Obligaţie de a face. Decizia nr. 767/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 767/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 767/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 767
Ședința publică din 08.10.2014
PREȘEDINTE: Rujița R.
JUDECĂTOR: F. Ș.
JUDECĂTOR: G. O.
GREFIER: A. M. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. TIMIȘOARA P. P. și P. M. TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 640/A/25.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta . și intervenienta D. M., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenți c.j. S. V., pentru pârâtă av. P. A., lipsă fiind intervenienta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-a depus la dosarul cauzei prin registratura instanției la data de 19.09.2014, de către recurenți, taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei.
Reprezentanta recurenților depune la dosar delegația sa de reprezentare.
Reprezentanta pârâtei depune la dosar împuternicirea avocațială.
Instanța, pentru a respecta dreptul la apărare al intervenientei, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal efectuat în cauză se prezintă pentru pârâtă av. P. A., lipsă fiind celelalte părți.
Instanța constată că recursul declarat este legal timbrat.
Reprezentanta pârâtei depune la dosar concluzii scrise și chitanță onorariu avocațial și arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 5877/20.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulata de reclamanții M. Timișoara prin P. și P. M. Timișoara în contradictoriu cu pârâta .; a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu și al reclamanților formulată de intervenienta D. M.; a fost respinsă cererea reconvenționala formulată de pârâta ..
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea din 22.03.2012, reclamanții M. Timișoara prin P. și P. M. Timișoara au chemat în judecata pârâta ., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la desființarea construcției realizate nelegal, desființare care să fie făcută într-o perioadă de timp rezonabilă (30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești) iar în caz contrar, dacă aceasta nu se conformează dispozițiilor instanței, obligarea sa la plata unei amenzi civile în favoarea statului de 50 de lei /zi de întârziere, până ia aducerea imobilului la starea inițială, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, au arătat că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 172/358/26.08.2008 s-a constatat că pârâta a executat fără autorizație de construire în luna august 2008 un perete din rigips, un canal în peretele din holul comun în vederea montării cablului electric, a desființat instalația electrică din părțile comune și instalațiile sanitare, lucrări care au fost efectuate cu încălcarea autorizației de construire nr. 2021/2008 și a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată și modificată; pentru fapta sa, agentul constatator abilitat a stabilit o amendă în valoare de 3000 de lei, conform art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991 actualizată și i s-a pus în vedere să sisteze lucrările și să aducă holul și grupul sanitar la situația prevăzută în autorizația de construire nr. 2021/2008, până la data de 26.09.2008.
P. procesul-verbal de constatare la fața locului, încheiat la data de 26.08.2011 de către Direcția Poliția Locală - Serviciul Disciplina în Construcții și Afișaj Stradal s-a stabilit că pârâta încalcă în continuare prevederile Legii nr. 50/1991, neconformându-se dispozițiilor din procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 172/358/26.08.2008.
Reclamanții au menționat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției cu nr. 172/358/26.08.2008 a fost contestat de către pârâtă la Judecătoria Timișoara, iar plângerea contravențională a făcut obiectul dosarului nr._._, fiind soluționată irevocabil prin Sentința civilă nr. 9850/02.06.2010, Judecătoria Timișoara respingând-o ca neîntemeiată.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 27, 28 și 32 din Legea nr. 50/1991, republicată și art. 274 și 580 ind. 3 C. pr. civ.
P. cererea de intervenție în interes propriu și cererea de intervenție în interesul reclamanților, intervenienta D. M. a solicitat introducerea sa în cauza ca intervenient în nume propriu, iar pe fond, admiterea acțiunii promovate de către reclamanți cu obligarea paratei la readucerea bunurilor la starea anterioară efectuării lucrărilor nelegale efectuate.
De asemenea, intervenienta D. M. a solicitat să se pună în vedere pârâtei să readucă imobilul și anume spațiul compus din antreu, baie și WC comune . imobilul situat în Timișoara, ..9, la situația anterioara lucrărilor efectuate.
Totodată, a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție în interesul reclamanților M. Timișoara prin P. și P. Mun. Timișoara, cu introducerea sa în cauza ca intervenientă în interesul acestora, menținând aceleași solicitări indicate mai sus la punctul 1.
P. întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererilor.
Pe cale reconvențională, în contradictoriu cu reclamantii și chemata în garanție, pârâta a solicitat să se constate că lucrările realizate de către ea au fost efectuate cu respectarea întocmai a autorizației de construcție vizată de Inspectoratul General pentru Siguranța în Construcții și de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural, iar pentru lucrările așa zis "executate suplimentar în afara autorizației, respectiv lucrări de înlocuiri la pardoseli" a solicitat constatarea că s-a dat eficacitate dispozițiilor Legii nr.50/1991, art. 11; faptul că nu a adus modificări instalației electrice, iar în cazul în care se constata ca lucrările în speța respecta legislația în domeniu, a solicitat pronunțarea unei hotărâre judecătoreasca care să constate starea de fapt în speța, respectiv existenta reparațiilor efectuate în limita normelor legale în materie. Cu puterea lucrului judecat în sentința civilă nr. 9850/2010 se retine că peretele de rigips a fost cuprins în proiectul autorizat în mod legal.
P. cererea de chemare în garanție a numitei D. M. s-a solicitat ca aceasta să fie obligată să aducă pardoseaua la starea inițiala, întrucât aceasta a fost cea care a degradat-o prin spargere în anul 2006, iar pârâta doar a reparat-o și la momentul la care a reparat-o s-a constatat ca nu s-a respectat autorizația de construire din anul 2008, prin urmare culpa în speța îi revine chematei în garanție D. M.; că în mod abuziv petenta D. M. a asimilat montarea instalației sale de gaz și a instalațiilor interioare din apartamentul său categoriei lucrărilor comune, sperând probabil că pârâta va suporta jumătate din aceste cheltuieli, iar instituțiile statului neglijează această inadvertență.
Din analiza materialului probator administrat în cauza, instanța a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 172/358/26.08.2008 s-a constatat că pârâta a executat fără autorizație de construire în luna august 2008 un perete din rigips, un canal în peretele din holul comun în vederea montării cablului electric, a desființat instalația electrică din părțile comune și instalațiile sanitare, lucrări care au fost efectuate cu încălcarea autorizației de construire nr. 2021/2008 și a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată și modificată. Pentru faptă, agentul constatator abilitat a stabilit o amendă în valoare de 3000 de lei, conform art. 26 lit. a) din Legea nr. 50/1991 actualizată și i s-a pus în vedere contravenientei să sisteze lucrările și să aducă holul și grupul sanitar la situația prevăzută în autorizația de construire nr. 2021/2008, până la data de 26.09.2008.
P. reclamația înregistrată sub nr._/01.08.2011 la sediul Poliției Locale Timișoara, petenta D. M. în calitate de proprietar al apartamentului 1 B a încunoștințat această instituție că, până în prezent, pârâta . nu a adus la îndeplinire dispozițiile din procesul-verbal de contravenție în ceea ce privește aducerea holului comun și a grupului sanitar la situația prevăzută în autorizația cu nr. 2021/2008.
P. procesul-verbal de constatare la fața locului încheiat la data de 26.08.2011 de către Direcția Poliția Locală - Serviciul Disciplina în Construcții și Afișaj Stradal s-a stabilit că pârâta încalcă în continuare prevederile Legii nr. 50/1991, neconformându-se dispozițiilor din procesul-verbal de constatare a contravenției nr. 172/358/26.08.2008.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției cu nr. 172/358/26.08.2008 a fost contestat de către pârâtă la Judecătoria Timișoara, iar plângerea contravențională a făcut obiectul dosarului nr._._, fiind soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 9850/02.06.2010, Judecătoria Timișoara respingând-o ca neîntemeiată.
Odată cu soluționarea dosarului a fost efectuata expertiza în construcții, iar din raportul de expertiza întocmit în cauza s-a reținut că în ceea ce privește lucrările de construcții executate de către petenta ., acestea se încadrează în prevederile proiectului nr.124/2008 ce a stat la baza emiterii Autorizației de construire nr. 2021/2008, însă în ceea ce privește păstrarea gresiei existente și igienizarea acesteia prin spălare nu s-au respectat dispozițiile avizului favorabil.
Totodată, expertul a constatat că, în ceea ce privește peretele construit, nu exista vreun zid amplasat fără a respecta autorizația de construire nr. 2021/2008, fapt constatat și de către instanță cu ocazia cercetării la fața locului.
