosarul nr._/1994 al Judecătoriei Timișoara. În care s-a efectuat o expertiză judiciară cu luarea în considerare a planurilor de carte funciară din care rezultă o altă configurație a terenului proprietatea reclamantei. Din această expertiză și din hotărârea pronunțată în cauză se poate observa că titlul de proprietate al reclamantei se rezumă doar la suprafața de 2878 mp, astfel că acțiunea reclamantei este inadmisibilă.
De asemenea, apelantele au susținut că în speță nu se regăsește nici unul din cele patru cazuri expres și limitativ prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996.
Reclamanta nu a dovedit existența premiselor stabilite în acest text de lege, respectiv de ce anume și când s-a ajuns la neconcordanța dintre cuprinsul cărții funciare și situația reală, în ce condiții s-a ivit.
Apelantele au menționat că nu sunt de acord nici cu raportul de expertiză întocmit în cauză, întrucât instanța de fond s-a grăbit în mod nejustificat să pășească la soluționarea cauzei, deși expertul a comunicat că nu dispune de toată documentația necesară întocmirii raportului de expertiză .
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Intimata Drapos M., prin întâmpinarea depusă la 11.05.2011 a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata a solicitat recalificarea căii de atac apreciind că apelul este calea de atac incidentă în speță.
A arătat că s-a conformat dispozițiilor instanței de fond, respectiv a retras acoperișul garajului până la limita de hotar.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtelor P. A. și H. S. M. intimata arată că aceasta figurează ca proprietare tabulare a imobilului în litigiu fiecare cu câte o cotă de ½ din dreptul de proprietate.
Pârâtele apelante nu au contestat în nici un moment pe parcursul procesului în fața instanței de fond calitatea de proprietari, au formulat cereri reconvenționale cu caracter de acțiuni în revendicare și mai mult nu au făcut dovada transmiterii proprietății și înscrierea în cartea funciară a unui presupus nou proprietar.
Intimata a menționat că instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal că a făcut dovada că este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în CF_ Timișoara dobândit prin succesiune precum și faptul că proprietatea acesteia se învecinează în partea stângă cu imobilul înscris în CF_ Timișoara având ca proprietar pe P. A. în cotă de ½ și H. S. M. în cotă de ½.
Susținerile pârâtelor recurente cum că intimata nu a stabilit corect cadrul procesual nu pot fi fundamentate astfel că se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor apelante, hotărârea instanței de fond fiindu-le opozabilă.
În ceea ce privește titlu de proprietate reclamanta arată că aceasta îl reprezintă sentința civilă nr. 8534/2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/2001 definitivă și irevocabilă prin care s-a dispus rectificarea CF nr. 835 Freidorf nr. top. 362/a în sensul reînscrierii dreptului de proprietate cu titlu de cumpărare în favoarea lui Drapoș I. și soția născută P. I..
Obiectul acțiunii dosarului nr._/1994 în care s-a efectuat expertiza judiciară era de anulare a formelor de licitație privind construcțiile situate pe imobilul înscris în CF 835 Freidorf nr. top. 362/a rectificarea cărții funciare respectiv în sensul ca în mod eronat apare ca și proprietar S. M. asupra construcțiilor și evacuarea acestuia.
În consecință, obiectul dosarului de care se prevalează pârâtele se referă strict al construcțiile aflate pe imobilul respectiv și amplasarea acestora pe teren. De fapt, expertiza efectuată de expertul G. P. evidențiază doar faptul că construcțiile în speță se află pe parcele nr. top. 362/a proprietatea lui Drapoș I. și soția născută P. I. prin cumpărare în anul 1941 și că acest teren a fost naționalizat, astfel că nu se pot reține argumentele pârâtelor apelante cu privire la inadmisibilitatea cererii reclamantei, astfel că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a dispus modificarea cărții funciare.
A mai precizat intimata că din sentința civilă nr. 5358/10.06.2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/2003 și din expertiza efectuată în prezentul dosar rezultă faptul că suprafața reală cea măsurată a parcelei nr. topo 362/a înscrisă în CF nr._ Timișoara este de 3785mp față de cea înscrisă în CF de 2877 mp.
Totodată s-a constatat și faptul că din măsurătorile efectuate toate parcelele învecinate au o suprafață mai mare de teren decât cea înscrisă în cartea funciară.
Astfel, având în vedere că în speță există o neconcordanță între întinderea reală a parcelei de teren înscrise în cartea funciară cu întinderea tabulară, neconcordanța care nu afectează esența dreptului asupra imobilului și care este dovedită prin raportul de expertiză, prima instanță în mod legal a admis acțiunea intimatei și a dispus modificarea cărții funciare în sensul înscrierii suprafeței reale de teren de 3785 mp față de cea de 2877 mp.
Intimata a apreciat că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale limitând suprafața terenului la cea măsurată și constatată prin raportul de expertiză efectuat de expert S. I., singurul raport de expertiză opozabil părților din acest dosar.
Apelantele susțin în cererea de apel că nu sunt de acord cu raportul de expertiză întocmit în cauză însă instanța de fond în mod corect a dispus decăderea acestora din probă întrucât nu au achitat avansul de expert deși au avut această posibilitate primind în acest sens 2 termene de judecată.
Intimata a mai precizat că prin linia de hotar stabilită de prima instanță se asigură pentru pârâtele – reclamante reconvențional folosința unei suprafețe de teren de 530 mp față de suprafața tabulară de 504 mp, astfel că pârâtele nu au interes să contesta această soluție.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 282 alin 1, 282 ind. 1 alin. 1 C. proc. civ.
Deși legal citați, intimații S. T. S., B. G. A., B. C., Statul R., reprezentat de C. L. al M. Timișoara, O. N., D. V. si I. I. nu au depus întâmpinări.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, tribunalul constată următoarele:
Apelante au criticat soluția primei instanțe imputând acesteia că a făcut o greșită aplicare a legii și o eronată interpretare a probelor administrate în cauză.
Tribunalul reține că aceste critici sunt neîntemeiate, întrucât judecătoria a motivat în mod logic juridic că - în speța dedusă judecății - sunt îndeplinite condițiile pentru acțiunea în rectificare C.F., în accepțiunea art. 34 din Legea nr. 7/1996 („Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; dreptul înscris a fost greșit calificat; nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.”).
