Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 766/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA

Decizia nr. 766/2014 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 766/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ nr. 766

Ședința publică din 08.10.2014

PREȘEDINTE: Rujița R.

JUDECĂTOR: F. Ș.

JUDECĂTOR: G. O.

GREFIER: A. M. T.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta . deciziei civile nr. 48/A/22.01.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul M. TIMIȘOARA P. P. și pârâtul O. DE C. ȘI P. I. T., având ca obiect plângere împotriva încheierii de CF.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamant consilier juridic Virlea S., pentru pârâta recurentă av. P. A., lipsă fiind pârâtul OCPI T..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că s-au depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 19.09.2014, de către recurentă, taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, și la data de 29.09.2014, de către reclamant, întâmpinare.

Reprezentanta reclamantului depune la dosar delegația sa de reprezentare.

Reprezentanta recurentului depune la dosar delegația sa de substituire a av. B. C..

Instanța constată că recursul declarat este legal timbrat și comunică reprezentantei recurentului întâmpinarea.

Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului formulat, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantei. De asemenea, solicită în subsidiar admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată respectiv modificarea sau îndreptarea erorii materiale din cuprinsul încheierii CF cu privire doar la suprafața de teren deținut în folosință cu menținerea intabulării dreptului de proprietate asupra construcțiilor; cu cheltuieli de judecată pe parcursul întregului ciclu procesual.

Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și menținerea hotărâri instanței de fond.

CURTEA

Deliberând reține următoarele:

P. sentința civilă nr. 5935/07.05.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul M. TIMIȘOARA P. P. în contradictoriu cu intimații O. DE C. ȘI P. I. T. și S.C. E. S.A, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.

În consecință, a fost respinsă plângerea formulată de petentul M. TIMIȘOARA prin P. în contradictoriu cu intimatul O. DE C. ȘI P. I. T. ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

A fost admisă plângerea formulată de petentul M. TIMIȘOARA prin P. în contradictoriu cu intimatul S.C. E. S.A.

S-a dispus desființarea încheierii nr. 7244 din dosarul nr. 7244/18.01.2013 al OCPI T. pronunțată de registratorul și, implicit, desființarea în parte a încheierii nr._ pronunțată în dosarul_/26.11.2012 a OCPI T. în sensul înscrierii imobilelor cu nr. top._/2/4/2 din CF nr._ și nr._/4/2 din CF nr._, formând un singur imobil cu top._/2/3/2 în suprafață totală de 17.050 mp sub B 3 din cartea funciară_ (provenită din conversia de pe hârtie cu nr._) UAT Timișoara și a unui drept de folosință asupra A1 în favoarea S.C. E. S.A., sub C.2 din cartea funciară_ (provenită din conversia de pe hârtie cu nr._) UAT Timișoara.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că prin cererea din 13.02.2013 reclamantul M. TIMIȘOARA, în contradictoriu cu pârâții O. DE C. ȘI P. I. T. și S.C. E. S.A., a formulat plângere împotriva încheierii nr. 7244/18.01.2013 pronunțată de către O. de C. și P. I. T. în dosarul cu nr. 7244/18.01.2013 prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată de petentă împotriva încheierii nr._/26.11.2012 pronunțata în dosarul cu nr._/26.11.2012, solicitând modificarea încheierii atacate, admiterea cererii de reexaminare în sensul modificării încheierii OCP nr._/2012 și notarea în mod corect în CF nr._ Timișoara a dreptului de folosință asupra terenului pentru parcelele_/2/3/2 în suprafață de 3.785 mp,_/2/4/2 în suprafață de 13.003 mp și_ în suprafață de 262 mp.

În motivare, a arătat că prin sentința civilă nr. 1810/PI/08.04.2008 s-a admis acțiunea reclamantei S.C. E. S.A. conform expertizei întocmite în cauză, instituindu-se un drept de folosință asupra terenului evidențiat în CF nr._ Timișoara, nr. cad._/2/3/2 în suprafață de 3785 mp, nr. cad._/2/4/2 în suprafață de 13.003 mp precum și nr. cad._/4/2 în suprafață de 262 mp. Potrivit expertizei întocmite în dosar, imobilele înscrise în CF nr._ Timișoara s-au dezmembrat în 5 parcele topografice:_/2/3/2/1,_/2/3/2/2,_/2/4/1/2,_/2/4/2/2 și_/4/2. Din aceste parcele două rămân în proprietatea și folosința Statului Român, iar trei din ele se unifică și rămân în proprietatea Statului Român, însă în folosința S.C. E. S.A.