Cu privire, însă, la lucrările efectuate la instalațiile sanitare și electrice, instanța care a soluționat dosarul nr._._ a reținut că aceste lucrări efectuate de către petenta . au fost necesare datorita stării avansate de uzura, însă trebuiau să fie supuse autorizării.
Cu ocazia cercetării la fața locului, instanța a constatat că spatul comun are 8 mp, fiind împărțit în 3 părți: hol, baie și wc, spațiu complet renovat datorita stării avansate de degradare în care s-a aflat, astfel cum rezultă și din planșele foto depuse la dosar.
Cum lucrările la instalațiile sanitare și electrice au devenit bunuri imobile prin destinație, presupunându-se că proprietarul a așezat către fond în perpetuu aceste efecte mobiliare (adică lucrări mobile), fiind întărite cu gips, var sau ciment, instanța a constatat că aceste lucrări nu mai pot fi scoase întrucât ar strica sau ar deteriora partea fondului către care ele sunt așezate.
Cum proprietarul locuinței trebuie să păstreze și să întrețină în stare de funcționare și siguranță instalațiile de curent electric, gaz, apă precum și instalațiile sanitare pe cheltuiala sa, astfel încât să nu provoace coproprietății și/sau celorlalți proprietari niciun prejudiciu, cum intimata D. M. nu a făcut dovada vreunui prejudiciu, a fost respins cererea principala ca neîntemeiata.
Cererile incidente, respectiv cererea reconvențională, cererea de chemare în garanție, cererea de intervenție accesorie și cea în interesul intimatei D. M., în temeiul art. 32 din legea nr. 50/1991, au fost respinse ca inadmisibile întrucât au fost promovate în cadrul acțiunii declanșate de M. Timișoara prin P. și P. M. Timișoara, câtă vreme raportat la actul normativ menționat „în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul verbal de constatare a contravenției, potrivit prev. art. 28 alin.1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; desființarea construcțiilor efectuate nelegal”.
Împotriva sentinței au declarat apeluri (calificate ca atare de instanță) reclamanții M. TIMIȘOARA P. P. și P. M. TIMIȘOARA și intervenienta D. M..
P. decizia civilă nr. 640/A/25.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. a fost respins ca neîntemeiat apelul reclamanților și ca tardiv cel declarat de intervenientă, au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut ca nefiind întemeiată cererea de repunere în termenul de apel formulată de intervenientă, astfel că apelul acesteia a fost respins fără a mai fi cercetat pe fond.
Criticând sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, apelanții au arătat că prima instanță nu a indicat motivele de drept care au dus la respingerea acțiunii, limitându-se doar a menționa că lucrările la instalațiile sanitare și electrice au devenit bunuri imobile prin destinație și că acestea nu mai pot fi scoase, întrucât ar strica sau ar deteriora partea fondului către care ele sunt așezate.
Au menționat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 172/358/26.08.2008 a fost contestat de către pârâtă la Judecătoria Timișoara. Plângerea contravențională a făcut obiectul dosarului nr._._, fiind soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 9850/02.06.2010, Judecătoria Timișoara respingând-o ca neîntemeiată.
Au apreciat că în speță este incidentă ipoteza particularizată de art. 32 din Legea nr. 50/1991 - republicată si actualizată, însă instanța de fond a reținut că proprietarul locuinței trebuie să păstreze și să întrețină în stare de funcționare și siguranță instalațiile de curent electric, gaz, apă precum și instalațiile sanitare, omițând să menționeze că lucrările efectuate de către pârâta intimată trebuiau să respecte autorizația de construire nr. 2021/2008.
În drept au fost invocate prevederile art.282 și urm. C. pr. civ., Legea nr.50/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Intimata . a formulat întâmpinare, solicitând respingerea căilor de atac declanșate atât de reclamanți, cât și de intervenientă, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
La termenul de judecată din 19.02.2014, soluționarea căilor de atac a fost suspendată în baza art.244 alin.1 pct.1 C. pr. civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr._ al Judecătoriei Timișoara, activitatea jurisdicțională fiind reluată la data de 04.06.2014 în condițiile finalizării irevocabile a dosarului menționat.