Susținerile apelantelor - că trebuie să fie reținute excepția lipsei calității procesual pasive în ceea ce le privește și lipsa calității procesual pasive integrale - sunt neîntemeiate.
Acțiunea civilă reprezintă ansamblul mijloacelor procesuale prin care, în cadrul procesului civil, se asigură protecția dreptului subiectiv civil – prin recunoașterea sau realizarea lui, în cazul în care este încălcat sau contestat – ori a unei situații juridice ocrotite de lege. Pentru exercițiul acțiunii civile trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții: drept, interes, capacitate procesuală și calitate procesuală.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul al dreptului în raportul juridic dedus judecății - calitatea procesuală activă – și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic – calitate procesual pasivă.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice atât calitatea procesual activă, cât și calitatea procesual pasivă a pârâtului. Sancțiunea privind lipsa calității procesuale este respingerea acțiunii.
Or, în speța dedusă judecății, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat rectificarea de carte funciară și grănițuirea în raport cu persoanele vecine limitrofe ale terenului în litigiu. Reclamanta este cea care stabilește cadrul procesual, putând să opteze să nu cheme în judecată, de exemplu, vecinii laturii imobilului pentru care s-a realizat o înțelegere amiabilă cu privire la limitele de hotar sau rectificare.
Prin urmare, în prezenta cauză nu este operantă condiția privind coparticiparea procesuală pasivă, obligatorie.
Mai mult, tribunalul a constatat că - în dezvoltarea motivelor de apel - apelantele au schimbat calitatea părților, în sensul că au invocat împrejurarea că au înstrăinat anterior introducerii acțiunii terenul altor persoane, contrar dispozițiilor art. 294 C.pr.civ.ce stipulează că în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
Se remarcă faptul că prin sentința apelată, în sarcina apelantelor nu s-a stabilit nici o obligație, cererea reconvențională admițându-se în întregime, iar prin admiterea în parte a cererii introductive s-a asigurat - prin linia de hotar propusa - folosința unei suprafețe de teren de 530 mp (fata de suprafața tabulara de 504 mp), depășind chiar cu 0,38 m calcanul casei (zidul casei figurând, in planurile cadastrale vechi ale localității, la limita parcelei) pentru apelantele reclamante reconvenționale. Or, în aceste condiții, aceste părți nu au nici un interes în promovarea prezentei căi de atac.
Tribunalul a reținut că prima instanță a aplicat corespunzător dispozițiile legale incidente în cauză și a apreciat corect starea de fapt rezultată din coroborarea mijloacelor de probă administrate, astfel că, pentru aceste considerente, va respinge, apreciind ca fiind neîntemeiat apelul formulat de apelantele H. S. M. si P. A., împotriva sentinței civile nr._/28.10.2010, pronunțata de Judecătoria Timișoara, in dosar nr._, in contradictoriu cu reclamanta intimata Drapos M., si parații intimați B. G. A., B. C., S. T. S., O. N., D. V., I. I. si C. L. al M. Timișoara.
S-a respins cererea apelantei P. A. privind acordarea cheltuielilor de judecata, deoarece sunt părțile aflate în culpă procesuală.
În baza art. 274 C.pr.civ., a obligat apelantele sa-i plătească intimatei Drapos M. suma de 2500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței justificative depuse la dosarul cauzei.
Împotriva Deciziei civile nr.333/A din 10.04.2012 pronunțată de Tribunalul T. au formulat recurs pârâtele H. S. M. și P. A., solicitând admiterea recursului, modificarea ambelor hotărârii pronunțate în cauză și rejudecând, respingerea acțiunii promovată de reclamanta DRAPOȘ M., cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că greșit au reținut ambele instanțe cadrul procesual al prezentei acțiuni și pe cale de consecință au respins excepția lipsei calității procesuale pasive obligatorie.
Așa cum reține și instanța de apel, reclamantul este partea care stabilește cadrul procesual al acțiunii sale, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. însă instanța este cea care va verifica dacă sunt îndeplinite toate condițiile exercitării acțiunii civile, printre care și calitatea procesuală pasivă.
Acțiunea introdusă de reclamanta Drapoș M. reprezintă o acțiune în modificarea suprafeței imobilului înscris în CF nr._ Timișoara, întemeiată pe dispozițiile art. 33 din Legea nr. 7/1996, cu modificările ulterioare.
În acest caz, potrivit art. 37 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 și art. 25 alin. 5 din Ordinul nr. 634/2006 privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, calitatea procesuală pasiva aparține obligatoriu tuturor proprietarilor terenurilor învecinate întrucât acestea sunt persoanele care ar putea să invoce un drept propriu asupra excedentului de teren pe care reclamanta îl revendică.
Față de aceste aspecte, reclamanta este ținută să se judece în contradictoriu cu toți vecinii, neputând să aleagă cu care dintre aceștia să nu se judece. Exemplul dat de instanță, respectiv un eventual acord cu unuii dintre vecini este străin de prezenta cauză. Pe lângă faptul că reclamanta nu a dovedit existența unui acord cu coproprietarului imobilului înscris în CF nr._ Timișoara, un astfel de acord nici nu există. Dar, mai mult, în cadrul unei acțiuni privind pronunțarea unei hotărâri de modificare a suprafeței din CF, cadrul procesual trebuie obligatoriu stabilit cu toți proprietarii terenurilor învecinate.
Așa cum a arătat, la data introducerii acțiunii (15.06.2009) pârâta H. S. M. nu mai avea calitatea de proprietar al imobilului înscris în CF_ Timișoara (înstrăinat la 21.05.2009).
Având în vedere că reclamanta nu a chemat în judecată toți vecinii cu care se învecinează ., cadrul procesual stabilit de aceasta nu este corect, iar hotărârea judecătorească nu poate fi opozabilă persoanelor care nu au luat parte la judecată și pe cale de consecință nu poate fi întabulată în CF.
Arată că greșit a reținut instanța de apel lipsa interesului în promovarea căii de atât, motivat de faptul că în sarcina apelantelor nu a fost stabilită nici o obligație.