Parcelele în folosința reclamantei sunt_/2/3/2/1,_/2/4/2/1 și_/4/2, în suprafață totală de_ mp, aceste parcele urmând a se înscrie într-un CF nou.

OCPI T. a dispus intabularea parcelelor nr._/2/4/2 din CF nr._ și nr. top._/4/2 din CF nr._ într-o singură carte funciară formând un singur imobil cu nr. top._/2/3/2 în suprafață totală de 27.050 mp în CF nr._ UAT Timișoara provenită din CF de pe hârtie nr._ Timișoara.

Reclamantul consideră că, în mod corect, OCPI trebuia să procedeze la intabularea celor trei numere topografice într-un singur CF având suprafața totală de_ mp astfel cum a dispus instanța, iar nu suprafața totală de_ mp cum apare în CF. Astfel, în mod greșit OCPI T. a dispus intabularea dreptului de folosință pe suprafața de 27.050 mp în situația în care aceasta a fost dispusă de instanță doar cu privire la suprafața de_ mp. Este greșită susținerea registratorului de carte funciară care precizează că instanța nu și-a însușit expertiza cu privire la terenuri, aceasta fiind motivarea pentru care se respinge cererea de reexaminare formulată de instituția petentă. Se poate observa, din studiul hotărârii judecătorești în baza căreia s-a efectuat intabularea, faptul că instanța ia în considerare expertiza cu privire la teren, iar mențiunea de „în parte" se referă la construcții, acțiunea reclamantei fiind admisă în parte cu privire la construcțiile solicitate, iar în tot, cu privire la terenul acordat în folosință. Se poate observa, a arătat reclamanta, faptul că instanța nu putea acorda o suprafață de_ mp, deoarece reclamanții nu au solicitat prin cererea de chemare în judecată asemenea suprafață, cererea acestora referindu-se strict la topurile arătate (parcelele_/2/3/2 în suprafață de 3785 mp,_/2/4/2 în suprafață de_ mp și_ în suprafață de 262 mp) însumând o suprafață de_ mp, instanța admițând cererea, în tot, cu privire la acest capăt de cerere. Astfel, instanța de judecată a admis în parte cererea reclamantei cu privire la construcții, iar nu cu privire la terenuri, cum susține în mod eronat registratorul OCPI.

P. întâmpinare intimatul O. DE C. ȘI P. I. T. a invocat și a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive în temeiul deciziei LXXII(72) din 15.10.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând acțiunea de față prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate și a probelor administrate, instanța a reținut următoarele:

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin.1 C. pr. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului OCPI, instanța a admis-o, având în vedere decizia în interesul legii LXXII din 15.10.2007 a ICCJ în care s-a stabilit că în litigiile ce au ca obiect plângerile privind cartea funciara, întemeiate pe art. 50 din Legea nr. 7/1996, OCPI nu are calitate procesuală pasivă. Pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu intimatul OCPI- T., ca fiind introdusă față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește plângerea formulată în contradictoriu cu intimata S.C. E. S.A., instanța a avut în vedere că, prin sentința civilă nr. 1810/PI pronunțată în data de 08.04.2008 de Tribunalul T. în cadrul dosarului civil nr._ (f. 8-9), a fost admisă în parte acțiunea civilă precizată de reclamanta S.C. E. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Timișoara. Astfel, Tribunalul T. a constatat că S.C. E. S.A. are un drept de proprietate asupra construcțiilor constând în tribună descoperită suporteri, teren de sport asfaltat, teren de sport gazonat și împrejmuire teren de sport din panouri prefabricate și gard plasă de sârmă, situate pe . și un drept de folosință asupra terenului pe care se află edificatele de mai sus, evidențiat în CF_ Timișoara, nr. cadastral_/2/3/2, teren în suprafață de 3785 mp,_/2/4/2 – teren în suprafață de 13.003 mp și_ – teren în suprafață de 262 mp și a dispus înscrierea acestora în favoarea reclamantei, conform raportului de expertiză întocmit de ing. A. C., în partea privind construcțiile, respingând în rest acțiunea.

Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr.158/27.09.2012 pronunțată în cadrul aceluiași dosar de către Curtea de Apel Timișoara.