La termenul de judecată din 04.06.2014, intimata . a invocat pe calea notelor scrise excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că demersul judiciar pendent avea a fi introdus în termenul legal de prescripție de trei ani ce a început a curge de la data de 26.09.2008, când i s-a pus în vedere prin procesul verbal de contravenție să sisteze lucrările și să aducă holul și grupul sanitar la starea indicată prin autorizația de construire nr.2012/2008.
Examinând legalitatea și temeinicia apelului declarat de reclamanți cu precădere prin prisma excepției de ordine publică a prescripției dreptului la acțiune invocată de intimată și în raport de art.294-298 C. pr. civ., tribunalul a apreciat apelul ca nefondat, astfel:
P. procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din data de 26.08.2008, s-a constatat de către organele de specialitate ale reclamantului, săvârșirea de către pârâta . a faptei contravenționale constând în executarea unor lucrări la peretele din holul comun pentru introducerea cablului electric și de desființare a instalațiilor sanitare cu încălcarea autorizației de construire nr.2012/2008, faptă sancționată prin aplicarea unei amenzi contravenționale și prin dispunerea sistării lucrărilor și aducerea celor efectuate la stadiul inițial conform autorizației de construire menționate, până la data de 26.09.2008.
La data de 26.08.2011 s-a procedat la verificarea modului în care au fost respectate măsurile dispuse prin procesul verbal de contravenție, conform art. 28 alin.1 din Lg.nr.50/1991, potrivit cu care „O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției”, constatându-se că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor din procesul verbal de contravenție.
La data de 22.03.2012, în aplicarea dispozițiilor art.32 alin.1 din Lg. nr.50/1991, M. Timișoara prin reprezentanții legali a procedat la acționarea în justiție a pârâtei pentru a obține obligarea sa pe cale jurisdicțională la executarea obligației de a face stabilită prin procesul verbal de contravenție.
Nu se poate susține că dreptul la acțiunea în desființarea lucrărilor executate nelegal ori la încadrarea lor în prevederile autorizației de construcție, al organului constatator poate fi exercitat sine die, fiind așadar un drept imprescriptibil, întrucât nu are configurația unui drept personal nepatrimonial ci, dimpotrivă este circumscris drepturilor patrimoniale, fiind, prin urmare, supus dispozițiilor de drept comun în materie de prescripție extinctivă, drept comun reprezentat de Decretul nr.167/1958.
Or, potrivit dispozițiilor art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958 corelate cu art.7 alin.1 din același decret, termenul de prescripție de drept comun (aplicabil și în speță, în absența unui regim juridic derogatoriu) este de trei ani și începe a curge de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cum dreptul la acțiune al reclamanților, raportat la datele supra prezentate ale speței, a luat naștere de la data termenului fixat prin procesul verbal de contravenție pentru aducerea lucrărilor în limitele autorizației de construire, respectiv, de la 26.09.2008, rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune reglementată de art.32 alin.1 din Lg. nr.50/1991 a expirat, în lumina textelor legale enunțate, la data de 26.09.2011.
Nu poate fi reținută ideea că prin dresarea procesului verbal de constatare la fața locului din 26.08.2011 a operat vreo întrerupere a cursului prescripției extinctive, deoarece cauzele de întrerupere ale cursului prescripției sunt expres și limitativ prevăzute de lege, fiind instituite ca atare prin art.16 din Decretul nr.167/1958 care dispune că prescripția se întrerupe prin „a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția…. b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; c) printr-un act începător de executare.”
Or, simpla obiectivare a constatărilor organelor de specialitate ale reclamanților într-un proces verbal cum este cel din 26.08.2011 nu se încadrează niciuneia dintre cauzele de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate legal.
Împotriva deciziei au declarat recurs în termen reclamanții, care au criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivare au invocat greșita reținere în cauză a excepției prescripției extinctive, față de disp. art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 care preved că sancțiunea se aplică în continuare în situația construcțiilor neautorizate și ale art. 26, 28, 32 din lege care stabilesc măsurile ce pot fi dispuse în cazul nerespectării disciplinei în construcții.
Au invocat că, față de disp. art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001, dreptul lor la prezenta acțiune a luat naștere după rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 9850/02.06.2010 a Judecătoriei Timișoara prin care a fost soluționată plângerea formulată de contravenienta –intimată.