Simpla acțiune în modificarea suprafeței de carte funciară nu poate stabili o obligație pentru pârâți câtă vreme ea nu este grefată pe o acțiune în revendicare.
Insă, prin stabilirea unei suprafețe mai mari a imobilului reclamantei a fost încălcat dreptul de proprietate al vecinilor, chiar dacă se asigură pentru aceștia o suprafață mai mare de teren decât cea întabulată în CF, câtă vreme excedentul de teren nu aparține reclamantei. Așa cum am arătat în acțiunea introductivă, dar a rezultat și din probele administrate în cauză, (respectiv expertizele topo efectuate în dosarul cu nr._/1994 al Judecătoriei Timișoara - atașat la dosarul cu nr._/2001 al aceleiași instanțe), terenul reclamantei (nr. top 362/a) are o altă suprafață și configurație decât cea prezentată în instanță de către reclamantă și dl. expert S.. Din această expertiză și din hotărârea judecătorească pronunțată în cauză, se poate observa că ./a are o suprafață de 2.878 mp și un front de 18 ml- fila 3 din Raportul de expertiză, pct. 6, lit. c. Se reține în expertiză că „Limita parcelei se află pe aliniamentul gardului vecin cu casa nr. 5 (AB)avănd pe toată lungimea ei între . existent la capăt (drumul despre care am făcut și noi vorbire în cadru acțiunii și în obiecțiunile la raportul de expertiză), o lățime de 18,00 ml, respectiv poligonul ABCD". în Raportul întocmit de dl. S. se evidențiază alte limite și altă suprafață a terenului reclamantei. Se stabilește o suprafață de 3.785 mp (în plus cu 907 mp față de suprafața stabilită de expert G.) - fără a se stabili și lungimea frontului stradal.
Reclamanta, prin acte abuzive a îngrădit acest drum și nu a mai permis accesul nici unei persoane. îngrădirea ulterioară a acestui drum de către reclamantă rezultă chiar din expertiza inițială întocmită de dl. expert S. (fda 4 - pct. 2, lit a).
Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor criticilor aduse prin cererea de apel.
A criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul lipsei dovezii dreptului de proprietare a reclamantei prin acte justificative asupra terenului pentru care ridică pretenții în prezentul litigiu (respectiv 908 mp ceea ce reprezintă diferența dintre suprafața tabulară a terenului și suprafața măsurată de dl. exp. S.).
Întrucât diferența de suprafață în plus solicitată de reclamantă depășește 2% din totalul suprafeței înscrise în CF, hotărârea judecătorească nu poate fi „alt act doveditor" pentru „rectificarea suprafeței" [conform art. 25 alin. 2 lit. c) din Ordinul nr. 634/2006]. Pentru rectificarea suprafeței de carte funciară în sensul celor solicitate de reclamantă este necesară prezentarea unui act translativ de proprietate (contract de vânzare-cumpărare, donație, etc.) ori supliment la certificatul de moștenitor prin care se acoperă diferența de suprafață dintre titlul reclamantei și suprafața solicitată.
Inadmisibilitatea acțiunii în modificarea suprafeței de carte funciară atâta timp cât titlul de proprietate al reclamantei îl reprezintă o hotărâre judecătorească (sentința civilă nr. 8354/2002) a Judecătoriei Timișoara care a avut ca obiect revendicarea bunului imobil ce face obiectul prezentului litigiu.), pronunțată în urma administrării probei cu expertiza topografică unde sunt clar identificate suprafața de terenului (2.878 mp), stabilindu-se în același timp și configurația imobilului.
Sub aceste aspecte instanța de apel nu s-a pronunțat.
Ambele instanțe au apreciat în mod greșit probele administrate în cauză, pronunțând astfel o hotărâre lipsită de temei legal, deși la dosarul cauzei a fost atașat dosarul Judecătoriei Timișoara în care s-a pronunțat hotărârea care reprezintă titlul de proprietate al reclamantei, fiind astfel o probă este câștigată cauzei.
Titlul de proprietate al reclamantei îl reprezintă sentința civilă nr.8354/30.04.2002, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu nr. 12.142/2001 având ca obiect revendicare - art. 480 C.civ., menținută de Curtea de Apel Timișoara ca instanță de recurs. Această hotărâre judecătorească are la bază expertiza judiciară topografică efectuată în dosarul cu nr._/1994 al Judecătoriei Timișoara în care de dl. expert G. P. (filele 100 - 105 dosar), cu luarea în considerare a planurilor de carte funciară din care a rezultat o altă configurație a terenului (decât cea prezentată în instanță de către reclamantă și dl. expert S.) proprietatea reclamantei (nr. top 362/a). Din această expertiză și din hotărârea judecătorească pronunțată în cauză, se poate observa că ./a are o suprafață de 2.878 mp și un front de 18 ml- fila 3 din Raportul de expertiză, pct. 6, lit. c. Se reține în expertiză că „Limita parcelei se află pe aliniamentul gardului vecin cu casa nr. 5 (AB)având pe toată lungimea ei între . existent la capăt (drumul despre care am făcut și noi vorbire în cadru acțiunii și în obiecțiunile la raportul de expertiză), o lățime de 18,00 ml, respectiv poligonul ABCD".
Hotărârea judecătorească pronunțată în dosar_/1994 a fost casată, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare (Dec. Civ. Nr. 1082/20.04.1998, Tribunalul T. în dos. 6064/C/1997). Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 4054/1999, pronunțându-se sentința civilă nr._/2000, casată cu trimitere spre rejudecare prin Decizia nr. 1254/Â/27.04.2001, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 3053/2001.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 12.142/2001, pronunțându-se sentința civilă nr. 8534/2002, menținută de Curtea de Apel Timișoara. Această hotărâre reprezintă titlul de proprietate al reclamantei și nu poate fi modificat printr-o acțiune în modificarea cărții funciare.
Raportul de expertiză întocmit în cauză nu poate constitui o probă concludentă pentru soluționarea cauzei întrucât acesta nu a fost finalizat de expert.