Potrivit extrasului CF_ Timișoara în extenso, se evidențiază nr. cadastral_/2/3/2, teren în suprafață de 3785 mp, nr. cadastral_/2/4/2 – teren în suprafață de 13.003 mp și nr. cadastral_/4/2 teren în suprafață de 262 mp. Terenurile evidențiate sub cele trei numere topografice au fost înscrise ulterior, prin conversia cărții funciare, în 3 cărți funciare distincte, respectiv CF_ Timișoara, CF_ Timișoara și CF_ Timișoara.

P. încheierea nr._ din cadrul dosarului nr._/26.11.2012, O. de C. și P. I. T. a dispus admiterea cererii formulate de reprezentanta intimatei și înscrierea imobilelor cu nr. top._/2/4/2 din CF nr._ și nr._/4/2 din CF nr._, formând un singur imobil cu top._/2/3/2 în suprafață de 27.050 mp sub B 3 din cartea funciară_ (provenită din conversia de pe hârtie cu nr._) UAT Timișoara; s-au notat construcțiile menționate în sentința mai sus precizată sub B.4 din CF_ (provenită din conversia de pe hârtie cu nr._) UAT Timișoara și s-a intabulat dreptul de proprietate, mod dobândire construire, în cotă de 1/1 asupra A 1.1 în favoarea S.C. E. S.A. și dreptul de folosință asupra A 1 în favoarea S.C. E. S.A., sub C2 din CF_ (provenită din conversia de pe hârtie cu nr._) UAT Timișoara.

Împotriva acestei încheieri, petentul M. TIMIȘOARA a formulat cerere de reexaminare, în temeiul art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, învederând faptul că dreptul de folosință al intimatei a fost intabulat asupra unei suprafețe de teren de 27.050 mp, neconform cu dispozițiile instanței.

P. încheierea nr. 7244/25.01.2013 cererea de reexaminare a petentului a fost respinsă. Pentru a dispune astfel, registratorul sef a reținut faptul că, deși raportul de expertiză tehnică efectuat în dosarul nr._ al Tribunalului T. propune dezmembrarea parcelelor cu nr. top._/2/3/2 și nr. top_/2/4/2 în parcelele_/2/3/2/1 și nr. top._/2/4/2/2, iar apoi se propune intabularea dreptului de folosință al intimatei doar asupra terenului format din parcelele_/2/3/2/1, nr. top._/2/4/2/2 și_/4/2, însumând suprafața de 16.585 mp, instanța nu și-a însușit acest raport de expertiză decât în ceea ce privește construcțiile.

Împotriva acestei încheieri, petentul a formulat prezenta plângere, în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 7/1996. Astfel, potrivit dispozițiilor menționate împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) cei interesați pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare.

Analizând înscrierea efectuată în prezenta cauză, prin prisma situației de fapt expuse, instanța a considerat că aceasta nu respectă cerințele de legalitate menționate.

Astfel, Tribunalul T. a dispus înscrierea unui drept de folosință asupra terenului pe care se află construcțiile edificate de intimată, teren evidențiat în CF_ Timișoara, nr. cadastral_/2/3/2, teren în suprafață de 3785 mp,_/2/4/2 – teren în suprafață de 13.003 mp și_ – teren în suprafață de 262 mp. Ca urmare a însumării celor trei suprafețe de teren se reține o suprafață totală de 17.050 mp.

Ca urmarea a înscrierii ce face obiectul prezentului litigiu, cartea funciară_ Timișoara, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._, astfel cum rezultă din extrasul CF, cuprinde parcelele de teren_/2/3/2, nr. cadastral_/2/4/2 și nr. cadastral_/4/2 cu o suprafață din acte de 27.050 mp. Cu toate acestea, la secțiunea privind date referitoare la teren, sunt indicate următoarele suprafețe, însumând 17.050 mp: nr. cadastral_/2/3/2, teren în suprafață de 3785 mp, nr. cadastral_/2/4/2 – teren în suprafață de 13.003 mp și nr. cadastral_/4/2 teren în suprafață de 262 mp.

Față de cele expuse, instanța a constatat că, urmare a înscrierii în cartea funciară criticată prin prezenta plângere, s-a produs o eroare la mențiunea privind suprafața de teren ce este înscrisă în cartea funciară_ Timișoara, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._, precizându-se în loc de 17.050 mp, o suprafață de 27.050 mp.