Au criticat cuantumul cheltuielilor de judecată acordate în apel pârâtei-intimate, disp. art. 274 alin. 3 C. pr. civ. fiind greșit aplicate.
În drept, au invocat disp. art. 304 pct. 8, 9 C. pr. civ.
Legal citate, intimatele nu au formulat întâmpinări în cauză.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de disp art. 299 și urm C. pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
P. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, pârâta . a fost sancționată pentru efectuarea unor lucrări neautorizate și, totodată, i s-a pus în vedere să sisteze lucrările și să aducă spațiul la situația prevăzută în autorizația de construire până la data de 26.09.2008 (f. 7 dos. fond).
Împotriva procesului verbal menționat, pârâta din prezenta cauză a formulat plângere contravențională, plângere ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 9850/02.06.2010 dată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._._, irevocabilă la 08.09.2010 (f 15-18 dos fond).
Potrivit disp. art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001 în forma în vigoare la acea dată, plângerea contravențională suspendă executarea. Cum legea nu face distincție, suspendarea vizează și sancțiunea complementară a desființării lucrărilor aplicată conform art. 3 alin. 1 lit. 9 din ordonanță.
Corespunde realității că sub aspectul suspendării executării sancțiunilor ca urmare a formulări plângerii Legea nr. 50/1991 în forma în vigoare la data încheierii procesului verbal introduce prin disp. art. 35 alin. 2 o excepție, însă aceasta vizează doar măsura de oprire a lucrărilor, nu și obligația de desființare a lucrărilor neautorizate.
În consecință, față de disp. art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001, art. 300 alin. 1 C. pr. civ., executarea măsurii desființării a fost suspendată pe perioada 03.09.2008 (data sesizării instanței cu plângerea contravențională) – 08.09.2010 (data rămânerii irevocabile a sentinței de respingere a plângeri).
Pe de altă parte, potrivit disp. art. 32 alin. 1, desființarea lucrărilor neautorizate se dispune de instanță.
Rezultă, astfel, că executarea de către contravenient a obligației de a face presupune încuviințarea de către instanță a cererii formulată în acest sens de agentul constatator.
Corespunde realității că, în cauză, reclamantul putea solicita în termen de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 desființarea lucrărilor neautorizate.
Se observă, însă că, față de cele mai sus-reținute, cum plângerea contravențională a fost înregistrată la instanță la 03.09.2008 (anterior date de 26.09.2008 stabilită pentru . procesul verbal contestat), dreptul reclamantului de a cere executarea silită s-a născut la rămânerea irevocabilă a sentinței dată asupra plângerii (08.09.2010), astfel că, față de disp. art. 3 alin. 1, art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție se împlinea la 08.09.2013.
Or, reclamanții au sesizat instanța cu prezenta cerere la 22.03.2012, deci în interiorul termenului de prescripție de 3 ani.
Reținând incidența în cauză a art. 137, alin. 1 C. pr. civ. urmare a greșitei aprecieri ca fiind prescris dreptul la acțiune a reclamanților, instanța de apel nu a procedat la examinarea fondului pricinii, astfel că decizia astfel pronunțată urmează a fi casată cu trimitere la aceeași instanță.
Intervenienta D. M. nu a criticat pe calea recursului soluția de respingere ca tardiv a apelului declarat împotriva hotărârii primei instanțe, astfel că decizia tribunalului va fi menținută sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, văzând că problema cheltuielilor de judecată (invocată de recurenți ca motiv de recurs) urmează a fi soluționată în funcție de soluția dată de tribunal în rejudecare, în baza disp. art. 312 alin. 1, 2, 3, 5 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., instanța va admite recursul declarat de reclamanții M. TIMIȘOARA P. P. și P. M. TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 640/A/25.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, va casa în parte decizia recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 5877/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ ; va menține în rest decizia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții M. TIMIȘOARA P. P. și P. M. TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 640/A/25.06.2014 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .
Casează în parte decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului declarat de pârâți împotriva sentinței civile nr. 5877/30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Menține în rest decizia.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08.10.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.
GREFIER,
A. M. T.
Red. FȘ/14.10.2014
Teh. AMT/2 ex./04.11.2014
Prima instanță: Judecătoria Timișoara – jud. M. B.
Instanța de apel: Tribunalul T. – C. B., A. A.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 768/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