Instanța s-a grăbit în mod nejustificat să pășească la soluționarea cauzei, deși DL. EXPERT A COMUNICAT CĂ NU DISPUNE DE TOATĂ DOCUMENTAȚIA NECESARĂ ÎNTOCMIRII RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ (vezi poziția expertului în Răspunsul la obiecțiuni depus pentru termenul din 20.05.2010 - ultima pagină, penultimul al.)
Se impunea ca expertul, la stabilirea liniei de hotar să aibă în vedere expertiza întocmită în dosarul având ca obiect revendicarea imobilului de către reclamantă (la care ne-am referit mai sus), precum și planul de dezmembrare a numerelor topografice 362 (de unde provine și terenul reclamantei) și 361 (teren învecinat cu terenul reclamantei).
Greșit a propus expertul linia de hotar conform modului de folosință actual al terenului. Stabilirea suprafeței corecte a suprafeței terenului trebuie să se facă în conformitate cu planurile cadastrale și nicidecum în raport de modul de folosință, care poate fi eronat. în plus, așa cum am arătat, reclamanta și-a însușit prin acte abuzive o suprafață de teren ce nu-i aparține și care a fost un drum folosit până când reclamanta a intrat în posesia imobilului.
Expertul nu a stabilit o linie de hotar conform planurilor de carte funciară ci în funcție de o situație faptică neacceptată de pârâte. Reclamanta și-a însușit prin acte abuzive suprafața de teren ce a format drumul dintre .. D. G. și a construit pe acest teren un garaj, fără a avea autorizație. Aceste acte abuzive nu pot conduce la dobândirea în proprietatea reclamantei a suprafeței de teren pe care o solicită.
Expertiza efectuată în cauză nu reprezintă o lucrare cu caracter tehnic, așa cum ar fi fost necesar ci simple afirmații ale expertului. Astfel, expertul susține că „Consider că nu se justifică amplasarea casei la 1 - 2 m de hotar" fără să lămurească din punct de vedere tehnic această susținere, mai ales că, așa cum susține și expertul, planul CF Freidort stabilește o linie de hotar dreaptă și nu frântă cum propune expertul între subsemnatele și reclamantă.
În mod greșit dl. expert, pentru propunerea de stabilire a liniei de hotar, a avut în vedere o schiță întocmită în dosarul cu nr. 10.428/2003 (ing. I.). Acel dosar a avut ca obiect cererea reclamantei Drapoș M. pentru evacuarea pârâtului S. M. de pe terenul înscris în CF nr. 835 Freidort, nr. top 362/a. în acel dosar s-a pus problema amplasării unor construcții pe terenul reclamantei, care s-au dovedit a fi amplasate parte pe terenul reclamantei și parte pe alt teren.
In probațiune, s-au depus înscrisuri și orice probă utilă cauzei.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor pronunțate în cauză, cu consecința respingerii acțiunii promovate de reclamantă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză reclamanta intimată Drapoș M. a solicitat respingerea recursului formulat de către recurentele parate H. S. M. si P. A. ca netemeinic si nelegal si menținerea deciziei civile recurate nr.333/A/10.04.2012 pronunțata de Tribunalul T. ca temeinica si legala, cu cheltuieli de judecata.
În motivare arată că raportat la probatoriul administrat in fata instanței de fond, in mod temeinic si legal prin sentința civila nr._/28.10.2010 Judecătoria Timișoara a admis in parte acțiunea principala formulata de reclamanta, a dispus modificarea CF nr._ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 835 Freidorf) cu privire la întinderea parcelei nr.top. 362/a in sensul înscrierii suprafeței reale de teren de 3785 mp in locul celei scriptice de 2877 mp. Instanța de fond a admis totodată si cererea reconventionala formulata de H. S. M. si P. A. in sensul stabilirii liniei de hotar dintre imobilul înscris in CF_ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr.671 Freidorf) nr.top.361/2 având ca proprietari pe recurentele parate in cote de 1/2 fiecare si imobilul înscris în CF nr._ (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.835 Freidorf, nr.top.362/a proprietatea reclamantei în modalitatea cuprinsăîn schița anexă la raportul de expertiză fila 97 și în sensul obligării reclamantei la modificarea acoperișului garajului edificat pe linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Învederează instanței faptul că s-a conformat dispozițiilor instanței de fond, respectiv a extras acoperișul garajului până la limita de hotar.
Împotriva sentinței civile nr._/28.10.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara, recurentele au formulat apel criticând soluția primei instanțe privind greșita aplicare a legii și eronata interpretare a probelor administrate în cauză.
Instanța de apel prin decizia civilă nr.333/A/10.04.2012 în mod corect a respins apelul apelantelor H. S. M. și P. A. pronunțându-se atât pe excepția lipsei calității procesuale pasive cât și pe fondul cauzei.
Recurentele reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive obligatorii, desi din extrasul CF nr._ Timișoara (proventita din conversia de pe hârtie a CF nr.671 Freidorf) Nr. Top.361/2 depus la dosarul cauzei figurează ca proprietare tabulare paratele P. A. si C. S. M.-casatorita H. fiecare cu cate o cota de 1/2 din dreptul de proprietate, iar pe tot parcursul procesului in fata instanței de fond paratele au susținut ca sunt proprietare ale imobilului identificat mai sus.
Prin întâmpinările formulate la instanța de fond recurentele nu au contestat dreptul de proprietate cuprins in CF nr._ Timișoara (proventita din conversia de pe hârtie a CF nr.671 Freidorf) Nr. Top.361/2 ci mai mult au formulat pe cale reconventionala o cerere in granituire intre imobilul proprietate a subsemnatei si imobilul acestora.
In cuprinsul intampinarii-reconventionale depuse la dosarul cauzei la data de 23.09.2009, parata P. A. face următoarea afirmație: „sa se stabilească linia de hotar intre proprietatea subsemnatei (înscrisa in CF nr._ Timișoara) si proprietatea reclamantei (CF nr._ Timișoara) si sa oblige reclamanta sa îi lase in deplina proprietate si posesie terenul pe care il ocupa din proprietatea reclamantei aproximativ 15 mp."
In aceeasi maniera, parata H. S. M. afirma prin intampinarea-reconventionala depusa la dosarul cauzei la data de 16.12.2009 faptul ca in principiu nu se opune acțiunii formulate de reclamanta Drapos M. daca prin aceasta acțiune „nu îmi este afectat dreptul meu de proprietate asupra terenului nr.top.361/2 in suprafața de 504 mp, cu respectarea liniei de hotar dintre proprietățile noastre vecine ".