Nu în ultimul rând, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată formulată de intimată și care a făcut obiectul dosarului nr._, s-a solicitat constatarea existențe dreptului de folosință asupra unei suprafețe de teren de 17.050 mp.

Pentru aceste motive, implicit și înscrierea unui drept de folosință asupra terenului în suprafață de 27.050 mp, iar nu asupra unei suprafețe de 17.050 mp, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 1810/PI pronunțată în data de 08.04.2008 de Tribunalul T. în cadrul dosarului civil nr._ coroborat cu extrasul CF 48.701 Timișoara în extenso, nu este conformă principiului legalității înscrierilor în cartea funciară.

În acest context, susținerile registratorului șef privind neînsușirea de către Tribunal a raportului de expertiză tehnică sub aspectul terenului sunt nerelevante, deoarece această mențiune a instanței este determinată de respingerea capătului de cerere precizat privind dezmembrarea și reunificarea parcelelor.

De altfel, imobilul cu nr. top_/2/4/2 din CF_ apare cu o suprafață de 13.003 mp, iar imobilul cu nr. top._/4/2 din CF nr._ apare cu o suprafață de 262 mp. Pe cale de consecință, în mod eronat a dispus registratorul prin încheierea nr._ ca aceste două imobile, ca urmare a sistării celor două cărți funciare, respectiv_ și_, formând un singur imobil cu terenul cu nr. top_/2/3/2, în suprafață totală de 27.050 mp să se înscrie sub B3 în cartea funciară_ Timișoara provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._, deoarece cele două imobile menționate în suprafață cumulată de 13.262 mp, împreună cu imobilul cu nr. top_/2/3/2 în suprafață de 3785 mp, au în total 17.050 mp, iar nu 27.050 mp

Apelul declarat de pârâta .. împotriva sentinței a fost respins de Tribunalul T. prin decizia civilă nr. 48/A/22.01.2014.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a avut în vedere că, pe calea apelului, pârâta a învederat că prin sentința apelată s-a dispus îndreptarea unei erori materiale fără ca acest petit să facă obiect al cererii către OCPI sau al cererii de reexaminare, cu atât mai puțin obiect al cererii de chemare in judecată, nefiind motivat nici in fapt nici in drept.

Conform art. 913, cod civil, "Erorile materiale săvârșite cu prilejul înscrierilor efectuate iu cartea funciara, altele decât cele care constituie cazuri de edificare, se pot îndrepta la cerere sau din oficiu. Dispozițiile art. 909-911 sunt aplicabile în mod corespunzător."; dispozițiile nu au fost invocate prin cererea introductivă și nici nu au fost avute in vedere de către prima instanță de judecată.

De asemenea, în considerente, prima instanță nu cenzurează apărările OCPI T. și nu ține cont de argumentele respingerii cererii de reexaminare.

A opinat că prima instanță a greșit și că nu a stabilit culpa procesuală pentru ca la finalul litigiului să se poată da eficacitate dispozițiilor Codului civil si anume a art. 915, potrivit căruia, cel prejudiciat printr-o faptă săvârșita, chiar din culpă, în păstrarea și administrarea cărții funciare va putea cere obligarea, în solidar, la plata de despăgubiri a oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară de la locul situării imobilului și a persoanei răspunzătoare de prejudiciul astfel cauzat, dacă prejudiciul nu a putut fi înlăturat, în tot sau în parte, prin exercitarea acțiunilor și căilor de atac prevăzute de lege.".

M. Timișoara prin P., prin întimpinare a solicitat respingerea apelului ca fiind netemeinic și nelegal.

Analizând apelul, tribunalul a avut în vedere că apelanta a susținut că prima instanță a dispus îndreptarea unei erori materiale fără ca acest lucru să fi fost cerut, pronunțându-se, în acest fel, plus petita și extra petita.

Tribunalul a reținut că, dimpotrivă, atât în plângerea împotriva încheierii de carte funciară, cât și în cererea de reexaminare, respectiv în cererea de chemare în judecată, reclamantul a criticat suprafața cumulată a celor trei parcele de teren, susținând că suprafața corectă este de_, iar nu de_ mp.

Greșeala de calcul este o eroare materială în sensul prevederilor art. 931 NCC, iar neinvocarea expresă a acestui text legal de către reclamant nu a constituit un impediment pentru prima instanță în soluționarea cauzei, câtă vreme expunerea stării de fapt a permis calificarea juridică a acțiunii, iar potrivit art. 129 al. 5, teza I-a c. pr. civ.: „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.”