Conform art.30 alin.l din legea nr.7/1996 :" daca in cartea funciara s-a inscris un drept real, in condițiile prezentei legi, in folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul ei, daca a fost dobândit sau constituit cu buna-credinta, cat timp nu se dovedește contrariul."
Astfel, desi paratele invoca in motivarea recursului lipsa calității procesuale pasive întrucât afirma acestea au transmis dreptul de proprietate asupra imobilului inscris in CF nr._ Timișoara (proventita din conversia de pe hârtie a CF nr.671 Freidorf) Nr. Top.361/2 anterior introducerii cererii de chemare in judecata, paratele recurente nu au contestat in niciun moment pe parcursul procesului in prima instanța calitatea de proprietari, au formulat cereri reconventionale cu caracter de acțiuni in revendicare si mai mult nu au făcut dovada transmiterii proprietății si înscrierea in cartea funciara a unui presupus nou proprietar.
Apreciază argumentul paratelor recurente cu privire la lipsa calității procesuale pasive ale acestora ca fiind unul ineficient, paratele figurau ca proprietare tabulare asa cum rezulta din extrasul de carte funciara, si au susținut aceasta poziție si pe parcursul procesului si nu au făcut dovada ca ar fi transmis valabil proprietatea unei alte persoane pentru a putea invoca inopozabilitatea hotărârii primei instanțe.
Invederează instanței faptul ca ea s-a conformat dispozițiilor art.25 alin.5 din Regulamentul privind conținutul si modul de întocmire a documentațiilor cadastrale in vederea înscrierii in cartea funciara aprobat prin Ordinul nr.634/2006 si a convocat toti proprietarii vecini cu imobilul proprietatea acesteia, paratele apelante H. S. M. si P. A. figurând ca proprietare tabulare a imobilului învecinat cuprins in CF nr._ Timișoara (proventita din conversia de pe hârtie a CF nr.671 Freidorf) Nr. Top.361/2.
In ipoteza in care paratele H. S. M. si P. A. ar fi transmis dreptul lor de proprietate unei terțe persoane in cursul procesului, acestea au indus in eroare in mod voit, cu rea-credinta, instanța si pe reclamantă, având in vedere faptul ca prin poziția procesuala si prin apărările pe care le-au făcut s-au comportat ca adevărați proprietari. Invocarea lipsei de calitate procesuala pasiva a paratelor in apel susținând in motivare ca au vândut bunul imobil anterior promovării acțiunii releva reaua lor credința si intenția vădita de a tergiversa procesul.
Susținerile paratelor recurente cum ca reclamanta nu a stabilit corect cadrul procesual nu pot fi fundamentate astfel ca se impune respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a paratelor recurente, hotărârea primei instanțe cat si cea din apel fiindu-le opozabila. Fiind înstrăinata o fracțiune din patrimoniul paratei H. S. M., vorbim de succesor in drepturi cu titlu universal, astfel incat hotărârea este opozabila si celui care a dobândit proprietatea dupa introducerea acțiunii.
In aceste condiții prin decizia civila nr. 333/A/10.04.2012 s-a dispus in mod corect respingerea exceptiei lipsei calității procesuale pasive.
In mod corect, Tribunalul T. retine lipsa interesului in promovarea caii de atac a apelului a apelantelor P. A. si H. S. M., atâta timp cat prin sentința apelata nu s-a stabilit nici o obligatie in sarcina lor, cererea reconventionala a acestora a fost admisa in intregime, iar prin admiterea acțiunii introductive -prin linia de hotar propusa li se asigura o suprafața de teren de 530 mp ( fata de suprafața tabulara de 504 mp ). Obligația sa de a chema in judecata toti vecinii cu care se învecinează terenul in cauza rezulta din lege si privește asigurarea suprafețelor tabulare ale acestora. Rezulta fara echivoc faptul ca suprafața tabulara a recurentelor este asigurata si chiar mai mult din raportul de expertiza efectuat in cauza rezulta faptul ca nu se aduce atingere suprafețelor de teren învecinate. Poziția apelantelor in fata primei instanțe manifestata prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei la data de 16.12.2009 ""in principiu nu ne opunem acțiunii formulate de reclamanta Drapos M. daca prin aceasta acțiune nu imi este afectat dreptul meu de proprietate asupra terenului nr. top. 361/2 in suprafața de 504 mp,cu respectarea liniei de hotar dintre proprietățile noastre vecine ".
In ceea ce privește motivul invocat de recurente cum ca instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor criticilor aduse prin cererea de apel si anume lipsa dovezii dreptului de proprietate al reclamantei si inadmisibilitatea acțiunii in modificarea suprafeței de carte funciara, arată faptul ca prin decizia pronunțata de Tribunalul T., in mod corect s-a stabilit faptul ca sunt îndeplinite condițiile pentru acțiunea in rectificare CF in accepțiunea art.34 din Legea nr.7/1996.
Apoi, instanța de apel a reținut lipsa de interes in promovarea caii de atac a apelului.
Totodată prin decizia recurata „ Tribunalul retine ca prima instanța a aplicat corespunzător dispozițiile legale incidente in cauza si a apreciat corect starea de fapt rezultata din coroborarea mijloacelor de proba administrate, astfel ca, pentru aceste considerente va respinge, apreciind ca neîntemeiat apelul formulat de apelantele...„. In aceste condiții, tribunalul s-a pronunțat atat asupra asupra dreptului de proprietate, cat si asupra admisibilității acțiunii.
Reclamanta am făcut dovada ca este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului înscris in CF nr._ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr.835 Freidorf) nr.top.362/a dobândit prin succesiune, prin moștenire in anul 2003.
Reclamanta Drapos M. a dobândit imobilul din Timișoara, . înscris în CF nr._ Timișoara ( provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 835 Freidorf) nr.top 362/a ca unică moștenitoare legală a lui Drapos I. și a soției născută P. I., socrii reclamantei, care au avut un singur fiu Drapos I., soțul reclamantei, în prezent decedat. Socrii săi au dobândit imobilul din litigiu în anul 1941, imobil constând în intravilan, teren pe care se găseau două hale industriale care în acea perioadă erau folosite ca manufacturi, o casă și anexe gospodărești, care nu erau evidențiate în Cf. Terenul din CF nr. 835 Freidorf a fost naționalizat în baza legii nr.199/1948 .
Prin sentința civilă nr. 8534/2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/2001 definitivă și irevocabilă s-a dispus rectificarea Cf nr.835 Freidorf nr.top. 362/a în sensul reînscrierii dreptului de proprietate al foștilor proprietari Drapoș I. și soția născută P. I., socrii reclamantei. Ulterior, în cadrul unei expertize topo-cadastrale efectuată de expert lacob I., întru-un proces purtat între reclamantă ca și proprietar tabular al imobilului în cauză în contradictoriu cu S. M. având ca obiect evacuare, s-a constatat că . 362/a înscrisă în CF 835 Freidorf, are suprafața reală de 4014 mp și nu 2877 mp cât este înscris în cartea funciară.
In mod eronat paratele P. A. si H. S. M. indica in cuprinsul motivelor de recurs prevederile art.25 alin.2 lit.c din Ordinul nr.634/2006, neexistand in fapt litera c in la art.25 alin.2 din ordinul respectiv. In ceea ce privește susținerile acestora cum ca titlul de proprietate al reclamantei il reprezintă hotărârea judecătoreasca pronunțata in dosarul cu nr._/1994 al Judecătoriei Timișoara in care s-a efectuat o expertiza judiciara de expert G. P. si ca titlul de proprietate al reclamantei se rezuma doar la suprafața de 2878 mp, arată faptul ca de asemenea aceste afirmații nu sunt conforme adevărului, titlul de proprietate al reclamantei il reprezintă asa cum a susținut in cuprinsul acțiunii sentința civila nr.8534/2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/2001 definitivă și irevocabilă prin care s-a dispus rectificarea CF nr.835 Freidorf nr.top 362/a in sensul reînscrierii dreptului de proprietate cu titlu de cumpărare in favoarea lui Drapos I. si soția născuta P. I..
Obiectul acțiunii dosarului nr._/1994 in care s-a efectuat expertiza judiciara de către expert G. P. era de anulare a formelor de licitație privind construcțiile situate pe imobilul inscris in CF nr.835 Freidorf nr.top.362/a, rectificarea cârtii funciare respective in sensul ca in mod eronat apare ca si proprietar S. Manoila asupra construcțiilor si evacuarea acestuia.
In consecință, obiectul dosarului de care se prevalează paratele se refera strict la construcțiile aflate pe imobilul respectiv si amplasarea acestora pe teren. De fapt expertiza efectuata de către expertul G. P. evidențiază doar faptul ca, construcțiile in speța se afla pe ./a proprietatea lui Drapos I. si soția născuta P. I. prin cumpărare in anul 1941 si ca acest teren a fost naționalizat.
Având in vedere aceste aspecte, instanța in mod corect a apreciat probele administrate in cauza, reclamanta dovedind dreptul său de proprietate asupra imobilului.
Din probatoriul administrat, respectiv din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din expertiza topo efectuată în dosar nr._/2003 al Judecătoriei Timișoara si sentința civilă nr. 5358/10.06.2004 pronunțată în dosar nr._/2003 al Judecătoriei Timișoara, cat si din expertiza efectuata in prezentul dosar de expert judiciar Strcmtan loan rezulta faptul ca suprafața reala, cea măsurata a parcelei nr.topo 362/a inscrisa in CF nr._ Timișoara este de 3.785 mp, fata de cea înscrisa in CF de 2877 mp ( capitolul III Concluzii-Raspuns la obiective-tabelul cu suprafețele măsurate in comparație cu cele existente in cartea funciara ). Chiar mai mult, din aceasta expertiza rezulta faptul ca modificarea si inscrierea suprafeței reale a parcelei reclamantei nu afectează proprietățile învecinate, si nici domeniul public, toate parcelele au suprafața tabulara asigurata. Totodată s-a constatat si faptul ca din măsurătorile efectuate toate parcelele învecinate au o suprafața mai mare de teren decât cea înscrisa in cartea funciara.
Potrivit art.33 din legea 7/1996, in cazul in care cuprinsul cărtii funciare nu corespunde in privința înscrierii cu situația juridica reala, se poate cere rectificarea sau, dupa caz modificarea acesteia...(3) Prin modificare se intelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poarta asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate".
Astfel, având in vedere faptul ca in speța exista o neconcordanta intre întinderea reala a parcelei de teren înscrise in cartea funciara cu întinderea tabulara, neconcordanta care nu afectează esența dreptului asupra imobilului si care este dovedita prin raportul de expertiza, prima instanța in mod legal a admis acțiunea reclamantei si a dispus modificarea cărtii funciare in sensul înscrierii suprafeței reale de teren de 3785 mp fata de cea de 2877 mp. Apreciază ca prima instanța a făcut o aplicare corecta a dispozițiilor legale limitând suprafața terenului la cea măsurata si constatata prin raportul de expertiza efectuat de Dl.expert Stremtan I., singurul raport de expertiza opozabil pârtilor din acest dosar.
In fata instanței de apel, paratele apelante au susținut ca „nu suntem de acord nici cu Raportul de expertiza întocmit in cauza" ori acestea aveau la dispoziție drepturi procesuale pe care si le puteau exercita in fata instanței de fond respectiv de a solicita proba cu o noua expertiza. Desi au solicitat aceasta proba in fata primei instanțe, acestea nu au inteles sa achite avansul de expert desi au avut aceasta imobilul inscris in CF nr._ Timișoara (provenita din conversia de pe hârtie a CF nr. 835 Freidorf) nr.top.362/a proprietatea reclamantei in modalitatea cuprinsa in schița anexa la raportul de expertiza fila 97 si in sensul obligării acesteia la modificarea acoperișului garajului edificat pe linia de hotar dintre cele doua proprietăți, deși au avut această posibilitate primind in acest sens 2 termene de judecata. Având in vedere acest aspect, prima instanța in mod corect a dispus decăderea paratelor din proba.