Apelanta a mai arătat că prima instanță nu ar fi cenzurat motivele de respingere a cererii de reexaminare.

Tribunalul a reținut că plângerea împotriva încheierii de carte funciară cererea de reexaminare au fost respinse pe motiv că prin . nu și-ar fi însușit raportul de expertiză în ceea ce privește terenurile.

Din analiza considerentelor sentinței apelate, tribunalul a reținut că prima instanță a analizat acest motiv, reținându-se: „În acest context, susținerile registratorului șef privind neînsușirea de către Tribunal a raportului de expertiză tehnică sub aspectul terenului, sunt nerelevante, deoarece această mențiune a instanței este determinată de respingerea capătului de cerere precizat privind dezmembrarea și reunificarea parcelelor.”

În final, apelanta a susținut că prima instanță trebuia să stabilească culpa procesuală pentru a putea da eficiență dispozițiilor art. 915 NCC, care prevăd răspunderea oficiului de cadastru și a persoanei răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat.

Tribunalul a reținut că în mod corect a reținut prima instanță lipsa calității procesuale pasive a OCPI T., având în vedere Decizia nr. 72 a ÎCCJ, împrejurare care, însă, nu înlătură posibilitate formulării unei acțiuni separate de către persoana care se consideră prejudiciată printr-o lucrare de carte funciară.

Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, admiterea în parte a cererii, respectiv doar în partea referitoare la suprafața de teren deținută în folosință de pârâtă, însă cu menținerea intabulării dreptului de proprietate asupra construcțiilor, astfel cum a fost stabilit prin sentința civilă nr. 1810/PI/08.04.2008 a Tribunalului T.; mai arată că susține și casarea hotărârilor cu trimitere la prima instanță.

În motivare, a invocat că judecătoria și tribunalul au reținut eronat situația de fapt, au analizat lacunar și au interpretat eronat pricina, nu au răspuns motivelor pârâtei care a susținut teza OCPI T., iar tribunalul nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare și a probelor administrate.

A invocat că tribunalul nu a refăcut tabloul pretențiilor și al mijloacelor invocate de către reclamant și s-a pronunțat, „extra petita” și „plus petita”, așa cum a făcut prin excesul hotărârii sale, care livrează prin lucrul judecat în chestiuni/ cereri pe care părțile nu le-au dedus judecății sau le-au dedus într-o altă măsură redusă față de cea acordată. Altfel spus, materia judecății este surprinsă de derapajul instanței într-o zonă, în care părțile nu i-au cerut să instrumenteze sau să se pronunțe.

Astfel, și instanța de apel prin respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe și prima instanță prin admiterea în parte a cererii reclamantului hotărăsc „desființarea încheierii ... și desființarea în parte a încheierii ... în sensul înscrierii ...” lăsând nesoluționate cererea pentru care pârâta a taxat corespunzător la OCPI T..

A criticat sentința dată în cauză.

A invocat că instanțele nu s-au pronunțat asupra excepției lipsei de interes invocată în cauză, astfel că a reiterat-o, având în vedere că îndreptarea erorii materiale urmează o altă procedură și nu are ca efect desființarea încheierii de carte funciară.

A făcut referire la o decizie de speță dată în alt litigiu și, după ce a expus considerentele reținute de instanța care a pronunțat-o, a concluzionat că, în lipsa unei cereri de îndreptare a erorii materiale, celelalte cereri ale reclamantului sunt greșit formulate, fără susținere în fapt și drept.

În drept a invocat disp. art. 6, 8, 9 C. pr. civ.

Pe cale de întâmpinare, intimatul M. Timișoara a solicitat respingerea recursului.

Examinând decizia prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. 2 C. pr. civ., față de disp. art. 299 și urm. C. pr. civ., văzând și normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:

P. cererea de reexaminare a Încheierii nr._/2012 dată de BCPI T., reclamanții au solicitat ca intabularea dreptului de folosință al pârâtei să se dispună doar asupra suprafeței de_ mp teren, conform celor dispuse prin sentința civilă nr. 1810/PI/08.04.2008 a Tribunalului T. (titlul ce a stat la baza înscrierilor de carte funciară efectuate la cererea pârâtei) și nu asupra suprafeței de 27.050 mp, cum s-a dispus prin încheierea contestată.

P. plângerea formulată împotriva încheierii nr. 7244 dată în dosarul nr. 7244/18.01.2013 de OCPI T. prin care a fost respinsă cererea de reexaminare, reclamanții au contestat tot înscrierea dreptului de folosință al pârâtei asupra întregii suprafețe de teren, solicitând modificarea încheierilor contestate în parte, cu consecința înscrierii dreptului conform titlului sus-menționat.

Prima instanță, admițând plângerea, a desființat în parte încheierea prin care dreptul de folosință al pârâtei fusese înscris asupra suprafeței de_ mp și a dispus ca dreptul să fie înscris, conform titlului pârâtei, asupra suprafeței totale de_ mp teren, înscrierea dreptului de proprietate asupra construcțiilor fiind menținută.

Respingând apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii dată în primă instanță, tribunalul a menținut ca temeinică și legală sentința atacată.

În consecință, susținerile recurentei vizând pronunțarea extra petit ori plus petit, cu consecința incidenței în cauză a disp. art. 304 pct. 6 C. pr. civ. sunt nefondate ca temeiuri de modificare ori casare a deciziei recurate.

Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, în situația hotărârilor judecătorești supuse dublului control judiciar (cazul de față), obiect al recursului îl constituie, conform disp. art. 299 alin. 1 C. pr. civ., decizia dată în apel, nu și hotărârea primei instanțe împotriva căreia calea de atac prevăzută de lege este apelul (conform disp. art. 282 alin. 1 C. pr. civ.) – cale care a și fost urmată de pârâtă.

Or, câtă vreme apelul declarat de pârâtă a fost respins, instanța de control nu s-a pronunțat nici extra petita și nici plus petita.

Pentru considerentele mai sus-arătate, instanța nu va examina criticile ce vizează sentința formulate de pârâtă.

Întemeindu-și cererea de modificare a încheierii pe disp. art. 48-53 din Legea nr. 7/1996, reclamanții tind la recunoașterea dreptului de folosință al pârâtei doar asupra suprafeței de teren recunoscută prin hotărârea judecătorească în baza căreia s-a solicitat întabularea, înscrierea acestui drept în limite ce depășesc această suprafață fiind de natură a aduce atingere propriului drept de proprietate, astfel că sunt nefondate susținerile recurentei vizând neobservarea în apel a lipsei de interes în promovarea prezentei plângeri.

De observat este că, referindu-se la incidența disp. art. 931 C. civ., tribunalul a reținut că, în baza disp. art. 129 alin. 5 C. pr. civ., instanța este ținută a da corecta calificare juridică a acțiunii, pârâta neformulând în recurs critici care să vizeze reținerea în cauză a sus-menționatei norme procesuale.

Nici referirea la practica instanței nu se constituie în temei de modificare sau casare a deciziei recurate, jurisprudența invocată neconstituindu-se în izvor de drept.

În fine, susținerile recurentei vizând reținerea eronată a situației de fapt și nepronunțarea de către tribunal asupra unor mijloace de apărare și a unor dovezi administrate cu consecința neobservării apărărilor prin care pârâta a susținut teza OCPI T. nu se constituie în motive de nelegalitate în sensul art. 304 pct. 1-9 C. pr. civ., ele putând fi, eventual, încadrate în disp. art. 304 pct. 10, 11 C. pr. civ., norme legale abrogate la data pronunțării deciziei recurate.

Pentru aceste considerente, văzând că tribunalul a soluționat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțate asupra plângerii de către cartea funciară cu care reclamanții au investit judecătoria, în baza disp. art. 312 alin. 1 C. pr. civ. raportat la art. 304 pct. 6, 8, 9 C. pr. civ, art. 306 alin. 2 C. pr. cvi, instanța va respinge recursul declarat de pârâta . deciziei civile nr. 48/A/22.01.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta . deciziei civile nr. 48/A/22.01.2014, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 08.10.2014.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

Rujița RAMBUFlorin ȘUIUGheorghe O.

GREFIER,

A. M. T.

Red. FȘ/14.10.2014

Teh. AMT/2 ex./06.11.2014

Prima instanță: Judecătoria Timișoara – jud. R. N.

Instanța de apel: Tribunalul T. – L. V., C. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 766/2014. Curtea de Apel TIMIŞOARA