Acum recurentele susțin ca „ raportul de expertiza întocmit in cauza nu poate constitui o proba concludenta pentru soluționarea cauzei întrucât acesta nu a fost finalizat de expert, că „ instanța s-a grăbit in mod nejustificat sa pășească la soluționarea cauzei. Mai susțin si faptul ca „ ... expertul a comunicat ca nu dispune de toata documentația necesara...”.
Toate aceste susțineri sunt făcute de către recurente cu rea credința si nu sunt adevărate.
Din raportul de expertiza rezulta faptul ca parcelele cu nr. top 362/a aparținând reclamantei si 361/2 aparținând paratelor P. si H. sunt învecinate, fiind alipite expertul făcând propunerea de stabilire a liniei de hotar tinand cont de planul de dezmembrare al parcelelor 360/b si 361/1 realizat de către M. E si avizat OCAOTA T. cu nr. 1328/1994, planul întocmit de ing. I. I. In dosarul nr._/2003 prin care reclamantei Drapos i s-a recunoscut un drept de proprietate pe terenul ce face obiectul cauzei, planul cu stampila Institutului de proiectare Timișoara din care rezulta faptul ca modul de folosire de-a lungul timpului a fost interpretat de topografi ca fiind o linie frântă, astfel expertul a propus o linie frântă, care sa evite toate construcțiile si in continuare aliniamentul gardului actual. (Răspuns la obiectiuni depus la termenul de judecata din 17.06.2010-Obiectiuni formulate de către P. A. si H. S. M. ).
Prin răspunsul la obiectiuni depus la termenul de judecata din 17.06.2010, expertul a răspuns si obiectiunilor formulate de paratul S. T. S. si celor formulate de către Municipiul Timișoara, C. L., subliniind faptul ca proprietatea paratului S. si cea a Statului nu este afectata, ca drumul are o suprafața mult, mult mai mare decât lățimea de 4 m care este necesara, in concluzie ,, exista surplus de suprafața ce nu aparține imobilelor din imediata vecinătate ... drept pentru care propun rectificarea suprafeței parcelei reclamantei.,, si in consecința a propus rectificarea suprafeței parcelei reclamantei. (Răspuns la obiectiuni depus la termenul de judecata din 17.06.2010 de expert Stremtan I.).
Pentru a demonstra linia de hotar dintre cele doua parcele cea a reclamantei si a paratelor P. si H., desi exista punctul de vedere al expertului, s-a încuviințat si proba cu martori in temeiul art. 138 alin.1 pct. 3 si alin.2, martori care nu au fost insa prezentați la 2 termene de judecata, astfel partea fiind decăzuta din proba, reclamanta renunțând in aceste condiții la audierea martorilor propuși de ea, care au fost prezenți, deoarece a solicitat audierea lor doar ca și contraprobă, existând la dosar punctul de vedere în scris al expertului numit în prezenta cauză, acesta făcând propunerea de stabilire a liniei de hotar ținând cont de planul de dezmembrare al parcelelor 360/b și 361/1 realizat de către M. E și avizat de OCAOTA T. cu nr.1328/1994, planul întocmit de ing.I. I.. În dosarul nr._/2003 prin care reclamantei Drapos și s-a recunoscut un drept de proprietate pe terenul ce face obiectul cauzei, planul cu ștampila Institutului de proiectare Timișoara din care rezultă faptul că modul de folosire de-a lungul timpului a fost interpretat de topografi ca fiind o linie frântă.
Astfel recurentele au uzat cu rea credință de drepturile lor procesuale, solicitând atât proba cu o nouă expertiză cât și proba testimonială însă au fost decăzute din aceste probe pentru că nu s-au conformat dispozițiilor instanței deși li s-a acordat două termene de judecată în acest sens.
Cu privire la stabilirea liniei de hotar pe cale judecătorească, prima instanță în mod corect a validat propunerea făcută de dl.expert în varianta propusă la fila 97 – linia ce trece prin punctele 4-44-5-6-7 din schița anexă la raportul de expertiză reținând faptul că această variantă reprezintă o soluționare echitabilă a diferendului.
Mai mult decât atât, linia de hotar stabilită de prima instanță se asigură pentru pârâtele - reclamante reconvenționale folosința unei suprafețe de teren de 530 m.p. față de suprafața tabulară de 504 m.p., astfel că pârâtele nu au înțeles să conteste această soluție.
Cu privire la obligația impusă reclamantei de a modifica garajul edificat pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, invederează instanței faptul că ea, pentru a evita orice discuții cu pârâtele apelante, și-a îndeplinit această obligație, a tăiat streașina de la garaj cu 2 m, astfel încât picătura streașinei să fie pe proprietatea acesteia.
Având în vedere toate aceste considerente, reclamanta solicită respingerea recursului pârâtelor ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărârilor recurate ca temeinice și legale, cu cheltuieli de judecată.
Având în vedere poziția procesuală a recurentelor, solicită ca la pronunțarea hotărârii să se aibă în vedere prevederile art.723 C.pr.civ., care prevede faptul că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință, iar partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru toate pagubele pricinuite. Astfel, solicită obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele procesuale: taxa judiciară de timbru, onorariu de expertiză și onorariu avocat.
În drept, invocă art.307 alin.2, art.723 C.pr.civilă.
Examinând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, precum și față de prevederile art.304 C.pr.civ., curtea de apel constată următoarele:
Prin cererea de recurs formulată în cauză recurentele au invocat faptul că greșit au reținut ambele instanțe cadrul procesual al acțiunii și au respins excepția lipsei calității procesuale pasive depline (obligatorii). Aceeași susținere a fost invocată de recurente și prin intermediul cererii de apel care a fost respinsă prin decizia civilă nr.333/A din 10.04.2012 a Tribunalului T., recurată.
Analizând din acest punct de vedere decizia pronunțată în apel, Curtea constată că motivul de recurs mai sus menționat este întemeiat. Astfel, prin acțiunea formulată de reclamantă și înregistrată pe rolul instanței la data de 15.06.2009 s-a solicitat modificarea înscrierii din CF nr._ Timișoara cu privire la nr. top 362/a, fiind chemați în judecată în calitate de pârâți și proprietarii imobilului înscris în CF_ Timișoara, nr. top 361/2. Bazându-se pe mențiunile din extrasul CF depus în copie la fila 20 din dosarul judecătoriei, eliberat de OCPI T. la data de 11.05.2009, reclamanta a indicat proprietarii imobilului menționat ca fiind P. A. și H. (fostă C.) S. M.. Însă, așa cum rezultă din extrasul CF depus la fila 7 din dosarul tribunalului, la data de 22.05.2009 fusese întabulat dreptul de proprietate al numitului C. I.-D. asupra cotei de ½ din imobilul înscris în CF_ Timișoara, nr. top 361/2 cu dobândit prin convenție cu titlu de bun propriu, alături de dreptul de proprietate al pârâtei P. A.. Împrejurarea că pârâtele chemate în judecată nu au adus la cunoștința reclamantei și nici a instanței schimbarea situației de carte funciară și a coproprietarilor unuia din imobilele în litigiu, precum și formularea de către pârâtele menționate a unei cereri reconvenționale în calitate de titulare ale dreptului de proprietate asupra imobilului nr.top 361/2 nu acoperă nulitatea unei hotărâri pronunțate în lipsa unei calități procesuale pasive depline, în contradictoriu cu o persoană care-și pierduse la data introducerii cererii de chemare în judecată calitatea de proprietar și fără chemarea în judecată a unuia din proprietarii imobilului arătat, al cărui drept fusese înscris în cartea funciară anterior declanșării prezentului litigiu. Cu alte cuvinte, tăcerea pârâtelor recurente pe parcursul soluționării litigiului în fața judecătoriei nu poate vătăma drepturile proprietarului înscris în cartea funciară care nu poate fi obligat să suporte efectele unui proces purtat ulterior dobândirii dreptului său de proprietate, proces la care nu a participat. Din acest punct de vedere nu poate fi reținută argumentarea instanței de apel conform căreia reclamanta este cea care stabilește cadrul procesuala, putând opta să cheme în judecată doar o parte din vecinii imobilului deoarece în prezenta cauză reclamanta a optat pentru chemarea în judecată a proprietarilor imobilului înscris în CF_ Timișoara, nr. top 361/2, însă nu i-a indicat corect conform înscrierilor din cartea funciară de la data promovării demersului judiciar. De asemenea, în mod greșit tribunalul a reținut că apelantele au încălcat dispoz. art.294 C.pr.civ. deoarece prin motivele de apel nu au solicitat schimbarea cadrului procesual, ci au învederat instanței de control judiciar că prezentul litigiu s-a desfășurat în lipsa stabilirii corecte a laturii pasive a raportului juridic dedus judecății.
Însă, deși, așa cum s-a arătat mai sus, reclamanta nu a indicat corect coproprietarii imobilului vecin pe care i-a chemat în judecată în calitate de pârâți, instanța de recurs reține că în prezenta cale de atac nu se impune respingerea acțiunii ca urmare a excepției lipsei calității procesuale pasive depline, având în vedere împrejurarea că în extrasul CF depus în susținerea acțiunii eliberat cu o lună înaintea formulării cererii nu era încă înscrisă schimbarea proprietarului tabular, că cele două pârâte recurente nu au adus la cunoștința nici a reclamantei și nici a judecătoriei înstrăinarea cotei de ½ din dreptul de proprietate de la pârâta H. (fostă C.) S. M. la pârâtul C. I.-D., ba mai mult, pârâta H. (fostă C.) S. M. a formulat cerere reconvențională în calitate de coproprietar, prin poziția procesuală a recurentelor fiind conturată convingerea reclamantei că a stabilit corect latura pasivă a cadrului procesual. Deoarece nici în recurs și nici în apel nu se poate schimba cadrul procesual, Curtea constată că se impune rejudecarea pricinii la prima instanță pentru a se pune în discuția părților cadrul procesual sub aspectul laturii sale pasive, inclusiv dacă reclamanta înțelege să cheme în judecată coproprietarul imobilului înscris în CF_ Timișoara, nr. top 361/2, așa cum rezultă din înscrierile din cartea funciară. Având în vedere soluția de trimitere a cauzei pentru rejudecare, celelalte motive de recurs invocate nu vor mai fi analizate, urmând ca prima instanță, cu ocazia rejudecării pricinii cu cadrul procesual corect stabilit, să le aibă în vedere ca apărări ale părților în proces.
Pentru a aceste motive, conform dispozițiilor art.312 alin.1, 3 și 5, 304 pct.5 C.pr.civ. și art. 297 alin.1 C.pr.civ. (cu conținutul avut la data introducerii cererii conform art.XXII alin.2 din Legea 202/2010), Curtea va admite admite recursul declarat de recurentele pârâte H. S. M. și P. A. împotriva Deciziei civile nr.333/A din 10.04.2012 pronunțată de Tribunalul T., va casa decizia recurată și, rejudecând, va admite apelul formulat de apelantele pârâte H. S. M. și P. A. împotriva Sentinței civile nr._ din 28.10.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Timișoara.
Dată fiind soluția de casare cu trimitere spre rejudecarea cauzei, în această fază procesuală nu pot fi acordate cheltuieli de judecată, ele urmând a fi avute în vedere la soluționarea pricinii de către judecătorie, când se va cunoaște partea căzută in pretenții, conform art.274 alin.1 Cod proc.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentele pârâte H. S. M. și P. A. împotriva Deciziei civile nr.333/A din 10.04.2012 pronunțată de Tribunalul T..
Casează decizia recurată și, rejudecând, admite apelul formulat de apelantele pârâte H. S. M. și P. A. împotriva Sentinței civile nr._ din 28.10.2010 pronunțată de Judecătoria Timișoara.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Judecătoria Timișoara.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.11.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
M. G. A.-M. N. C. P.
GREFIER,
M. M.
Red.:A.M.N./11.12.2012
Tehnored./M.M./ 2 ex./11.12.2012
Inst.fond:Judecătoria Timișoara :jud.Milița B.
Inst.apel:Tribunalul T. :jud.C. P., L. V.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1196/2012. Curtea... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 209/2012. Curtea de Apel... → |
|---|
